Atacul iranian cu rachete impotriva Israelului a fost un succes sau un esec?

Opinia Global Research in articolul Checkmate: Iran Defeats the US-Israeli Missile Defense Architecture. Scott Ritte:

Șah mat: Iranul a învins arhitectura de apărare antirachetă americano-israeliană

De Scott Ritter, 17 Aprilie 2024, Global Research

Imagine: Coreea de Nord efectuează o lansare în masă de rachete balistice (Sursa: Scott Ritter Extra)

Atenția lumii s-a concentrat, pe bună dreptate, asupra consecințelor atacului de răspuns al Iranului împotriva Israelului din 13-14 aprilie 2024. Scopul Iranului prin lansarea atacului a fost de a stabili o poziție de descurajare menită să pună în vedere Israelului și Statelor Unite că orice atac împotriva Iranului, fie pe teritoriul iranian, fie pe teritoriul altor națiuni, va declanșa o ripostă care va provoca atacatorului mai multe daune decât ar putea spera atacatorul să provoace Iranului.

Pentru a obține acest rezultat, Iranul a trebuit să demonstreze că este capabil să depășească sistemele de apărare împotriva rachetelor balistice atât ale Israelului, cât și ale Statelor Unite, care au fost desfășurate în Israel și în jurul acestuia la momentul atacului.

Iranul a reușit acest lucru, cel puțin nouă rachete lovind două baze aeriene israeliene care se aflau sub umbrela protectoare a scutului de apărare antirachetă israeliano-american.

Postura de descurajare iraniană are implicații care depășesc cu mult împrejurimile Israelului sau ale Orientului Mijlociu.

Prin înfrângerea scutului de apărare antirachetă americano-israelian, Iranul a expus noțiunea de supremație a apărării antirachetă a SUA, care servește drept nucleu al modelelor de protecție a forțelor americane utilizate atunci când își proiectează puterea militară la scară globală.

Strategia defensivă a SUA față de Rusia, China și Coreea de Nord se bazează pe ipotezele privind eficacitatea capacităților de apărare împotriva rachetelor balistice pe care le are SUA. Prin atacarea cu succes a bazelor aeriene israeliene, care beneficiau de întreaga gamă de tehnologie antibalistică americană, Iranul a expus vulnerabilitatea scutului american de apărare antirachetă la tehnologiile moderne de rachete care implică focoase manevrabile, momeli și viteză hipersonică. Bazele americane din Europa, Pacific și Orientul Mijlociu, considerate cândva ca fiind bine protejate, s-au dovedit brusc a fi vulnerabile la un atac ostil. La fel și navele Marinei americane care operează în larg.

Apărarea împotriva rachetelor balistice a Israelului a primit un impuls puternic prin desfășurarea unui radar avansat AN/TPY-2 în bandă X pe teritoriul israelian. Radarul, operat de Bateria a 13-a de apărare antirachetă a armatei americane, este amplasat pe Har Qeren, o înălțime care iese din deșertul Negev, în apropiere de orașul Be’er Sheva. AN/TPY-2 este un radar de apărare antirachetă care poate detecta, urmări și deosebi rachetele balistice, făcând distincție între amenințări și non-amenințări (adică rachete care se apropie și resturi spațiale).

AN/TPY-2 funcționează în două moduri diferite. Primul, cunoscut sub numele de ‘modul bazat pe înaintare’, detectează și urmărește rachetele balistice pe măsură ce sunt lansate. Cel de-al doilea – ‘modul terminal’ – este utilizat pentru a ghida interceptorii spre o rachetă în coborâre. AN/TPY-2 este optimizat pentru a funcționa cu sistemul de apărare împotriva rachetelor balistice THAAD (Terminal High Altitude Area Defense – Apărare terminală la înaltă altitudine), ghidând racheta THAAD către ținta sa.

Statele Unite desfășuraseră cel puțin o baterie de rachete THAAD în Israel la momentul atacului cu rachete iranian. Pe lângă faptul că au ajutat rachetele THAAD să doboare amenințările care se apropiau, datele radarului AN/TPY-2 au fost integrate cu datele radar israeliene și cu alte informații tehnice colectate de rețeaua de sateliți de avertizare timpurie a Organizației de Apărare Împotriva Rachetelor Balistice (Ballistic Missile Defense Organization – BMDO), desfășurată cu unicul scop de a monitoriza și raporta lansările de rachete balistice iraniene. Acest sistem integrat de avertizare timpurie/supraveghere/ urmărire a fost legat de o arhitectură de apărare antirachetă pe mai multe niveluri, care includea sistemul american THAAD și sistemele israeliene de interceptare a rachetelor antibalistice Arrow (Săgeată) 2, Arrow 3, Patriot avansat și David’s Sling (Praștia lui David).

La capacitatea și letalitatea arhitecturii de apărare împotriva rachetelor balistice americano-israeliene s-a adăugat prezența a cel puțin două distrugătoare din clasa Aegis ale marinei americane, capabile să folosească sistemul de apărare împotriva rachetelor balistice (BMD), echipate cu radarul în bandă SPY-1 S și cu rachete interceptoare SM-3/SM-6.

Navele cu capacitate BMD ale Marinei americane sunt configurate pentru a se conecta la radarul de bandă X AN/TPY-2 de la sol, precum și la sistemul BMD mai larg prin intermediul sistemului de comandă și control, gestionare a luptei și comunicații (C2BMC). Combinația dintre radarele și interceptorii de la sol cu sistemul BMD al US Navy (Marina SUA) oferă comandanților militari americani protecție la nivelul întregului teatru împotriva amenințărilor ostile cu rachete balistice. Acest sistem integrat este conceput să detecteze, să achiziționeze și să urmărească amenințările care se apropie și, cu ajutorul unor algoritmi complecși de comandă computerizată, să identifice țintele și să le distrugă cu ajutorul focoaselor kinetice hit-to-kill (adică un ‘glonț care lovește alt glonț’).

Pe 13-14 aprilie 2024, acest sistem a cedat. Pe scurt, combinația de capacități de apărare antibalistică americane și israeliene desfășurate în deșertul Negev și în jurul acestuia a făcut ca bazele aeriene israeliene situate acolo să fie cele mai protejate locații din lume de amenințările reprezentate de rachetele balistice.

Și totuși, Iranul a lovit cu succes ambele locații cu mai multe rachete.

Implicațiile strategice globale ale acestei uimitoare realizări iraniene schimbă regulile jocului – SUA se luptă de mult timp, din punct de vedere conceptual, cu noțiunea de amenințări ‘A2/AD’ (anti-acces/negarea zonei) reprezentate de rachete balistice ostile.

Cu toate acestea, SUA au încercat să atenueze această amenințare AA/A2 prin suprapunerea unei structuri de apărare împotriva rachetelor balistice, cum a fost cea folosită în Israel. Eșecul sistemelor combinate de apărare americano-israeliene în fața unui atac concertat cu rachete iranian a scos la iveală deficiențele capacităților de apărare împotriva rachetelor balistice ale SUA la nivel mondial.

Pe scurt, acest lucru înseamnă că forțele SUA și NATO din Europa sunt vulnerabile la atacuri din partea tehnologiilor avansate de rachete rusești, care le egalează sau le depășesc pe cele folosite de Iran pentru a ataca Israelul. De asemenea, înseamnă că China ar putea, cel mai probabil, să lovească și să scufunde navele marinei americane din Oceanul Pacific în cazul unui conflict cu privire la Taiwan. Și că, Coreea de Nord ar putea face același lucru cu navele și forțele americane aflate pe uscat în apropierea Japoniei și a Coreei de Sud.

Până la momentul în care SUA pot dezvolta, produce și desfășura sisteme de apărare antirachetă capabile să învingă noua tehnologie de rachete desfășurată de națiuni precum Iran, Rusia, China și Coreea de Nord, capacitățile de proiecție a puterii militare americane sunt ținute într-o stare de șah-mat de către potențialii adversari ai Americii.

Sursa originală a acestui articol este Scott Ritter Extra.

 

Iata si ce putem citi la finalul articolului Atacul Iranului împotriva Israelului: Succes strategic sau eșec spectaculos? de pe G4Media:

[…]

Ce cred experții

A fost așadar atacul iranian din weekend un succes strategic și militar sau, așa cum crede Administrația de la Washington, un ‘eșec spectculos’? G4Media.ro a solicitat opiniile unor experți în regiunea Orientului Mijlociu.

Nizar Farsakh, lector la Elliott School of International Affairs din cadrul George Washington University: “Depinde de o evaluare a ceea ce s-a întâmplat cu adevărat față de ceea ce guvernele au permis presei să raporteze. Vom ști în câteva luni, dacă nu ani, odată ce se va permite ca imaginea completă să iasa la suprafață.

După toate aparențele, faptul că 99% dintre proiectile și drone au fost interceptate ar fi un eșec – dacă intenția Iranului ar fi fost aceea de a distruge efectiv 300 de ținte. Dar dacă scopul Iranului a fost să satureze atacul pentru a permite să fie lovite 3 sau 4 ținte cheie, atunci și-au folosit dronele în mod eficient pentru a copleși apărarea israeliană, precum și pe cea a aliaților săi.

În plus, în măsura în care sistemele de apărare israeliene (și cele ale aliaților săi) sunt statice, atunci barajul de drone și rachete a expus întreaga gamă a acelui sistem de apărare și modul în care funcționează, ceea ce, la rândul său, permite Iranului să pregătească un sistem mai puternic pentru un atac viitor.

În sfârșit, dacă scopul Iranului a fost să îngrozească civilii israelieni, ei au reușit asta în mod clar. Pentru israelianul de rând, să vadă cerul luminat de rachete face ca amenințarea existențială să fie foarte reală. Sigur, 99% au fost interceptate, dar acest lucru nu este liniștitor pentru cei 1% care au trecut. Imprevizibilitatea și incapacitatea Israelului de a garanta securitatea sunt lucrurile pe care Iranul le degradează în mod efectiv.”

Sean Foley, profesor de istorie la Middle Tennessee State University, specializat în istoria Orientului Mijlociu și tendințele culturale, politice și religioase din lumea islamică: “Nu cred nici că atacul a fost un ‘eșec spectaculos,’așa cum l-a descris Casa Albă, nici ‘un succes strategic sau militar,’ așa cum susține Teheranul. Mai puțin chiar de 50% dintre rachetele iraniene s-au apropiat de țintele lor, iar Israelul nu a suferit daune mari.

Dar atacul, primul de acest fel împotriva Israelului din 1991, a avut un impact semnificativ. Membrii guvernului israelian – chiar și în timpul atacului – plănuiau deja o ripostă. Astăzi, guvernul israelian a precizat că trebuie să răspundă cu un răspuns masiv. Dacă atacul Iranului ar fi fost un eșec spectaculos, liderii israelieni nu ar simți nevoia să anunțe un astfel de răspuns.

Mai mult: liderii israelieni știu că orice atac împotriva Iranului va fi complicat din punct de vedere logistic, va încorda alianțele cu Washington și alte capitale occidentale și va risca un război și mai larg care ar putea încorda resursele militare – deja întinse la capacitate maximă – ale Israelului. Doar acest lucru singur spune multe.”

Surse: New York Times, Reuters, CNN, BBC, The Telegraph, CBS News, FoxNews, whitehouse.gov, inss.org