IPS Teodosie e mai rau decat un PION ALB, e SARPE. Nu este doar activist pro cip, ci si minte ingrozitor despre parintele Justin Parvu
Fratele spaceman ne-a lamurit la rubrica de comentarii a articolului Stie cineva de cand este aceasta inregistrare PRO CIP cu IPS Teodosie?
Este vorba despre un fragment din emisiunea
„Cuvântul ierarhului dialog duhovnicesc cu ascultătorii”
transmisă în direct pe YouTube de către Radio Dobrogea – Arhiepiscopia Tomisului,
pe data de pe 26 ian. 2023, de la min. 1:03:29 – 1:04:26 →
ÎPS Teodosie: „chiar pe Părintele Iustin Pârvu l-am lămurit cu asta”
Fragmentul din emisiune a fost postat apoi pe canalul de TikTok, arhiepiscopiatomisului →
Mai mult,
ÎPS Teodosie: „chiar am vorbit cu Părintele Iustin Pârvu, Dumnezeu să-l ierte, că și dânsul era foarte nedumerit, și după ce am stat de vorbă a zis: ‘aveți dreptate, m-am luat și eu după mulțime și am vrut să fiu cu ei”
În cadrul aceleiași emisiuni, transmisă în direct pe YouTube pe data de 2 feb. 2023,
la min. 2:42 – 4:17 →
Comentariu saccsiv:
Transcriptul fragmentului din prima inregistrare de pe youtube:
Intrebare:
“Ce parere aveti despre buletinele de identitate care se elibereaza acum? Trebuie sa-l schimb si am inteles ca se tiparesc electronice care ar avea cip. Imi este frica. Sfatuiti-ma, va rog!”
IPS Teodosie:
“N-aveti de ce sa va fie frica. Acele cipuri n-au nici o forta. Vor fi niste simboluri de cifre. Cifrele 666 se afla in orice Biblie in Apocalipsa. Au vreo influenta? Nici vorba. Sunt niste sperietori false. Lasati ce trebuie. Sa va rugati. Daca te pazesti de cipuri si nu te rogi, esti folosit. Vedeti-va de treaba.
Chiar pe parintele Justin Parvu l-am lamurit cu asta. Ca se duc sa faca manifestatii impotriva… Este ceva fara temei.”
Transcriptul fragmentului din a doua inregistrare de pe youtube:
Intrebare:
“Am auzit de ceva timp ca se fac buletinele cu cip si nu se va mai putea calatori fara aceste buletine. Lumea deja se streseaza ca ne vor constringe sa le facem. Ce ne indemnati?”
IPS Teodosie:
“In Ortodoxie nu exista stres. Cuvantul asta sa-l inlaturati.
Lumea se panicheaza, intr-adevar. Dar ce sunt cipurile astea? Sunt niste cifre, simboluri, nu au o putere ele insele. Sunt datele personale ale oamenilor. Poate adaugat, cum spune unii, nu stiu, si cifra 666. Dar aceasta este si in cartea Apocalipsei. Si noi pastram Scriptura integrala, ca asa i-a dictat Duhul Sfant Sfantului Apostol si Evanghelist Ioan.
Aceste simboluri nu ne afecteaza. Noi sa fim in rugaciune si in priveghere. A avea frica de aceste asa zise cipuri insemneaza sa nu mai avem o credinta vie, curate si puternica.
Chiar am vorbit cu parintele Justin Parvu, Dumnezeu sa-l ierte, ca si dansul era foarte nedumerit, si dupa ce am stat de vorba, a zis: ‘aveti dreptate, m-am luat si eu dupa multime si am vrut sa fiu cu ei’”
Sfinte Părinte Justin roagă-te lui Hristos Dumnezeu pentru noi!
SACCSIV - blog ortodox 
Din cartea „Din invataturile si minunile Parintelui Justin”
Ce creștin adevărat poate să se însemneze cu pecetea înaintemergătorului lui antihrist? Creștinul adevărat știe că la cea mai mică lepădare îl părăsește harul lui Dumnezeu, și cu cât este mai sporit, cu atât simte această părăsire pe pielea lui. Mă minunez când aud despre preoți și monahi sihaștri, spunând că nu reprezintă niciun pericol acest cip. Mai bine ar tăcea. Călugării, mai cu seamă, sunt aceia care renunță la toate cele lumești și acced spre cea mai înaltă treaptă a desăvârșirii. Călugărilor, ca asceți trezvitori, nu li se permite să facă nici măcar compromisuri mici, dar astfel de devieri? Avem o responsabilitate mare, pentru că lumea ne vede pe noi, monahii, ca pe niște modele, vase alese ale Duhului Sfânt. Dar tot așa și creștinii – au datoria de a lumina prin viețuirea lor popoarele neortodoxe. Altceva este să accepte cipul cineva care nu a trăit într-un mediu ortodox, ci a fost crescut într-o mentalitate occidentală sau needucat defel, și altfel i se socotește unuia care cunoaște prorociile și a fost crescut în Tradiția Ortodoxă. Dacă noi, creștinii, nu vom lupta împotriva compromisurilor, ceilalți nici atât. Și atunci nu ne facem vinovați pentru generațiile viitoare pentru că nu le-am lăsat un model de rezistență? Dacă noi primim acum cipul, ceilalți de după noi vor primi liniștiți pecetea.
ApreciazăApreciază
[…] aceasta, o reiau insa pentru cititorii noi dar si pentru cei mai vechi ce comenteaza la articolul IPS Teodosie e mai rau decat un PION ALB, e SARPE. Nu este doar activist pro cip, ci si minte ingroz… cum ca cipurile in acte se incadreaza la „dati cezarului ce-i al cezarului si lui Dumnezeu ce-i […]
ApreciazăApreciază
Chiar azi am vazut un filmulet cu o marturie despre o viziune a Parintelui Proclu despre sfintenia Parintelui Iustin Parvu. Nu am nici o indoiala despre faptul ca Parintele Iustin e Sfant. Dar nu m as arunca sa spun ca Teodosie e sarpe, stiu ca a mai spus si in alte emisiuni ca Parintele Iustin s a spovedit la el. Nu cred ca ar minti cu asta…e un subiect foarte delicat, si Teodosie este totusi si el un ierarh care slujeste de dimineata pana seara. Mai multa dragoste fratilor, ca fara ea ne ducem toti in iad si cu cip si fara
ApreciazăApreciază
Oana,
Pai si cum vine asta..slujesti de dimineata pana seara..si la final esti in contradictie cu sfintii parinti?!
Voi nu va dati seama ca la nivelul asta..nu poti sa faci asemenea greseli…din „nestiinta”?!
ApreciazăApreciază
Parintele Cleopa spunea ca in iad sunt tot felul de oameni: si fecioare, si milostivi, si preoti si calugari si arhierei. Numai smeriti nu sunt… Cine suntem noi sa judecam un arhiereu? Aven noi siguranta ca detinem adevarul? Suntem noi convinsi ca stim sa interpretam cartea Apocalipsei? Daca Parintele Iustin s a smerit in fata lui Teodosie noi in loc sa urmam exemplul il aratam cu degetul. Unde o sa ajungem? Nici un preot nu mai e bun, nimeni nu mai are har, toti sunt cazuti, etc. Asta e mandrie fratilor, e inselare…
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Oana
Comentezi de prin 2015 si iti placea mult ce scriam pe acest blog.
Blogul a ramas la fel, tu insa te-ai schimbat. Cand s-a produs schimbarea si de ce?
ApreciazăApreciază
Oana,
Nu cred ca ai citit ce am postat la acest articol din Sf Paisie si Parintele Justin. Citeste.
Plus
https://saccsiv.wordpress.com/2019/12/15/comentariul-zilei-temeiul-biblic-al-neacceptarii-prelevarii-elementelor-de-identificare-biometrica-pentru-documentele-de-identitate-cu-cip/
https://saccsiv.wordpress.com/2023/02/07/pentru-cei-ce-spun-dati-cezarului-cele-ce-sunt-ale-cezarului-si-ne-indeamna-sa-luam-documentele-cu-cip/
Cine are dragoste, ala de iti zice sa mergi spre prapastie ca nu e nici o pr, sau cel ce te avertizeaza ca in fata e prapastie? Iar prapastia nu e decat iadul. Eee, ce mare smecherie, o sa zici, de unde stiti voi ca acolo e iadul? Pai nu din capul nostru, ci de la Sf Paisie, de la Parintele Justin, care si ei stiau de la Dumnezeu.
Toata lumea ca „cine santem noi sa judecam…?”. Citeste ce spune Steinhardt despre prostie.
Da hai ca postez eu aici, ca sa nu zici ca nu ai gasit.
„N-am stiut – raspunsul celor carora li se vorbeste de tortura, de lagare, de inchisori, de recunoasteri totale ale acuzatiilor, de internari politice in ospicii de nebuni – „nu tine”, nu e o scuza valabila. Nimeni nu este obligat sa inventeze praful de pusca ori sa descopere teoria cuantelor. Altminteri insa, elementara desteptaciune e o indatorire. Mai ales pentru un crestin, care trebuie sa fie mereu atent la ispite. Iar prostia este o ispita. Dar nu numai pentru crestin – si aceasta din pricina unei constatari experimentale obiective: nimeni nu stie nimic, dar toata lumea stie totul.
Nestirea, indobitocirea, trecerea oarba prin viata si printre lucruri, sau trecerea nepasatoare, sunt de la diavol. Samarineanul n-a fost numai bun ci si atent: a stiut sa vada.
. Dar daca e omul prost? Prostia nu e nici ea o scuza pentru ca nimeni nu e atat de prost – (nu-i vorba de oligofreni sau de psihopati; aia, saracii, sunt exclusi) – incat sa nu-si poata da seama ca doi plus doi fac patru si ca doi plus doi nu fac noua.
Nu ne convine s-o recunoastem, ne adapostim indaratul obiectivitatii stiintei, dar sunt daruri elementare, le avem de la fire si zac in sufletul, inima, rarunchii, mintea, bojocii, maruntaiele, celulele, tropismele si sinapsiile oricui. Toata lumea stia ca Irod e o pramatie, Robespierre o canalie, Stalin un ticalos.
Mii de draci ma furnica vazand cum este confundat crestinismul cu prostia, cu un fel de cucernicie tampa si lasa. O bondieuserie (e expresia lui tante Alice), ca si cum menirea crestinismului n-ar fi decat sa lase lumea batjocorita de fortele raului, iar el sa inlesneasca faradelegile dat fiind ca e prin definitie osandit la cecitate si paraplegie. Denis de Rougemont: Sa nu judecam pe altii, dar cand arde casa vecinului nu stau sa ma rog si sa ma imbunatatesc; chem pompierii, alerg la cismea. De nu, se numeste ca sunt fudul si ca nu-mi iubesc aproapele.
Crestinismul neajutorat si neputincios este o conceptie eretica deoarece nesocoteste indemnul Domnului (Matei 10, 16: “fiti dar intelepti ca serpii si nevinovati ca porumbeii”) si trece peste textele Sfantului Pavel (Efes. 5, 17: “Drept aceea, nu fiti fara de minte”, II Tim. 4, 5: “tu fii treaz in toate…”, Tit. 1, 8: “sa fie treaz la minte” si mai indeosebi I Cor. 14, 20: “Fratilor nu fiti copii la minte; ci la rautate fiti copii, iar la minte fiti oameni mari”). Nicaieri si niciodata nu ne-a cerut Hristos sa fim prosti. Ne cheama sa fim buni, blanzi si cinstiti, smeriti cu inima, dar nu tampiti. (Numai despre pacatele noastre spune la Pateric “sa le tampim”.) Cum de-ar fi putut proslavi prostia Cel care ne da sfatul de-a fi mereu treji ca sa nu ne lasam surprinsi de satana? Si-apoi, tot la I Cor. (14, 33) sta scris ca “Dumnezeu nu este un Dumnezeu al neoranduielii”. Iar randuiala se opune mai presus de orice neindemanarii zapacite, slabiciunii nehotarate, neintelegerii obtuze. Domnul iubeste nevinovatia, nu imbecilitatea. Iubesc naivitatea, zice Leon Daudet, dar nu la barbosi. Barbosii se cade sa fie intelepti. Sa stim, si ei si noi, ca mai mult rau iese adeseori de pe urma prostiei decat a rautatii. Nu, slujitorilor diavolului, adica smecherilor, prea le-ar veni la indemana sa fim prosti. Dumnezeu, printre altele, ne porunceste sa fim inteligenti. (Pentru cine este inzestrat cu darul intelegerii, prostia – macar de la un anume punct incolo – e pacat: pacat de slabiciune si de lene, de nefolosire a talentului. “Iar cand au auzit glasul Domnului Dumnezeu… s-au ascuns”.) […]
”
Asa ca Oana, prostia e pacat. Pt oricine, ca e patriarh, episcop, calugar, preot, mirean.
ApreciazăApreciază
Oana,
Citeste ce spune un Sfant, nu noi:
„Singurele noastre arme sunt numai cele duhovnicesti: rugaciunea, smerenia, dragostea, dar si marturisirea. Nu se poate dragoste fara marturisire. Dragostea este jertfitoare, iar noi daca ne temem sa marturisim adevarul, ce jertfa mai avem? Sau daca nu ne pasa de aproapele nostru care este in nestiinta si noi nu il informam si il lasam sa cada prada acestui sistem, ce dragoste mai avem? Cei care se mai lupta astazi sa trezeasca pe fratele lor, care nu au ramas nepasatori fata de viitorul unei natii si al unei Biserici, aceia sunt fii ai dragostei lui Dumnezeu, care isi pun viata pentru fratii lor”
„Marturisirea face parte din datoriile crestinului, mai ales in vremuri grele. Ca putem face noi toate rugaciunile si toate pravilele, dar daca noi nu marturisim atunci cand trebuie, ni se socoteste un fel de lepadare, tradare. Eu socotesc ca tocmai aceasta marturisire este o baie de spalare a pacatelor noastre.”
Din carticica – „Din invataturile si minunile Parintelui Justin”
La acel moment Parintele Justin se referea la informarea despre actele cu cip, biometrie…
2009-2013.
SI iata ca dupa 10-12 ani, ne-am prostit la loc. Am uitat toate, smirghelul sistemului a lucrat foarte eficient.
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Acest blog a fost, alaturi de vreo cateva carti, unul care m a incurajat la inceput foarte mult. Am spus o si o mai spun: Am facut prima mea spovedanie completa datirita informatiilor citite aici si datorita indreptarului de spovedanie al parintelui Cleopa! Informatii pretioase, si de folos pt suflet, si pe intelesul tinerilor. Spuneti ca a ramas la fel dar nu e chiar asa. In zilele astea, un nou venit pe blog, nu mai intelege nimic. Sa se mai spovedeasca sau nu? La cine sa se spovedeasca? Ca toti sunt eretici… si uite asa omul bine intentionat, devine si mai confuz….
Daca la intrebarea despre schimbare va asteptati sa va dau un raspuns de genul: mi am luat pasaport biometric sau m am vaccinat, nu, nu am facut nici una, nici alta. In continuare sunt impotriva vaccinurilor, si in continuare ma sperie dictatura electronica. Ceea ce s a schimbat tine de suflet. Mai exact, am simtit pe pielea mea ce inseamna mandria, judecata aproapelui, increderea in sine si in judecata proprie, cat de vatamatoare sunt pentru suflet. Ma preocupam sa judec si sa incerc sa i trezesc pe altii, cand eu nu ma uitam la mine si la pacatele mele intai. Suntem noi siguri de mantuirea noastra? Noi trebuie sa fim pregatiti in fiecare clipa de moarte, dar suntem? ne preocupam ce o sa fie peste o luna, un an , doi, dar nu stim ce va fi cu noi maine…A postat Mircea V despre marturisire. Asa este! Sunt de parere insa ca marturisirea se face in primul si in primul rand prin fapte, prin exemplul personal, printr o viata crestineasca. In fiecare zi imi dau seama cat de departe sunt de cum ar trebui sa fiu. Sfintii faceau atatea si considerau ca nu au facut nimic bun…. Asa ca, iertati indrazneala, poate gresesc, dar tocmai fiindca sunt de multa vreme cititoare am simtit sa imi spun parerea.
ApreciazăApreciază
Oana,
Fiecare este liber sa se spovedeasca unde vrea..unde-i spune constiinta.
Una este sa judeci..si alta sa constati.
Despre constatare este vorba.
Cine judeca…greseste, iar cel care constata, devine prevazator…si impartaseste si aproapelui acest lucru..bineinteles, asta daca sunt persoane dispuse de acest lucru… fara a judeca.
Conteaza mult si felul in care te exprimi, este adevarat, sunt persoane sensibile, care o interpreteaza ca pe o judecata acest lucru…acum depinde de fiecare cum percepe lucrurile.
De fapt noi doar realizam ca acesti preoti sau episcopi, vb impotriva invataturilor sfintilor parinti…este limpede ca lumina zilei.
Sa transmiti mai departe acest lucru, nu este judecata.
Iar restul, pocainta,rugaciunea,faptele bune de care amintesti, sunt lucruri ascunse, intre tine si Dumnezeu, nu ai cum sa le vezi , ca ele nu se arata..daca are cineva asa ceva.
Asta este comoara fiecaruia…care nu se pune la vedere.
Sunt convins ca sti lucrul asta.
ApreciazăApreciază
asta parca se potrivește pt fiecare, pt episcop, pt unii pt alții, pt careva și din noi, … toți trei să ne punem la punct ….și unii și alții :
Cuviosul Paisie Aghioritul despre CEI CARE TULBURA BISERICA cu atitudini extreme
“Din pacate, in epoca noastra avem multi care tulbura Biserica Mama. Dintre acestia, cei cu stiinta, au prins dogma cu mintea si nu cu duhul Sfintilor Parinti. Iar ceilalti, care sunt fara stiinta de carte, au prins-o si acestia, dar cu dintii, de aceea si scrasnesc din dinti atunci cand discuta probleme bisericesti, princinuindu-se asftel mai multa vatamare Bisericii din pricina acestora, decat din pricina celor care lupta Ortodoxia noastra”.
“Cei care mustra fara discernamant au intunecare duhovniceasca si rautate, iar pe oameni ii vad, din pacate ca pe niste busteni. Si in timp ce ii cioplesc fara mila, facandu-i pe oameni sa sufere, ei se bucura de “fasonarea” ce le-o fac, de “cubizarea” lor. Cei care se grabesc sa faca pe Parintele duhovnicesc, desi au inca multe toxine duhovnicesti, seamana cu gutuile verzi strepezite, care oricat zahar am pune peste ele, nu vor ajunge niciodata o dulceata buna, iar daca vor ajunge, repede se vor acri”.
Parintii Bisericii
“Sfintii Parinti, odinioara, fugeau mai intai in pustie si se pustiau de patimile lor prin nevointa si, fara planuri si programe personale, se lasau in mainile lui Dumnezeu evitand vredniciile si stapanirea asupra altora, chiar si atunci cand ajungeau la masura sfinteniei. Numai atunci cand Maica Biserica avea nevoie, faceau ascultare de voia lui Dumnezeu si proslaveau numele Lui prin viata lor sfanta. Adica deveneau donatori duhovnicesti de sange, dupa ce dobandeau in pustie sanatatea duhovniceasca buna si printr-o supraveghere atenta de sine.
Din pacate, insa, in epoca noastra multi dintre noi, influentati de dragostea lumeasca, care nu are nici un corespondent duhovnicesc, mergem chipurile sa facem binele, sa dam sange, dar sangele nostru este plin de microbi duhovnicesti si astfel mai mult vatamam. Dar daca am fi trait dupa Sfintii Parinti, am fi dobandit cu totii sanatatea duhovniceasca, pe care ar fi invidiat-o toti eterodocsii si astfel si-ar fi lasat inselaciunile lor bolnavicioase si s-ar fi mantuit fara predica. Caci ei nu sunt impresionati de traditia noastra patristica, ci vor sa vada si continuitatea noastra patristica, adica adevarata noastra inrudire cu Sfintii.
Din nefericire, in epoca noastra s-au inmultit cuvintele si cartile si s-au imputinat faptele de virtute, deoarece oamenii au fost influentati de duhul lumesc, care urmareste numai inlesnirile si evita osteneala trupeasca. Adica cei mai multi dintre noi ne odihnim in multa citire, dar din cele citite punem in practica foarte putin sau deloc. Ne minunam de Sfintii nevoitori ai Bisericii noastre, fara sa ne dam seama cat s-au ostenit, deoarece nu ne-am ostenit ca sa intelegem osteneala lor, ca sa-i iubim si sa ne nevoim cu marire de suflet pentru a-i urma.
Dar cei care se nevoiesc cu marime de suflet nu se cruta pe sine, ci se scot ei insisi din orice lucrare a lor, ajuta foarte mult, pentru ca numai atunci se odihnesc sufletele care au nevoie de ajutor si numai atunci se va odihni si sufletul lor atat in aceasta viata, cat si in cea vesnica. Cei care urmaresc stapaniri, dar sunt stapaniti de patimi si prezinta interesele lor personale ca duhovnicesti, apeland chiar si la stapanirile lumesti ca sa le rezolve problemele lor bisericesti, unii ca acestia sunt deja parasiti de Harul lui Dumnezeu.
Sa nu ne insele cel viclean cu “chem pe Cezarul”, deoarece Apostolul Pavel s-a predat in stapanirea Cezarului deoarece primise mai inainte vestire de la Dumnezeu ca va propovadui pe Hristos si in Roma. De aceea, a apelat la Cezarul pentru a fi dus in Roma (ca sa i se asigure transportul). Cand cineva incearca sa rezolve problemele bisericesti intr-un mod ortodox, dar scopul lui este sa se aranjeze cat mai bine pe sine insusi, cum va fi unul ca acesta binecuvantat de Dumnezeu?
Nu trebuie sa se lase nimeni impresionat de cei care aranjeaza treburile bisericesti foarte bine, in chip ortodox, daca ei insisi nu sunt bine inradacinati in Biserica,ci o tulbura cu exagerari sau pogoraminte fara discernamant. Cele doua extreme intotdeauna o chinuiesc pe Biserica Mama, dar si ceicare le sustin se chinuiesc, deoarece aceste doua extreme de obicei strapung… Adica este ca si cum un capat l-ar tine indracitul, care sufera de obraznicie duhovniceasca (dispret fata de toate), iar celalalt capat l-ar tine nebunul, care are ravna prunceasca cu stramtime de minte, si atunci – fereasca Dumnezeu! – cele doua extreme se pot lovi mereu si nimeni “sa nu le poata da de capat“.
Cei care vor putea indoi aceste doua capete, astfel incat sa le uneasca, vor fi incununati de Hristos cu doua cununi de smarald. Nu trebuie sa cream probleme in Biserica, nici sa marim micile neoranduieli omenesti care se fac, ca sa nu pricinuim mai mult rau si sa se bucure cel viclean. Cel care se tulbura mult pentru o mica neoranduiala si se avanta brusc, cu furie, chipurile ca s-o indrepte, se aseamana cu paraclisierul usor la minte, care vazand o lumanare curgand, se repede deodata, cu tot avantul, sa o stinga, dar imbranceste oameni si rastoarna sfesnice creand astfel o mare neoranduiala in vremea slujbei.
Din pacate, in epoca noastra avem multi care tulbura Biserica Mama. Dintre acestia, cei cu stiinta, au prins dogma cu mintea si nu cu duhul Sfintilor Parinti. Iar ceilalti, care sunt fara stiinta de carte, au prins-o si acestia, dar cu dintii, de aceea si scrasnesc din dinti atunci cand discuta probleme bisericesti, princinuindu-se asftel mai multa vatamare Bisericii din pricina acestora, decat din pricina celor care lupta Ortodoxia noastra.
Toti cei care isi justifica rautatea lor prin, chipurile, controlul celorlalti si nu prin raul facut asupra lor insisi sau prin a da publicitatii probleme bisericesti – chiar si prin lucruri care nu se spun – pretextand spusa: “Spune-l Bisericii” (Mt. 18,17), acestia sa inceapa mai intai cu mica lor Biserica, cu familia lor sau cu obstea lor si daca li se pare ca este bine, atunci sa-si bata joc si de Biserica Mama. Dar eu cred ca fiii cei buni niciodata nu clevetesc pe mama lor. Din pacate insa, multi necugetati dau un imbelsugat material de razboi ereticilor ajutandu-i astfel pe iehovisti, etc. sa ocupe orase si sate ortodoxe si sa-si mareasca lucrarea lor misionara.
Faptul ca pe multi i-au facut iehovisti prin aceasta metoda diavoleasca, aceea de a teatraliza clerul si Biserica, este cunoscut duhovnicilor, parintilor cu dreapta socoteala, precum de asemenea este cunoscut tuturor ca n-au facut ortodox pe un iehovist prin acest mod neortodox. Asa cum Bunul Dumnezeu ne rabda cu dragoste si nu teatralizeaza pe nimeni, desi, ca un cunoscator de inimi ce este, cunoaste halul in care suntem, tot astfel si sfintii niciodata nu au jignit pe omul pacatos in fata lumii, ci cu dragoste si finete duhovniceasca, in taina, ajutau la indreptarea raului. Noi, insa, cu toate ca suntem pacatosi, facem dimpotriva ca fatarnicii.
Numai omul posedat de diavol este indreptatit sa teatralizeze pe oameni (desigur, numai cei care au dat drepturi diavolului) in fata tuturor, sa le spuna trecutul, ca sa sminteasca sufletele slabe. Duhul necurat, in mod firesc, nu scoate la iveala virtutile oamenilor, ci neputintele lor. Insa oamenii sloboziti de patimi, deoarece nu au rautate, indreapta raul prin bunatate. Si daca ar vedea vreodata putina necuratie care nu se curata, o acopera cu altceva, ca sa nu se ingretoseze cel ce ar putea-o vedea. Iar cei care scormonesc gunoaiele se aseamana cu gainile… Nu este sincer si cinstit cel care spune adevarul in fata, nici cel care il publica, ci cel care are dragoste, viata dreapta si vorbeste cu discernamant atunci cand trebuie, spunand cele ce trebuie la vremea potrivita.
Cei care mustra fara discernamant au intunecare duhovniceasca si rautate, iar pe oameni ii vad, din pacate ca pe niste busteni. Si in timp ce ii cioplesc fara mila, facandu-i pe oameni sa sufere, ei se bucura de “fasonarea” ce le-o fac, de “cubizarea” lor. Cei care se grabesc sa faca pe Parintele duhovnicesc, desi au inca multe toxine duhovnicesti, seamana cu gutuile verzi strepezite, care oricat zahar am pune peste ele, nu vor ajunge niciodata o dulceata buna, iar daca vor ajunge, repede se vor acri. Cuvintele dulci si adevarurile mari au valoare doar atunci cand ies din guri adevarate si prind radacini numai in sufletele binevoitoare si la oamenii maturi duhovniceste, care au minte curata.
Curatia launtrica si frumusetea sufleteasca a omului duhovnicesc infrumuseteaza pe omul din afara, iar dulceata dumnezeiasca a dragostei lui Dumnezeu indulceste chipul sau. Frumusetea launtrica a sufletului, pe langa faptul ca infumuseteaza duhovniceste si il sfinteste pe om chiar si la exterior tradandu-l prin prezenta Harului dumnezeiesc, infrumuseteaza si sfinteste si hainele urate pe care le poarta omul lui Dumnezeu. Mai mare valoare are un om binecuvantat, care s-a schimbat launtric si s-a sfintit si pe dinafara, decat toti oamenii care se schimba mereu numai la exterior (hainele lor), pastrand inlauntrul lor pe omul cel vechi cu pacate arheologice.
Mai mare valoare are un cuvant al omului smerit si nevoitor, pe care il scoate cu durere din adancul inimii sale, decat o gramada de cuvinte mestesugite ale omului cultivat, care ies cu viteza de pe inima instruita, dar care nu vesteste launtric sufletele, pentru ca una ca aceasta este carne, iar nu limba de foc a Sfintei Cincizecimi”.
(Din: Cuviosul Paisie Aghioritul, “Epistole
ApreciazăApreciază
Pentru @C: Foarte frumos textul Cuviosului Paisie Aghioritul.
Pentru Gutiflo22: Eu am perceput, si nu cred ca numai eu, ca pe o judecata, o eticheta gata atribuita: om viclean si rau intentionat (sarpe). Tocmai ca faptele bune ale celorlalti, gandurile, nu ne sunt noua accesibile nu putem da sentinte. Fara smerenie, fara dragoste, suntem gata sa desfiintam orice om spune ceva ce e impotriva gandirii noastre, sa il dispretuim. Citeam ca trebuie sa ne vedem sub toata zidirea, asta inseamna smerenie adevarata. De cate ori m am mandrit si am judecat pe altii mi a dat Dumnezeu sa ma smereasca ori vreo boala, ori vreo neputinta. Nici acum nu am scapat de acest pacat urat si inca am porniri de acest fel, e o lupta… Acum, poate raportez totul la mine, poate voi nu judecati si am inteles eu gresit.
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Mărturia părintelui Proclu despre sfințenia par Iustin Parvu și strălucirea în care l-a vazut
https://www.chilieathonita.ro/2023/02/06/vedenia-parintelui-proclu-despre-sfintenia-parintelui-justin-parvu/
ApreciazăApreciază
Sf. Paisie Aghioritul
Lucrarea în noi înşine
“Dacă vrei să ajuţi Biserica, cel mai bine este să cauţi să te îndrepţi pe tine însuţi, decât să cauţi să îndrepţi pe alţii. Dacă te îndrepţi pe tine însuţi, imediat se îndreaptă o părticică din Biserică. Dacă aceasta ar fi făcut-o toţi, Biserica s-ar fi îndreptat. Însă astăzi oamenii se preocupă de toate celelalte subiecte, dar nu se preocupă de ei înşişi. Pentru că a te preocupa de tine însuţi cere osteneală, iar a te preocupa de alţii este uşor.
Dacă ne preocupăm de îndreptarea noastră şi ne întoarcem mai mult spre lucrarea lăuntrică decât spre cea exterioară, dând întâietate ajutorului dumnezeiesc, vom ajuta pe ceilalţi mai mult şi mai eficace. Ba încă, vom avea şi pacea dinlăuntru, care va ajuta fără zgomot sufletele ce le vom întâlni, pentru că starea duhovnicească lăuntrică trădează virtutea sufletului şi îi schimbă pe ceilalţi.Când cineva se dăruieşte lucrării exterioare înainte de a ajunge la strălucita stare duhovnicească lăuntrică, poate face o oarecare nevoinţă duhovnicească, dar are mâhnire, nelinişte, lipsă de încredere în Dumnezeu şi mereu îşi pierde pacea sa. Dacă nu îşi face bine mai întâi lui însuşi, nu poate spune că interesul lui pentru binele obştesc este curat. Când se va elibera de omul său cel vechi şi de orice lucru lumesc, va avea deja harul dumnezeiesc şi atunci şi el se odihneşte şi odihneşte şi orice fel de oameni. Dacă însă nu are harul lui Dumnezeu, nu se poate impune nici lui însuşi şi nici pe alţii nu îi poate ajuta, astfel încât să le aducă folos dumnezeiesc. Trebuie să se afunde în har şi după aceea să-şi folosească puterile lui sfinţite pentru mântuirea celorlalţi.
Binele să se facă în chip bun
– Părinte, cum gândiţi atunci când vă confruntaţi cu o problemă?
– Mă gândesc ce se poate şi ce nu se poate face omeneşte. O examinez din toate părţile. “Voi face asta. Voi vedea ce reacţie va avea loc de aici, care de dincolo… Ce rău poate pricinui sau la ce poate folosi”. Eu întotdeauna încerc să cercetez o problemă din mai multe părţi, astfel încât rezolvarea ce-o voi da să fie pe cât se poate mai corectă. Pentru că se pot face multe greşeli dacă nu se ia aminte. Dacă va înţelege prea târziu ce trebuia să facă, nu foloseşte, deoarece, cum se spune, păsărica deja a zburat. Să spunem că cineva n-a luat aminte şi a dat foc la o casă. Ei bine, nu-l spânzură nimeni pentru asta, dar răul s-a făcut.
Undeva s-a ivit o problemă. A venit cel care era răspunzător în această problemă şi mi-a spus: “Ei, acum s-a aranjat problema. M-am dus, am aflat pe cutare şi pe cutare, le-am spus asta şi asta şi totul s-a rezolvat”. “Abia acum a început problema”, îi spun. “Aceea care a fost n-a fost problemă. Acum s-a aprins focul. La început au fost doi cărbuni mici, care s-ar fi stins de la sine”. Acela credea că prin acţiunile lui a rezolvat problema şi chiar a vrut să-l lăudăm pentru aceasta. Dar prin ceea ce a făcut, a pricinuit un scandal mare şi a mărit problema.
Este nevoie de multă atenţie, prudenţă şi discernământ pentru ca binele să se facă în chip bun şi să folosească, pentru că altfel, în loc să folosească, îl demonizează pe celălalt. Apoi, ceea ce se gândeşte cineva să facă trebuie mai întâi să se coacă, pentru că de o rupe necoaptă, adică hotărăşte pripit, poate să aibă probleme mai târziu şi să se chinuiască. Chestiunile serioase, dacă se întârzie puţin, după aceea se rezolvă repede şi corect. Se poate ca cineva să aibă deşteptăciune, dar să aibă împreună cu ea şi slavă deşartă şi iubire de sine, şi în acţiunile lui să premeargă acestea şi să nu ia aminte. De pildă un câine la vânătoare, atunci când înaintează cu atenţie, deşi nu e de rasă, găseşte urmele iepurelui. În timp ce altul, care e de rasă foarte bună şi are toate însuşirile, atunci când se grăbeşte, aleargă în dreapta şi-n stânga fără rezultate. Acţiunea săvârşită înaintea gândirii are mândrie. De aceea să nu se grăbească nimeni să acţioneze, ci mai înainte să se gândească şi să se roage. Atunci când premerge rugăciunea, nu acţionează spuma minţii, uşurătatea, ci mintea cea sfinţită.
Chiar şi oamenii duhovniceşti procedează de multe ori ca şi cum n-ar exista Dumnezeu; nu-L lăsăm pe Dumnezeu să acţioneze. Dumnezeu ştie cum să lucreze. Deşi există mijloace duhovniceşti ca să se rezolve anumite situaţii duhovniceşti grele, cu toate acestea noi acţionăm lumeşte. Când eram la Sinai, un hoge mergea în fiecare vineri în mănăstire, urca în minaretul unei geamii care era acolo şi striga. Şi avea o voce!… Se auzea până sus la sihăstria Sfintei Epistimia. După aceea mănăstirea a hotărât să închidă poarta vinerea, atunci când mergea hogea, ca să nu mai poată intra; eu nu ştiam de această hotărâre. Într-o zi, pe când coboram spre mănăstire îl văd pe hogea mânios. “Acum am să le arăt eu”, îmi spune. “De ce mi-au închis poarta ca să nu intru?”. “Au închis-o ca să nu intre cămilele”, îi spun. “Nu cred că au închis-o pentru ca să nu intri tu”. După aceea am spus ceva despre aceasta şi Părinţilor. Un secretar îmi spune: “Îi voi arăta eu lui hogea! Îl voi aranja eu. Voi scrie la guvern că hogea ne face probleme”. “Ascultă”, îi spun, “Ortodoxia nu procedează aşa. Să facem o priveghere, să cântăm slujba Părinţilor Sinaiţi, a Sfintei Ecaterina şi să lăsăm să vorbească Dumnezeu. Mă voi duce şi eu sus şi mă voi ruga”. Am spus unor Părinţi să se roage şi ei şi astfel i-a venit o palmă lui hogea încât a plecat singur, a dispărut. Pentru că, chiar dacă ar fi închis poarta, guvernul s-ar fi încredinţat că nu este adevărat faptul că-i presează hogea şi apoi ar fi avut probleme. Hogea ar fi spus că monahii au închis poarta deoarece mergea în fiecare vineri acolo, şi ar fi făcut un rău mănăstirii.
Un altul, mai demult, a văzut muntele şi a vrut să-şi facă o căsuţă acolo sus, pe vârful Sfintei Ecaterina!… S-a îmbolnăvit şi s-a dus, a murit. Mai pe urmă a venit şi un altul să facă ceva acolo şi s-a dus şi acesta, a murit. De aceea este mai bine să nu ne bazăm numai pe acţiunile noastre omeneşti, ci să ne rugăm şi să-L lăsăm pe Dumnezeu să lucreze.
91592891392193192192793vz3
Comportament cu discernământ
– Părinte, când vedem pe cineva că se comportă urât, trebuie să-i spunem ceva?
– Potrivit cu ce fel de om este. Este nevoie de mult discernământ şi de iluminare dumnezeiască în vremea noastră. Nu este uşor să vă vorbesc despre aceasta, într-un caz, aşa cum am văzut, există 500 de sub-cazuri. Sunt unii care pot fi îndreptaţi, alţii care nu se îndreaptă, ba chiar la o observaţie de-a noastră pot reacţiona. Mai ales când unul ca acesta are egoism şi-l atingi, reacţionează urât. Deşi de multe ori înţelege că greşeşte, totuşi din pricina egoismului nu dă înapoi. Iar când intenţiile noastre nu sunt chiar curate, adică împreună cu interesul există şi mândrie şi dragostea nu este curată, în celălalt se creează o mare repulsie.
Atunci când mustrăm pe cineva din dragoste, cu durere, fie că celălalt înţelege dragostea noastră, fie că nu, schimbarea se săvârşeşte în inima lui, deoarece suntem mişcaţi de dragoste curată. În timp ce mustrarea ce se face fără dragoste, cu patimă, îl face fiară pe celălalt, pentru că răutatea noastră se loveşte de egoismul aceluia, şi atunci sar scântei şi se aprinde şi foc, ca atunci când loveşti cremenea de amnar.
Când îl răbdăm pe fratele nostru din dragoste, acela simte aceasta. Precum simte şi răutatea pe care o avem înlăuntrul nostru, deşi nu se manifestă, pentru că îi pricinuieşte tulburare. La fel se întâmplă şi cu diavolul, care aduce tulburare chiar şi atunci când se înfăţişează ca înger de lumină, în timp ce adevăratul înger pricinuieşte o veselie lină negrăită.
– Adică, Părinte, atunci când spunem ceva şi se stârnesc împotriviri, înseamnă că am făcut-o din egoism?
– Se pricinuiesc şi multe interpretări greşite; căci unul înţelege unele, altul altele! Dar fiecare să se cerceteze întotdeauna pe sine însuşi: “De ce vreau să spun aceasta? De unde pornesc? Mă doare pentru el sau vreau s-o spun doar ca să par bun, să mă arăt că sunt cineva?”. Dacă cineva se va curaţi lăuntric, atunci fie de se va mânia, fie de va striga, fie de va face o observaţie, intenţiile lui vor fi curate. După aceea, toate merg firesc, deoarece acţionează cu discernământ. Iar discernământul este curăţirea, iluminarea dumnezeiască şi claritatea duhovnicească. Prin urmare, cum să existe egoism acolo? Iar atunci când intenţiile sunt curate, omul are odihnă. De aici veţi putea deosebi dacă orice lucrare a voastră este bună.
De multe ori nu înţelegeţi că modul în care spuneţi ceva altuia are ifos de director: “Aceasta trebuie să se facă aşa şi aşa”. Intră apoi egoismul în lucrare şi îl aruncaţi pe celălalt în aer. Dacă există intenţii curate şi smerenie, observaţia îl ajută pe celălalt, altfel intră egoismul, care duce la un rezultat contrar. Să vă scoateţi pe voi înşivă, egoismul vostru, din acţiunile voastre. Atunci veţi fi mişcate numai de intenţiile cele curate. De cele mai multe ori comportamentul fără discernământ face mai mare rău decât comportamentul nebunilor care n-au judecată şi îşi sparg capetele, deoarece cei fără discernământ, prin cuvintele lor tăioase, năucesc sufletele sensibile şi de multe ori le rănesc de moarte, pentru că le duc la deznădejde.
Sunt şi unii care se comportă în acelaşi fel faţă de toţi. Dar nu putem pune într-un degetar cât punem într-un butoi; sau să încărcăm pe un bou, cât pe un cal. Boul este să tragă plugul; nu se poate să-i punem samar şi să-l încărcăm. Pe cal nu trebuie să-l punem la plug, pentru că el este bun să ridice greutate. Pentru o treabă este unul, pentru alta celălalt. Să nu dorim să punem toată lumea pe calapodul nostru. Fiecare are particularităţile lui. Să le trecem cu vederea pe unele, atunci când acestea nu vatămă. Dacă ar fi putut intra în rânduială toţi oamenii încă din viaţa aceasta, nu s-ar mai fi făcut neorânduieli şi ar fi fost şi aici rai. Aşadar, să nu avem pretenţii neraţionale de la ceilalţi.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Este f adevarat ce spune Sfantul Paisie Aghioritul si de urmat in toate privintele.
Numai ca aici nu este vb de „patima”indreptari sau aratare cu degetul pe unul sau pe altul in mod exprex…din dorinta de a arata cat de destept si „luminat” esti..este vb de doar de o atentionare.
Episcopul respectiv, cel in cauza, vorbeste tocmai impotriva celor spuse de parintele Paisie…care este sfant.
In cazul asta, cum spune si fratele Mircea, crestinul este dator sa apere acest lucrul …. sa marturiseasca :
„Şi El, răspunzând, a zis: Zic vouă: Dacă vor tăcea aceştia, pietrele vor striga.”
Concluzia este ca daca un episcop vorbeste impotriva sfintilor parinti…nu trebuie urmat si transmis mai departe credinciosilor ..cu argument ca nu este de urmat acest om.
Dumnezeu sa ajute celui ce marturiseste sa o faca fara patima sau judecata.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
ROG PE TOATA LUMEA SA SE UITE INTEGRAL LA ACEST VIDEO. SI SA-L DESCARCATI PENTRU CA POATE SE VA STERGE CURAND. ASTA SE VA INTAMPLA SI CU NOI.. TOTI CEI CARE SPUN CA CIPURILE SUNT O PORCARIE SI NOI AIURIM SA LE DATI SA SE UITE LA ACEST VIDEO… ASTA SE VA INTAMPLA SI CU NOI.. EXACT ASTA.
IN NUMELE SANATATII…EXACT CA LA COVID..
VA ROG MULT DE TOT DISTRIBUITI LA TOATA LUMEA..
TOATE LUCRURILE DIN ACEST VIDEO SE INTAMPLA SUB NASUL NOSTRU.. SI NOI NU INTELEGEM NIMIC..
ESTE SFARSITUL LUMII..
ApreciazăApreciază
[…] IPS Teodosie e mai rau decat un PION ALB, e SARPE. Nu este doar activist pro cip, ci si minte ingroz… […]
ApreciazăApreciază
[…] IPS Teodosie e mai rau decat un PION ALB, e SARPE. Nu este doar activist pro cip, ci si minte ingroz… […]
ApreciazăApreciază
[…] IPS Teodosie e mai rau decat un PION ALB, e SARPE. Nu este doar activist pro cip, ci si minte ingroz… […]
ApreciazăApreciază
[…] IPS Teodosie e mai rau decat un PION ALB, e SARPE. Nu este doar activist pro cip, ci si minte ingroz… […]
ApreciazăApreciază
[…] IPS Teodosie e mai rau decat un PION ALB, e SARPE. Nu este doar activist pro cip, ci si minte ingroz… […]
ApreciazăApreciază
[…] IPS Teodosie e mai rau decat un PION ALB, e SARPE. Nu este doar activist pro cip, ci si minte ingroz… […]
ApreciazăApreciază