SACCSIV – blog ortodox

Microplastice din măști au fost descoperite în profunzimea plămânilor

Posted in Coronavirus, masca de protectie, plastic by saccsiv on mai 27, 2022

Sursa: https://www.globalresearch.ca/microplastics-from-masks-found-deep-lungs-living/5781332

Microplastice din măști au fost descoperite în profunzimea plămânilor celor vii

De Dr. Joseph Mercola, 25 Mai 2022, Global Research

  • Cercetătorii au găsit 39 de fragmente de microplastic în probele de plămâni prelevate în urma unei intervenții chirurgicale, la 11 din 13 pacienți. Au fost găsite 12 tipuri de plastice care se regăsesc de obicei în peturi, sfori, îmbrăcăminte și măști chirurgicale.
  • Un specialist în aparatul respirator spune că măștile chirurgicale nu corespund definiției legale a unei măști respiratorii, ci mai degrabă acestea sunt ‘filtrerespiratorii’. El a subliniat că din acestea pot fi inhalate microplastice suficient de mici să ajungă în corpul uman.
  • O analiză a datelor privind cazurile, spitalizările și decesele din Kansas, a arătat că districtele cu obligativitatea purtării măștilor medicale au avut rate de mortalitate mai mari decât cele fără această obligativitate.
  • Odată inhalate sau consumate, microplasticele pot fi regăsite în fluxul sanguin sub forma unor particule suficient de mici pentru a traversa membranele celulare. Se pot regăsi, de asemenea, în primul scaun al unui sugar, ceea ce sugerează o expunere pe cale maternă; un studiu efectuat pe animale a arătat că au fost descoperite nanoparticule de plastic în țesutul cerebral, hepatic, renal și pulmonar al fătului, la 24 de ore după expunerea pe cale maternă.

Bucățele mici de plastic, de mărimea unei semințe de susan sau mai mici, sunt peste tot. Articolele de presă prezintă adesea pungi de plastic intacte, inele de plastic și peturi ca fiind principalele amenințări la adresa mediului – și acestea sunt într-adevăr dăunătoare pentru viața marină și nu numai – însă microplasticele, mult mai mici și mai insidioase, pot fi și mai dăunătoare. Un studiu (1) din Marea Britanie (2) a arătat că au fost descoperite microplastice în plămânii a 11 din 13 pacienți.

În întreaga lume, în 2013 au fost produse 299 de milioane de tone de plastic, dintre care o mare parte a ajuns în oceane, amenințând viața sălbatică și mediul înconjurător (3). Acest număr a sărit la 418 milioane de tone în 2021 (4). În 2018, numai SUA au generat 35,7 milioane de tone de plastic, și au expediat 27 de milioane de tone la gropile de gunoi, ceea ce a reprezentat 18,5 % din toate deșeurile solide municipale (5).

Se știe că substanțele chimice care se găsesc în produsele din plastic acționează ca perturbatori endocrini (6). Aceste substanțe chimice au o structură similară cu cea a hormonilor sexuali naturali și interferează cu funcționarea normală a acestor hormoni în organism (7). Acest lucru reprezintă o problemă deosebită pentru copiii care sunt încă în creștere și în dezvoltare.

Prețul pe care societatea îl va plăti pentru utilizarea și distribuirea omniprezentă a particulelor de plastic nu a fost cuantificat încă. Dovezile sugerează că expunerea pe termen lung la substanțe chimice care perturbă sistemul endocrin, cum ar fi ftalații, reprezintă un pericol semnificativ pentru sănătate și fertilitate.

Cantitatea de plastic care intră în mediul înconjurător crește de la an la an, deoarece producătorii continuă să furnizeze produse în recipiente de unică folosință, iar cererea consumatorilor pentru un stil de viață cu lucruri de unică folosință este în continuă creștere. Într-un moment în care grupuri de activiști avertizează că ne plouă în cap cu materiale plastice (8), devenind o tragedie globală (9), pandemia de COVID-19 a dus problema plasticului la cote și mai înalte.

Un studiu a arătat că au fost descoperite microplastice în plămânii a 11 din 13 pacienți

Zeci de ani de cercetări au arătat că oamenii inhalează microparticule de poluare atmosferică, precum și că le consumă prin alimente și apă. Un studiu de autopsie din 2021 (10) a arătat prezența microplasticelor la 13 dintre cele 20 de persoane analizate, iar în urmă cu peste 20 de ani, un studiu american din 1998 privind cancerul pulmonar (11) a constatat prezența plasticului și a fibrelor sintetice în 99 dintre cele 114 probe de plămâni care au fost examinate.

Potrivit Muzeului de Istorie Naturală (12) , microplasticele măsoară mai puțin de 5 milimetri. Aceștia numesc microplasticele ca fiind ‘unul dintre cele mai mari dezastre din zilele noastre, provocate de om’. Deși există utilizări industriale pentru microplastice, majoritatea lor se formează atunci când se desprind din produsele din plastic mai mari aflate în mediul înconjurător.

Microplasticele primare sunt cele produse în dimensiuni mici pentru uz industrial, cum ar fi pentru nisipuri de sablare, cosmetice sau îmbrăcăminte din microfibre. Microplasticele secundare rezultă prin descompunerea produselor de dimensiuni mai mari din plastic, cauzată de expunerea la factori de stres din mediul înconjurător (13).

O echipă de oameni de știință de la Hull York Medical School a încercat să analizeze impactul pe care inhalarea microplasticelor îl are asupra țesuturilor umane. Cercetările anterioare au descoperit fibre sintetice în țesutul pulmonar, însă cercetătorii au scris că nu au existat studii solide care să confirme prezența microplasticelor în țesutul pulmonar. Studiul actual a analizat țesutul pulmonar uman de la 13 pacienți care au fost supuși unei intervenții chirurgicale la plămâni.

Ei au găsit contaminare cu microplastice la 11 dintre cei 13 pacienți (14). Echipa a găsit 39 de fragmente în 11 mostre de țesut pulmonar. Laura Sadofsky, conferențiar superior și cercetător principal în cadrul studiului, a comentat importanța rezultatelor (15):

„Microplasticele au fost găsite anterior în probele de autopsie de la persoane decedate – acesta este primul studiu solid care arată prezența microplasticelor în plămânii unor persoane vii. De asemenea, arată că acestea se află în părțile de jos ale plămânilor. Căile respiratorii ale plămânilor sunt foarte înguste, așa că nimeni nu a crezut că ar putea ajunge până acolo, dar este clar că au ajuns.

Aceste date reprezintă un progres important în domeniul poluării aerului, al microplasticelor și al sănătății umane. Caracterizarea tipurilor și nivelurilor de microplastice pe care le-am găsit poate acum să informeze condițiile realiste pentru experimentele de expunere realizate în laborator, cu scopul de a determina impactul lor asupra sănătății.”

Autorii studiului au descoperit că subiecții au adăpostit 12 tipuri de microplastice, „care au multe utilizări și se regăsesc în mod obișnuit în ambalaje, peturi, îmbrăcăminte, frânghii/corzi și în multe alte materiale de fabricație. De asemenea, au existat niveluri considerabil mai mari de microplastice la pacienții bărbați decât la femei” (16).

O altă constatare neașteptată a fost că un număr mai mare de microplastice a fost găsit în porțiunile de jos ale plămânilor. Cele mai abundente tipuri de microplastice au fost polipropilena (PP) și polietilenul tereftalat (PET) (17). Această constatare indică recenta utilizare omniprezentă a măștilor chirurgicale albastre în timpul pandemiei, deoarece PP este componenta din plastic cea mai frecvent utilizată în aceste măști.

Experții spun că acoperitoarele faciale anti COVID nu sunt chiar măști de protecție respiratorie

Un studiu (18) publicat în 2021 a analizat riscurile legate de purtarea măștilor chirurgicale albastre și inhalarea microplasticelor. Cercetătorii au constatat că reutilizarea măștilor chirurgicale ar putea crește riscul de inhalare a particulelor de microplastic, și că măștile de protecție respiratorie N95 au avut cel mai mic număr de microplastice eliberate atunci când au fost comparate cu nepurtarea unei măști.

Aceștia au declarat: „Purtarea măștilor chirurgicale ori din bumbac, la modă sau cu carbon activ, prezintă un risc mai mare de inhalare a microplasticelor asemănătoare fibrelor… ” (19) și totuși, potrivit lui Chris Schaefer, specialist în protecția aparatului respirator și expert în formare, măștile respiratorii folosite de milioane de oameni din întreaga lume nu sunt chiar măști respiratorii. (20)

Schaefer le numește ‘filtre respiratorii’, deoarece acestea ‘nu corespund definiției legale’ a unei măști respiratorii. El a subliniat cu tărie că măștile chirurgicale folosite de consumatorii din Canada, SUA și din întreaga lume, elimină microplastice suficient de mici pentru a fi inhalate. (21)

„O mască [adecvată] are deschideri de respirație proiectate în fața gurii și a nasului pentru a asigura o respirație ușoară și fără efort. Un ‘filtru de respirație’ (ca masca chirurgicală) este închis atât peste gură, cât și peste nas. Și, prin aceasta, captează dioxidul de carbon pe care îl expirați, vă obligă să îl reinhalați, provocând o reducere a nivelului de oxigen inhalat și determină un exces de dioxid de carbon. Așadar, nu sunt sigure pentru a fi purtate.”

El îi încurajează pe oameni să taie una (o mască chirurgicală) și să se uite la fibrele libere care se desprind cu ușurință din interiorul produsului. (22)

„Căldura și umiditatea pe care le captează vor determina degradarea acelor fibre pentru a se descompune în particule și mai mici. Absolut, oamenii inhalează [microparticule de plastic]. Am scris foarte mult despre pericolele acestor ‘filtre respiratorii’ în ultimii doi ani, am vorbit cu oameni de știință [și cu alți] oameni în ultimii doi ani despre faptul că oamenii inhalează fibre.

Dacă aveți senzația că v-a rămas puțin păr de pisică sau orice fel de iritație în spatele gâtului după ce le purtați – asta înseamnă că ai inhalat fibre”.

El a continuat prin a preciza că orice persoană expusă la aceste tipuri de fibre într-un cadru profesional, ar trebui să poarte protecție. În schimb, oamenii folosesc produse care sporesc riscul de a inhala fibre, care „se descompun la dimensiuni foarte mici și, ei bine, cum vor afecta acestea oamenii în ceea ce privește funcția pulmonară – precum și supraîncărcarea toxică a organismului lor – cred că vom ști peste câțiva ani” (23).

Acoperitoarele faciale cresc, de asemenea, rata mortalității din cauza COVID-19

Un medic german, Dr. Zacharias Fögen, a publicat un studiu (24) în jurnalul de specialitate Medicine, care a analizat datele din tot districtul Kansas, comparând zonele în care a existat obligativitatea purtării măștii cu cele în care nu a existat această obligativitate.

El a constatat că obligativitatea purtării măștii a crescut rata mortalității cu 85%. Rata mortalității a rămas cu 52% mai mare în districtele care au impus purtarea obligatorie a măștii, chiar și atunci când analiza a luat în considerare factorii de confuzie. Fögen scrie că o analiză suplimentară a datelor a arătat că 95% din efect „poate fi atribuit doar COVID-19, deci nu este vorba de CO2, bacterii sau ciuperci pe sub mască” (25).

El a numit acest lucru Efectul Fögen, care se referă la reinhalarea particulelor virale prinse în picături și depuse pe mască, ceea ce înrăutățește rezultatele. El a consemnat (26):

„Cea mai importantă constatare a acestui studiu este că, în mod contrar ideii acceptate că mai puțini oameni mor pentru că ratele de infecție sunt reduse de măști, situația nu a fost așa. Rezultatele acestui studiu sugerează cu tărie că mandatele de utilizare a măștilor au cauzat, de fapt, un număr de aproximativ 1,5 ori mai mare de decese sau cu ~50% mai multe decese în comparație cu lipsa mandatelor pentru utilizarea măștilor.

Mandatele de utilizare a măștilor în sine au crescut CFR (rata de mortalitate a cazurilor) cu 1,85 / 1,58 sau cu 85% / 58% în districtele cu mandate de utilizare a măștilor. S-a constatat, de asemenea, că aproape toate aceste decese suplimentare au fost atribuite exclusiv COVID-19. Acest studiu a relevat faptul că purtarea măștilor ar putea impune un risc mai mare pentru indivizi, care nu ar fi justificat de o eventuală reducere a ratei de infecție.

Prin urmare, utilizarea măștilor faciale ar putea fi nepotrivită, dacă nu chiar contraindicată, ca intervenție epidemiologică împotriva COVID-19.”

Fögen remarcă alte două studii mari care au găsit rezultate similare în ceea ce privește ratele de mortalitate. Primul a fost publicat în revista Cureus (27) care nu a găsit nicio asociere între numărul de cazuri și respectarea utilizării măștilor în Europa, însă a constatat o asociere directă între numărul de decese și respectarea utilizării măștilor.

Cel de-al doilea studiu (28) a fost publicat în PLOS|One, care a demonstrat că există o asociere între rezultatele negative ale COVID și mandatele de utilizare a măștilor la 847 000 de persoane din 69 de țări. Cercetătorii au estimat că încetarea mandatelor de utilizare a măștilor ar putea reduce numărul de cazuri noi, fără niciun efect asupra numărului de spitalizări și decese.

Plasticele declanșează leziuni ale celulelor și moartea acestora

Cercetările anterioare au evidențiat impactul pe care microplasticele îl au asupra mediului, a vieții sălbatice și a sănătății umane. Cu toate acestea, multe studii nu au trasat o asociere între consumul sau inhalarea de microplastice și boli. În schimb, acestea identifică lacune în cercetare și recomandă continuarea studiilor (29).

O lucrare (30) publicată în aprilie 2022 a sugerat de ce aceste date au fost inconsecvente. Datele de laborator au fost primele care au constatat că microplasticele au deteriorat celulele umane la niveluri care sunt relevante pentru numărul de particule pe care oamenii le ingerează sau le inhalează.

Studiul a fost o analiză de meta-regresie a impactului toxicologic asupra celulelor umane, în 17 studii care au comparat nivelul de microplastice care provoacă daune celulare. Cercetătorii au descoperit că microplasticele de formă neregulată sunt cele care cauzează leziuni celulare, și nu microplasticele sferice care sunt utilizate în mod normal în experimentele de laborator.

Acest lucru sugerează că este posibil ca datele de laborator din trecut, care foloseau microplastice sferice, să nu reprezinte pe deplin daunele pe care microplasticele le provoacă sănătății umane. Evangelos Danopoulos, de la Școala Medicală Hull York din Marea Britanie, care a condus studiul, a explicat de ce sunt intensificate cercetările: „Acestea sunt în plină expansiune, și pe bună dreptate. Suntem expuși la aceste particule în fiecare zi: le mâncăm, le inhalăm. Și nu știm cu adevărat cum reacționează ele cu corpul nostru odată ce au intrat în organism (31).”

Unde ajunge în corpul nostru poluarea cu plastic?

Cercetătorii au descoperit că particulele de microplastic nu se depun doar în plămâni și în intestine, ci pot fi găsite plutind în sânge. Cercetătorii din Olanda au analizat probe (32) de la 22 de voluntari sănătoși și au găsit particule de plastic în 77% dintre probe. Aceste particule aveau o dimensiune de 700 de nanometri sau mai mare, o dimensiune care poate fi absorbită prin membranele celulare.

Unele mostre conțineau până la trei tipuri diferite de plastic. Autorul studiului a declarat pentru The Guardian: „Studiul nostru este primul indiciu că avem particule de polimer în sângele nostru – este un rezultat de ultimă oră. Dar trebuie să extindem cercetarea și să majorăm dimensiunea eșantioanelor, numărul de polimeri evaluați etc.” (33).

Cercetătorii au scris că locul în care aceste particule de plastic ajung în organism necesită, de asemenea, studii suplimentare. Aceștia au afirmat că este ‘științific plauzibil’ ca particulele de plastic să fie transportate prin fluxul sanguin către organe, bazându-se, de exemplu, pe datele care arată că bilele de polistiren de 50, 80 și 240 nm, precum și polipropilena de dimensiuni microscopice, pot străbate placenta umană (34).

După ce aceste microplastice traversează bariera placentară, ele ajung în primele fecale ale nou-născutului. Acest lucru înseamnă că migrează din sângele sugarului în intestine. Un studiu pilot (35) publicat în 2021, a analizat amploarea expunerii umane la microplastice și a constatat că microplasticul polietilen tereftalat (PET) a fost găsit în probele din meconiu, care reprezintă primul scaun al unui bebeluș.

Cantitatea de PET din scaunul bebelușilor a fost de 10 ori mai mare decât cea găsită în probele pentru adulți, ceea ce sugerează că bebelușii au în organism plastic absorbit de la mama lor. Modul în care acest lucru va afecta viitorul sănătății umane este încă în curs de studiu. Un studiu pe animale a constatat că, la doar 24 de ore după expunerea mamei prin inhalare, particulele de nanopolistiren puteau fi detectate în placentă și în creierul, plămânii, ficatul, inima și rinichii fătului (36).

Se pare că inhalarea sau consumul de microplastice permite accesul microparticulelor în fluxul sanguin și apoi în organele vitale. Deși cercetătorii au demonstrat că microplasticele de formă neregulată, care se găsesc în mediul înconjurător, provoacă deteriorarea și moartea celulelor, efectele acestora pe termen lung asupra bolilor nu au fost identificate. Cu toate acestea, puteți fi siguri că deteriorarea și moartea celulelor nu se produce fără consecințe.

Observații:

1, 14 Science of the Total Environment, 2022;831(2)

2, 17, 20, 21, 22, 23 Western Standard, April 17, 2022

Coastal Care, November 2019

Our World in Data, Plastic Pollution

Environmental Protection Agency, Plastics: Material Specific Data, Overview

Endocrine Society, December 5, 2020

Scientific Reports, 2018;8(6086)

Scientific American, June 11, 2020

Center for Biological Diversity, Ocean Plastics Pollution

10 Journal of Hazardous Materials, 2021;416(124126)

11 Cancer Epidemiology, Biomarkers and Prevention, 1998;7(5)

12 Natural History Museum, January 21, 2020

13 National Geographic, microplastics

15, 16 Hull York Medical School, April 6, 2022

18, 19 Journal of Hazardous Materials, 2021;411

24 Medicine, 2022;101(7)

25 The Daily Skeptic, May 2, 2022

26 Medicine, 2022;101(7) 4

27 Cureus, 2022;14(4)

28 PLOS|One, 2021, doi.org/10.1371/journal.pone.0252315

29 Food, Health, and the Environment, 2018;5:375

30 Journal of Hazardous Materials, 2021; 127861

31 The Guardian, December 8, 2021

32 Environment International 2022; doi.org/10.1016/j.envint.2022.107199 3.2

33 The Guardian March 24, 2022

34 Environment International, 2022; doi.org/10.1016/j.envint.2022.107199 3.3 Plastic’s biological fate?

35 Environmental Letters & Technology Letters, 2021; doi.org/10.1021/acs.estlett.10c00559

36 Particle and Fibre Toxicology, 2020;17(55)

 

Un răspuns

Subscribe to comments with RSS.


Responsabilitatea juridică pentru conţinutul comentariilor dvs. vă revine în exclusivitate.

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat: