SACCSIV – blog ortodox

Manual ortodox de ecumenism, cu ‘binecuvântarea’ Patriarhului Bartolomeu

Posted in ECUMENISM, Patriarhul BARTOLOMEU by saccsiv on decembrie 3, 2022

Am primit pe e-mail de la fratele spaceman:

 

Grecii și-au adus aminte de lansarea în 2014 a unui „Manual ortodox de ecumenism. Surse pentru educaţia teologică“ care are un amplu

„Cuvânt înainte semnat de Sanctitatea Sa Bartolomeu, Patriarhul Ecumenic, care subliniază „responsabilitatea ecumenică vastă“ a Patriarhiei Ecumenice în lumea de astăzi şi îşi exprimă speranţa că „acest volum va restaura şi revigora viziunea ecumenică a Bisericilor noastre şi în special a tinerei generaţii, care este chemată să susţină şi să dezvolte această viziune în anii care vor urma“.

https://ziarullumina.ro/teologie-si-spiritualitate/theologica/manual-ortodox-de-ecumenism-surse-pentru-educatia-teologica-90470.html

Numai că grecii au tradus și ‘cuvântul înainte’ semnat de Bartolomeu I:

https://tasthyras.wordpress.com/2022/12/01/%ce%bf%cf%81%ce%b8%cf%8c%ce%b4%ce%bf%ce%be%ce%bf-%ce%b5%ce%b3%cf%87%ce%b5%ce%b9%cf%81%ce%af%ce%b4%ce%b9%ce%bf-%ce%b4%ce%b9%ce%b4%ce%b1%cf%83%ce%ba%ce%b1%ce%bb%ce%af%ce%b1%cf%82-%cf%84%ce%bf%cf%85/

Am tradus cumva articolul din greacă cu DeepL, nu înțeleg grecește, însă ‘cuvântul înainte’ semnat de Bartolomeu I l-am tradus din engleză, din această sursă:

https://evl.fi/documents/1327140/41251337/Orthodox_Handbook_on_Ecumenism-Watermarked.pdf/3a95c2a2-7ca9-a6fa-cb9b-8325ba2be337

linkul în greacă e de la Apa trece, pietrele rămân

https://saccsiv.wordpress.com/2022/12/01/comentariu-la-versetul-stiu-necazul-tau-si-saracia-ta-dar-esti-bogat-si-hula-din-partea-celor-ce-zic-despre-ei-insisi-ca-sunt-iudei-si-nu-sunt-ci-sinagoga-a-satanei/#comment-531128

 

Manual ortodox de ecumenism, cu ‘binecuvântarea’ Patriarhului Bartolomeu

De Ioannis Litinas, 1 Decembrie 2022, tasthyras.wordpress.com

Din partea editurii ecumenice ‘Regnum Books’, [care face parte din Oxford Centre for Interchurch Mission Studies (OCMS)], în colaborare cu Consiliul Mondial al Bisericilor (WCC), Consiliul European al Bisericilor și Academia Post-Paternară din Volos, în anul 2014, a fost publicat un manual în limba engleză – un imn închinat pan-ereziei ecumenismului – sub titlul ‘Orthodox Handbook on Ecumenism – Resources for Theological Education’.

Acest manual, de aproximativ 1000 (!) de pagini, are un amplu                                           ‘Cuvânt înainte’ scris de către Patriarhul Bartolomeu, în care prezintă saluturi, articole și studii – toate susținând și binecuvântând panerezia ecumenismului, condamnată de Sfinții Părinți – printre care: Mitropolitul Ignatie de Demetrias, Pr. Dimitrios Kephalouros, Pantelis Kalaitzidis, Athanasios Bastedik, Miltiadis Konstantinou, Athanasios Papathanasiou, Georgios Lemopoulos, Stylianos Tsobanidis, Ekaterini Pecridou, Nikolaos Asproulis, Vasiliki Stathokosta, Gregorios Lianta, si alții.

În cuvântul înainte al patriarhului, pe care-l putem citi mai jos în traducere, se poate distinge spiritul în care este blasfemiat Trupul Domnului nostru Iisus Hristos, adică Unul cel Sfânt, Biserica Ortodoxă Catolică și Apostolică, ca și cum ar căuta și cere cu disperare unirea și comuniunea cu mulțimea de doctrine eretice din întreaga lume, așa cum sunt ele, fără renunțarea la învățăturile lor greșite, ‘indiferent de diferențele doctrinare’, prin dialoguri nesfârșite (uneori trădătoare).

Pentru Bartolomeu și pentru fiecare eretic ecumenist, exemplul și învățătura dumnezeieștilor Părinți în tratarea ereziilor sunt ‘practici ale trecutului’ care trebuie ‘abandonate’, iar luptele lor împotriva ereziilor sunt ‘conflicte malefice ale trecutului’ care trebuie ‘depășite’. Iar mărturia mesajului evanghelic trebuie să fie în comun cu ereticii, întotdeauna cu scopul unirii finale cu ei, în ceea ce este denumit în mod înșelător ‘refacerea unității lor’.

În încercarea sa de a scoate din context panerezia și de a-i conferi o conotație ortodoxă, patriarhul îndrăznește să învețe că ‘ecumenismul a fost în centrul slujbei pastorale a Bisericii încă din cele mai vechi timpuri apostolice’ și, prin urmare, nu consideră Ortodoxia ca fiind Biserica cea Una, ci doar un membru al ‘Bisericii’ la care participă prin ‘mișcarea ecumenică’.

Conform credinței iluzorii moștenite de la predecesorii săi, ereziile sunt în egală măsură Biserici, rude și membri ai familiei lui Hristos, fiind considerate ‘co-moștenitoare, membre ale aceluiași Trup și parte a moștenirii lui Dumnezeu în Hristos’.  De altfel, acest lucru a fost subliniat și în falsul sinod din Creta, trei ani mai târziu.

Un iubitor înfocat de dialoguri, care nu au ca roade decât semnături trădătoare ale creștinilor ortodocși, patriarhul le prezintă ca pe o obligație evanghelică, o cerință și o viziune pe care dacă nu o punem în practică, atunci noi, creștinii ortodocși, îi ‘ignorăm’ pe ‘cei din jurul nostru’ și astfel limităm ‘adevărul universal’. Dacă Ortodoxia nu va purta în mod constant dialoguri, ca semnul unei inacceptabile temeri, atunci „va eșua în misiunea sa și va înceta să mai fie Biserica ‘universală’ și ‘ecumenică’. În schimb, va deveni introvertită și închisă în ea însăși, devenind un ‘ghetou’ la marginea istoriei”.

Potrivit celor de mai sus, Ortodoxia ar avea nevoie de o nouă secularizare, astfel încât „să poată fi interpretată în lumina căutărilor și nevoilor existențiale ale umanității, în orice perioadă istorică și circumstanță culturală…”

Și asta doar în ‘Cuvântul înainte’. Oare câte alte bazaconii mai sunt scrise în cele 1000 de pagini ale acestui manual? De ce, în timp ce patriarhul blasfemiază credința noastră în Biserică, ortodocșii rămân tăcuți?

Ce avem noi aici? O proclamare publică, continuă, ‘cu capul descoperit’ a panereziei ecumenismului, care nu mai poate fi ignorată de niciun credincios ortodox, și nici măcar de către cei din nordul Greciei, care încă își mai amintesc de Patriarh și de mitropolitul ecumenist Ignatie de Demetrias. Să ne gândim la ceea ce trebuie făcut.

Cuvântul înainte, traducere (din limba engleză, sursa):

În istoria recentă a Bisericii, primele două decenii ale secolului al XX-lea sunt considerate cu siguranță ca fiind zorii unei perioade noi și promițătoare în relațiile dintre Biserici. Inițiativele de pionierat ale Patriarhiei Ecumenice pentru reconciliere și cooperare – cu enciclicele cruciale publicate în 1902, 1904 și 1920 – împreună cu apelul Conferinței Misionare Mondiale de la Edinburgh pentru o mărturie creștină comună în lume (1910), formarea Alianței mondiale pentru promovarea prieteniei internaționale prin intermediul bisericilor (1914), precum și Conferințele pregătitoare ale mișcărilor ‘Credință și ordine’ și ‘Viață și muncă’ (1920) au marcat eforturi lăudabile de a abandona practicile din trecut și de a pune bazele mișcării ecumenice. Această mișcare a fost percepută ca un efort al Bisericilor creștine și al multor creștini dedicați de a depăși conflictele din trecut și de a discerne numitori semnificativi pentru mărturia comună a Bisericilor și pentru slujirea comună a acestora în favoarea lumii, pregătind astfel condițiile care să faciliteze refacerea unității lor.

Trebuie subliniat, totuși, că deși termenul ‘Mișcarea Ecumenică’ a fost folosit pentru prima dată în anii 1920, pentru a defini această evoluție pozitivă în relațiile dintre Biserici, ideea de ecumenism nu este o evoluție recentă în viața Bisericii. Dimpotrivă, s-ar putea afirma că ecumenismul a fost în centrul activității pastorale a Bisericii încă din primele timpuri apostolice. Biserica nu a luat niciodată în considerare ca fiind ea însăși o sectă sau o confesiune. Întotdeauna s-a considerat pe sine ca fiind adevărata Biserică a lui Dumnezeu, Trupul lui Hristos, Biserica fiind mărturia prezenței divine în lume. Această realitate este cea care definește atât necesitatea, cât și limitele misiunii noastre de implicare în mișcarea ecumenică.

Pe de o parte, desigur, este adevărat că ecumenismul modern a apărut din interiorul lumii protestante, ca și rezultat al efortului său de a prezenta o imagine mai coerentă a protestantismului, încercând să reunească mulțimea de confesiuni protestante pe baza unei înțelegeri eclesiologice comune. Pe de altă parte, însă, ar fi o greșeală să atribuim paternitatea ecumenismului doar lumii protestante și anglicane. Este un fapt că istoria mișcării ecumenice, și în special a Consiliului Mondial al Bisericilor, este strâns legată de Biserica Ortodoxă în general și de Patriarhia Ecumenică în special.

Mai mult, trebuie amintit faptul că prima propunere concretă de a stabili o ‘Unitate a Bisericilor’, a venit din partea Bisericii Constantinopolului, care, prin bine-cunoscuta sa enciclică din 1920, a susținut că părtășia și cooperarea Bisericilor creștine, nu sunt excluse de diferențele doctrinare care, altfel le divizau. După cum a subliniat cândva W.A. Visser’t Hooft: „Biserica de la Constantinopol a sunat prima clopotul adunării, pentru că a fost printre primele din istoria modernă care ne-a reamintit, prin Enciclica din 1920, că lumea creștinătății mondiale ar fi neascultătoare față de voința Domnului și Mântuitorului său dacă nu ar căuta să se manifeste în lume unitatea poporului lui Dumnezeu și a Trupului lui Hristos”. După cum s-a remarcat în acea enciclică adresată: „Către Bisericile lui Hristos de pretutindeni: Iubirea trebuie să fie reaprinsă și întărită între biserici, astfel încât să nu se mai considere unele pe altele ca fiind străine sau extraterestre, ci rude și membri ai familiei lui Hristos, și ‘părtași ai moștenirii lui Dumnezeu în Hristos’.

Patriarhia Ecumenică a fost întotdeauna convinsă de responsabilitatea sa ecumenică mai largă în lume. Acest simț acut al obligației și al conducerii în fața altor oameni și în fața lui Dumnezeu a inspirat multiple inițiative, cum ar fi eforturile neobosite ale Patriarhiei de a consolida unitatea Bisericii Ortodoxe din întreaga lume, un efort care a fost adesea plin de tensiuni naționale și diviziuni politice. Într-adevăr, implicarea Patriarhiei Ecumenice în întâlniri și schimburi ecumenice datează cel puțin din secolul al XVI-lea, cu corespondența ‘Ausgburg-Constantinopol’, care a constat într-o serie de comunicări între teologii luterani din Tübingen și Patriarhul Ecumenic Ieremia al II-lea, între anii 1572 și 1595. Deși nu au fost dialoguri în sens formal, aceste schimburi au fost totuși un indiciu al filozofiei generale a Patriarhiei Ecumenice în ceea ce privește relația cu alte biserici și alte religii.

Aceeași filozofie a inspirat, de asemenea, și încurajarea noastră de principiu a discuțiilor ecumenice de la începutul secolului al XX-lea, oferind în același timp impulsul și fundamentul pentru mai multe discuții bilaterale cu alte biserici creștine. Pe lângă diversele discuții și declarații convenite între Bisericile Orientale, până în prezent cele mai eficiente și mai fructuoase dintre aceste dialoguri teologice, au fost angajate cu Biserica Romano-Catolică, Comuniunea Anglicană și Federația Luterană Mondială. Într-adevăr, chiar și cu prețul multor defăimări pentru ‘trădarea’ adevărului evanghelic, nu am limitat niciodată aceste angajamente doar la diferitele confesiuni creștine. La urma urmei, aflându-se, așa cum se întâmplă, la răscrucea continentelor, culturilor și comunităților religioase, viziunea Patriarhiei Ecumenice a îmbrățișat întotdeauna ideea și responsabilitatea de a acționa ca o punte între creștini, musulmani și evrei.

De ce participăm la mișcarea ecumenică? Răspunsul este simplu: pentru că misiunea și viziunea Bisericii o cer. Biserica nu poate scăpa de responsabilitatea și oportunitatea de a „răspunde tuturor celor care ne cer să dăm glas speranței pe care o avem – și să o facem cu blândețe și respect” (1 Petru 3:15). Ca și creștini ortodocși, nu avem dreptul să ignorăm lumea din jurul nostru; această lume necesită prezența și vocea noastră acolo unde poate fi auzită, tocmai pentru că Biserica este păstrătoarea unui adevăr universal, pe care nu avem dreptul să îl limitam sau să-l îngrădim în zonele noastre de confort. De fapt, suntem chemați să proclamăm plenitudinea acestui adevăr tocmai acolo unde ne simțim inconfortabil.

În acest scop, așadar, Ortodoxia trebuie să fie în dialog constant cu lumea. Biserica Ortodoxă nu se teme de dialog, pentru că adevărul nu se teme de dialog. Dimpotrivă, dacă Ortodoxia se închide în ea însăși și nu dialoghează cu cei din afară, ea va eșua în misiunea sa și va înceta să mai fie Biserica ‘universală’  și ‘ecumenică’. În schimb, va deveni introvertită și închisă în ea însăși, devenind un ‘ghetou’ aflat la marginea istoriei. Acesta este motivul pentru care marii Părinți ai Bisericii nu s-au temut niciodată de dialogul cu cultura spirituală a epocii lor; dimpotrivă, chiar au salutat dialogul cu idolatrii și filosofii păgâni. În acest spirit, ei au influențat și au transformat civilizația timpului lor și ne-au oferit o Biserică cu adevărat ecumenică. Ortodoxia rămâne întotdeauna contemporană și ecumenică, atâta timp cât o promovăm cu smerenie și o interpretăm în lumina căutărilor și nevoilor existențiale ale umanității în orice perioadă istorică și circumstanță culturală.

Astăzi, Ortodoxia este chemată să continue acest dialog cu lumea exterioară pentru a oferi mărturie și suflul dătător de viață al credinței sale. Cu toate acestea, acest dialog nu poate ajunge în lumea exterioară decât dacă mai trece mai întâi prin toți cei care poartă numele creștin. Și astfel, mai întâi trebuie să dialogăm ca și creștini între noi, pentru a ne rezolva diferențele, astfel încât mărturia noastră către lumea exterioară să fie credibilă. Efortul nostru în cauza unirii tuturor creștinilor este porunca Domnului nostru, care înainte de patima Sa s-a rugat Tatălui Său „ca toți [și anume, ucenicii Săi] să fie una, pentru ca lumea să creadă că Tu M-ai trimis”. (Ioan 17:21) Nu este posibil ca Domnul să fie îngrijorat pentru unitatea ucenicilor Săi, iar noi să rămânem indiferenți față de unitatea tuturor creștinilor. Aceasta ar fi o trădare a ființei și o încălcare a voinței Sale.

Din acest motiv, salutăm din toată inima publicarea acestui Manual panortodox de învățătură a ecumenismului, care este realizat în vederea pregătirii celei de-a zecea Adunări Generale a Consiliului Mondial al Bisericilor, care va avea loc anul acesta la Busan, în Coreea de Sud. Rugămintea noastră fierbinte este ca acest volum să restabilească și să reînvie viziunea ecumenică în rândul Bisericilor noastre și mai ales în rândul tinerei generații, care este chemată să o susțină și să o extindă în anii care vor urma.

Patriarhia Ecumenică, 3 septembrie 2013

Ca rugăciunile voastre,

† BARTHOLOMEW

Arhiepiscop de Constantinopol – Noua Romă

și Patriarh Ecumenic

 

Comentariu spaceman:

„Manual ortodox de ecumenism. Surse pentru educația teologică“

Un articol de: Pr. Prof. Dr. Viorel Ioniță – 10 Apr, 2014

https://ziarullumina.ro/teologie-si-spiritualitate/theologica/manual-ortodox-de-ecumenism-surse-pentru-educatia-teologica-90470.html

 

Comentariu saccsiv:

Consiliul Mondial al Bisericilor (CMB) a semnat 16 acorduri în timpul întrunirii de la Busan, Coreea de Sud. Conform publicației ortodoxe grecești ”Presa Ortodoxă”, trei dintre acestea faceau referire la Muntele Athos, una dintre clauze vizând:

Consiliul Mondial al Bisericilor vrea ABOLIREA AVATONULUI. Adica femeile sa poata intra in Sfantul Munte Athos

Cititi va rog si:

CMB la Busan: ORTODOXIA SA-SI CEARA IERTARE. Reactia a 5 Mitropoliti eleni. BRAVO LOR

 

9 răspunsuri

Subscribe to comments with RSS.

  1. vlad tepes said, on decembrie 3, 2022 at 7:59 pm

    Adica, Manual ortodox de ecumenism, cu ‘binecuvântarea’ celui cu coarne si coada si a robului sau loial, Patriarhului Bartolomeu! Multumim, dar nu servim asa ceva!

    Apreciază

    • Pamvo said, on decembrie 4, 2022 at 6:12 pm

      https://ziarullumina.ro/teologie-si-spiritualitate/theologica/manual-ortodox-de-ecumenism-surse-pentru-educatia-teologica-90470.html

      Printre cei care au contribuit la acest volum se numără 15 teologi din cadrul Bisericii Ortodoxe Române.

      Sinodiconul Ortodoxiei

      …15 teologi din cadrul Bisericii Ortodoxe Române

      Sfânta Evanghelie după Matei – Capitolul 7
      19. Iar orice pom care nu face roadă bună se taie şi se aruncă în foc.
      20. De aceea, după roadele lor îi veţi cunoaşte.
      21. Nu oricine Îmi zice: Doamne, Doamne, va intra în împărăţia cerurilor, ci cel ce face voia Tatălui Meu Celui din ceruri.
      22. Mulţi Îmi vor zice în ziua aceea: Doamne, Doamne, au nu în numele Tău am proorocit şi nu în numele Tău am scos demoni şi nu în numele Tău minuni multe am făcut?
      23. Şi atunci voi mărturisi lor: Niciodată nu v-am cunoscut pe voi. Depărtaţi-vă de la Mine cei ce lucraţi fărădelegea.

      Apreciază

  2. Simion P. said, on decembrie 3, 2022 at 9:43 pm

    Din rubrica: „Cad ca mustele spreate!!!”

    Three Runners Suffer Heart Attacks and 125 Others Require Medical Attention Following Spanish Half-Marathon
    https://www.thegatewaypundit.com/2022/11/three-runners-suffer-heart-attacks-125-requires-medical-attention-following-spanish-half-marathon/

    Apreciază

  3. Oarecare said, on decembrie 3, 2022 at 11:30 pm

    Ecumenismul nu poate fi ortodox, ci doar eretic! Chiar dacă ereticii își spun ortodocși!

    Apreciat de 1 persoană

  4. Apa trece, pietrele rămân said, on decembrie 4, 2022 at 8:08 am

    Bartolomeu și cei asemenea lui fac un joc murdar. Sunt trădători al lui Hristos, ai Ortodoxiei și ai ortodocșilor. Să ne rugăm ca Dumnezeu să facă în așa fel, încât aceștia să nu mai poată sminti lumea. La fel cum s-a rugat Sfântul Vasile. Bine fac cei care au întrerupt pomenirea lor. Din moment ce nu se pot pomeni la Sfânta Liturghie spâzurații și ereticii, nu este normal ca un astfel de inși care cu sprijin ocult ocupă aceste ranguri ierarhice să fie pomeniți la Sfânta Liturghie. Ca ierarhi, au menirea de a veghea ca Ortodoxia să fie păstrată, nu de a promova ecumenismul. ,,Scopul viețuirii creștine este dobândirea Duhului Sfânt.”- spunea Sfântul Serafim de Sarov. Ecumenismul îi cere Ortodoxiei să renunțe la conceptul de îndumnezeire! Prin ecumenism, se ajunge la o credință fără sens. Mântuitorul S-a răstignit ca să ne poată îndumnezei. Ecumenismul este pregătirea pentru Crislam și pentru închinarea la antihrist.

    Apreciat de 1 persoană

  5. Pamvo said, on decembrie 4, 2022 at 6:03 pm

    Sinodiconul Ortodoxiei

    Apreciază


Responsabilitatea juridică pentru conţinutul comentariilor dvs. vă revine în exclusivitate.

Completează mai jos detaliile cerute sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat: