Simbolistica din serialul Netflix „Brand New Cherry Flavor” (O nouă aromă de cireșe): Un elogiu adus ocultei de la Hollywood

Vigilant Citizen: The Meaning of Netflix’s “Brand New Cherry Flavor”: A Celebration of Occult Hollywood

Simbolistica din serialul Netflix „O nouă aromă de cireșe”: Un elogiu adus ocultei de la Hollywood

„O nouă aromă de cireșe” este un serial Netflix despre un regizor debutant care intră în relație cu o vrăjitoare de la Hollywood. Și uite așa se leagă evenimentele ciudate din film cu practici întunecate care se întâmplă la Hollywood în mod real… în spatele ușilor închise.

de Vigilant Citizen

AVERTISMENT: Urmează multe dezvăluiri din acțiunea serialului!

Dacă ar fi să concentrez serialul „O nouă aromă de cireșe” (ONAC) într-un singur cuvânt, probabil că acesta ar fi „vomă”. În primul rând, pentru că în filmul ăsta se vomită foarte des. În al doilea rând, pentru că sunt o mulțime de scene dezgustătoare și sângeroase pe care aș vrea să mi le șterg din memorie pentru totdeauna. Dar cel mai „vomitiv” aspect al serialului este că majoritatea acțiunii demente și ireale este inspirată din viața reală.

„Chiar și partea în care vrăjitoarea îi transformă pe oameni în sclavi zombi?”. Da.

Din multe puncte de vedere, ONAC este o rememorare a unor filme precum Mullholland Drive și The Neon Demon, în care este vorba despre tinere talente care vor să-și facă un loc la Hollywood… doar pentru a afla apoi că aici e ceva teribil de rău. De fapt, ONAC și The Neon Demon sunt ambele construite pe același simbolism.

Afișele de promovare ale filmelor „O nouă aromă de cireșe” și „The Neon Demon” au aceeași simbolistică: un ochi ce urmează a fi mâncat.

Atât în ONAC cât și în The Neon Demon este vorba despre Hollywood-ul condus de vrăjitoare malefice, criminale și canibale. Și în ambele are loc câte o scenă în care o actriță / fotomodel realmente mănâncă un ochi. Ce reprezintă asta? Foarte multe. Dar în principal vânzarea sufletului, pe care trebuie să o facă elitei oculte cel sau cea care vrea să aibă succes în lumea divertismentului. După cum am văzut în foarte multe articole din trecut, semnul ochiului unic este simbolul favorit. Portretizarea artiștilor înghițind un ochi (ceea ce reprezintă și un act de canibalism) este simbolul perfect pentru a reprezenta pe cineva vânzându-și sufletul.

Întregul serial ONAC are o adevărată fixație pe semnul ochiului unic – este peste tot, în permanență. Asta este o metodă de a le arăta spectatorilor că oribilele și dezgustătoarele întâmplări din serial nu sunt doar „divertisment”. Este elita ocultă arătându-și adevăratul chip hâd. Și asta făcându-i pe spectatori să creadă că e mișto, sexy și „dătătoare de putere”. Să aruncăm o privire asupra evenimentelor-cheie din serial și supra modului cum sunt ele legate de Hollywood-ul din „viața reală”.

O nouă aromă a elitelor

ONAC este despre o tânără regizoare, Lisa Nova pe numele ei, care se mută în Los Angeles visând să răzbească în marea industrie. Filmul ei de scurt metraj – intitulat Ochiul lui Lucy – captează imediat atenția numelor mari din industrie.

Scurte pasaje din filmul Lisei apar de-a lungul episoadelor. Doar genericul filmului e suficient pentru a ilustra că aici este vorba despre pura nebunie a elitelor oculte.

Tot filmul este despre semnul ochiului unic.

Scurtmetrajul Lisei se termină cu actrița scoțându-și literalmente un ochi și mâncându-l. Deși sună a cel mai prost film făcut vreodată, lumea de la Hollywood îl adoră. Ei sunt fascinați și de „efectele speciale” din scena finală.

Oricum, vom afla curând că realizarea acelui film are în spate o grămadă de lucruri întunecate.

Înainte de a filma scena finală din Ochiul lui Lucy, Liza (regizoarea filmului) îi spune lui Mary (actrița) că vrea o interpretare „la nivelul Isabellei Adjani din filmul Posedata”. E interesantă referința la acest film întrucât rolul Isabellei Adjani din foarte tulburătorul film despre posedarea demonică aproape că a omorât-o.

„Rolul a fost extenuant din punct de vedere emoțional pentru Adjani. Într-unul dintre interviuri, ea a dezvăluit că a avut nevoie de câțiva ani pentru a se reface după acea interpretare, pe care J. Hoberman a numit-o „o veritabilă arie a isteriei”. Au existat zvonuri că, după terminarea filmului, a încercat să se sinucidă, fapt confirmat de Zulawski (regizorul filmului Posedata – n.tr.) – Wikipedia, Possession (1981 Film)

Înainte de a filma scena finală a scurtmetrajului, Lisa și Mary prizează peyote – un halucinogen folosit de triburile indigene înainte de ceremoniile religioase. La scurt timp dupa aceasta, Mary începe să vadă niște lucruri ciudate.

În timp ce era filmată de Lisa, Mary vede cum regizoarea este posedată de o entitate. Tot aici: din nou simbolul ochiului unic.

Îngrozită de chestia demonică dinăuntrul Lisei, Mary realmente își scoate un ochi și îl mănâncă. Iar Lisa filmează scena și o păstrează în film drept scenă de final.

Pe scurt, nu era vorba de „efecte speciale”. Spectatorii Ochiului lui Lucy priveau, de fapt, la un film snuff – ceea ce întâmplător este una dintre cele mai bolnave obsesii ale elitelor.

[Snuff, eng – tabac, tutun de prizat; Filme snuff, arg. – filme ilegale, de o violență extremă și de foarte multe ori de natură pornografică, implicând bătăi, torturi, violuri, mutilări, sadism, perversiuni sexuale, etc., scenele filmate fiind reale, nu trucate sau mimate; n.tr.]

Filmul Lisei atrage în final atenția lui Lou Burke, un mahăr de la Hollywood, care vrea să transforme Ochiul lui Lucy într-un blockbuster. Cu toate că la început Burke se comportă ca un mentor, foarte curând încearcă să se culce cu Lisa. Când aceasta refuză, este înlocuită din poziția de regizor al propriului ei film. Lisa se înfurie și vrea răzbunare. Apare Boro.

Boro: vrăjitoarea de la Hollywood

Boro se prezintă Lisei la o petrecere de la Hollywood

De când Lisa a ajuns la Hollywood, Boro a pus ochii pe ea. A simțit o „forță” în Lisa (probabil demonul pe care l-am văzut mai sus) și pe care vrea să o consume.

În timpul unei petreceri cu mahări de la Hollywood, Boro se prezintă Lisei și îi spune că ea îi poate distruge viața lui Lou Burke. Metoda: un blestem folosind cea mai neagră magie. Dar înainte de asta, Lisa trebuie să treacă printr-un ritual care presupune să mănânce un fel de tocană făcută din niște ingrediente dezgustătoare.

Personajul lui Boro pare insiprat puternic dintr-o vrăjitoare reală de la Hollywood: Marina Abramovici.

Marina Abramovici răcorindu-se cu un șarpe.

La fel ca Boro, Abramovici este foarte influentă la Hollywood, ia vedete „sub aripa ei” și le implică în evenimente care presupun și vrăjitorie (coacerea spiritului). De asemenea, la fel ca Boro, Abramovici este o mare susținătoare a canibalismului.

Abramovici a organizat câteva evenimente poleite cu vedete și care culminau cu servirea unui tort în formă de om. În fotografia aceasta, la Gala din 2011 de la Muzeul de Artă Contemporană, Debbie Harry – solista trupei Blondie –  își feliază propria reprezentare.

După cum vom afla curând, Boro are aceleași „pasiuni” ca Abramovici. Așa că face un târg cu Lisa: va distruge viața lui Lou Burke, aruncând asupra lui un blestem iar Lisa o va plăti… în cel mai straniu mod posibil.

Ca plată pentru serviciile ei, Boro o poate face pe Lisa sa vomite la comandă pisicuțe.

Probabil că lui Boro îi plac mult de tot pisicile. De fapt, nu. Le bea sângele după care le omoară.

Boro extrăgând sângele dintr-o pisică pentru a-l bea.

Dacă Boro nu bea periodic sânge dintr-o pisică „născută” de Lisa, începe să se ofilească. În caz că nu știați, de sute de ani elitele oculte beau sânge de om tânăr pentru „a-și regenera vitalitatea”. ONAC nu este decât un alt produs media care elogiază și normalizează această practică, considerată înainte o spurcăciune.

Înțelegem curând că, în mod clar, ceva nu e în regulă cu Boro. Apoi aflăm că de fapt ea nu este umană. De fapt, este o entitate/demon/spirit străvechi care trece dintr-un trup de om în altul.

Într-o scenă de-a dreptul groaznică, Boro otrăvește familia femeii al cărei trup îl posedă în prezent. Apoi le face o „lobotomie”, extrăgându-le prin nas o parte a creierului… pe care o mănâncă. Iar scena asta se vrea a fi una comică.

Boro are și o armată de oameni morți pe care îi controlează și care îi îndeplinesc porucile. Îi tratează ca pe niște animale.

Boro aruncând carne crudă într-un castron pentru câini pentru a-și hrăni sclavii.

Boro este deci o adeptă a uneia dintre cele mai infernale „arte întunecate”: necromanția. Mai mult, acești zombie sunt un mod simbolic de a reprezenta cea mai îngrozitoare practică a elitei oculte: controlul minții (sau MK-ULTRA). Prin metode sadice (care implică deseori ritualuri), sclavii MK își pierd propria personalitate (devin zombie) și sunt reprogramați să execute ordinele stăpânului. Boro își folosește sclavii pentru a vâna și a ucide oameni. În lumea controlului minții Monarch, asta se cheamă programare Delta.

Într-o scenă simbolică, aflăm mai multe despre forțele care o animă pe Boro… și pe elita ocultă.

O femeie se duce la Boro pentru un ghicit în tarot.

Când femeia vede cartea „Diavolul”, spune:

„-Diavolul? Asta înseamnă că o să se întâmple ceva rău?”

-Este în regulă, spune Boro. Diavolul nu înseamnă neapărat ceva rău.

-Dar… este diavolul.

-Unicul și inconfundabilul. Dar, știi, „Diavolul” poate avea tot felul de semnificații.”

Imediat după, femeia este omorâtă și devine sclava lui Boro. Ea este „înlănțuită” de Boro așa cum este femeia de pe cartea de tarot înlănțuită de diavol. Prin această scurtă și aparent neimportantă scenă, înțelegem adevăratele forțe puse în joc în ONAC.

Coborârea în întuneric

Când Boro o ajută pe Lisa să-l distrugă pe Lou Burke (mahărul obsedat de la Hollywood) folosind un blestem, serialul transmite un puternic sentiment de genul „puternica vrăjitoare feministă care arde patriarhatul”. Cu toate acestea, suntem martorii unui fapt chiar contrar. Pentru a obține ceea ce își dorea, Lisa de fapt trebuie să se supună lui Boro și metodelor depravate ale elitei oculte. Și, în plus, au de suferit din cauza asta o mulțime de persoane nevinovate.

În timpul unei petreceri de Crăciun, tipul care trebuia să o înlocuiască pe Lisa în funcția de regizor al filmului ei dintr-odată ia foc.

În timp ce Lisa îl privește pe bărbat arzând, Boro se află în spatele ei. Într-o scenă anterioară, Lisa este întrebată ce va purta la petrecere. Ea poartă o rochie roșie – culoare sacrificiului.

Pentru a-l distruge pe Lou Burke, Boro îi spune Lisei că trebuie să treacă printr-un „ritual de legare”. Boro îi dă Lisei niște balché, o băutură veche folosită de maiași în timpul ceremoniilor de „comuniune cu elemente și spirite ale naturii dar și cu stăpânii cerurilor”. Boro spune:

„Te deschide și te face receptivă la spirite”.

Pentru a duce blestemul la capăt, Boro îi cere Lisei să găsească o fotografie a lui Lou Burke și „un fir de păr pubian”. Deși ultimul detaliu poate părea comic, părul pubian a fost folosit de secole în vrăjitoria din viața reală.

„În toată lumea și în toate tipurile de magie, inclusiv voodoo și hoodoo, vrăjitoarele foloseau păr pubian ca pe un ingredient foarte solid pentru vrăji.” – Shaina Joy Machlus, Vrăjitorie și păr corporal: O lungă istorie a interconectării

Deși povestea din O nouă aromă de cireșe este ficțiune, ea se bazează pe mentalitatea ocultă reală de la Hollywood. Și, pentru a obține ce vrea, Lisa va trebui să coboare și mai jos în propria pervertire. Și aproape toți cei cu care va intra în contact vor sfârși în moduri groaznice.

Una dintre conscințele blestemului Lisei: fiul lui Lou Burke, un personaj nevinovat în această poveste, se transformă într-unul din zombie lui Boro.

Pentru a scăpa de blestemul care i-a răpit fiul, Lou Burke angajează asasini care să o ucidă pe Lisa.

Când unul dintre asasini intră în apartamentul Lisei, care și-a sporit puterile negre după ce a lins o broască (un alt drog străvechi), aceasta îl omoară în mod sălbatic… și mănâncă o parte din el. Când o prietenă a Lisei o întreabă cum s-a simțit, ea răspunde:

„Ca și cum aș fi deschis un cadou de ziua mea.”

De ce promovează Netflix canibalismul? Știți de ce.

Dar asta nu e totul în ONAC. Boro îi spune Lisei că broasca pe care a lins-o este otrăvitoare și că ea va muri curând… dacă nu trece prin niște ritualuri de „magica” sexuală și „magica” de sânge.

Din nou, nu e vorba de chestii inventate la întâmplare, doar ca să sune „vrăjitoresc”. Asemenea noțiuni sunt miezul învățăturilor din societățile oculte, societăți foarte puternice la Hollywood, așa cum este Ordo Templi Orientis (O.T.O.).

Coperta unei cărți O.T.O. scrisă de ocultistul Aleister Crowley.

În timp ce Lisa se aruncă în „magică”, Boro o urmărește precum o vrăjitoare sinistră.

„Magica” de sânge este ceva mai puțin plăcută. Potrivit lui Boro, Lisa trebuie „să consume carnea unui bărbat care a murit în floarea vârstei, ca pe o împărtășanie”. Partea cu „împărtășania” nu e nici ea întâmplătoare. Slujbele satanice se bazează pe inversarea ritualurilor și tradițiilor creștine.

Într-o scenă cu totul dezgustătoare, Boro taie o bucată dintr-un bărbat decedat recent (care, întâmplător, e prietenul Lisei) și o amestecă într-o omletă. Când se vede în față cu farfuria conținând omleta blestemată, Lisa are o revelație pe care probabil că au avut-o nenumărate vedete din lumea reală:

„Tot ce am vrut a fost să fac un film. Mă simt ca și cum i-am târguit viața pentru un nenorocit de film.”

Din fericire pentru Lisa, ea descoperă că nu trebuie, de fapt, să mănânce omleta pentru a se vindeca de otrava broaștei. Aparent, Boro o mințea pe Lisa cu scopul de a o „iniția” în cele mai negre practici ale elitei oculte.

După toate acestea, un tip bogat de la Hollywood o contactează pe Lisa și îi spune că vrea să-i finanțeze filmul. Morala poveștii: A funcționat!

Când Lisa se întoarce la Lou Burke să-l omoare, îl găsește distrus, cu o perpetuă durere. El îi spune:

„Crezi că ai făcut vreun rahat de dreptate? Crezi că a fost despre artist împotriva unui producător obsedat sexual? Ești sigură că tu ești eroina din povestea asta?”

Este o întrebare bună. De fapt, nu prea pare să existe un erou în serialul ăsta. Toate personajele cu valențe eroice mor în feluri oribile. Morala: Hollywood nu e un loc pentru oamenii cumsecade.

În ultimul episod, Lisa – care aparent încearcă să fugă de la Hollywood – pleacă în Brazilia.

Lisa este într-un aeroport care pare eteric, dintre două lumi. Să fi murit? Probabil că asta se va desluși în sezonul următor. Nu mai contează.

Concluzie

Majoritatea criticilor media descriu O nouă aromă de cireșe ca pe o „călătorie sălbatică”, cu tot felul de întâmplări nebunești. Dar asta nu descrie totul. Prin intermediul unui crescendo de scene horror, ONAC îi duce pe spectatori direct în lumea bolnavă a elitelor oculte. Iar boala este prezentată cumva astfel încât să ți se pară mișto și să ți-o dorești. Deși Boro vrăjitoarea sfârșește prin a fi stabilită drept „personajul rău”, nu e mai puțin adevărat că este portretizată ca fiind puternică și interesantă, mulți spectatori ajungând să o admire.

ONAC este încă o producție Netflix închinată ororilor satanice ale elitei oculte. Foarte asemănătoare cu seriale precum Înfricoșătoarele aventuri ale Sabrinei, ONAC înfățișează într-o manieră comică și distractivă practici dezgustătoare și îngrozitoare precum canibalismul sau controlul minții. Pe scurt, este vorba despre elita ocultă arătându-și adevărata față și despre a o normaliza în mințile oamenilor.

Și mai pe scurt, acest serial este o nouă aromă a aceleiași mizerii pe care o servesc maselor de ani de zile.

P.S. Dacă v-a plăcut acest articol, vă invităm să deveniți membru VC. Pentru 9.95 USD/luna, statutul de membru vă permite să navigați site-ul fără să fiți asaltat de reclame și să descărcați gratuit un exemplar al e-book-ului VC. Mai mult, sprijiniți astfel The Vigilant Citizen împotriva cenzurii Big Tech și a demonetizării. Alternativ, puteți sprijini site-ul pe Patreon (aceleași beneficii de mai sus) sau să faceți o donație unică aici. Vă mulțumim pentru ajutor!

 

Comentariul traducatorului:

Asemenea articole nu produc nicio bucurie cititorului creștin. Nici autorului și nici celor care le traduc. Articolele astea nu le traducem nici pentru fani, nici pentru bani, că nu e cazul nici de una, nici de cealaltă.

Mai deunăzi au fost comentarii la un articol similar, cum că nu ar trebui să ne batem capul cu asemenea scârboșenii. Poate că au dreptate cei care cred asta… Dar ne întrebăm și noi: câți dintre cei care citesc acest blog și gândesc creștinește nu au poate membrii de familie, rude, prieteni, cunoscuți, colegi care își petrec seara la televizor, să vadă „un film bun”? Nici nu mai contează pe ce canale: Netflix, HBO, Digi sau orice alt canal… Ați ști să le spuneți de ce să se ferească? Știți să le spuneți de ce e periculos un serial intitulat … Lucifer? Sau seria de filme Amurg, de exemplu, foarte populară printre tineri? De ce povești din copilărie, precum Albă ca Zăpada sau Scufița Roșie, au devenit filme horror? Ce efecte au în mintea tinerilor superproducții precum Superman sau The Avengers? Probabil că unii da, alții nu…

„Şi auzind El, a zis: Nu cei sănătoşi au nevoie de doctor, ci cei bolnavi.” (Matei, 9:12)

Aceste articole sunt publicate pentru cei din categoria „nu”. Dacă nu vă regăsiți în această categorie, puteți să le ignorați. Chiar e recomandat s-o faceți, ca să nu vă mai încărcați cu urâciuni.

Nici nouă nu ne place să publicăm scene de sminteală lângă icoana Părintelui Iustin Pârvu. Dar o facem cu nădejdea că așa se va îngroșa numărul celor din categoria „da”, mai ales cu tineri, aceștia fiind cei mai expuși la ispitele vremurilor și totodată cei mai vulnerabili, din cauza lipsei de experiență – a lor și a părinților lor, în unele cazuri. În ultimii treizeci de ani – cel puțin! – filmele de la Hollywood se întrec în a batjocori creștinismul și pe creștini și în a promova violența, depravarea, homosexualitatea, curvia și preacurvia, vrăjitoria, hoția și câte și mai câte… Lista, dacă ar fi s-o facem, ar fi mult prea lungă și probabil că foarte puține dintre ele nu și-ar găsi un loc pe ea. În foarte multe dintre filme mesajele sunt ascunse, subliminale sau livrate sub o formă „digerabilă”, chiar plăcută, și care să păcălească spectatorul, așa cum sunt comediile, de exemplu. Odată intrat în minte, mesajul acela va prinde rădăcini și va avea efecte în timp… Ne întrebăm de ce copiii de ieri nu vin azi la biserică? Cu siguranță și pentru că s-au uitat la filme precum Harry Potter, Busola de aur, Amurg sau Maleficent. Ce sens are pentru ei Iisus Hristos dacă filmul Amurg i-a învățat că vampirii și vârcolacii sunt buni? De ce s-ar lupta să dobândească Duh Sfânt dacă au învățat că poți face „magie” doar învârtind o baghetă și rostind niște cuvinte dintr-o limbă neștiută? Cum să le explici despre Îngerul Păzitor dacă filmul Busola de Aur le arată că fiecare om are în lumea spirituală… un „daemon” (!!!), în formă de animal – toți copiii iubesc animalele, nu-i așa…?! – care îl însoțește oriunde și care este cel mai bun prieten al lui?

Mulți vor spune: sunt doar filme, sunt povești, nu le ia nimeni în serios… Nu e deloc așa! Și, pentru că tot a venit vorba, ca să înțelegeți că banii sunt doar un scop de fațadă, adevăratul țel fiind altul, vă vom oferi traducerea unui fragment de discurs al lui Philip Pullman, autorul romanului „Luminile nordului”, după care s-a realizat scenariul filmului Busola de Aur, film care a avut un buget de producție de 180 milioane dolari:

„Toate poveștile ne învață, indiferent dacă povestitorul a intenționat asta sau nu. Ele ne învață despre lumea pe care o creăm. Ne învață despre moralitatea după care ne ghidăm în viață. Și ne învață mult mai eficient decât preceptele sau instrucțiunile morale… Nu avem nevoie de liste cu ce este bine și ce este rău, tabele cu «Așa Da» și cu «Așa Nu»: avem nevoie de cărți, de timp și de liniște. «Să nu faci asta..» va fi uitat curând dar «A fost odată ca niciodată…» va exista pentru totdeauna.” – Philip Pullman, la decernarea Medaliei Carnegie în 1996, conform IMDB.com.

Sublinierile ne aparțin. Fără alte comentarii…

Prin deslușirea simbolurilor și a mesajelor negre ascunse în filme, li se deschid tinerilor ochii nu doar în privința nocivității filmelor respective ci și a altor situații unde rețeta aplicată este oarecum aceeași: mass media, cărți smintitoare, întruniri sau organizații cu scopuri nefolositoare sau îndoielnice, etc. În mod firesc, odată ce răul îți este dezvăluit și ai învățat să-l recunoști, reacția ar trebui să fie de îndepărtare de el și de apropiere de Hristos. Vor refuza să se mai uite la asemenea demențe și își vor păstra inimile curate. Cel puțin asta e nădejdea din spatele acestor traduceri. Așa să ne ajute Dumnezeu!

 

Comentariu saccsiv:

Cititi va rog si:

Ochiul Atotvăzător: Originile și semnificația ocultă

Origini și tehnici de control al minții: PROGRAMAREA MONARCH – o continuare a proiectului MK-ULTRA