9/11 In Plane Site (2004). Regia: William Lewis

Sursa: https://filme-carti.ro/filme/911-in-plane-site-2004-23506/

Există în SUA o nouă mână de regizori de documentare despre drepturile şi libertăţile civile, despre ororile războiului şi noua propagandă politică de la Casa Albă, îndreptată împotriva cetăţenilor americani şi a lumii întregi. Această nouă generaţie de documentarişti, înarmaţi cu tupeu, tone de documentaţie în spate şi având la dispoziţie (uneori) tehnologie de vârf, au puterea să schimbe modul în care se face documentar. Folosind uneori muzică terifiantă, parcă scoasă dintr-un film de acţiune şi uneori un  montaj rapid, intervievând experţi de top în domeniile abordate, au abilitatea, acum mai mult ca niciodată să atace un mit, pulverizându-l în mii de bucăţi pe care să le risipească în vânt.

Mă refer îndeosebi la: Alex Jones, Michael Moore, Adam Curtis, Charles Ferguson, Dylan Avery, Jason Bermas, William Lewis (VII), Kevin MacDonald şi Michael Winterbottom. Filmele lor au revoluţionat în ultimii 20 de ani modul în care se face documentar despre război, terorism şi economie. Filmele lor lansează semnale de alarmă, contestă politica oficială şi stârnesc controverse. Uneori sunt premiate cu Oscar (One Day in September, Fahrenheit 9/11, Inside Job), Ursul de Aur (The Road to Guantanamo), sau o multime de alte premii la festivaluri internaţionale de film, alteori sunt de-a dreptul cenzurate sau interzise în SUA, obligându-i pe realizatori să recurgă la distribuţia prin internet. Au devenit o forţă atât de puternică, încât nu pot fi ignorată. Iar politicienii au de ce să se teamă de efectul acestor documentare.

Orice om bine informat, precum şi jumătate din americani ştiu că în 11 septembrie 2001, atentatele din New York şi Washington au fost o înscenare, pentru a da un pretext războiului împotriva Afghanistanului şi mai târziu Irakului. Dintre zecile de filme bune făcute pe acest subiect, vă invit să accesaţi acest top 10. Filmul de pe poziţia 2 a acestui top se numeşte 9/11 in Plain Site şi este produs şi regizat de William Lewis (VII). La momentul la care a fost realizat, a fost considerat imediat o capodoperă şi i-a lansat cariera lui Lewis, care a continuat să realizeze filme pe aceeaşi tematică, aproximativ câte unul pe an.

Versiunea iniţială are 52 de minute, situându-l în categoria mediumetraj. Ulterior, autorul a lansat şi versiunea „Director’s Cut” care are 71 de minute.

Scenaristul Dave von Kleist este şi ghidul spectatorilor prin această călătorie printre dovezi. Modalitatea prin care cadrează informaţia este excelentă şi face ca „9/11 in Plain Site” să fie un excelent punct de pornire pentru cei nefamiliarizaţi cu modul în care s-a realizat înscenarea din 9/11. El explică trecerea adevărului prin trei etape: prima este negarea, a doua este opoziţia vehementă şi a treia, acceptarea ca un lucru cunoscut în lumea întreagă. Acestea sunt şi categoriile în care se împart spectatorii acestui documentar. Dave ne demonstrează cum o teorie a conspiraţiei devine o posibilitate şi chiar mai mult, o probabilitate a conspiraţiei care a avut loc, prin toate „coincidenţele” şi scăpările ce rezultă din materialele prezentate ca dovezi în media.

În 9/11 media ne-a povestit că s-au întâmplat 4 evenimente principale, corelate:

• la 8.42 A.M. Ora Coastei de Est, avionul 11 al United Airlines a lovit turnul nordic al World Trade Center
• la 9.03  A.M. Ora Coastei de Est, avionul 175 a lovit turnul sudic al World Trade Center
• la 9.47 AM ora  Coastei de Est, avionul 77 a lovit Pentagonul
• la 10 AM, ora  Coastei de Est, avionul 93 s-a prăbuşit în Shanksville, Pensylvannia

Este logic să considerăm că, din moment ce nimeni nu a fost pedepsit de un tribunal pentru ce s-a întâmplat în 9/11, cei care au făcut parte din această conspiraţie ar face orice pentru a împiedica investigaţia şi descoperirea implicaţiei lor în conspiraţie. Astfel, cei care sunt descoperiţi ca acoperind faptele sau împiedicând investigaţia pot fi consideraţi suspecţi de implicare.

Analizând următoarele date:

• dimensiunile găurii din Pentagon comparativ cu dimensiunile avionului care ni s-a spus că a intrat acolo

• faţada Pentagonului înainte de prăbuşirea unei mici secţiuni de clădire
• cele 6 fotografii care au rămas (în lipsa casetei video înregistrate de o cameră de supravaghere a unei benzinării din apropiere, confiscată prompt de FBI şi în lipsa oricăror înregistrări video eliberate de Pentagon),
• faptul că clădirea nu a ars iar interioarele clădirii rămase după prăbuşire nu au fost afectate nici măcar de fum ci au rămas intacte (inclusiv o carte deschisă care stătea pe un scaun)

• cantitatea de combustibil pe care ar fi avut-o la bord avionul, care ar fi trebuit să facă arşice întregul Pentagon şi să-l facă să ardă timp de zile
• acoperişul Pentagonului, care ar fi trebuit să fie lovit de coada avionului, a rămas intact
• lipsa completă a rămăşiţelor unui avion în clădirea Pentagonului ori pe peluza din faţa clădirii, încă verde la câteva momente după presupusul atac
• pompierii care au stins focul la Pentagon, atunci când au încercat să vină la o emisiune radio ca să vorbească despre ce au văzut, au fost suspendaţi pentru un timp nedeterminat din funcţie

Von Klint, gazda documentarului, ridică întrebările?

• Dacă un avion a lovit Pentagonul, unde îi sunt rămăşiţele? [nicăieri]
• Dacă nu un avion a lovit Pentagonul, atunci ce? [o rachetă]

Aplecându-se asupra a ce (nu) s-a întâmplat în New York pe 9/11 şi analizând următoarele date:

• mai mulţi martori de la faţa locului spun că dacă a fost un avion, atunci nu a fost unul de pasageri (un indiciu: un martor intervievat în direct de Fox News Channel a declarat că avionul nu avea ferestre)
• pompierii care au supravieţuit mărturisesc că au auzit bombe explodând în clădirea World Trade Center înainte de prăbuşirea turnurilorm consistente cu o demolare premeditată
• una din înregistrările video live de pe CNN arată fum care pare că iese de la baza clădirilor, înainte ca acestea să se prăbuşească, fapt înregistrat şi într-o fotografie făcută la faţa locului
• Proprietarul clădirilor, Larry Silverstein a declarat că s-a hotărât ca în cursul după-amiezii din 9/11 să fie demolată clădirea WTC7 (deşi nu intrase niciun avion în această clădire) – ori o demolare controlată presupune muncă în avans cu câteva săptămâni sau luni – exact ceea ce s-a întâmplat cu World Trade Center cu puţin înainte de atac. Sub pretextul unei renovări, companii întregi au fost evacuate forţat pentru o perioadă în care s-a lucrat
• fotografiile mărite ale avionului suprins pe înregistrarea video arată un fel de încărcătură pe „burta” avionului şi o explozie care se produce chiar înainte ca botul avionul pare să intre în clădire. Acelaşi lucru se constată din 4 unghiuri diferite. Acelaşi lucru se constată şi pe înregistrarea video a primul avion intrând în WTC.

• Deşi înregistrarea video a primului avion intrând în WTC nu a fost televizată în 9/11, Bush a declarat că a văzut-o la TV, când de fapt înregistrările video îl arată suprins exact în clipa în care spunea o poveste unor copii la o şcoală, dintr-o carte întoarsă cu susul în jos (‽ ‽ ‽ ‽ )

Von Klint ridică întrebările:

• Ar fi putut fi posibil ca încărcături explozibile de asemenea dimensiuni, legate de avion, să nu fi fost vizibile pentru echipajul avionului, sau pentru pasageri? [nu]
• Presupunând că un avion a lovit World Trade Center, ce tip de avion era? [o dronă militară]
• Dacă nu un avion a lovit WTC, atunci ce?  [o rachetă]

Construcţia argumentativă este urmată logic, folosind analiza şi sinteza, inducţia şi deducţia, perspectiva de ansamblu şi perspectiva detaliată, invitându-i pe spectatori să tragă concluziile pe baza acestor dovezi. Realizatorii nu susţin că au descoperit adevărul, ci doar că au descoperit nişte minciuni. Autorii se concentrează pe un singur subiect, cu un fir clar, păstrând documentarul sub 1 h 30 şi fără să divagheze către alte subiecte sau interpretări. O performanţă care pare simplă, dar tocmai prin aparenţa simplităţii este cu atât mai mult de apreciat. William Lewis şi Dave von Klint au făcut o treabă atât de bună, încât ceilalţi documentarişti preferă pur şi simplu să recomande filmul său decât să reia argumentele sale.

Vă invit să vedeţi tot documentarul, care se găseşte şi pe Youtube.

Pentru o abordare în limba engleză a acestui film, vă invit să consultaţi articolul de pe blogul meu.