Duminica a III-a după Paști (a Mironosițelor)
Ev. Marcu XV, 43-47; XVI, 1-8:
În vremea aceea a venit Iosif cel din Arimateea, sfetnic ales, care aștepta și el Împărăția lui Dumnezeu, și, îndrăznind, a intrat la Pilat și a cerut trupul lui lisus. Iar Pilat s-a mirat că Iisus a murit așa curând și, chemând pe sutaș, l-a întrebat dacă a murit de mult. Deci, aflând de la sutaș, a dăruit lui Iosif trupul. Atunci Iosif, cumpărând giulgiu și coborându-L de pe cruce, L-a înfășurat în giulgiu și L-a pus într-un mormânt care era săpat în stâncă și a prăvălit o piatră la ușa mormântului. Iar Maria Magdalena și Maria, mama lui Iosi, priveau unde L-au pus. Și, după ce a trecut ziua sâmbetei, Maria Magdalena, Maria, mama lui Iacov, și Salomeea au cumpărat miresme, ca să vină să-L ungă. Și dis-de-dimineață, în ziua cea dintâi a săptămânii, pe când răsărea soarele, au venit la mormânt; și ziceau între ele: Cine ne va prăvăli nouă piatra de la ușa mormântului? Dar, ridicându-și ochii, au văzut că piatra fusese răsturnată; căci era foarte mare. Și, intrând în mormânt, au văzut un tânăr șezând în partea dreaptă, îmbrăcat în veșmânt alb, și s-au spăimântat. Iar el le-a zis: Nu vă înspăimântați! Căutați pe Iisus Nazarineanul, Cel răstignit? A înviat! Nu este aici. Iată locul unde L-au pus. Dar mergeți și spuneți ucenicilor Lui și lui Petru că va merge în Galileea mai înainte de voi; acolo Îl veți vedea, după cum v-a spus vouă. Și, ieșind, au fugit de la mormânt, căci erau cuprinse de frică și de uimire, și nimănui nimic n-au spus, căci se temeau.
Cititi va rog si:

Sfinte Părinte Justin roagă-te lui Hristos Dumnezeu pentru noi!


[…] Duminica a III-a după Paști (a Mironosițelor) […]
ApreciazăApreciază
Femeia nu poate trăi fără iubire
Starețul Iosif Vatopedinul
Ceea ce credeam eu personal, ceea ce am descoperit este faptul că femeia naște iubirea și este rodul iubirii, și, prin urmare, nu trăiește fără iubire.
Temelia unei familii adevărate este iubirea dintre soți.
Bărbatul este responsabil pentru 80% din nereușita unei trăiri armonioase în familie. Bărbații le iubesc pe femei, dar nu și pe ale lor.
Frații mei, dacă vreți să se sălășluiască neîncetat harul, și binecuvântarea sfântă în famila voastră, să păstrați unitatea în iubire.
Niciodată să nu înjosiți femeia! Chiar dacă greșește! Dacă greșește – om este și ea, va greși – niciodată să nu invocați blestemul lui „de ce”? În felul acesta veți face din casă tribunal; în acele momente, însă, să nu îi spuneți nimic. Seara, în dormitor, cu multă tandrețe și afecțiune, îi veți spune: „Iubirea mea, știi că te iubesc și vreau să fii o doamnă demnă de tot respectul, dar ceea ce ai făcut nu te onorează”. Atunci, ea primește cuvântul, plânge și-și cere iertare. Însă, dacă i-ai fi spus mai devreme, s-ar fi supărat, s-ar fi îmbufnat, sau ar fi spus minciuni. Deoarece acel fel de a fi al bărbatului, plin de reproșuri, este lipsit de iubire, iar femaia nu poate trăi fără iubire. Știu foarte multe exemple care ne arată că în căsnicia adevărată, după nuntă, prenumele soției este înlocuit. În locul lui rămâne numele „Iubire”, și soțul i se adresează astfel: „Iubirea mea! Iubirea mea!” Atunci când soția aude și simte că este iubită, are o așa de mare jertfă de sine, de care noi, bărbații nu vom putea fi niciodată capabili.
„Femeia, prin firea ei naște iubirea și este rod al iubirii. Așadar, femeia nu poate sta pe picioarele ei și nu-și poate găsi echilibrul, atunci când îi lipsește iubirea. Aceasta nu ține de preferința sau de alegera ei, ci este un dat al firii. Ea nu va putea niciodată să aibă libertate sufletească și încredere în sine, dacă nu va simți iubirea adevărată. ”
ApreciazăApreciază