SACCSIV – blog ortodox

Preotul Calistrat Chifan ne indeamna sa nu mai sarutam Icoanele sau Sfintele Moaste

Posted in ICOANE, moaşte by saccsiv on mai 27, 2022

Romania tv: De ce nu e bine să pupi icoanele. Părintele Calistrat: „Nu e un gest de credinţă superautentică. Nu faci decât să descompui cu saliva compoziţia chimică a culorilor”

[…]

La Sf Cuvioasă Parascheva mi s-a întâmplat o dată o chestiune inexplicabilă. Nu-s nici înaintevăzător, nici nu mut munţii cu rugăciunea, dar punând mâna pe Sfânta, mai mult din curiozitate, cum stau mâinile una peste cealaltă, eu am pus mâna şi am simţit fierbinte cum ai pune ca pe un reşou.

Am tras mâna, persoana de lângă mine a văzut, nu şi-a dat seama, eu mi-am făcut cruce, m-am făcut că n-am observat, am atins cu fruntea racla de argint şi mi s-a părut tot caldă şi de atunci niciodată când mă închin la Sfânta nu pun mâna sau nu ating. Iau fesul din cap, ating de raclă şi de mâna Sfintei şi-l pun în cap şi e ca şi cum m-am atins de Sfintele moaşte.

Acelaşi lucru îl fac şi cu icoanele. Ating fruntea uşor. Mi se pare un act de prea multă pietate să stai tu să-ţi laşi rujul pe sticla de la icoană sau să descompui cu saliva ta compoziţia chimică a culorii din care este făcută. Nu este niciun gest de credinţă superautentică sau un gest de credinţă mai sfântă decât al altuia sau mai neonişnuit dacă ai atins cu mâna marginea icoanei şi ai dus la gură, e ca şi cum ai sărutat icoana. Noi căutăm scandal din nimic, ne place să ne isterizăm„, este de părere părintele Calistrat de la Mănăstirea Vlădiceni.

 

Comentariu saccsiv:

Icoanele nu sunt obiecte de muzeu.

Sfantul Nicolae Velimirovici:

Buzele noastre sărută chipul sfântului, iar prin gândurile şi inima noastră sărutăm pe sfânt ca pe o persoană adevărată şi vie în Biserica Cerească.

Mult mai sminteste mult smintitorul preot Calistrat Chifan. El pare ca poarta grija compozitiei chimice a culorilor, dar, de fapt, iti infige adanc in minte niste imagini.

Caci, dupa ce-l asculti, in loc sa te duci la icoana cu gandul descris de Sfantul Nicolae Velimirovici, iti aminteste dracul cuvintele smintitoare de mai sus si hop ispita: “Oare nu gasesti cu buzele pe acolo ceva urme de ruj sau scuipati?”

O dovada in plus ca nici macar despre culori nu-i vorba, e si faptul ca vorbeste despre ruj pe sticla.

Asa ca mare atentie la acest preot. Ca zice noua vorbe bine si la a zecea loveste naprasnic…

Cititi va rog si:

CALISTRAT CHIFAN zice ca Parintele JUSTIN PARVU a fost INFLUENTAT de ERETICI sa vorbeasca despre ANTIHRIST si ACTELE CU CIP

Video: Preotul Calistrat Chifan continua activismul pro cip…

Preotul Calistrat Chifan nauceste din nou: “Dacă ai draci in tine nu ai ce cauta la moaștele Sfintei Parascheva”

În ce hal ajung activiștii procip: preotul Calistrat Chifan despre vizita Papei Francisc în România

Pigmeul Calistrat Chifan a trecut la next level: isi bate joc de Sfinti si profetiile lor despre antihrist …

Preotul Calistrat Chifan promoveaza ecumenismul perfect. Iata, de exemplu, ce spune despre casatorii

TRASEUL Parintelui CALISTRAT CHIFAN de la Barnova: Oprit de la slujirea Sfintei Liturghii, apoi scos de sub caterisire, dupa care ACTIVIST PRO CIP – eGuvernare – internetul obiectelor – eliminarea banilor cash…

 

54 răspunsuri

Subscribe to comments with RSS.

  1. Cristian Daniel said, on mai 27, 2022 at 9:21 pm

    Hristos a Inviat! Eu as citi intr-o alta cheie ceea ce a spus parintele Calistrat: adica, degeaba saruti icoanele, iar inima ta sau gandurile tale sunt departe de acel sfant sau, in general, de cele sfinte…cati nu suntem asa? mergem la biserica duminica de duminica dar suntem prezenti doar cu trupul, nu cu inima, nu cu sufletul, gandurile ne zboara in toate partile (asa cum a fost in viziunea acelui parinte care-i vedea pe oameni fara cap in biserica, iar Sfantul Inger i-a explicat ca aceia erau prezenti doar fizic in biserica si doar atat)…ar fi multe de spus aici dar ma opresc…

    Apreciat de 2 persoane

    • saccsiv said, on mai 27, 2022 at 9:50 pm

      Cristian Daniel

      ADEVARAT A INVIAT!
      Uluitor…

      Apreciat de 1 persoană

    • Saurian said, on mai 28, 2022 at 6:17 am

      Da… Ar fi interesat contextul în care păr. Calistrat a zis acele cuvinte. Că dacă e să ne referim la acel citat, omul pare că nu prea înțelege de ce unora dintre noi le place să sărute cele sfinte.

      Apreciază

    • Moca said, on mai 28, 2022 at 10:12 am

      Daniele, inamicul lui Hristos – si al nostru, al tuturor oamenilor- are o mare capacitate de disimulare; este maestrul prefacatoriei, al teatrului si minciunii. Orice hula o poate imbraca in haine teologice, căci exceleaza ș în cunoașterea Scripturii, dar nu rezistă la testul mărturisirii de credință. Iar sfințenia îl arde pe bandit ca focul Iadului.
      Calistrat pare un inselat, vai steaua lui, ar spune unii.
      Ispitele se manifestă ȘI în Biserică; singurul loc unde nu i se permite tâlharului să intre este Paharul Jertfei lui Hristos. eu zic că cine lovește în Sfinții lui Hristos, vrea să lovească în Hristos însuși.
      Din fericire, nu își atinge ținta, din pronia Dumnezeiască.
      Sub mâna lui Hristos sunt toate ( de la Înviere încoace); nu avem de a ne teme de ceva sau de cineva !
      Iisus Hristos Biruitorul, Iisus Hristos Mântuitorul !!!

      Apreciază

    • gheorghe said, on mai 28, 2022 at 10:24 am

      Deci, ce a spus… de fapt nu a spus, nu-i asa?
      Sintem tampiti daca auzim/citim EXACT ce a spus – asta crezi?
      … faci ca cel injurat in public care neaga realitatea obiectiva afirmand ca …nuuuu, …. a glumit!
      Asta e deviere psihica, nu te supara!

      Apreciază

    • Felix said, on mai 28, 2022 at 12:04 pm

      Cristian Daniel, @
      Constatarea ta pare a fi un diagnostic.
      In schimb tratamentul vindecarii duhovnicesti este total gresit.
      Nu prin inghetarea gesturilor atingerii la nivelul unei crize de catalepsie se rezolva problema. Este sub nivelul bunului simt.
      Este necesara catehizarea punctuala.
      La fel cum, daca observam exagerari in cinstirea icoanelor nicidecum nu suprimam icoanele. Caci urmatorul pas spre binele comun plandemic va fi eliminarea icoanelor din cultul ortodox. Si atunci ar putea fi continuata metodologia Parintelui Calistrat, care va spune credinciosilor, ca este spre sporirea sanatatii lor eliminarea icoanelor din biserici!

      Parintele Nicolae Steinhardt scria in acest sens:
      „Ispita falsei smerenii – a ne abţine de la fapte bune şi bucurii legitime – este la urma urmei totuna cu păcatul lui Iuda. Şi Iuda s-a resemnat, s-a smerit afundându-se în rău. Din smerenie să cedăm, să ne resemnăm a fi mişeii ce suntem.”

      Asadar, avem nevoie de lucrarea launtrica, de intelegerea corecta a cinstirii icoanelor prin sarutare, asa cum ne manifestam iubirea prin atingerea si sarutarea copiilor nostrii, a sotiei, a celor dragi.

      „Iubirea se manifestă deplin prin atingere, scrie Sfântul Nicolae Velimirovici. Atât cea trupească cât și cea duhovnicească.
      Raționaliștii s-au îndoit sau chiar au respins puterea atingerii. Manifestarea cultului Bisericii Ortodoxe înseamnă atingere, participare, comuniune. Iar suprimarea atingerii înseamnă respingerea harului care se transmite îndeosebi prin atingere. De aceea atingerea în Biserica Ortodoxă este considerată mai importantă decât toate”.

      Apreciază

    • Felix said, on mai 28, 2022 at 1:21 pm

      Sfantul Atanasie cel Mare, intrebarea 39 catre Antioh:

      Noi, credinciosii, ne inchinam sfintelor icoane nu zeilor, cum fac elinii, nu! Ci numai ne aratam predispozitia si iubirea noastra fata de persoana reprezentata pe icoana. De aceea, adeseori cand i se sterge chipul de pe icoana noi o credem lemn nefolositor. Dupa cum Iacov, in ajunul mortii sale, se inchina deasupra toiagului lui Iosif si, prin aceasta, nu venera toiagul, ci pe acela care l-a avut, asa si noi crestinii ne inchinam si sarutam Sfintele Icoane nu pentru alceva, ci tot pentru faptul care sarutam pe copiii si pe parintii nostri, adica pentru ca sa le aratam prin aceasta iubirea noastra, dupa cum si iudeii oarecand, inchinandu-se tablelor Legii si celor doi heruvimi, prin aceasta nu venerau nici piatra si nici aurul, ci pe Domnul, Care le-a poruncit sa faca aceasta.

      Apreciat de 1 persoană

    • Felix said, on mai 28, 2022 at 1:49 pm

      Cristian Daniel@
      Pe la sfarsitul secolului al VI lea, unul din episcopii apuseni, fara sa tina socoteala ca nu-i vrajmas Biesericii si asezamintelor ei, a dat dispozitie, in eparhia sa, ca sa scoata icoanele din bisericii si sa le distruga, indreptatindu-si fapta prin aceea ca pastoritii sai au inceput sa adore in loc sa cinsteasca icoanele. Cei din eparhia lui, intre care erau multi care cinsteau corect icoanele, s-au hotarat sa se desparta cu desavarsire de acest episcop ca de un naimit.
      Sfantul Grigorie cel Mare, in epistola ce i-a trimis-o cu acest prilej, i-a spus ca, desigur, episcopul e dator sa combata adorare icoanelor si sa mentina cinstirea lor, insa e nevoie sa intrebuinteze tactul pastoral, iar nicidecum un procedeu nesabuit, cum a fost eliminarea icoanelor, introduse in Biserica in scopul cel mai frumos. Deci l-a sfatuit sa se grabeasca a re-introduce icoanele in Biserica.
      Extras din Teologie Dogmatica, vol. 5, Silvestru de Canev.

      Apreciază

    • Felix said, on mai 30, 2022 at 1:24 pm

      Sfantul Teodor Studitul, Scrisoarea 409, Fiului Naucratie:
      (…)
      Daca cineva ar spune: „prin urmare, daca e sa ma inchin cu mintea, trec atunci pe langa (nu sarut icoana) inchinarea la icoana”, sa stie unul ca acesta ca a tagaduit si inchinarea cu mintea.

      Avgar s-a inchinat cu mintea la Hristos cand a primit credinta, dar i s-a inchinat (a sarutat) si mai aratat la icoana nefacuta de mana trimisa lui de Hristos Insusi.

      Apreciază

    • Felix said, on iunie 9, 2022 at 2:29 pm

      Creștinii ortodocsi sunt obligați
      să-și cunoască duhovnicii și să le discearnă calitatea!

      Îi mulțumim fratelui nostru Atanasie pentru această transcriere, care este foarte actuala astăzi.

      Întrebare:
      Este necesar ca creștinii să fie conștienți de situația din Biserică (a conducerii ierarhice) și să ia poziție atunci când circumstanțele o cer?
      O astfel de „intervenție” a poporului lui Dumnezeu în lucrurile eclesiale dăunează sau aduce beneficii?

      [Întrebarea 369, 14/01/1990] Fragment din răspunsul
      Părintelui Athanasios Mytilineos:

      […] un model de păstor bun este Hristos. Domnul spune multe, dar eu iau o singură propoziție: „Eu sunt un Păstor Cel Bun” (Ioan 10:14). De aceea, modelul fiecărui păstor este Păstorul Hristos.

      Problema, după cum puteți vedea, este mare și extinsa.
      De ce? Pentru că ar trebui să avem grijă in privinta conducatorilor (eclesiali) noștri. De ce?
      Pentru că, în acest moment, există pan-erezia ecumenismului, care a prins de gât Patriarhi și Arhiepiscopi din întreaga lume.
      Știți cum e, ca si cum cineva vine din spatele tău și te cuprinde de gât cu mâna. Ești imobilizat. Dacă prindeți pisica de gât și o ridicați nu vă poate mușca. Nu va poate face nimic, e imobilizata.
      Deci diavolul, prin această erezie, prin această pan-erezie a ecumenismului, în acest moment a prins capete luminate de la care primim înalte binecuvantari și începe sa se avanseze, să coboare în jos, spre popor.
      Dar acum a prins capetele înalte din întreaga lume, o spun din nou. Deci nu știm ce o să vină…
      În America, de exemplu, există preoti care predică ecumenismul. Am o casetă (audio) pe care am primit-o, si este evident că ei predică ecumenismul.

      Cum trebuie gândit, ce să facem? Nu ar trebui să vedeți cine este preotul, care are cea mai mare autoritate in cuprinsul parohiei dumneavoastră? Sau Episcopul sau Arhiepiscopul sau Patriarhul? Ce avem de gând să facem? Vom fi naivi? Cu alte cuvinte, dacă va deveni preotul ecumenist, veți deveni si voi enoriasi ecumenisti? Multe alte probleme, omisiunile, fărădelegile ar putea caracteriza un păstor rău.
      Păstorul poate fi, de asemenea, un eretic, implicat in ecumenism, și in alte secte. Avem foarte multi.

      Astfel, poporul lui Dumnezeu nu are numai dreptul, ci și obligația de a veghea asupra sfaturilor pe care le dau duhovnicii lor și cine sunt ei de fapt. Preotul are o responsabilitate mareata!
      Deci, enoriasii daca vor vedea derapaje, vor spune, vor corecta.
      Știți că atunci când Acvila și Priscilla l-au văzut pe minunatul Apollo, – care era din Alexandria, (Fapte Apostolilor 18, 24) – avand anumite lipsuri, a acceptat sa fie invatat de Priscilla – o femeie! – care l-a corectat. Astfel învățătura lui a devenit mai exactă.

      La cineva care are o deficiență, cu politețe, invatacelul se va duce să-i spună: „Parinte, lucrul ăsta nu este tocmai așa”.
      Iar când păstorul are sinceritate, are evlavie, umilință, acceptă observatia de corectare.
      Dar când insistă asupra lucrurilor eretice, ce vor face oile, enoriasii? Nu vor pleca de el? Când mă duc la spovedanie și duhovnicul meu îmi spune că pot avea o prietenă (ca sa traiesc in concubinaj n.n.) sau un prieten, mă voi mai duce sa primesc invatatura de la el? Nu voi mai merge niciodată! Și așa mai departe.
      Ei bine, poporul, enoriasii nu numai ca au dreptul, ci și obligația de a veghea asupra problemelor credinței ortodoxe și a manifestarii vieții duhovnicesti.

      Οἱ Χριστιανοί ἐπιβάλλεται νά γνωρίζουν τούς ποιμένες τους καί νά διακρίνουν τήν ποιότητά τους. | ΤΑΣ ΘΥΡΑΣ ΤΑΣ ΘΥΡΑΣ
      https://tasthyras.wordpress.com/2022/06/09/%ce%bf%e1%bc%b1-%cf%87%cf%81%ce%b9%cf%83%cf%84%ce%b9%ce%b1%ce%bd%ce%bf%ce%af-%e1%bc%90%cf%80%ce%b9%ce%b2%ce%ac%ce%bb%ce%bb%ce%b5%cf%84%ce%b1%ce%b9-%ce%bd%ce%ac-%ce%b3%ce%bd%cf%89%cf%81%ce%af%ce%b6/#more-51768

      Apreciază

  2. Nicoleta said, on mai 27, 2022 at 9:33 pm

    E lup în blană de oaie. Trebuie să ne ferim de astfel de mincinoși. Încearcă să ne tragă după ei , în cazanul cu smoală.

    Apreciat de 3 persoane

    • Ioana said, on iunie 6, 2022 at 7:53 pm

      Incepe sa spune adevarul, nu va place multora!!!!

      Doamne ai mila!

      Apreciază

      • Felix said, on iunie 8, 2022 at 11:48 am

        Femeia a crezut ca Dumnezeu minte! A crezut ca diavolul spune adevarul! Toata lucrarea aceasta a despartirii de Dumnezeu si apropierii de incepatorul minciunii se iscase in sufletul Evei inca inainte ca ea sa se apropie de fructul oprit. Sufletul inchipuie, trupul indeplineste.
        Multi proroci mincinosi se vor scula si vor amagi pe multi (Matei 24, 11).
        Si prorocii cei mincinosi si invatatorii cei mincinosi vor semana semintele pieirii intre oameni. Acestea sunt eresurile cele pierzatoare prin care unii se vor lepada de Hristos.
        Fratilor, daca veti cunoaste aceste eresuri pierzatoare pe care Sfintii Parinti le-au osandit in Sinoade, atunci veti fi in stare sa cunoasteti samanta otravii pe care diavolul, o arunca prin slujitorii sai.
        Nu ne lasa pe noi, Doamne, sa urmam invatatorilor mincinosi.
        Sfantul Nicolae Velimirovici

        Apreciază

      • Felix said, on iunie 8, 2022 at 4:10 pm

        Dogmele si Sfanta Traditie

        Sfanta Traditie si Sfanta Scriptura sunt la fel de necesare, la fel de importante.
        Egalitatea lor este demonstrata de Sfantul Apostol Pavel, cand scrie tesalonicenilor:

        „Deci, dar, fratilor, stati neclinti si tineti predaniile pe care le-ati invatat, fie prin cuvant, fie prin epistola noastra” (2 Tes. 2, 15)

        Interpretand aceste cuvinte apostolice, Sfantul Ioan Gura de Aur zice:

        Din aceasta este evident ca Apostolii n-au transmis totul prin epistole, ci au impartasit multe si fara sa scrie. Oricum, si unele, si celelalte, in egala masura, sunt demne de credinta. De aceea consideram vrednica de credinta si Traditia Bisericii. Daca exista Traditie, nu cauta (cere) nimic mai mult.
        (Sfantul Ioan Gura de Aur, Omilii la a II a Epistola catre Tesaloniceni, omilia 4, 2).

        Cei nu cunosc Traditia nu pot afla adevarul in Scriptura (Sfantul Irineu, Impotriva ereziilor, III, 2).

        In urma celor expuse, reiese ca Biserica lui Hristos ii anatemizeaza pe cei care leapada Sfanta Traditie si Sfintele Sinoade Ecumenice:

        Celor care leapada Traditia cea dupa Sfanta Revelatie pe care Biserica Ortodoxa Soborniceasca o pazeste, anatema sa fie( Sinodiconul Ortodoxiei, articolul 8).

        Celor care leapada Sinoadele Sfintilor Parinti si traditiile lor conform Sfintei Revelatii pe care Biserica Ortodoxa Soborniceasca le pazeste, anatema sa fie (Sinodiconul Ortodoxiei, articolul 7).

        Extras din:
        Sfantul Iustin Popovici, Dogmatica Bisericii Ortodoxe, vol. I.

        Apreciază

      • Felix said, on iunie 8, 2022 at 9:03 pm

        Sectantii spun: „De ce sa le cerem sfintilor sa se roage pentru noi? Putem sa ne rugam noi insine lui Dumnezeu! Se contrazic ei insisi; atunci de ce ii cer pastorului sa se roage pentru ei? Rugati-va fara pastor daca aveti fiecare acces la Dumnezeu si nu va sunt de trebuinta clericii sfintiti care sa se roage pentru voi”!
        Cat sunt de orbi! Nici unui sfant nu-i aducem cinstire, ca unui „dumnezeu”, nici unui sfant nu ne rugam asa cum ne rugam lui Dumnezeu, ci ii cerem sa se roage pentru noi. Dupa cum le cerem sfintitilor slujitori sa se roage pentru noi inaintea lui Dumnezeu, tot asa le cerem sa se roage pentru noi si rugatorilor ceresti, care au mai mare indraznire inaintea lui Dumnezeu, pentru nemarginita lor iubire de Dumnezeu: acolo in ceruri, ei duc mai departe lucrarea inceputa pe pamant, ii dau o dimensiune mai ampla, o pot face cu mai multa putere, fiindca nu mai sunt apasati de povara si rutina trupului. Sfintii, desi calatoria lor pe pamant a luat sfarsit, continua sa traiasca. „Dumnezeu nu este Dumnezeu al mortilor, ci al viilor, caci toti traiesc in El” ( Luca 20, 38). Sa nu uitam ca viu este Dumnezeu, Cel ce da viata tuturor, ca vie este Maica Domnului, ca vii sunt ingerii si sfintii, ca ne asculta rugaciunea, intru Dumnezeu.
        Oare cum pot sa ne auda sfintii? Ne aud fiindca sunt una cu noi in Duhul Sfant, „si acestia in Noi sa fie una” (Ioan 17, 21), ca madulare ale Bisericii lui Dumnezeu, al carei Cap este Hristos si Biserica primeste viata de la Duhul Sfant. Sfintii ne vad si ne aud in Duhul Sfant. Fiindca Duhul lui Dumnezeu – cel in care petrec, in care vad si ne aud sfintii – este desavarsirea si cunoasterea absoluta, vede si aude tot, fiindca „pretutidinea este” (asa cum spunem in rugaciunea „Imparate Ceresc…”).
        Sfantul Ioan de Kronstadt

        Apreciază

      • Felix said, on iunie 9, 2022 at 7:02 am

        Dă clic pentru a accesa calauza-in-credinta-ortodoxa.pdf

        Sectarul : Pentru care pricină voi, ortodocsii, vă închinati la îngeri si la sfinti si îi puneti pe ei mijlocitori către Dumnezeu pentru mantuirea voastră? Căci nu există decat un singur Mijlocitor între Dumnezeu si oameni, lisus Hristos. Apostolul ne învată clar în aceasta privintă: Unul este Dumnezeu, Unul este si Mijlocitorul între Dumnezeu si oameni: omul Hristos Iisus (I Tim. 2, 5). Deci nici îngerii, nici sfiitii, nimeni în afară de Hristos nu poate mijloci de la Dunmezeu mantuirea noastră.

        Preotul : Ascultă, omule, noi nu ne închinăm la sfinti si la îngeri ca si lui Dunmezeu. închinarea pe care o aducem noi sfintilor si îngerilor este numai o cinstire (venerare), iar lui Dumnezeu ne închinăm si îi slujim cu desăvarsită închinare, care se mai numeste si „latrie” sau „adorare”. Noi venerăm pe sfintii lui Dumnezeu pentru ca ei sunt prieteni si casnici ai lui Dumnezeu, după cum este scris: Voi sunteti prietenii Mei, daca faceti ceea ce va poruncesc (loan 15, 14). lar despre Avraam citim de asemenea: Si a crezut Avraam lui Dumnezeu si i s-a socotit lui ca dreptate si a fost numit prieten al lui Dumnezeu (lacov 2, 23). • Si marele Apostol Pavel scrie efesenilor: Deci, dar, nu mai sunteti străini si locuitori vremelnici, ci sunteti împreuna cetateni cu sfintii si casnici ai lui Dumnezeu (Efes. 2, 19). Asadar, ca pe niste prieteni ai lui Dumnezeu si casnici ai Lui îi cinstim (venerăm) pe sfinti. încă mai stim că sfintii sunt proslaviti de Dumnezeu în ceruri (Luca 20, 36); sfintii vor judeca lumea (I Cor. 6, 2; Matei 19, 28; Evrei 12, 22-23); sfintii, înca pe pămant fiind, aveau darul proorociei (III Regi 14, 1-17), vezi si proorocia lui Elisei asupra lui Ghiezi (IV Regi 5, 25-27). Sfintii, încă în viata aceasta fiind, se rugau lui Dumnezeu pentru oameni. Astfel, Avraam s-a rugat pentru Abimelec (Fac. 20, 7), Moise s-a rugat lui Dumnezeu pentru popor s.a.

        Sectarul : Dar cum pot sfintii si îngerii sa fie mijlocitori la Dumnezeu pentru mantuirea oamenilor, de vreme ce noi trebuie sa asteptăm mantuirea numai de la Hristos, Mantuitorul si Mijlocitorul mantuirii noastre, dupa cum este scris: Si întru nimeni altul nu este mantuirea, căci nu este sub cer nici un alt nume, dat între oameni, în care trebuie să ne mantuim noi (Fapte 4, 12)? Asadar nu este nevoie să ne adresam sfintilor, cand vrem sa dobandim mantuirea.

        Preotul : Dimpotrivă, acest lucru este prea de nevoie, căci sfintii lui Dumnezeu au posibilitatea, în cer, de a mijloci la Dumnezeu pentru oameni si de a contribui la mantuirea acestora. Aceasta se arata luminat din cuvantul Apocalipsei, care.zice: Si cand (Mielul) a luat cartea, cele patru fiinte si cei douăzeci si patru de bătrani au cazut înaintea Mielului, avand fiecare alăută si cupe de aur pline cu tamaie, care sunt rugăciunile sfintilor (Apoc. 5, 8). Asadar rugaciunile sfintilor sunt duse la Dumnezeu, iar sfintii nu se roaga numai pentru ei, ci si pentm oameni, dupa cum am aratat mai sus ca s-a rugat Avraam pentru Abimelec, Moise pentru popor si dupa cum se ruga marele Apostol Pavel pentru crestinii din Filipi, catre care scrie: Multumesc Dumnezeului meu, ori de cate ori îmi amintesc de voi, caci totdeauna, în toate rugăciunile mele, ma rog pentru voi toti, cu bucurie (Filip. 1, 3-4). Si iarasi: Multumim lui Dumnezeu totdeauna pentru voi toti si vă pomenim în rugăciunile noastre, aducandu-ne aminte neîncetat, înaintea lui Dumnezeu, Tatal nostru, de lucrul credintei voastre… (I Tes. 1, 2-3). Si iarăsi: Pentru aceasta, ne si rugam pururea pentru voi, ca Dumnezeul nostru să va facă vrednici de chemarea Sa… (II Tes. 1, 11). Si iarasi: Nu încetez a multumi pentru voi, pomenindu-vă în rugăciunile mele, ca Dumnezeu… sa va dea vouă duhul întelepciunii… (Efes. 1, 16-17). Si iarăsi: Aceasta si cerem în rugaciunea noastra: desăvarsirea voastră (II Cor. 13, 9). lar lui Timotei îi scrie: Multumesc lui Dumnezeu, Caruia ii slujesc din sîrămosi, cu cuget curat, că te pomenesc neîncetat, zi si noapte, în rugăciunile mele (II Tim. 1,3). De asemenea, în Vechiul Testament este scris: …iar robul Meu, lov, să se roage pentru voi; din dragoste pentru el, voifi îngaduitor, ca sa nu Mă port cu voi dupa nebunia voastră, întrucat n-ati vorbit despre Mine asa de drept cum a vorbit robul Meu, lov (lov 42, 8). Deci iată, din cele de pana aici se vede clar că sfintii au posibilitatea să mijlocească la Dumnezeu cele spre mantuirea noastră, precum si faptul că ei si în viată, cat si după moarte, se roagă în cer pentru cei de pe pămant, mijlocind pentm ei cele spre folos, după cele scrise în Sfanta Scriptură: Acesta este iubitorul defrati, proorocul lui Dumnezeu, leremia, care mult se roagă pentru popor si pentru sfanta cetate (II Mac. 15, 14). Si Daniel prin vedenie se ruga lui Dumnezeu (Dan. 10, 11-21). De asemenea, Dumnezeu trimite pe îngerii Săi în ajutorul celor ce se roagă Lui (Fac. 24, 7). Dumnezeu trimite pe îngerul Său la Daniel si îl scapă din gura leilor (Dan. 6, 23). Si marele Apostol Pavel arată că îngerii sunt slujitorii lui Dumnezeu, pe care El îi trimite spre ajutorul celor ce vor să mostenească mantuirea (Evrei 1, 14). Cine primeste pe sfinti, primeste pe Hristos (Matei 10, 40-41). Asadar, din mărturiile scripturistice de mai sus ti-am arătat că sfintii si îngerii pot să mijlocească la Dumnezeu pentru noi, oamenii, prin rugaciunile lor, ca niste prieteni ai lui Dumnezeu (loan 15, 14), ca niste iubiti ai lui Dumnezeu (Dan. 10, 19) si ca niste casnici ai lui Dumnezeu (Efes. 2, 19).

        Sectarul : Voi, ortodocsii, prin închinarea si slujirea la îngeri si la sfmti, umbriti slava si cinstea ce 1 se cuvine numai lui Dumnezeu. Apostolul Pavel mustră si opreste cu asprime pe coloseni, care faceau asa, căci, lăsand închinarea la Dumnezeu, se închinau si slujeau îngerilor, scriindu-le: Nimeni să nu va smulga biruinta printr-o prefăcută smerenie si printr-o fatamica închinare la îngeri…, în loc sa se tina strans de capul (Hristos) de la care trupul tot – prin încheieturi si legaturi, îndestulandu-se si întocmindu’se -, sporeste în cresterea lui Dumnezeu (Col. 2, 18-19).

        Preotul : Nici o umbrire sau micsorare nu se aduce slavei lui Dumnezeu prin venerarea si cinstirea slugilor Lui. Mai întai, că una este închinarea (adorarea) pe care o aducem noi lui Dumnezeu, cum mai sus am arătat, si alta este cinstirea (venerarea) pe care o aducem noi îngerilor si sfintilor lui Dumnezeu, ca unor slugi si prieteni iubiti ai lui Dumnezeu. Apoi, însusi Duhul Sfant ne îndeamnă să lăudam pe Dumnezeu prin sfintii Lui, zicand: Laudati pe Domnul întru sfintii Lui (Ps. 150, 1). Noi, cand cerem ajutorul si mijlocirea sfintilor si a îngerilor în rugăciunile noastre, tot pe Dumnezeu îl slavim, deoarece si sfintii la randul lor duc cererile si rugăciunile noastre, împreună cu rugăciunile lor, la Dumnezeu (Fapte 9, 32-42; 20, 9-12, 36; 28, 3-9; Apoc. 5, 8). însusi Dumnezeu a proslăvit pe sfintii Sai (Rom. 2, 10) si i-a îmbrăcat pe ei cu slava Sa: Si slava pe care Tu Mi-ai dat-o, le-am daî-o lor, ca sa fie una, precum Noi suntem una (loan 17, 22) si le-a zis lor: Cel ce vă asculta pe voi, pe Mine Mă ascultă, si cel ce se leapădă de voi, se leapădă de Mine (Luca 10, 16). Sau: Cine vă primeste pe voi, pe Mine Mă primeste, si cine Mă primeste pe Mine, primeste pe Cel ce M-a trimis pe Mine. Cine primeste prooroc în nume de prooroc, plata de prooroc va lua, si cine primeste pe un drept în nume de drept, rasplata dreptului va lua (Matei 10, 40-41). Aceste marturii dovedesc pana unde ajunge hula si rătă- cirea tuturor celor care, lepădandu-se de cinstirea sfintilor si a îngerilor – care sunt slugi iubite ale lui Dumnezeu -, nu-si dau seama că, de fapt, ei se leapadă de însusi Dumnezeu, Ziditorul tuturor. Vai de hula si de nebunia voastră.

        Sectarul : Sfintii, chiar daca pot, nu vor să mijloceasca la Dumnezeu pentru mantuirea noastră. Căci iată, Avraam n-a vrut sa mijloceasca la Dumnezeu pentru bogatul nemilostiv, desi acesta îl rugase stăruitor (Luca 16, 24-31).

        Preotul : N-a vrut, căci nu era cazul, deoarece păcatul bogatului nemilostiv era împotriva Duhului Sfant, care nu are iertare nici în veacul de acum, nici în cel viitor, pentu că, păcatuind mereu cu încredere prea mare în mila lui Dumnezeu si nepocaindu-se, a murit în această stare (Matei 12, 31-32).

        Sectarul : Sfanta Scriptură ne arată că sfintii si îngerii resping închinarea fată de ei, spre a nu fi stirbită si umbrită închinarea fată de Dumnezeu, Căruia Singur I se cuvine cinste deosebită si închinare. în Sfanta Scriptura ni se spune despre Apostolul Petru: Si cand a fost sa intre Petru, Corneliu, întampinandu-l, i s-a închinat, cazand la picioarele lui. lar Petru l-a ridicat, zicandu-i: Scoala-te. Si eu sunt om (Fapte 10, 25-26). lar despre Pavel si Varnava: lar preotul lui Zeus, care era înaintea cetatii, aducand la porti tauri si cununi, voia sa le aduca jertfa împreună cu multimile. Si auzind Apostolii Pavel si Vamava, si-au rupt vesmintele, au sarit în multime, strigand si zicand: Barbatilor, de ce faceti acestea? Doar si noi suntem oameni, asemenea pătimitori ca voi… (Fapte 14, 13-15). Asemenea se întamplă si cu îngerii, cum este de pildă îngerul care i-a făcut Apostolului Ioan descoperirile din Apocalipsă: Si am cazut înaintea picioarelor lui, ca sa ma închin lui. Si el mi-a zis: Vezi sa nu faci aceasta! Sunt împreuna-slujitor cu tine si cu fratii tai, care au marturia lui Iisus. Lui Dumnezeu închină-te, căci mărturia lui Iisus este duhul proorociei (Apoc. 19, 10). lar altă dată: Si eu, loan, sunt cel ce am vazut si am auzit acestea, iar cand am auzit si am văzut, am cazut sa ma închin înaintea picioarelor îngerului care mi-a aratat acestea. si el mi-a zis: Vezi sa nu faci aceasta! Caci sunt împreuna-slujitor cu tine si cu fratii tai, proorocii, si cu cei ce pastreaza cuvintele cartii acesteia. Lui Dumnezeu închina-te! (Apoc. 22, 8-9). Deci atat sfintii, cat si îngerii, refuză orice închinăciune ce li se aduce, stiind că ea se cuvine numai lui Dumnezeu.

        Preotul : în Faptele Apostolilor cap. 10, vers. 25-26, Apostolul Petru respinge închinarea ce i-a adus-o Corneliu, sub cuvant că el este om, deoarece Corneliu îl socotise că este mai mult decat om, adică zeu. Sutasul roman era familiarizat cu notiunea de zei, ca unul ce fusese păgan. Deci, socotind pe Petru ca pe un trimis al lui Dumnezeu, el era foarte înclinat a-1 socoti ca zeu – iar dacă nu ca zeu, cel putin ca pe un om superior celorlalti oameni sau semizeu -, căruia el credea că i se cuvenea nu venerare, ci adorare, ca zeilor, ceea ce Petru a refuzat să i se aducă. În citatul din Faptele Apostolilor (14, 13-15), Pavel si Varnava resping închinarea ce li s-a adus pentru acelasi motiv ca si mai sus, căci erau socotiti ca zei si li s-ar fi adus adorare, nu venerare. Contextul ne spune clar că locuitorii pămantului din Listra, uimiti de minunea vindecării ologului din nastere de către Pavel, în văzul tuturor au strigat: Zeii, asemanandu-se oamenilor, s-au coborat la noi. Si ziceau de Varnava ca este Zeus, iar de Pavel că este Hermes, de vreme ce era Ťpurtatorul cuvantuluiť (Fapte 14, 11-12). Astfel, este lesne de înteles refiizul apostolilor de a fi adorati ca niste zei, de vreme ce ei tocmai împotriva zeilor predicau întoarcerea la Unicul Dumnezeu (Fapte 14, 15-17). Si acestea zicand, abia au potolit multimile, ca sa nu le aduca jertfă (Fapte 14, 18), se spune în continuare. În al treilea citat (Apoc. 19, 10), îngerul descoperitor al vedeniilor apocaliptice respinge închinarea ce i-a adus-o Apostolul si Evanghelistul loan. Respingerea este motivată: Sunt împreuna-slujitor cu tine…, adica sunt egal cu tine, ca slujitor al lui Dumnezeu, cum esti si tu, deci suntem în raporturi de egalitate si nu se cuvine să primesc de la tine închinare, mai cu seama că si tu esti aici, nu în trup, ci în Ťduhť (Apoc. 1, 10), adica în stare îngerească; si în plus, si tu ca mine esti în Ťduhul proorocieiť, care constă în a marturisi pe Iisus. Al doilea motiv al refuzului este exprimat în cuvintele: ŤLui Dumnezeu te închinăť. Dumnezeu era de fata si îngeml descoperitor I-ar fi adus o jignire daca ar fi primit pentru sine, chiar în fata lui Dumnezeu, închinare de la loan. Chiar si între oameni este jignitor a respecta prea mult pe un înalt slujitor al unui conducător de tară, cand acel conducător este de fată. Totdeauna, toată atentia si toată cinstea se îndreaptă către cel ce este mai-marele tuturor, atunci cand el este prezent. Dar aceasta nu înseamnă că cei din jurul lui nu ar fi si ei oameni de mare cinste. în citatul din urma (Apoc. 22, 8-9), de asemenea, îngerul exprimă chiar mai limpede decat în citatul dintai, egalitatea sa cu Apostolul loan si necuviinta ce ar face-o primindu-i închinarea. Astfel, în toate citatele de mai sus invocate de voi, sectarii, în motivarea învătăturilor voastre gresite, refuzul sfintilor si al îngerilor de a li se aduce închinare îsi are explicatie proprie si particulară: Apostolii Petru, Pavel si Varnava au refuzat a li se aduce adorarea ca unor zei, iar nu cinstirea sau venerarea pe care sfintii o primesc; iar îngerul descoperitor a respins închinarea lui loan, pentru egalitatea pe care o avea cu el, ca împreună-slujitor al lui Dumnezeu. Insă în ce priveste cinstirea si venerarea pe care oamenii o aduc sfintilor si îngerilor lui Dumnezeu, acestea sunt primite de ei, după cum se poate vedea în diferite locuri ale dumnezeiestii Scripturi. Un prim exemplu se poate vedea atunci cand a treia căpetenie trimisă de împăratul Ohozia, cu cei cincizeci de oameni ai lui, venind si cazand în genunchi înaintea lui Ilie, l-a rugat, zicand: Ť0mul lui Dumnezeu, sa nu fie trecut cu vederea de ochii tai sufletul meu si sufletul acestor cincizeci de robi ai taiť (IV Regi 1, 13). Si iarăsi: …fîii proorocilor cei din lerihon… au iesit înaintea lui (Elisei) si i s-au plecat pana la pamant (IV Regi 2, 15). Si iarăsi: Atunci împaratul Nabucodonosor a cazut cu fata la pamant si s-a închinat înaintea lui Daniel… (Dan. 2, 46). Si iarăsi, vedem că Valaam s-a închinat si a cazut cu fata la pamant… înaintea îngerului Domnului (Num. 22, 31). larasi vedem ca îngerul Domnului a primit închinare de la Isus al lui Navi, care a căzut cu fata la pămant si i s-a închinat (losya 5, 14-15). îngerii au primit închinare de la Lot (Fac. 19, 1). îngerul Domnului a primit închinare de la Manoe si femeia lui, care i s-a închinat lui pană la pămant, iar îngerul Domnului s-a înăltat cu para focului de pe jertfelnic (Jud. 13, 18-21). îngerul Domnului a primit închinare de la David si de la bătranii poporului (I Paral. 21, 16-18). îngerul Domnului a primit închinare de la Daniel Proorocul (Dan. 8, 18; 10, 9-15). lată ca în cele de pană aici ti-am răspuns la cele ce ai afirmat dumneata, că îngerii si sfintii lui Dumnezeu nu voiesc a primi închinare de la oameni. Citeste cu atentie locurile indicate din Sfanta Scriptură si vei întelege destul de clar că nu ai dreptate în cele ce sustii, si că atat sfintii lui Dumnezeu, cat si îngerii Lui, primesc cinstire si venerare de la oameni, fară ca această venerare a lor sa aducă vreo mahnire lui Dumnezeu. Caci cum S-ar putea supăra Dumnezeu cand vede pe prietenii Lui cei iubiti si pe casnicii Săi ca se slăvesc în numele Lui, cand El însusi i-a proslavit pe ei (Rom. 2, 10) si i-a înzestrat cu puteri minunate si cu daruri deosebite?

        Sectarul : Care sunt aceste daruri si puteri deosebite cu care Dumnezeu a înzestrat pe sfmtii Săi?

        Preotul : Mai întai de toate sunt puterile date lor de a face Minuni, după cum scrie: Minunat este Dumnezeu întru sfintii Lui, Dumnezeul lui Israel (Ps. 67, 36) si iarăsi: Sfintii care sunt pe pamantul Lui, minunata a facut Domnul toată voia întru ei (Ps. 15, 3). Oare nu prin mana proorocului Său, Moise, a bătut Dumnezeu Egiptul (les. 7, 10-12), a prefacut apa în sange (7, 20-21)’. a adus broaste (8, 6), tăuni (8, 24), ciuma vitelor (9,3), basici usturătoare , grindină si foc (9, 8, 18, 33), lăcuste (10 , 4-6)’ întuneric (10, 21), moartea primilor născuti (12 29- 30), i-a trecut pe evrei prin Marea Rosie (14, 15-16) 1-a pierdut pe faraon si pe ostasii lui (14, 27)? Si nu tot prin mana lui Moise a învins pe Amalec (les 17), a mdulcit apele Merei (les. 15), a scos apa din piatră la Horeb (les. 17, 6), a facut să înghită pămantul pe Core si Datan (Num. 16, 28, 33), a vindecat prin sarpele de arama (Num 21), a izvorat apă din piatră la Cades (Num. 20)? Apoi prin Iosua Navi: oprirea apelor lordanului (losua 3 11-17), căderea zidurilor lerihonului (losua 6, 6-20)- prin Ghedeon: nimicirea madianitilor (Jud. 7, 16-23); prin Samson: leiri sfasiat (Jud. 14), filistenii ucisi, portile Gazei luate si daramarea templului lui Dagon (Jud. 16, 28-31); prin Samuel- tunet si ploaie peste seceris (I Regi 12, 16-18); prin Ilie Proorocul: seceta cea mare (III Regi 17, 1), înmultirea fainii si a untdelemnului vaduvei (III Regi 17, 14), învierea fiului vaduvei dim Sarepta Sidonului (in Regi 17, 17-23), coborarea focului din cer peste jertfe (III Regi 18, 36-38), deschiderea cerului si ploaie mare (III Regi 18, 41-42). Se mai arată prin Ilie: Ohozia, pedepsit cu moartea (IV Regi 1, 16), despărtirea apelor lordanului cu cojocul (IV Regi 2, 8); prin Elisei: despărtirea apelor lordanului (IV Reei 2 14) curatirea apelor lerihonului (IV Regi 2, 19-23), copiii din Betel sfasiati de ursi (IV Regi 2, 23-24), învierea fiului sunamitencei (IV Regi 4, 32-35), vindecarea lui Neeman (IV Regi 5, 10-14) Ghiezi lovit cu lepră (IV Regi 5, 27), omul înviat prin oasele lui Elisei (IV Regi 13, 21); iar prin Isaia, vindecarea lui lezechia (IV Regi 20, 1-7). Cei doisprezece sfinti apostoli au săvarsit diferite vindecări (Matei 10, 1; Marcu 3, 14-15; 6, 7, 13; Luca 9, 1-2, 6); cei saptezeci de ucenici au facut diferite minuni (Luca 10, 9, 17). Apoi, alte nenumarate minuni ale apostolilor (Marcu 16, 20; Fapte 2, 43; 5, 12, 16), vindecarea ologului (Fapte 3, 2-8), moartea lui Anania si a Safirei (Fapte 5, 1-10), vindecări de bolnavi (Fapte 5, 15-16), vindecarea slăbănogului Enea (Fapte 9, 34), învierea Tavitei (Fapte 9, 36-41), minuni mari (Fapte 8, 7, 13), redarea vederii lui Saul (Fapte 9, 17-18; 22, 11-13), orbirea lui Elimas (Fapte 13, 11), învierea lui Eutih (Fapte 20, 9-12), vindecarea tatălui lui Publius (Fapte 28, 8) si alte nenumărate minuni si puteri pe care nu este nici vreme, nici loc a le pomeni. lată dar, omule, cu ce puteri si cu ce daruri a împodobit Dumnezeu pe sfintii Sai, atat în Vechiul, cat si în Noul Testament. Pentru aceasta, voi încheia cuvantul despre minunile sfintilor lui Dumnezeu cu ce zice Duhul Sfant: Minunat este Dumnezeu întru sfintii Lui, Dumnezeul lui Israel (Ps. 67, 36). lar dacă venerăm si pe îngerii lui Dumnezeu întocmai ca pe sfmti, apoi trebuie arătat că multe si preaslăvite minuni a facut Dumnezeu în lume prin mijlocirea sfintilor Săi îngeri, ca de pildă: îngerul Domnului a condus pe israeliti din Egipt (les. 14, 19; 23, 20; 32, 34; 33, 2; Num. 20, 16); nimicirea Sodomei si a Gomorei, de asemenea, s-a facut prin îngeri (Fac. 19, 13); molima în lerusalim (II Regi 24, 15-17; 1 Paral. 21, 14-16); nimicirea ostirii asiriene (IV Regi 19, 35; II Paral. 32, 21; Isaia 37, 36); Irod lovit de moarte (Fapte 12, 23); vestirea zămislirii lui Iisus Hristos (Matei 1, 20-21; Luca 1, 31); vestirea nasterii lui Hristos (Luca 2, 10); învierea Domnului (Matei 28, 5-7); înăltarea, si tot prin ei se va face vestirea celei de a doua veniri a Domnului (Fapte 1, 11); zămislirea Sfantului loan Botezătorul (Luca 1, 13-36); îngerii slujeau lui Iisus Hristos (Matei 4, 11; Marcu 1, 13); ei au vestit păstorilor Nasterea Domnului (Luca 2, 9); ei au vestit sfintelor mironosite Invierea Domnului (Matei 28, 1-7); ei vor despărti pe cei drepti de cei nedrepti în ziua Judecatii celei de apoi (Matei 13, 39-42; 24, 31) si încă nenumărate minuni si puteri ale lui Dumnezeu s-au facut, se fac si se vor face prin sfintii Lui îngeri, pană la sfarsitul veacurilor. Aceste binefaceri ale lui Dumnezeu făcute de El prin sfintii Săi îngeri ne obligă să-i cinstim, ca pe cei ce slujesc cu milă si cu blandete la mantuirea noastră (II Petru 2, 11)

        Apreciat de 1 persoană

  3. Duhul Capitanului said, on mai 28, 2022 at 12:52 am

    Că popa chitan e „pierdut în spațiu”,am înțeles… Întrebarea este:de ce îl urmează atâția”credincioși”?! Sunt cel puțin tot atât de vinovați ca și el, că nu luptă până la sânge până la aflarea adevărului…

    Apreciat de 1 persoană

  4. Elena said, on mai 28, 2022 at 7:18 am

    Hristos a inviat!Din pacate,ce spune el e urmat de tot mai multa lume.Si faptul ca e in lumina reflectoarelor mereu sporeste sminteala in randul fratilor nostri.Iarta-l Doamne si noua da-ne discernamant!

    Apreciază

  5. Felix said, on mai 28, 2022 at 9:04 am

    Toata practica cultului Bisericii Ortodoxe înseamnă atingere, participare, comuniune.
    Iar „pandemia” asta, care după spusele „specialiștilor” că va trebui să trăim cu ea, dizolva prin eliminarea atingerii tocmai esența cultului ortodox.
    Cand cineva precum acest Calistrat Chifan modifica cuvintele sau semnificatia lor, schimba perceptia publica a problemei in cauza. Scopul este acela de a aduce oamenii in punctul de a sustine dictatura, manipularea plandemiei etc
    Oricine fie ca vorbeste impotriva sarutarii icoanelor sau a moastelor sfintilor se dovedeste a fi un dusman al ortodoxiei!
    Romanidis ne explica:
    „Sfintele moaste ce sunt? Nu sunt o realitate chimica? Sunt o realitate. De ce nu exista nicio explicatie biologica sau medicala? Nu exista nicio explicatie. Nu sunt si aceste sfinte moaste alcatuite din celule? Nu-i tot trupul un sistem celular? Normal, si celulele trec prin descompunere, de aceea se face trupul praf si pulbere. Dar cu moastele ce se intampla? Trec printr-o suspendare a descompunerii celulelor, de aceea se afla in starea aceasta.
    Cine a trecut prin experienta indumnezeirii dupa har lasa sfinte moaste, care isi pastreaza semnalmentele biologice, celulele, de vreme ce exista piele, celula – toate sunt acolo, nu-i asa? Si nu a trecut prin stricaciune; dar nu ajuns nici la nestricaciune, pentru ca nestricaciunea ar fi insemnat ca organul sa fie viu; el este mort, dar nu s-a descompus, nu-i asa? Asta-i un fenomen! Experienta indumnezeirii dupa har il cuprinde pe omul intreg, nu doar sufletul, ci si trupul”.

    Sinodiconul Ortodoxiei ne spune asa:

    „Aceia care primesc cu mintea lor iconomia intrupata a lui Dumnezeu Cuvantul, dar nu ingaduie ca aceasta sa lucreze prin icoane (si prin moaste), astfel par a primi prin vorbe mantuirea dar in adevar o leapada – anatema sa fie!”

    Sfântul Teofan Zăvorâtul ne incredinteaza:
    „Noi fiind fapturi care cunoastem prin mijlocirea simturilor, avem nevoie de o atingere simtita pentru a primi puterea harului cea mai presus de simturi. Domnul Hristos asa a si randuit. Sfana Sa Biserica are o oranduire vazuta. Feluritele sale parti ne cuprind, iar noi venim in atingere cu ele.
    Puterea harului lui Dumnezeu care se afla in Biserica se primeste prin atingere, iar primitoare este credinta, care graieste:
    „Numai sa ma ating, si ma voi face sanatos”
    Credinţa, fiind de origine nepământească, nu poate fi supusă schimbărilor pământeşti. În ea nimic nu poate fi înlăturat sau schimbat: nici în mărturisire, nici în legile vieţii, nici în modul de săvârşire a Tainelor, nici în tipicul şi structura bisericească.
    Sfânta noastră credinţă, în întreaga ei alcătuire, este vindecătoarea noastră, conţinând diferite feluri de doctorii pentru toate neputinţele noastre.
    Dar aşa cum leacurile materiale au putere doar atunci când conţin toate componentele cerute de reţetă, la fel şi sfânta noastră credinţă este tămăduitoare pentru noi doar atunci când o păzim în totalitatea ei fără ştirbiri şi schimbări. Luaţi dintr-un component oarecare sau înlocuiţi-l cu altul, şi el îşi va pierde puterea de vindecare. Înlăturaţi ceva din structura credinţei şi Bisericii, sau adăugaţi (de pildă, filioque ), sau schimbaţi, sau transformaţi, şi ea va înceta să mai fie pentru voi tămăduitoare şi mântuitoare. Fără integritatea ei, noi nu avem mântuire.
    Duşmanul mântuirii noastre ştie că tăria şi puterea de tămăduire a credinţei depinde de invariabilitatea ei sau de această imobilitate categorică, şi de aceea încearcă în fel şi chip s-o atragă în torentul schimbărilor omeneşti: plăsmuieşte erezii, aţâţă ambiţii deşarte… – face uz de orice pentru a introduce oarecare schimbări în structura ei dumnezeiască şi a-i nimici astfel puterea harului.”

    Sfantul Teodor Studitul, Scrisori:

    Scrisoarea 384, Fiului Naucratie,

    (…)

    Daca cineva se jura ca nu se inchina dumnezeiestilor icoane,… dar, dupa juramant, cunoscandu-si greseala, se pocaieste si se inchina in ascuns, grea cadere a suferit.
    Caci deja s-a facut tagaduitor a lui Hristos si al Nascatoarei de Dumnezeu si al sfintilor. .

    (…)
    (De asemenea) Daca cineva se teme sa se atinga de icoana lui Hristos sau a unuia dintre sfinti…

    Scrisoarea 425, Logofatului Pantoleon

    (…)
    Sa intampinam chipul lui Hristos intru marurisire. Sa sarutam pe Hristos, pe Care sa stii ca IL tagaduim daca lepadam sfanta lui icoana.

    Sfinti si manastirile din Olimpul Bitiniei, IV, Sfantul Petru de Atroa, p. 95:

    Un paralizat care zacea de trei ani, a cerut copiiilor sa-l duca la Sfantul Petru.
    Petru l-a spovedit intai si apoi s-a rugat lui Dumnezeu pentru vindecare bolnavului, dar rugaciunea a ramas fara de raspuns. A inceput din nou rugaciunea si dupa putin a intrebat pe bolnav: „Ce faradelege ai ascuns la spovedanie? Ca vad un sarpe infricosat, care te-a incolacit si te strange si impiedica rugaciunea mea!”
    Bolnavul nu se inchina si nu saruta icoanele si nu spovedise acest pacat.
    La indemnul lui Petru, bolnavul a facut o marturisire de credinta ortodoxa, a sarutat icoana Mantuitorului si s-a tamaduit. A mers acasa pe picioarele lui si toata familia s-a a trecut la ortodoxie si s-a lepadat de erezia necinstirii icoanelor, caci ei nu se inchinau si nu sarutau icoanele!

    Sfantul Paisie Aghioritul, Trezire duhovniceasca, Evlavia fata de icoane:

    (…)

    Atunci cand omul saruta cu evlavie si dragoste fierbinte sfintele icoane, ia „culorile” lor si se zugraveste harul sfintilor sau al lui Hristos sau al Maicii Domnului inlauntrul lui…
    Orice slujba incepe si se termina cu sarutatul icoanelor. Daca oamenii ar intelege lucrul acesta, cara bucurie ar simti, si cata putere a harului n-ar lua.
    Sunt unii care, atunci cand se inchina la icoane, nici nu ating buzele de icoana. Altii le ating numai putin de icoana atunci cand le saruta. Ei, atunci buzele sunt „mute”. In timp ce atunci cand saruta evlavios icoana sarutul se aude. Atunci buzele sunt „vorbitoare”. Sa le sarutam cu multa evlavie icoanele..
    In „Paraclisul Maicii Domnului” la un oarecare stih, se spune:
    „Mute sa fie buzele paganilor care nu se inchina (nu o saruta cu evlavie n.n.) cinstitei icoanei tale”.

    Apreciat de 1 persoană

    • Moca said, on mai 28, 2022 at 2:47 pm

      „Numai sa ma ating, si ma voi face sanatos”…*…Și scoteau bolnavii pe ulițe, ca măcar umbra lui Petru să treacă peste ei, să-i vindece..*

      Apreciază

      • Ioana said, on iunie 6, 2022 at 7:55 pm

        Incepe sa spuna adevarul ca ii sar oamenii in cap, si nu va place!!!

        Doamne ai mila!

        Apreciază

      • Felix said, on iunie 7, 2022 at 11:47 pm

        Este placut lui Dumnezeu cinstirea sfintelor icoane, desi multi luterani si neoprotestanti considera ca n-ar fi firesc, ca este contrar vointei lui Dumnezeu. Ei nu tin icoane in case nici in „casele” lor de rugaciuni. Ei au intrerupt relatia vizibila cu sfintii, au intrerupt-o prin aceasta si pe cea invizibila, cu toate ca
        Biserica cereasca si Biserica pamanteasca alcatuiesc un singur Trup. Au rupt legatura si cu adormitii, nu se roaga pentru ei, nu aduc jertfe pentru sufletele lor – jertfe placute Milostivului Dumnezeu – si prin aceasta isi vadesc necredinta in puterea rugaciunilor Bisericii pentru cei morti. Ce „biserica” poate fi aceea. care in mod irational si prezumtios, a rupt legatura Biserica cereasca, biruitoare, comuniunea rugatoare cu cei morti, legatura cu Biserica primara?Este oare acesta Trupul Sfant si viu al Bisericii? Si o asemenea confesiune sustine sus si tare ca credinta sa e purificata, ea care a respins Preotia, a renuntat si la alte Taine, in afara de Botez si de Impartasanie, aceasta din urma nefiind valida, a respins cinstirea sfintilor, a moastelor, a icoanelor, monahismul, rugaciunile pentru morti, tinerea postului? Este oare aceasta o credinta dupa Evanghelie? Biserica lui Hristos, apostolica? Nu, aceasta este auto-confectionata, creata in mod arbitrar dupa oameni, sub influenta patimilor lumesti, facandu-le concesii. Este una care tine nedreptatea drept adevar (Romani 1, 18). O pervertire a lui Hristos, o indeparatare a oamenilor de Hristos, o razratire impotriva Lui, „o alta Evanghelie” ( Galateni 6, 8). Aceasta nu este „biserica” , ci dezmembrarea pierzatoare de suflete din Trupul lui Hristos! Cinstirea icoanelor este fireasca, dreapta, placuta lui Dumnezeu, folositoare.

        Sfantul Ioan de Kronstadt, Viata mea in Hristos, Editura Sophia, 2005, p. 358.

        Apreciază

  6. Felix said, on mai 28, 2022 at 9:46 am

    Extras din hotararea ( horos-ul) dogmatica a Sfantului Marelui Sinod Ecumenic al doilea de la Niceea (din 13 octombrie 787)

    (…)
    Aclamatii

    Crezand intr-un Dumnezeu in Sfanta Treime laudat, sarutam cinstitele icoane!
    Cei care nu tin asa sa fie anatema! Cei care nu gandesc asa sa fie alungati din Biserica!
    ….
    Noi icoanele le sarutam!
    Noi pe cei care nu tin asa ii azvarlim anatemei!
    Celor ce nu saruta sfintele icoane, anatema!
    ….
    Daca cineva nu saruta icoanele ca fiind in numele Domnului si sfintilor Lui, sa fie anatema!

    Apreciază

    • Ioana said, on iunie 6, 2022 at 8:03 pm

      E un singur Mijlocitor, Isus Cristos!

      Sfintii Parinti , Ioan Gura de Aur: aduce Vamile.

      Asa ceva nu e scris in Biblie. Tot ce se adauga , Isus zice: „Sa fie Anatema!”

      Si mai zice Isus : „Tot ce ve-ti cere in numele Meu sa cereti!”

      Si vrajitoarele au crucea la gat! Cu ce le apara de demoni, cand ele isi fac cruce in timpul ritualului ?
      Tot cu puterea celui rau lucra..

      Doamne ai mila! Documentati-va de ce Biblia Ortodoxa are Carti Apocrife si ce sunt cartile Apocrife!

      Apreciază

      • noname 7 said, on iunie 7, 2022 at 6:57 pm

        Nu sunt carti apocrife, acestea au fost prezente in Biblie inca din vechi timpuri. Protestantii le-au scos, si tot ei fac scandal ca sunt apocrife

        Apreciază

  7. gheorghe said, on mai 28, 2022 at 10:21 am

    „eu am pus mâna şi am simţit fierbinte cum ai pune ca pe un reşou”
    … scria undeva de o tanara care a batjocorit o icoana si a impietrit…

    Cum aghiazma arde pe indracit, probabil ca si fierbinteala i-a dat un semnal…. se vede ca nu s-a „intors” ci si-a continuat drumul dupa mintea lui.

    Apreciat de 1 persoană

    • Mi said, on mai 28, 2022 at 1:31 pm

      Filmul „Minunea” cu tânără impietrita

      Apreciat de 1 persoană

    • Aurora said, on mai 28, 2022 at 2:48 pm

      Asa e ! L-a avertizat Sfanta Parascheva. Dar el a continuat cu ratacirile… Mare sofist, ca si diavolul.

      Apreciază

      • Ioana said, on iunie 6, 2022 at 8:47 pm

        Va spune adevarul si nu va place!

        Doamne ai mila!

        Puteti sa imi spuneti de ce Biblia Ortodoxa are carti Apocrife?
        Sau nici nu stiti ce sunt Cartile Apocrife ale Bibliei Ortodoxe?
        Eu zic sa va Documentati si o sa intelegeti pe urma, pentru ca o sa dea cu virgula.

        De ce Sfintii Parinti , ex Ioan Gura de Aur, aduce Vamile?
        Asa ceva nu e scris in Biblie.
        Isus a zis, ca tot ce se adauga la Biblie „Sa fie Antema!”

        Sfintii Parinti nu sunt in Biblie, si au adaugat vamile.
        Chiar Parintele Calistrat are un video pe youtube in care exprima concret, ca Biblia spune destul de clar, ce se intampla cu pozitia sufletului dupa moarte, si anume vine o data judecata sufletului. Dar tot el spune ca : „in schimb tot din Lucrarea Patristica si Traditionala si a Teologiei Sfintilor Parinti avem o superba TEORIE si TEOLOGIE care sta la baza acestei lucrari Dumnezeiesti: Drumul Sufletului Dupa Moarte”. Aici pe scurt e vorba de Sfanta Traditie (nebiblica) care aduce vamile. Sie e in discordanta cu Biblia.

        Sfanta Traditie nu e biblica pe o gramada de idei., Exemplu: face preotul la inmormantare slujba aceea si il scoate din iad sufletul celui decedat(=rugaciunea de dezlegare de pacate a mortilor). Aici pot sa demonstrez ca Sfanta Traditie desfinteaza Biblia, Cuvantul Domnului.

        Faceti Studiu Biblic, si mai ascultati si pareri de la pastori, pentru ca ei vorbesc doar Biblic!
        Dumnezeu sa faca lumina si sa ajungeti sa il slujiti in har si adevar!

        Apreciază

      • noname 7 said, on iunie 7, 2022 at 7:00 pm

        Slujba de inmormantare nu scoate pe nimeni din iad, nicio alta slujba sau rugaciune nu o face. Sunt rugaciuni ca Dumnezeu sa-i ierte pacatele celui plecat din aceasta lume, dar raspunsul la aceste rugaciuni sta numai in mainile Lui.

        Iti recomand acest curs de studiere a Bibliei: https://mantuireaorg.blogspot.com/2022/01/solicitati-un-curs-de-cateheza.html

        Apreciază

      • noname 7 said, on iunie 7, 2022 at 7:10 pm

        Ultimele 14 carti ale vechiului testament, pe care protestantii le-au scos, sunt necanonice, adica nu sunt inspirate de Duhul Sfant. Totusi, ele nu sunt apocrife, ci se numesc „anaghinoscomena”, adică “bune de citit”. Contin invataturi si sfaturi pe care le putem aplica zi de zi, si nu doctrine. Spre exemplu, cartea Ecclesiasticul, sau Intelepciunea lui Isus Sirah, cuprinde nenumarate sfaturi pentru o viata fericita in folosul mantuirii noastre si al aproapelui. In traducerea Septuaginta a Vechiului Testament, una dintre cele mai vechi traduceri din lume, aceste carti erau prezente. Septuagina a fost scrisa intre anii 283-246 i.Hr, deci probabil ca nu Ortodoxia a „adaugat” aceste carti in Biblie, ci ele erau deja de mii de ani prezente. Intrebarea nu e „cine”, sau „de ce” le-a adaugat. E clar ca nu aduc niciun prejudiciu mantuirii, ba chiar sunt prezente in Biblie de mii de ani. Intrebarea corecta este „de ce au fost scoase?”

        Apreciază

      • noname 7 said, on iunie 7, 2022 at 7:14 pm

        Sfanta Traditie este Biblica (Galateni 6:16), la fel ca rugaciunea inaintea Icoanelor (Ieșirea 25:20), cinstirea Crucii (1 Corinteni 1:18), a Maicii Domnului (Luca 11:27,28), a Sfintilor (Iosua 5:14) si a Moastelor (4 Regi 13:21).
        Nu este o minciuna sau o greseala in faptul ca Sfintii Parinti au adus o detaliere a ceea ce se intampla cu sufletul nostru dupa moarte, intrucat ei au fost inspirati de Duhul Sfant. Ceea ce spun Sfintii Parinti despre Vamile Vazduhului este confirmat si de cei care au trecut prin moarte clinica

        Apreciază

      • Felix said, on iunie 7, 2022 at 9:46 pm

        Parintele Dumitru Staniloae:

        Biserica, Sfanta Scriptura si Sfanta Traditie sunt indisolubil unite. Sfanta Scriptura este absorbita in viata Bisericii prin Sfanta Traditie. Sfanta Scriptura se finalizeaza si ia forma trairii concrete in Biserica prin Sfanta Traditie. Biserica este cea care explica si aplica Sfanta Scriptura in continutul ei autentic prin Sfanta Traditie apostolica pazita de ea. Sfanta Traditie apostolica apare o data cu Biserica la Cincizecime si Biserica o data cu Cincizecimea, ca aplicare practica a Sfintei Revelatii, pe cand Sfanta Scriptura nu se naste odata cu Biserica, ci ulterior in Biserica. Biserica da garantie de la inceput despre Sfanta Scriptura ca parte autentica a Sfintei Traditii.
        ###

        Parintele Athansie Mytilineos:

        Luther neagă Tradiţia şi acceptă doar Sfânta Scriptură. Însă, nu întreaga Sfântă Scriptură, nu acceptă toate cărţile Scripturii.
        Din Vechiul Testament, din cele 49 de cărţi, le îndepărtează pe cele numite ,,defterocanonice”, 10 la număr, şi păstrează doar 39, iar din Canonul Noului Testament au scos Epistola Sfântului Iacob, fratele Domnului.

        Din păcate, trebuie spus că, atât hiliaştii, cât şi majoritatea protestanţilor de astăzi, au acceptat Canonul Noului Testament. Adică, ,,martorii” au tot 27 de cărţi ale Noului Testament pe care le recunosc, ca şi noi, ortodocşii. Nu mai folosesc toate acele cărţi apocrife pe care le foloseau ereticii în vechime – gnosticii, de exemplu – şi care erau în afara Canonului Noului Testament.
        Însă, aceştia fac altceva: acceptă cărţile Noului Testament, dar le traduc după cum vor ei, le măsluiesc în aşa fel încât să slujească scopului lor.
        De vreme ce acceptă Canonul Noului Testament cu cele 27 de cărţi, o să accepte şi Crezul.
        Aşadar, unde putem să-l ,,prindem”? La tema succesiunii Apostolice! Trebuie ştiut că protestanţii nu acceptă preoţia sacramentală. Pentru că nu au succesiune, nu au nici preoţie. Aşadar, dacă nu ai succesiune Apostolică, Canonul Noului Testament şi nici Crezul, nu eşti creştin, ci eşti eretic. Unul din acestea dacă lipseşte, eretic eşti!

        Astfel, din cauza grabei cu care au început schimbările în cadrul noii mişcări religioase (Reforma), protestanţii ajung să nege Tradiţia Bisericii, lăsând la o parte pe Părinţii Bisericii.
        Fiţi atenţi:
        Sfânta Tradiţie nu este ceea ce învăţ de la tatăl sau de la mama mea, adică diferitele tradiţii, obiceiuri etc. Sunt şi acestea tradiţii, desigur. Dar, aici noi vorbim de Sfânta Tradiţie!
        Doamne fereşte să le încurcăm între ele! Ştiţi ce înseamnă Tradiţia Bisericii? Tradiţia Bisericii e reprezentată de Sfinţii Părinţi, de cele 7 Sinoade Ecumenice dar şi locale, scrierile Părinţilor şi hotărârile Sinoadelor Ecumenice de care am amintit. Toate acestea, laolaltă, constituie Sfânta Tradiţie. Iar acesta este un subiect închis!
        Pentru Biserica Ortodoxă, Tradiţia este însăşi fiinţa ei. Nu este ceva care se poate schimba de pe-o zi pe alta, în funcţie de vremuri sau de oameni. Am precizat acest lucru, tocmai ca să nu existe interpretări greşite în ceea ce priveşte Tradiţia Bisericii noastre.

        Erezia nu este altceva decât interpretarea dogmelor prin intermediul raţiunii umane. Este, aşadar, încercarea omului de a înţelege cu mintea sa tainele Lui Dumnezeu. Şi, atunci când omul încearcă să înţeleagă cu mintea ceea ce nu poate fi înţeles, mai departe, vrea şi să clasifice aceste dogme. Vrea, adică, să înţeleagă logic ceea ce este dincolo de logică. În încercarea aceasta a lui, de a pricepe cu ajutorul raţiunii ceea ce este dincolo de limitele înţelegerii umane, în mod firesc, nu va putea să surprindă toate aspectele dogmei, şi va eşua. Iar aici apare erezia. Aşadar, erezia este rezultatul încercării omului de a înţelege în mod raţional Cuvântul Lui Dumnezeu, adică a descoperirii voii Lui Dumnezeu, căci, repet, descoperirea de la Dumnezeu este dincolo de înţelegere, de a pricepe cu mintea, este dincolo de logica noastră. De exemplu, Dumnezeu îi spune lui Avraam: ,,O să ţi se nască fiu, acum, la vârsta aceasta de 100 de ani”. Dacă ar fi gândit raţional, Avraam ar fi zis: ,,Oare, este cu putinţă să se întâmple asemenea lucru?”. Imediat ce va începe să treacă prin filtrul raţiunii aceste gânduri, va trage concluzia, în mod ,,logic”, că acest lucru nu este posibil: ,,Cum să fie cu putinţă aceasta, de vreme ce am ajuns la 100 de ani?”. Însă, atunci când va spune: ,,Eu nu pot pricepe cum se poate întâmpla acest lucru, dar, de vreme ce Dumnezeu spune asta, cred că se poate întâmpla, mă încred în Dumnezeu”, din acel moment nu se mai îndoieşte deloc. Dacă, însă, ar fi încercat să gândească ,,logic”, raţional, să nu se încreadă în cuvintele Domnului, sau să înţeleagă strâmb ceea ce Dumnezeu i-a spus, din acel moment s-ar fi expus şi el ereziei.

        Dragii mei, putem deosebii ereziile, nu doar din punct de vedere dogmatic, ci vom vedea că erezia a pătruns şi în Sfânta Evanghelie, prin răstălmăcirea acesteia. Astfel, dacă privim erezia la modul general, putem spune că o întâlnim sub trei forme.

        În primul rând, este erezia la nivel dogmatic, atunci când această rătăcire se referă la adevărul dogmatic, sau adevărul de credinţă, care nu poate fi înţeles de mintea umană. Se referă la tot ceea ce Dumnezeu ne descoperă. Mai întâi de toate, se referă la dogma Sfintei Treimi, iar mai apoi, la dogma Hristologică, adică, la acele învăţături în legătură cu Persoana Lui Hristos, dar şi la alte dogme pe care Sfânta Scriptură (care este cuvântul lui Dumnezeu) ni le descoperă.

        În al doilea rând, este vorba despre erezia care se distinge la nivel moral. Este vorba despre acele abateri de la credinţă care se referă la legea morală pe care Evanghelia o propovăduieşte. De exemplu, atunci când Dumnezeu spune ,,să nu furi”, omul, în mintea sa răstălmăceşte această învăţătură şi zice: ,,Munceşte ca să mănânci, şi fură ca să ai”. Iar aceasta este erezie. Când Dumnezeu îi spune omului ,,să nu desfrânezi”, omul ,,înţelege” cu totul altceva şi zice: ,,Omul este plăsmuit ca să se înmulţească, fie căsătorit, fie necăsătorit”. Iarăşi, aceasta este erezie. Aşadar, aceia care susţin legătura trupească dintre bărbat şi femeie, înainte de căsătorie, aceia sunt eretici, în lumina legii morale a Evangheliei.

        În al treilea rând, este aspectul social al ereziei. Aici se înscriu concepţiile sociale ale diferitelor sisteme de organizare socio-umană cu privire la bunurile materiale de care omul trebuie să profite din plin. De exemplu, atunci când omul spune ,,raiul este aici, pe pământ, nu există alt Paradis; şi, chiar dacă ar exista, nu ne interesează. Aşadar, aici este Raiul, cu toate bunătăţile lui materiale: să bei, să mănânci, să-ţi satisfaci toate plăcerile”, aceasta este erezie ce aparţine domeniului social. Să nu uităm, aşadar – după cum v-am spus de foarte multe ori, citind Evanghelia de la Luca, care este, prin excelenţă, Evanghelia Împărăţiei Lui Hristos – că Împărăţia Lui Dumnezeu nu este mâncare şi băutură, şi că toate sistemele sociale, care sunt, în general, create de om şi care trebuie să slujească omului, au ca obiectiv doar îmbunătăţirea condiţiilor de viaţă ale omului. Prin urmare, fie că ştiu ceea ce fac, fie că nu ştiu, conştient sau nu, vor să aducă Raiul pe pământ. Şi nu mă refer la ceea ce spune Cuvântul Lui Dumnezeu prin gura lui Isaia, ,,învăţaţi dreptatea, voi, care locuiţi pământul”. Doamne fereşte! Nu asta vreau să spun. Desigur, trebuie să existe dreptate şi rânduială pe pământ, ca să nu se întâmple ceea ce spune Apostolul Pavel către corinteni, când spune ,,unul suferă de foame, iar altul se îmbată”. Cel care se îmbată are mâncare şi băutură din belşug, şi de aceea se îmbată. Iar celălalt nu se îmbată pentru că nu are nici după ce să bea apă. Niciodată nu aş fi vrut să spun, iubiţii mei, să existe astfel de inechitate. Ferească Dumnezeu! Egalitatea trebuie să rezulte din percepţia pe care oamenii trebuie să o aibă că ei sunt fraţi, având acelaşi Tată ceresc, şi chipul Lui Dumnezeu. Din păcate, însă, oamenii nu înţeleg asemenea lucruri. Creează diferite sisteme sociale şi politice, le impun cu forţa, iar, în general, aceste modele sociale nu au ca obiectiv decât să construiască Raiul aici, pe pământ, dar numai în ceea ce priveşte aspectul material. De asemenea, tot în domeniul social, am putea să spunem că erezie – nu ajunge faptul că au percepţia unui Paradis material – îl constituie şi diferenţele de ordin rasial. Atunci când, de exemplu, spun că omul alb este superior omului negru, aceasta nu este decât erezie. Fiindcă, atunci când Dumnezeu spune că nu mai există nici elin, nici barbar, nici scit, nici învăţat şi nici neînvăţat, nici om civilizat ori necivilizat, ,,ci toate întru toţi, Hristos”(Coloseni 3,11), şi, că toţi, dintr-un sânge am fost plămădiţi, după cum spune Apostolul Pavel ,,dintr-un sânge a făcut Dumnezeu tot neamul omenesc”(Fapte 17,26), ce poate să însemne toate acestea? Aceasta înseamnă că, cel care susţine că există deosebiri între oameni, acela este eretic. Vă spun toate acestea mai pe scurt, fiindcă le-am mai spus şi altădată, şi aş vrea să vorbim, în continuare, despre alte lucruri, extrem de importante.

        Apreciază

      • Felix said, on iunie 7, 2022 at 10:09 pm

        Criticul nostru este atat de pornit impotriva activitatilor sufletului in lumea de dincolo, mai ales dupa moarte, asa cum apar ele descrise in numeroase Vieti de Sfinti, incat sfarseste prin a propovadui o intreaga doctrina despre «repausul» sau «somnul» sufletului dupa moarte – ceea ce face ca toate aceste activitati sa devina pur simplu imposibile!
        El afirma: «In conceptia ortodoxa se sustine ca, la moarte, sufletului i se da o stare de repaus, printr-un act al voii lui Dumnezeu, si intr-o stare de inactivitate, un fel de somn in care nu mai functioneaza, aude sau vede»; in aceasta stare sufletul «nu mai poate cunoaste nimic, nici nu-si mai aminteste absolut nimic».
        Pana si printre eterodocsi, o asemenea doctrina a «somnului sufletului» nu este de gasit in ziua de azi decat la cateva secte foarte indepartate de crestinismul istoric (Martorii lui Iehova, Adventistii de Ziua a Şaptea); cat este de ui­mitor, asadar, sa o aflam proclamata aici cu atata hotarare ca ortodoxa![…]
        Nu ar avea rost sa cautam la Parinti «respingeri» speciale ale acestei doctrine, caci rareori a fost luata destul de in serios in Biserica pentru a fi avut nevoie de vreo respingere speciala. Anterior, in capitolul zece, am citat invatatura Sfantului Ambrozie ca sufletul este «mai activ» cand se slobozeste din trup dupa moarte, apoi afirmatia Avvei Dorotei ca sufletul «isi aminteste totul mai limpede si mai deslusit la iesirea sa din trup, o data ce s-a slobozit de pamantul trupului», precum si invatatura Sfantului Ioan Cassian ca sufletul «devine inca mai viu» dupa moarte; si afirmatii asemanatoare se pot gasi la multi Parinti.
        Dar asemenea citate nu sunt decat o mica parte din dovezile ortodoxe ce resping teoria despre «somnul sufletului».
        Toata evlavia ortodoxa si practica ru­gaciunii pentru morti presupun negresit ca sufletele sunt «treze» in lumea cea­lalta si ca soarta lor poate fi usurata; chemarea ortodoxa a sfintilor in rugaciune si raspunsul sfintilor la rugaciuni sunt de neconceput fara o activitate constienta a sfintilor in cer; imensa literatura ortodoxa despre manifestarile sfintilor dupa moarte nu poate fi data la o parte in totalitate ca fiind «basme». Daca criticul are dreptate, atunci, cu siguranta, Biserica a «gresit» veacuri de-a randul“26.

        „pana si copiii pricep ca numele de «vama» nu trebuie luat literal. […] Insa relatarile ca atare nu sunt nici «alegorii», nici «basme», ci relatari sincere ale unor experiente personale, in limbajul cel mai adecvat aflat la dispozitia povestitorului.
        Daca descrierea vamilor le poate parea unora prea «vie», aceasta se datoreaza probabil faptului ca nu au constientizat adevarata natura a razboiului nevazut purtat in aceasta viata.
        Chiar si acum suntem necontenit asaltati de ispititori si de acuzatori demonici, dar avand ochii duhovnicesti inchisi, vedem doar rezultatele activitatilor lor – pacatele in care cadem, patimile care sporesc in noi.
        Dar dupa moarte, ochii sufletului fiind deschisi la realitatile duhovni­cesti (de obicei pentru prima oara), vad adevaratele fiinte care ne-au atacat de-a lungul vietii. Nu este vorba de nici un fel de paganism sau ocultism, nici de «astrologie orientala» ori «purgatoriu» in relatarile ortodoxe despre vami.
        Aceste vami ne invata mai degraba ca fiecare om are de dat seama de propriile pacate, ca la moarte se face un bilant al izbanzilor sau esecurilor sale in lupta cu pacatul (judecata particulara) si ca diavolii care l-au ispitit de-a lungul vietii dau ultimul asalt asupra lui la sfarsitul vietii, dar nu au putere decat asupra acelora care nu s-au luptat cu destula tarie in razboiul nevazut din timpul vietii acesteia. Cat despre formele literare in care sunt exprimate,vamile apar deopotriva in dumnezeiestile slujbe ale Bisericii (imnografia bisericeasca), in scrierile ascetice ale Parintilor si in Vietile Sfintilor. Nici un ortodox nu citeste vreunul din aceste texte in sens pur literal, asa cum le-a citit criticul nostru, ci se apropie de ele cu cinstire si cu frica lui Dumnzeu, cautand folos duhovnicesc.
        Orice parinte duhovnicesc care a incercat sa-si creasca fiii duhovnicesti in traditia de veacuri a evlaviei ortodoxe poate da marturie de efectul benefic al izvoarelor ortodoxe care pomenesc despre vami“27 .
        https://www.aparatorul.md/parintele-serafim-rose-despre-sufletul-dupa-moarte/

        Apreciază

      • Felix said, on iunie 8, 2022 at 12:04 pm

        Vrajitorii folosesc psalmii lui David, nume de sfinti etc si le amesteca in chemarile diavolilor. Adica in timp ce noi, citind Psaltirea, chemam ajutorul lui Dumnezeu si primim harul dumnezeiesc, aceia, prin felul in care o folosesc IL jignesc pe Dumnezeu, leapada harul dumnezeiesc si astfel fac hatarul diavolilor. Se departeaza harul lui Dumnezeu si incepe demonizarea. Ceea ce fac inseamna lepadare de credinta. Sa nu incurcam lucrurile.

        Sfantul Paisie Aghioritul, Nevointa Duhovniceasca, Vrajitorii folosesc si diferite lucruri sfinte.

        Apreciază

  8. Pavel said, on mai 28, 2022 at 11:45 am

    Hristos a înviat!

    Cinstirea Sf. Icoane, Sf. Moaște și a altor obiecte de cult precum Sf. Evanghelie sau Sf. Cruce se face prin sărutare, însoțită de închinare, închinăciune sau metanie mare. Evident, mulți, după ce sărutăm mai atingem și cu mâna, fără a fi ceva greșit, putem privi aceasta ca o expresie a dorinței de a ne împărtăși din Harul lui Dumnezeu care izvorăște din icoane, Sf. Moaște, etc.

    Nu sunt un fan al Pr. Calistrat Chifan. Nu doresc să judec, avem episcopi și Sf. Sinod pentru mustrări sau judecăți.

    Părerea mea (și îmi asum că voi fi atacat), pe care o am de mult timp, este că sărutarea icoanelor, moaștelor, etc. trebuie făcută într-un mod cât mai decent, cu atenție, cu frică de Dumnezeu. De foarte multe ori, unii credincioși, dintr-o evlavie exagerată, confundă icoana cu (mă iertați!) cu soțul sau soția, sărută zgomotos, de multe ori, cu pasiune (mă iertați din nou!) și cu un torent de secreții salivare. Poate unele persoane mai în vârstă, cu probleme dentare sau de altă natură, nu își pot controla saliva, dar pot totuși încerca. Nu are legătură cu bolile, dar cred că nu e totuși plăcut să întâlnești o baltă de scuipați peste o icoană. Sărutarea obiectelor sfinte se face cu decență, sărutăm ușor și cu atenție cu buzele, ne gândim că Îl sărutăm pe Însuși Hristos. Oare dacă L-am fi întâlnit pe Mântuitorul Hristos, am fi îndrăznit să-l sărutăm lipsit de atenție, de evlavie? Poate că nici nu îndrăzneam, I-am fi atins doar haina, precum femeia cu scurgere de sânge.

    În privința rujului, femeia cu adevărat evlavioasă nici nu intră în biserică machiată și rujată, cu atât mai mult să sărute icoanele sau să se împărtășească. Cam toți preoții atenționează asupra acestui lucru.

    În ceea ce privește materia icoanelor (culorile, lemnul) bineînțeles că noi cinstim pe cine este zugrăvit și nu materia. Trebuie totuși să ne gândim că există icoane vechi, de sute de ani vechime, cu o mare însemnătate istorico-religioasă, unele pictate de mari pictori, chiar sfinți (precum Sf. Pârvu-Pafnutie Mutu). O astfel de icoană se cinstește cu mare atenție, astfel încât și generațiile viitoare să o poată cinsti. Sau vorbim de icoane făcătoare de minuni. Pe toate le cinstim prin sărutare cât mai atentă. Dacă sărutăm ușor cu buzele, fără saliva aferentă, vom avea grijă în același timp și de icoană. Este o realitate, nu o invenție ateistă: saliva este acidă și degradează culorile, în timp. Nu ați văzut icoane vechi care au anumite zone (precum mâinile celui pictat), unde credincioșii sărută de obicei, aproape șterse? De aceea, cam toate icoanele au un geam pus deasupra, ca să le protejeze de credincioșii neatenți, de fumul lumânărilor, candelelor, care în timp poate înnegri culorile.

    Ca adevărați ortodocși suntem datori să fim păstrători al patrimoniului Bisericii (biserici, icoane, Sf. Moaște, obiecte de cult), astfel încât să le lăsăm moștenire urmașilor noștri, așa cum și noi le-am primit.

    De exemplu, la Mănăstirea Prislop, maicile roagă credincioșii să nu sărute icoanele de pe catapeteasmă, pictate de Pr. Arsenie Boca, atenționând că icoanele sunt realizate în tempera (cu apă), foarte sensibilă, iar saliva degradează foarte repede culorile. A se vedea pictura Bisericii de la Drăgănescu, tot tempera, care după doar 40 de ani a început să se degradeze simțitor.

    Intrați într-o biserică veche sau stați în fața unei icoane vechi. Simțim încărcătura secolelor de rugăciuni, de Sfinte Slujbe. Dau exemplul Mănăstirii Polovragi. Cine a fost acolo după restaurare, va vedea o pictură bizantină din 1705, de o calitate excepțională, păstrată remarcabil, parcă ar fi pictată de curând. Când intri în această biserică nu poți rămâne decât înmărmurit.

    Apreciază

    • Pavel said, on mai 28, 2022 at 11:49 am

      …păstrători ai tradiției… iertare pentru unele greșeli cauzate de scrierea rapidă pe telefon.

      Apreciază

      • Pavel said, on mai 28, 2022 at 4:06 pm

        Tocmai, nu îi iau apărarea. Doar mi-am spus propria părere. Dacă ar fi pus problema cum am încercat eu să pun (nu că mă dau eu mai înțelept), poate nu ar fi scandalizat. Am găsit să fac discuția întrucât era o situație pe care o observasem de mult timp și am găsit contextul potrivit.

        Totul în Biserică trebuie făcut cu decență, înțelepciune, bun-simț, evlavie. În spațiul sfânt al Bisericii totul poartă Harul lui Dumnezeu. De aceea să fim cu luare aminte la purtarea noastră. Doamne ajută!

        Apreciază

      • Felix said, on mai 28, 2022 at 4:43 pm

        Nu pare ca te referi la o boala care se transmite prin sarutarea icoanelor, in schimb expozeul magulitor „cu stropi de saliva” frizeaza frica de boala sau de contangiune!
        Igienismul (igiena) a devenit unul idolii vehementi ai vremurilor noastre plandemice iar sanatatea a devenit un slogan de subjugare a omenirii si de prefacerii a bietilor muritori in ipohondri bine imblanziti – care se imbolnavesc de frica bolii covid!
        Argumentarea in extenso cu transfer de la tema icoanelor de pe iconostas la registrul frescelor de pe peretii bisericilor, este menita sa disculpe pe Pr Calistrat care starneste mult mai mult greata-vomitiv cu declaratiile sale iconoclaste decat stropii de saliva imaginari de pe suprafata icoanelor, lasati de te miri cine si pe care ii putem descrie literar, atingand coarda sensibila a celor care apreciaza patrimoniul bisericesc, care vezi Doamne, este profanat de inchinatorii la icoane!
        Referitor la faptul ca insinuezi ca n-ar fi treaba noastra ci a episcopului care ar trebui sa-l mustre pe Pr. Calistrat, noi urmam indemnul Parintelui Athanasie Mytilineos:

        De fiecare dată când îşi va face apariţia vreun eretic – indiferent de natura ereziei – nu trebuie să alerg la Episcop şi să îl informez despre această erezie. Nu, pentru că Biserica a luat o hotărâre în această privinţă, iar erezia a fost deja condamnată o dată. Nu am decât să caut în cărţile bisericeşti şi să găsesc hotărârea respectivă. Şi, atunci îi spun: ,,Eşti eretic!”. Nu iau eu vreo hotărâre în numele Sinodului, ci doar pun în aplicare hotărârea Sinodului sau a Sinoadelor, după caz. Aş vrea foarte mult să nu uitaţi acest lucru.

        Apreciază

      • Felix said, on mai 28, 2022 at 5:57 pm

        Pavele
        Iata ce se va alege de patrimoniul bisericesc despre care faci atata caz:

        „Ei (GERM n.n.) vor inchide bisericile și le vor preface in depozite de alimente”
        👇
        „Rularea GERM va costa lumea în jur de 1 miliard de dolari pe an pentru a acoperi salariile pentru echipa de 3.000 de oameni de care am avea nevoie, plus echipamente, călătorii și alte cheltuieli – bani care ar veni de la guverne. Activitatea ar fi coordonată de OMS, singurul grup care îi poate da credibilitate globală și trebuie să răspundă în fața publicului.”
        https://thewashingtonstandard.com/germ-bill-gates-new-permanent-fully-paid-prepared-organization-of-experts-who-will-respond-to-dangerous-outbreaks-video/

        👇

        Η διορατική μορφή του Γέροντος Βασιλείου Καυσοκαλυβίτου | ΤΑΣ ΘΥΡΑΣ ΤΑΣ ΘΥΡΑΣ
        https://tasthyras.wordpress.com/2020/03/27/%ce%b7-%ce%b4%ce%b9%ce%bf%cf%81%ce%b1%cf%84%ce%b9%ce%ba%ce%ae-%ce%bc%ce%bf%cf%81%cf%86%ce%ae-%cf%84%ce%bf%cf%85-%ce%b3%ce%ad%cf%81%ce%bf%ce%bd%cf%84%ce%bf%cf%82-%ce%b2%ce%b1%cf%83%ce%b9%ce%bb%ce%b5/

        Cuviosul Vasilios Καυσοκαλυβίτου:

        Să nu uităm că Papa este înaintemergătorul antihristului.

        pentru biserici, preoți, Sfânta Împărtășanie și pentru ortodocșii

        Ei vor inchide bisericile și le vor preface in depozite de alimente, pentru a ajuta oamenii. Le vor interzice preoților să primeasca salariu și să poarte haine clericale. De asemenea li se va impune sa nu poarte barba și cei care nu se conformeaza vor fi persecutați.
        Sfânta Împărtășanie va fi oferita în formă solidă și sigilata, astfel încât vor avea ca pretext siguranta sanitara a credincioșilor ca să nu se îmbolnăvească.

        Mulți dintre cei care vor marturisi ortodoxia, credinta in Hristos Dumnezeu vor fi persecutați, alungati, răniți grav, uciși, dar vor fi incununati.

        Vom vedea la Atena și Tesalonic în principal slujirea liturghiilor papiste. Ei îi vor obliga pe preoții noștri să se impartaseasca cu romano-catolicii și, oricine va refuza, va avea tăiat salariul.

        Apreciază

      • Felix said, on mai 28, 2022 at 10:12 pm

        Omul este tinta cercetarii harului Duhului Sfant, nu patrimoniul bisericesc!
        Mantuitorul doreste sa ne restaureze chipul cu care ne-a inzestrat si de accea ne-a randuit inchinarea la icoane. Chipul din sfinti a ajuns la asemanare cu Hristos dupa har, dupa Prototip, si astfel se explica necesitatea apropierii chipului nostru prin sarutarea icoanelor, cinstind astfel cu toti in Trupul lui Hristos, sfintii si noi cei din Biserica luptatoare, Prototipul, pe Hristos. Asa spune rugaciunea sfintirii icoanelor sfintilor: „noi pe sfinti cinstindu-i, pe Tine te cinstim, ca esti Chipul cel dintai.”
        Sfantul Ioan Gura de Aur:
        „(..) …omul este cu mult mai insemnat si mai pretuit decat biserica.
        Hristos n-a murit pentru zidurile bisericii, ci pentru aceste temple duhovnicesti, pentru oameni”.

        (Sfantul Ioan Gura de Aur, Omilii la Epistola catre Romani, Omilia XXVI, p. 482)

        Daca ar fi dupa fandoselile invocate in textul pe care l-ai expus, ar trebui ca in Duminica Orbului sa analizam de ce a scuipat Mantuitorul si a facut tina ca sa-l vindece pe orb!
        Asadar cine frizeaza absurdul va comite atrocitati hulitoare!

        Cat despre proprietatile salivei lucrurile nu stau chiar asa cum le prezinti in text.

        A se vedea bibliografia de mai jos

        ORAL CAVITY – R.L Drake, W. Vogl, A.W.M. Mitchell – Gray’s Anatomy for Students
        The Mouth – K.S. Saladin – Anatomy&Physiology: The Unity of Form and Function, editia 3.
        Mouth – G.J. Tortora, B. Derrickson – Principles of Anatomy and Physiology
        Mouth infections – Right diagnosis, link:http://www.rightdiagnosis.com/sym/mouth_infections.htm
        The Head – Anatomical Sciences, Stony Brook University School of Medicine, link:http://www.anat.stonybrook.edu/HBA531/EGA/EGA_2001_8.pdf
        PATHOLOGY AND ORAL DISEASE – University of Illinois at Chicago, link:http://www.uic.edu/depts/mcpt/curriculum/pdf/M2001_lecture66.pdf
        Oral Manifestations of Systemic Diseases – Medscape Reference, Drugs, Diseases & Procedures, link:http://emedicine.medscape.com/article/1081029-overview#a1
        The Mouth – Gray’s Anatomy of the Human Body, link:http://education.yahoo.com/reference/gray/subjects/subject/242
        Oral health – World Health Organization, link:http://www.who.int/mediacentre/factsheets/fs318/en/index.html

        Apreciază

    • saccsiv said, on mai 28, 2022 at 3:14 pm

      Pavel

      E o diferenta fundamentala intre ce ai spus tu si ce a spus el. El n-a spus femeilor sa nu se mai rujeze, ci sa nu mai sarutam deloc icoanele.

      Apreciază

  9. Paul222 said, on mai 28, 2022 at 12:57 pm

    Foarte dubios acest indemn. In primul rand mai toate icoanele sunt acoperite de sticla, deci nici vorba de a le afecta in vreun fel sau altul. In al doilea rand, cum sa spui asa ceva ca preot??? Sunt socat…

    Apreciază

  10. Apa trece, pietrele rămân said, on mai 28, 2022 at 5:49 pm

    Din mesajul părintelui Calistrat, aspectul pozitiv este să nu intre în biserică femeile rujate. Scurt. Dacă pe stradă s-au plimbat rujate, când intră în biserică să facă bine să-și șteargă rujul! Creștinele ar trebui să știe ce conține rujul și să nu-l folosească deloc. Sfântul Vasile Novikov ne spune clar care este legătura dintre rujul de buze și copiii avortați! Preoții trebuie să vegheze asupra acestui lucru, iar creștinele trebuie să facă ascultare.

    Aspectul negativ ține de corectitudinea politică! Sfidând tradiția creștină, părintele se dă model pe sine ( Oare nu e păcat?) pentru a ne pregăti pentru o nouă pandemie cu restricționarea relației cu Dumnezeu și cu sfinții. În plandemie, se invoca protejarea de Covid drept pretext pentru a nu ne îmbrățișa prietenii și pentru a nu săruta icoanele! Părintele nu invocă acum protejarea sănătății (S-ar face de râs!), ci protejarea icoanelor! Astfel mesajul părintelui Calistrat pare venit din partea unui patron de muzeu care vrea să-și protejeze exponatele.

    Nu, părinte Calistrat! Maica Domnului este mama mea și îi sărut chipul de câte ori vreau. Știu că EA nu se supără! Iar Iisus Hristos este Tatăl meu și Îi sărut chipul cu drag. Nici EL nu se supără! Ceea ce mă interesează este ca icoana să fie pictată corect, iar mâna dreaptă a lui Iisus să binecuvânteze în numele Preasfintei Treimi, cu trei degete unite.

    Mă așteptam ca în această perioadă, când se desfășoară în Iași parada LGBT, să luați atitudine cât de cât. De ce atâta corectitudine politică?

    Apreciază

  11. Ines said, on mai 28, 2022 at 11:13 pm

    Nu cred ca cineva a luat sau a dat vreo boala pe icoana. Acolo este un har. De altfel s-a și constatat de către oamenii de stiinta ca radiațiile de la Cernobal erau practic inexistente în bisericile din apropiere.

    Apreciază

  12. Spaceman said, on mai 29, 2022 at 1:36 pm

    Da… precizările, clarificările clericilor pentru ‘pupătorii de…’ – despre cum se face pupatu’ în biserică – ‘într-o manieră corectă’ – fără ‘mozoale’… sau și mai bine – nu mai pupi nimic! Folosești emoticoane, sau faci cu mâna semnul inimii.

    Buna purtare în biserică și cinstirea cu evlavie a sfintelor icoane, sau a moaștelor sfinților, sunt noțiuni elementare. De ce le lipsesc oamenilor aceste noțiuni elementare: ori din lenea lor ori din lenea clericilor. Și sunt mulți care abia recent au început să dea pe la biserică, de frica ‘sfârșâtului’.

    Din Patericul egiptean, Avva Pamvo [15]:

    […] Ci iată îți zic ție, fiule, vor veni zile când vor strica creștinii cărțile Sfintelor Evanghelii și ale Sfinților Apostoli și ale dumnezeieștilor prooroci, ștergând Sfintele Scripturi și scriind tropare și cuvinte elinești. Și se va revărsa mintea la acestea, iar de la acelea se va depărta. Pentru aceasta părinții noștri au zis: cei ce sunt în pustia aceasta, să nu scrie viețile și cuvintele părinților pe pergament, ci pe hârtii, că va să șteargă neamul cel de pe urmă viețile părinților și să scrie după voia lor, fiindcă mare este necazul ce va să vină.

    Și i-a zis lui fratele: așadar, se vor schimba obiceiurile și așezămintele creștinilor și nu vor fi preoți în biserici să facă acestea?

    Și a zis bătrânul: în astfel de vremuri se va răci dragostea multora și va fi necaz mult. Năpădirile păgânilor și pornirile noroadelor, neastâmpărul împăraților, desfătarea preoților, lenevirea călugărilor. Vor fi egumeni nebăgând seama de mântuirea lor și a turmei, osârdnici toți și silitori la mese și gâlcevitori, leneși la rugăciuni și la clevetiri osârdnici, gata spre a osândi viețile bătrânilor și cuvintele lor, nici urmându-le nici auzindu-le, ci mai vârtos ocărându-le și zicând: de am fi fost și noi în zilele lor, ne-am fi nevoit și noi.

    Iar episcopii în zilele acelea se vor sfii de fețele celor puternici, judecând judecăți cu daruri, nepărtinind pe cel sărac la judecați, necăjind pe văduve și pe sărmani chinuindu-i. Va intra încă și în norod necredință, curvie, urâciune, vrajbă, zavistie, întărâtări, furtișaguri și beție. Și a zis fratele: ce va face cineva în vremile și anii aceia? Și a zis bătrânul: fiule, în acele zile, cel ce își mântuiește sufletul său mare se va chema în Împărăția Cerurilor.

    Apreciază

    • Felix said, on mai 30, 2022 at 8:16 am

      Sfantul Ioan de Kronstadt:

      Cand sarutam cu buzele inseamna ca sarutam si cu sufletul. Cand sarutam un obiect sfintit (icoana, cruce), trebuie sa o facem cu buzele, cu inima si cu sufletul.
      (Sfantul Ioan de Kronstadt, Viata mea in Hristos, Editura Sophia, 2005, p. 191)

      Apreciază

      • Felix said, on iunie 1, 2022 at 8:40 am

        Cei mai multi dintre credinciosii ortodocsi practicanti nu considera ca plandemia ar impieta cumva asupra manifestarii credintei ortodoxe in cultul liturgic din biserici.
        De asemenea majoritatea preotilor ortodocsi nu accepta nici in ruptul capului ca aceste restrictii sanitare implementate in interiorul bisericilor ortodoxe ar constitui premisele majore ale vreunei persecutii viitoare.
        Nici n-au cum sa perceapa persecutia in viitor avand o mentalitate de strut, indeosebi prin portul mastilor „clericale” in timpul desfasurarii slujbelor in biserici.
        Tertulian scria in acest sens ca „cel mai bun chip de a castiga favoarea persecutorilor Adevarului e acela de a dilua si a rastalmaci acest Adevar”.

        De pilda, Pr. Zaharia Zaharou sintetizeaza aceasta linie de diluare si rastalmacire a Adevarului la nivel pan-ortodox.
        Cuviosia sa justifica legitimitatea lock down-urilor care isi extinde tentaculele plandemice in cultul liturgic ortodox:
        „Dumnezeu este mai presus de toate și, la nevoie, Își schimbă și rânduiala (liturgica n.n. ) pentru om”!
        Din cuprinsul unui interviu acordat de sfintia sa, aflam:

        Poate credinciosul, ca membru al adunării euharistice, să se lipsească de aceasta pentru o perioadă de timp?

        Pr. Zaharia Zaharou:

        „Trupul lui Hristos, această minunată comuniune a Sfinților, se reunește la fiecare adunare euharistică, la fiecare Liturghie. Hristos nu este niciodată singur: de vreme ce El săvârșește Taina, oriunde este prezent Hristos sunt și toți îngerii și toți Sfinții Săi.

        Oriunde este săvârșită Liturghia, în chip negrăit, în puterea Duhului Sfânt, toată Biserica biruitoare din cer este de față. Așadar, cum putem să lipsim de la adunarea euharistică, unde Hristos este prezent cu toți îngerii și cu toți Sfinții Săi, și unde putem afla toate darurile aleșilor Săi de pe pământ?

        Aceasta însă este valabil în condiții normale (foarte interesant, nu?! n.n.) Însă există această distincție: cum viețuim în împrejurări normale și ce soluții găsim în condiții de necesitate (sanatate, ca-i mai buna decat toate n.n.).

        Acum suntem in stare de necesitate, cu această pandemie din cauza căreia a trebuit să ne izolăm de nevoie pentru ca să nu se răspândească (adica se poate raspandi virusul si in interiorul bisericilor ortodoxe n.n.)

        Dumnezeu este mai presus de toate și, la nevoie, Își schimbă și rânduiala pentru om.

        Dacă li se impune izolare, ceea ce le-ar fi dat în Liturghie, Domnul va da mai îmbelșugat și cu mai multă dărnicie celor ce-L caută pe El”.

        Cu alte cuvinte nu se intrevede vreo persecutie in opinia ieromonahului, caci asta poate fi aclamata doar de conspirationisti!
        Dincolo de toate acestea, cu ani in urma, Pr. Zaharia Zaharou afirma cu aplomb:

        „Din clipa în care Hristos a desăvârşit Trupul Bisericii în istorie, noi nu ne putem mântui dacă nu devenim mădulare ale acestui Trup. Mântuirea este un lucru foarte concret înlăuntrul acestui Trup – Biserica -, al cărui Cap este Hristos. Întregul Trup al Bisericii, mireni și clerici se roagă «cu o gură și o inimă», întreaga Biserică spune «Amin» la sfârșitul rugăciunii euharistice, și întreg trupul al Bisericii este chemat de Hristos la Împărtășanie. Există un canon care spune că dacă cineva nu participă la Liturghie trei săptămâni la rând fără un motiv bine întemeiat, acea persoană este excomunicată”.
        Asadar cum impacam necesitatea izolarii, prin faptul de a nu participa la Sfanta Liturghie cu evitarea auto-excomunicarii?!
        Este clar ca auto-excomunicarea (izolarea) ne taie din Trupul Bisericii!
        In aceasta privinta Sfântul Ignatie Teoforul scrie:
        „Cel ce nu participă la [Liturghie] aceasta, a căzut în îngâmfare și s-a despărțit pe sine (de Trupul Bisericii)”
        (PSB 1, Scrierile Părinților Apostolici, Sfântul Ignatie Teoforul, Epistola către Efeseni, V, București, 1979, p. 159).
        Oare Pr Zaharia Zaharou are cumva un lapsus fatal cu privire la testamentul duovnicesc al celui care i-a fost Parinte duhovnicesc, Sfantul Sofronie Saharov:
        „Dispretuind pe Cel Care a spus: „Eu sunt Adevarul” (Ioan 14, 6), crestinii se alatura persecutorilor si, asa cum spunea Tertulian, „cel mai bun chip de a castiga favoarea persecutorilor Adevarului e acela de a dilua si a rastalmaci acest Adevar”.
        Iar in alta parte Sfantul Sofronie scria:
        „Savarsind Liturghia, ma rog, desigur, pentru toata lumea si nu ma indoiesc ca atata timp cat in lume se savarseste aceasta Jertfa a Iubirii – Liturghia – lumea va fi mentinuta in existenta sa. Atunci cand va inceta sa se aduca aceasta jertfa liturgica, atunci, in mod inevitabil lumea va arde in focul urii generale.
        Biserica primară a trăit (o perioada de aproximativ 50 de ani n.n.) fără Noul Testament – nu însă şi fără Dumnezeiasca Liturghie.
        Cea mai mare misiune se face prin Dumnezeiasca Liturghie. Părinţii, în orice ţară sau cetate mergeau, înălţau Altar sau biserică. Şi aceasta pentru că atunci când inima se îndulceşte la Dumnezeiasca Liturghie, Îl caută pe Dumnezeu, începe să dorească să trăiască viaţa bisericească ortodoxă, al cărei centru este Dumnezeiasca Euharistie”.

        De asemenea, Sfântul Maxim Mărturisitorul ne arată limpede:
        „Tot creștinul trebuie să se afle des în sfânta biserică și să nu lipsească niciodată de la Sfânta Liturghie săvârșită în ea, pentru sfinții îngerii care sunt de față și scriu de fiecare dată pe cei ce intră și se înfățișează lui Dumnezeu și care fac rugăciuni pentru ei; de asemenea, pentru harul Duhului Sfânt care e în chip nevăzut pururea prezent, dar în mod special mai ales în timpul Sfintei Liturghii”.

        Harari in schimb este sincer in comparatie cu Pr. Zaharia Zaharou care adopta o mentalitate de strut.
        https://www.naturalnews.com/2022-05-02-world-economic-forum-believes-people-useless-eaters.html#

        Iata ce conchide Yuval Harari:
        „Preotii și-au închis bisericile in întreaga lume în 2020 pentru a dovedi că Dumnezeu este mort!”

        Daca Dumnezeu este mort in inima ortodocsilor izolati prin neparticiparea la slujbe in bisericile ortodoxe, este evident ca atunci a fost inlocuit de Idolul Igienismului plandemic (igiena si masurile sanitare) unul idolii vehementi ai vremurilor noastre!

        Sfantul Ioan Gura de Aur ne lamureste ce inseamna de fapt idolul:

        „Scriptura obisnuieste sa numeasca pe idoli uraciune. De aici a fost numita uraciunea pustiirii statuia care statea in templu. Caci zice: „Cand veti vedea uraciunea pustirii, stand in locul cel sfant, cine citeste sa inteleaga” (Matei 24, 25). Cand Dumnezeu i-a abatut de la atractia pentru cele sensibile, le-a interzis sa isi faca vreun chip cioplit si a numit acest lucru uraciune, inseamna a-l ura peste masura, ca necurat si spurcat.
        Asadar, in Scriptura se numeste uraciune ceva urat si vrednic de scarba. Orice idol este astfel”.
        (Sfantul Ioan Gura de Aur, Omilii la Isaia, II, 8).
        Iar in alta parte, Sfantul Ioan Gura de Aur consemneaza:
        „Antihrist va exercita o putere tiranica, distrugand ceea ce nu-i apartine lui (comunitatile de credinciosi ortodocsi n.n.), si dandu-se drept Dumnezeul intregului univers. Caci aceasta inseamna ca va veni intru numele lui. Cei ce se declara impotriva Celui care vine cu porunca lui Dumnezeu Tatal il vor primi fara indoiala pe cel care este potrivnic lui Hristos.
        „Eu am venit in numele Tatalui Meu, si voi nu ma primiti; daca va veni un altul in numele lui, pe acela il veti primi”.
        (Sfantul Ioan Gura de Aur, Omilii la Ioan, 41).

        Bine, bine vor spune unii, dar ce treaba are antihrist in bisericile ortodoxe, el nu va sta in templu la Ierusalim?!

        Parintele Athanasie Mitileneos conchide:

        „Antihristul va prezida in bisericile care apartin Bisericii Sobornicesti Ortodoxe, uzurpând dogmele in favoarea lui: nu va recunoaste Dumnezeirea lui Hristos.

        Sfantul Andrei, in viziunea sa profundă, explică faptul că, ca termenul „oraș iubit”, înseamnă că fie Antihristul va sta în al treilea Templu evreiesc al lui Solomon (care va fi reconstruit si mai intai evreii îl vor accepta ca „Mesia” ), fie el va sta în biserici care apartin Bisericii Sobornicesti Ortodoxe,

        în oricare din bisericile ortodoxe. Este îngrozitor fratii mei, să fim partasi faptului Antihristului care prezideaza si lucreaza prin clerici in orice biserica ortodoxa, deși Sfântul Chiril al Ierusalimului nu este de acord cu această poziție a Sfântului Andrei…

        Poporul lui Dumnezeu trebuie să fie trezvitor, sa deosebeasca duhurile, pentru a putea evita cinstirea indirecta a lui Antihrist prin interpusi: episcopi, arhiepiscopi sau patriarhi ortodocsi respectivi preoti ortodocsi”.

        Extras din vol. 5, pagina 36, fragment omilia Parintelui Athanasie Mitilineos.
        [Sfantul Ioan Gură de Aur spune că Antihristul va sta atât în ​​al treilea templul reconstruit al lui Solomon, cât și în fiecare biserică ortodoxa]

        In aceasta perspectiva, Gheronda Vasile din Kafsokalivia (Muntele Athos) a făcut următoarele previziuni:

        Vor introduce „carnavaluri” (portul măștilor) prin lege în biserici.
        Cine nu se va conforma „carnavalului” va fi persecutat!
        Veți fi martori la multe lucruri grosolane și absurde. Veți parcurge kilometri pentru a găsi un preot duhovnic care să văa dea învățături corecte din punct de vedere ortodox.
        Sfânta Împărtășanie vă va fi dată sub formă solidă dar împachetată sub pretextul aseptizării și al prevenirii infectării. Bisericile vor fi transformate în depozite de alimente etc.

        Totodata, Sfantul Teodor Studitul ne descrie prin analogie o situatie relevanta in acest sens al inlocuirii lui Hristos cu Antihrist:

        Iar daca nu sunt legi pentru imparat cand acesta ar vrea sa nu fie, poate nimeni nu ar vrea sa le pazeasca, si atunci se intampla acestea doua: fie imparatul e dumnezeu (caci numai ceea ce e dumnezeiesc nu e sub lege), fie e anarhie si nesupunere.
        Si cum nu se arata de aici ca antihristul e la usi? Si iata, a intrat cu totul antihristul in cugetul lor.

        Caci imparat va fi fiind si acela (antihristul), numai aceasta va cauta: sa se faca ceea ce vrea si zice el (el sa fie legea, el sa fie dumnezeu. El singur sa fie in afara legii) si nimic diferit fata de imparatii dinaintea lui nu va face decat ca va vrea si va dori nu numai atata cat ar vrea si acum imparatul, ci mai mult. Aceiasi autoritate a imparatului a fost promulgata de ierarhi in chip sinodal (de altfel chiar si autoritatea „Cezarului” promulgata de catre ierarhii contemporani in chip sinodal prin acceptarea restrictiilor sanitare legitimate de preoti spre a fi implementate in biserici, in aceasta plandemie n.n.) Si ce poate fi mai rau decat aceasta pana la aratarea lui antihrist? Mie imi pare ca nu este nicidecum alta mai grava, ci chiar aceasta, care s-a savarsit acum, se va definitiva deplin in vremea cand va aparea antihrist. Si cati au cazut inca de pe acum, chiar daca vor trai atunci, vor cadea si atunci, iar cati luptandu-se acum prin puterea harului lui Dumnezeu, stau neclintiti, in acele zile l-ar putea sfida si pe antihrist prin moartea impreuna cu Hristos. Cei ce pricepeti, impotriviti-va! Nu IL tagaduiti pe Hristos inca de pe acum. Caci cele de acum sunt inceputul lepadarii celei de atunci.

        ( Nota traducatorului:
        In principiu, orice imparat care urzupa autoritatea lui Dumnezeu, indiferent de situatie, face in esenta acelasi lucru: se pune pe sine in locul lui Hristos. Antihristul doar va cumula in sine toate dezvoltarile aflate in potenta acestor pretentii. De pilda, imparatul bizantin cerea calcarea unei porunci a lui Dumnezeu pentru amorul propriu. Desigur nu avea in minte ca sa i se inchine oamenii ca lui Dumnezeu, lucru care il va cere antihristul, dar faptul ca intr-o anumita chestiune pune in discutie autoritatea lui Dumnezeu – deci se pune sine mai presus de El – , contine in mod limpede posibilitatea dezvoltarii pana in faza cand se va pune explicit pe sine in locul lui Dumnezeu. La fel e cel care calca constient si de buna voie (nu din neputinta) orice porunca a lui Dumnezeu. Cel care incalca porunca se pune pe sine mai presus de Dumnezeu.
        Intr-un astfel de om a intrat duhul antihristului si la aratarea lui antihrist un astfel de om se va lepada explicit de Hristos. Deci pregatirea pentru prigoana ce va sa vie in vremea antihristului nu se poate face decat daca tinem sa implinim toate poruncile lui Hristos si toate dogmele si canoanele Bisericii. Nu sa le implinim selectiv, pe unele da, pe unele nu.
        Prin faptul ca sinodul eretic a fost de acord cu adulterul imparatului – potrivnic de altfel lui Dumnezeu – arata ca implicit a fost de acord in chip sinodal si cu faptul ca imparatul este mai presus de Dumnezeu).

        Astfel indemnul Sfantului Maxim Marturisitorul revine iarasi de actualitate:

        Cercetând inovațiile apărute în Biserică în timpurile noastre, noi găsim că ele au atins cea din urmă măsură a răului. Vedeți, ca nu cumva, sub pretextul păcii, să ne pomenim molipsiți de acea lepădare de credință, despre care Apostolul lui Hristos a spus (II Tes. 2, 3:4), că va cuprinde lumea înainte de venirea Antihristului!

        Iar in incheiere, este important de retinut acest cuvant al Mitropolitului Ioil al Edessei (din Grecia):
        Intrebarea pe care trebuie sa ne-o punem fiecare dintre noi este:
        Credem cu adevărat în Hristos Dumnezeul-Om? Și dacă susținem că da, înseamnă că nu știm cărui Dumnezeu slujim!
        Nu cumva credem într-un dumnezeu al lui Varlaam (Idolul Igienismului plandemic), închipuit de propria noastră frică și de raționamente?
        Într-un dumnezeu care-i permite logicii noastre să atribuie atât de mult credit infectării în bisericile ortodoxe? Constatăm că săvărșim blasfemie sau greșim (hulim) împotriva Duhului Sfânt, însușindu-ne o credința eretică în timp ce ni se pare totuși că mărturisim credința ortodoxă!
        Atunci când ne îndoim de harul Duhului Sfânt (că ne poate proteja de viruși) comitem hulă și suntem în pericol de a pierde iertarea atât în această viață cât și în veșnicie (dacă ne surprinde moartea în această postură eretică).
        Când ne este teamă să sărutăm sfintele icoane, să sărutăm mâna preotului, să participăm la slujbe în bisericile ortodoxe, atunci prin aceste temeri (prin portul măștilor și al mănușilor) negăm harul Duhului Sfânt, considerând că este imposibil să ne protejze de viruși – aceasta constituie o mare blasfemie!
        Prin urmare, să mărturisim prin atingerea noastră (fără portul măștilor și al mănușilor) credința în harul Duhului Sfânt care se transmite prin sfintele icoane; să credem în harul Preoției care se transmite prin mâinile preotului și prin Tainele slujite in bisericile ortodoxe.
        Participarea noastră la acest har depinde de măsura credinței noastre. Deplinătatea harului pe care o primim este legată direct de calitatea (integritatea) credinței ortodoxe nestirbite pe care o mărturisim.
        Cu toate acestea, existența harului nu depinde de vrednicia noastră personala. De asemenea, nu achiesăm la justificarea Statului că există pericolul transmiterii bolilor în bisericile ortodoxe.
        Dacă subscriem la ideea că se pot trasmite boli în spațiul harului, în bisericile ortodoxe, înseamnă că ne-am virusat de erezia lui Varlaam și a iconoclasmului (care nega harul lucrător prin sfintele icoane si prin sfintele moaste) și comitem hulă împotriva Duhului Sfânt!
        Prin urmare să marturisim dreapta credinta cu smerenie și astfel harul va fi cu noi din belșug! Amin!

        Apreciază

  13. Felix said, on iunie 1, 2022 at 9:56 am

    Sfantul Ioan de Kronstadt:

    Cate unul arata ca si cum s-ar ruga Domnului, cand de fapt lucreaza pentru diavolul, care si-a facut cuib in inima lui, fiindca se roaga doar cu buzele, nu simte si nu doreste ceea ce cere si spune gura: „Cu inima este departe” (Isaia 29, 13) de Domnul. De asemenea multi dintre cei care se impartasesc cu Trupul si Sangele lui Hristos o fac fara sinceritate si fara prea mare dragoste, ci numai cu buzele si cu stomacul, cu putina credinta, cu raceala, inima fiindu-le cuprinsa de patima de mancare si bautura, de bani, de trufie, rautate, invidie, lene. Stam foarte departe cu inima de Cel ce este iubire, sfintenie, desavarsire, intelepciune si bunatate negraita. Unii ca acestia sa se scruteze mai mult pe sine, sa se caiasca, a cugete adanc la ce este si ce trebuie sa fie rugaciunea si Impartasania. Raceala inimii fata de Dumnezeu in timpul rugaciunii vine de la diavolul, care este ca un vifor rece care vine dinspre tartar; noi fiii lui Dumnezeu fiind, se cuvine sa-L iubim pe Domnul cu cea mai fierbinte iubire. Da-ne, Doamne, sa putem iubi asa, fiindca „fara Tine nu putem face nimic” (Ioan 15, 5). Tu esti totul pentru noi, noi nu suntem nimic. Tu ne-ai adus din nefiinta la fiinta si ne-ai dat toate cele spre folos. Tu ne-ai adus din nefiinta la fiinta si ne-ai dat toate cele spre folos.

    Apreciază

  14. Centrul Medi@ said, on iunie 2, 2022 at 3:55 am

    😲😢🙏🏻

    Apreciat de 1 persoană

  15. Felix said, on iunie 15, 2022 at 6:42 pm

    „Dacă creştinii ortodocşi îi urmează pe epi­scopii care se îngrijesc de lucruri eretice, unde va ajunge Ortodoxia?”

    Sunt de acord, preacuvioase, cu părerea Părintelui nostru Ignatie şi cu multe canoane ale Sinoadelor Ecumenice şi locale, şi cu mulţi sfinţi făcători de minuni,mai ales cu Sfântul Ioan Gură de Aur. Insă dacă această părere ar fi fost urmată de toţi creştinii în litera ei, adică dacă-i urmau pe episcopi în toate, atunci vai şi amar, nici ortodo­xia, nici Biserica, nici creştinismul ortodox n-ar fi mai existat până astăzi.

    Dacă creştinii ortodocşi i-ar fi urmat pe pa­triarhi şi pe episcopi, pe Apolinarie, Macedonie, Eutihie, Dioscor, Sabelie Sebirul, Eusebie şi mulţi alţii, şi ar fi primit şi îmbrăţişat cugetele lor, unde ar fi ajuns atunci Ortodoxia? Unde am mai fi găsit as­tăzi creştin evlavios şi ortodox? Căci atunci, în anul 754, 348 de patriarhi, mitropoliţi, episcopi etc., s-au adunat la Constantinopol şi au hotărât acestea: „Intr-un glas hotărâm că este idolatrie şi bat­jocură să existe în Sfânta Biserică orice icoană, din orice material, sau vreo lucrare colorată făcută de pictori. Cel care îndrăzneşte să picteze vreo icoa­nă sau să se închine la ea sau s-o pună în Biserică ori în casa lui, fie că este episcop, fie preot, fie di­acon, să se caterisească, iar monahii sau laicii care fac asta să fie anatemizaţi, căci sunt împotriva po­runcilor lui Dumnezeu şi vrăjmaşi ai dogmelor patristice”.

    Numărul 348 este foarte respectabil. Dar pe patriarhul Constantinopolului, pe împăra­tul Copronim şi pe cei 348 de mitropoliţi, mulţi monahi, clerici şi laici nu i-au ascultat, s-au înde­părtat de ei, i-au mustrat, i-au numit eretici, iconomahi etc. şi au continuat să sărute, să respecte şi să cinstească sfintele icoane. Oare aceştia sunt schismatici, eretici, anatemizaţi, şi împreună cu ei şi noi, care ne închinăm şi respectăm, după cum ne spune tradiţia, sfintele icoane? Noi credem şi mărturisim că sunt vrednici de toată lauda, fi­indcă n-au ascultat şi au respins cele hotărâte de acel sinod, învrednicindu-se să primească cununa cerească pentru acea neascultare a lor, iar astăzi îi cinstim ca pe nişte sfinţi, şi-i numim Sfântul Gherman, Sfântul Nichifor, Sfântul Metodie, Sfantul Tarasie, Sfinţii Ştefan, Teodor şi Teofan, Sfântul Teodor Studitul etc., iar sinodul acela îl numim nelegiuit şi mizerabil.

    Sinodul al şaptelea Ecumenic hotărăşte: „cel ce încalcă tradiţia bisericească, scrisă sau nescrisă, să fie anatema”, iar Sfântul Fotie spune: „Păziţi-le pe cele primite de la înaintaşi”, şi în altă parte: „Cel care schimbă fie şi o fărâmă din frumuseţea, adevărul şi strălucirea religiei şi credinţei creşti­ne, mare urâţenie săvârşeşte”.

    Dacă Macabeii, pentru a păzi legile stră­moşeşti, au ales moarte cruntă, cu atât mai mult suntem noi datori să alegem moartea decât să călcăm sau să nesocotim fie şi cea mai neînsem­nată poruncă, spunând ca Apostolul: „chiar înger din cer dacă v-ar spune altceva decât cele porun­cite de noi, să fie anatema”. Aceste cuvinte ale Apostolului Pavel şi cele hotărâte într-un glas de cele şapte Sfinte Sinoade Ecumenice, fără tăieturi, fără adăugiri, fără inovaţii, suntem datori să le păzim cu toţii până la moarte.

    Este aşadar drept, este corect, înţelept şi fo­lositor să le îmbrăţişăm şi să le urmăm pe cele in­stituite de aceştia, chiar dacă sunt patriarhi şi mitropoliţi? Aceste motive clare ne îndeamnă să ne depărtăm de ei. Dacă credeţi că este rătăcire, prea­cuvioase, noi vă mărturisim că nu este rătăcire, ci păzirea conştiinţei, căci dacă începem să nesoco­tim conştiinţa noastră în cele mici, o vom nesocoti uşor şi în cele mari. Ne rugăm la Dumnezeu, dacă este rătăcire, cum spuneţi, să ne scape de ea. Dacă nu este vătămare sufletească şi aceste lucruri se lac prin iconomie, ne rugăm să ne lumineze să ascultăm de cârmuitorii noştri. Iarăşi, dacă refor­ma calendarului nu s-a făcut cu voia Domnului, să ne facă să stăruim mai mult, chiar dacă ar fi să indurăm exilări, chinuri şi pedepse.

    Cu respect

    nevrednicul fiu al preacuvioşiei voastre, Arhimandritul Filothei

    (A fost trimisă în anul 1930 mitropolitului Ierothei)

    https://marturieathonita.ro/fragmente-din-epistolele-parintelui-filothei-zervakos/

    Apreciază


Responsabilitatea juridică pentru conţinutul comentariilor dvs. vă revine în exclusivitate.

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat: