SACCSIV – blog ortodox

Marcel Petrisor a trecut la Domnul

Posted in Sfinţii inchisorilor by saccsiv on octombrie 13, 2021

Marți, 12 octombrie, a trecut la cele veșnice scriitorul Marcel Petrișor. În vârstă de 91 de ani, Marcel Petrișor s-a născut pe 13 aprilie 1930 în localitatea Ocişor din judeţul Hunedoara, într-o familie de învățători.

După studiile liceale efectuate la Brad şi Deva, în 1952, pe când era student la „Filosofie”, este arestat pentru prima oară (îi împrumutase cartela sa de masă regretatului critic literar Ovidiu Cotruş – nepotul poetului Aron Cotruş, pe care noul regim îl socotea „duşman al poporului”). Smuls peste noapte din Clujul visurilor juvenile, Marcel Petrişor este târât prin mai multe închisori şi centre de detenţie: Rahova, Jilava, Malmaison, Uranus, din nou Jilava, apoi Baia Sprie, Dej, Gherla, Aiud, scrie site-ul www.crestinortodox.ro.

În 1956 are parte doar de câteva luni de libertate chinuită, după care este arestat, din nou, sub acuzaţia de a fi participat la un „complot studenţesc”, pe fondul tulburărilor din Ungaria. Încadrat într-un lot de potenţiali condamnaţi la moarte, Marcel Petrişor a stat sub teroarea sentinţei mereu amânate până în august 1957. Va fi eliberat abia în 1964, după un nou periplu al groazei – Malmaison, Uranus, Jilava, Aiud (amănunte ale biografiei sale de deţinut politic se află în volumele de memorii, unde autorul „s-a ascuns” iniţial sub numele personajului Mircea Petre).

După ieşirea definitivă din închisoare, Marcel Petrişor va urma „Literele” (specializarea franceză-spaniolă) la Bucureşti, unde se va şi stabili. În 1970, renunţând la un post universitar la Iaşi – ce i se cuvenea prin repartiţie, conform mediei de absolvire -, rămâne profesor de liceu în Capitală la „Iulia Hasdeu” (unde a ţinut ani de-a rândul şi un minunat cenaclu literar), apoi la „Spiru Haret”, de unde s-a pensionat.

Cititi va rog mai multe la:

https://r3media.ro/a-murit-marcel-petrisor-scriitor-si-marturisitor-al-inchisorilor-comuniste/

Iata si comentariul fratelui mircea.v:

Marcel Petrisor a trecut la Domnul. Acum se bucura impreuna cu Sfintii Inchisorilor.
Dumnezeu sa-l odihneasca in sanul lui Avram!

Incepand de azi, voi posta fragmente din cartea lui – „Cumplite incercari, Doamne”

Dar mai intai, cum ii defineste pe ceilalti colegi de suferinta (deci si pe el)

„Si mai ramasese ceva in ei, ceva ce umplea parca intocmai ca un aer toata putinatatea de materie vie pe care o mai aveau. Un fel de suflu ce batea in tot launtrul lor, lovind disperat in marginile trupului ca intr-o toba. Voia parca sa iasa din ei ceva ce nu se hotarase insa bine cum sa arate sau sa se arate in fata ochilor celorlalti… Ca un perete sau ca o oglinda pe care sa se proiecteze tot ce fusese in ei, sau peste ei, tot ceea ce facusera, tot ceea ce li se facuse, tot ceea ce avusesera si ei de gand sa faca sau sa spuna, si nu facusera sau nu spusesera. Sau ca un duh care sa tarasca dupa el o intreaga biblioteca, cu tot trecutul si viitorul lor?
Tezaur pretios, detestat si iubit, dar si ascuns si dezvaluit numai cu mare grija de catre fiecare dintre aceste fantome, acest continut imens de date si fapte era tot ce le mai ramasese sau mai putusera sa pastreze. Avere scumpa, ca o blana de pret care-i putea aduce purtatorului pieirea sau gloria, si pe care n-ar fi lepadat-o cu nici un chip vreunul din ei. ”

Cum descrie Parintele Calciu Casimca Jilavei, locul unde se petrece actiunea din primele doua volume.

Am fost împreună cu Marcel Petrişor într-o corabie a morţii, aşa-i spuneam noi. Eram la şapte metri sub pământ, la Jilava, unde într-un tunel semicilindric s-au făcut cinci celule, pe ai căror pereţi curgea apa, uşa era închisă, iar aerul intra numai prin trei găuri mici şi aveam permanent lumina aprinsă. Noi ziceam că suntem într-o corabie ce duce spre moarte. In celula de alături toţi patru au murit în decurs de un an de zile. In celula noastră a murit numai unul. In alta au murit doi. In decurs de un an au murit jumătate din toate celulele. In fiecare celulă era cineva care trebuia să distrugă viaţa noastră, fie că era un bolnav pe moarte, fie că era un nebun care-ţi făcea viaţa imposibilă, care bătea în uşă şi cerea să fie pedepsit cel care închidea ochii sau se aşeza pe pat. Noi, prin Costache Oprişan, care a fost un adevărat sfânt, ca şi Gafencu, am avut liantul prin care să ne susţinem unul pe altul şi să supravieţuim. Adică, el îmi dădea pâinea când eram bolnav, eu îi dădeam pâinea când era el bolnav, şi nu atât lucrul acesta a contat, cât mai ales faptul că eram în comuniune, comunicam între noi, că eram un grup de oameni care ne iubeam, ne ajutam. Noi am fost celula cea mai unită.
__________________________________________________________

Dar parca mai puteai fi sigur de ceva, cu cei pentru care minciuna devenise ratiunea de a fi…

– Si ce? Inseamna ca daca atunci ne-au tampit ei, acum sa ne tampim si noi facandu-le pe plac? – ii raspunse Ghita taios. Pitesti, ne-Pitesti, datoria mea e sa ma zbat si sa nu le dau astora satisfactia pe care o sconteaza. Si sa stii c-asa voi face, pana in ultima clipa!

Dar ce sa facem? Sa punem mainile pe genunchi si sa ne uitam la vizeta, fiindca ne temem de pedeapsa ce-ar urma daca ne-ar prinde? Dar ce pedeapsa, ma? Ce pedeapsa? – se aprinse Ghita, ridicand tonul si apropiindu-se de Iosif. Ar fi ea oare mai grozava decat starea in care ne-ar aduce daca ne-am conforma „regulamentului” astuia care le implica pe toate.
Sa ne gandim putin: daca ne-ar prinde, ne-ar bate sau ne-ar da zece-douazeci de zile de izolare. Ar fi prost si chiar mai rau decat aici, dar in nici un caz mai rau decat dac-ai ajunge in starea de a-ti turna colegul sau fratele ca nu se supune ordinelor..

… si apoi, mizand pe faptul ca nu trebuie sa ne prinda si ca pazindu-ne astfel nici nu ne vor putea prinde dormind sau batand in pereti, o sa putem rezista mult mai mult decat ascultandu-le porunca. Auzi! Sa te idiotizezi singur privind saptesprezece ore o vizeta! Cine dracu’ ar putea rezista? – completa Ghita, gandind pentru sine cu voce tare.

… trebuie facut tot ce-i sta omului in puteri ca sa n-ajunga neom. Sper ca n-ati uitat prin ce ati trecut si ce-ati patit… (Oprisan)

Marcel si Ghita se parea ca se intelesesera din primele momente si se pusesera pe o nesfarsita lupta cu vremea. Iosif insa protestase. Ba chiar se aprinsese de revolta, schitase cateva controverse cu ceilalti, mai ales cu Ghita, pentru ca in cele din urma sa cedeze si el sub imboldul elementarei evidente; necesitatea rezistentei in timp. Cu aceasta trebuia castigata lupta in Casimca: cu timpul

Dar nici sa ma las ucis ca un berbec, domnule locotenent – ii raspunse Oprisan. De murit o sa mor, n-aveti grija, dar cum vreau eu, nu cum vreti dvs!

Tagged with:

5 răspunsuri

Subscribe to comments with RSS.

  1. Nel said, on octombrie 13, 2021 at 11:48 am

    Dumnezeu să-l odihnească! „Cumplite încercări, Doamne! Anii de mucenicie ai temnițelor comuniste”, regina operei lui, este cutremurătoare.

    Apreciat de 1 persoană

  2. mihail73 said, on octombrie 13, 2021 at 12:42 pm

    Stie cineva de ce nu mai gasesc pe youtube emisiunile recente ale lui Viorel Ghica?

    Apreciază

    • mishuleu said, on octombrie 13, 2021 at 6:28 pm

      Treci peste Ghica. Omu e inselat, e pro Boca Nil Dorobantu etc. Apara si o comunitate a lui unu pe nume Iscru in care s-au intamplat lucruri necurate printre care si un viol. Is multe de spus despre personaj.

      Apreciază

  3. Spaceman said, on octombrie 13, 2021 at 3:01 pm

    Dumnezeu să-l odihnească!

    Apreciat de 1 persoană


Responsabilitatea juridică pentru conţinutul comentariilor dvs. vă revine în exclusivitate.

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat: