Cum ne pregatim de Apocalipsa (partea 2): Sa nu fugim cate unul in pustiu, ci in grupuri mici. Super, dar CU CINE? Cum ii alegem?

Arhimandritul Gavriil Urghebadze Georgianul (1929 -1995):

“Va veni timpul, oamenii vor pleca în munţi. Dar să nu vă duceţi câte unul… În păduri şi munţi să mergeţi în grupuri mici.

Pentru creştini cel mai mare chin va fi faptul, că ei singuri vor pleca în păduri, apropiaţii lor însă vor primi pecetea lui antihrist.”

Este absolut sigur ca va veni si vremea fugii. Ne-au invatat limpede Sfintii Parinti:

UNDE FUGIM DE ANTIHRIST? Va fi ca in filmele postapocaliptice?

Asadar, „să nu vă duceţi câte unul”. Super, dar cu cine? Caci se poate ca apropiatii sa nu doreasca.

Evident ca trebuie sa ne gandim din timp. Si cum ii alegem pe cei cu care sa ne ducem? Caci destul de multi considera ca vin vremurile apocaliptice, dar cand e sa faci un grup, ies scantei. Motivele?

De exemplu, din mandrie: cine-i seful?

Unii zic ca au solutia: fiecare grup sa urmeze un preot.

Este o situatie ideala, dar cu o conditie: sa fie de calibrul parintilor Iustin Parvu sau Arsenie Papacioc.

Alt exemplu de dezbinare: nepotrivirea de caracter.

Termenul se foloseste, de obicei, in cazul cuplurilor, dar ceva asemanator se petrece si in cazul grupurilor mici. Membrii au in cap aceleasi idei de baza, dar pur si simplu nu se inteleg intre ei la chestiuni teoretic mici.

Si tot asa, dupa modelul dacic, explicat magistral de marele duhovnic Adrian Fageteanu:

Eu am studiat foarte multe. Homer şi toţi istoricii antici care au vorbit despre geţi şi daci, în scrierile lor. Şi toţi istoricii spun cam aşa: dacă geţii sau dacii ar fi fost uniţi, niciun Alexandru Macedon, niciun Cezar, niciun împărat persan nu ar fi putut să-i biruiască. Şi eu cu asta dovedesc că suntem descendenţii lor, că nici românii nu se pot uni trei sau patru pentru credinţă sau pentru autohtonie sau pentru o idee românească sau creştină. Nu-i cea mai bună dovadă că suntem descendenţii lor?

Solutia care o vad e sa ne intalnim fata in fata cei cu aceleasi idei si sa facem macar cateva „teste”. Sa nu presupunem doar ca daca ne stim pe internet si ne-am vazut de cateva ori in viata, gata, ne vom intelege.

De exemplu, facem cate un grupuscul si mergem undeva cu cortul cateva zile, ca intr-o excursie. Apoi repetam, dar mai greut, mai aproape oleaca de ceea ce numim ca fiind supravietuire. Adica fara cort, ci facand niste mici adaposturi. Sa filtram apa, sa facem foc fara a folosi chibrite, sa vedem ce gasim de mancare prin padure (evident ca intr-o prima astfel de „expeditie” vom lua cu noi si hrana de acasa, caci cine stie ce izbanda n-o sa avem la inceput in a gasi ceva de bagat in gura). Apoi, la urmatoarea „drumetie”, sa incercam ceva si mai dificil. Ideea e ca la greu se vede omul.

Daca aveti si alte idei, va rog sa comentati.

Cititi va rog si:

Cum ne pregatim de Apocalipsa (partea 1): Ce facem cu copiii si scoala?

Fotografia de mai sus este din filmul Noe, un film cu treaba:

In superproductia „NOAH” (Noe) INGERII CAZUTI sunt BAIETII BUNI…

Am ales-o, insa, pentru a ne aminti de ceva fundamental: in trecutul indepartat oamenii se descurcau si fara curent electric si alte cele.

Cititi va rog si:

Folosesti harta de hartie sau GPS-ul?