Părinții nu ar trebui să se opună deciziei copiilor lor de a face operație de schimbare de sex? Atunci, ar trebui să-și lase copiii și să fumeze sau să bea alcool?

RT: Parents shouldn’t have a ‘veto’ on children’s trans medical decisions? Should we let the kids smoke and drink too?

Părinții nu ar trebui să se opună deciziei copiilor lor de a face operație de schimbare de sex? Atunci, ar trebui să-și lase copiii și să fumeze sau să bea alcool?

14 Iulie, 2021, RT

© GettyImages / ppengcreative

Articol scris de Joanna Williams, fondator Cieo. A scris cărți precum ‘Femeia vs. Feminism’ sau ‘De ce avem nevoie cu toții să ne eliberăm de războaiele de gen’ și scrie des articole pentru Spiked. O puteți urmări pe Twitter aici@jowilliams293

Un proeminent jurnal medical a argumentat că toți copiii de până la 12 ani ar trebui tratați ca fiind „părți egale” în deciziile referitoare la tranziția de gen. Acesta este un caz care arată în mod flagrant cum ideologia politică de gen trombonește etica.

Din motive bine întemeiate, este ilegal pentru copii să cumpere alcool sau țigări în aproape toate țările din lume. Știm că fumatul și consumul de alcool pot dăuna grav sănătății, și atunci trebuie să protejăm copiii de expunere la acestea. Acest lucru nu este controversat: nici măcar cei mai înflăcărați partizani ai libertății nu ar face campanie pentru libertatea copiilor de a se îmbăta cu alcool.

Cu toate acestea, atunci când vine vorba de distribuirea hormonilor de blocare a pubertății – medicamente care previn schimbările fiziologice care apar odată cu adolescența – dezbaterea nu pare să se oprească niciodată. Unii susțin că ar trebui să le revină copiilor înșiși decizia de a lua medicamente care le modifică trupul, însă asta ar fi o înlăturare nechibzuită a responsabilității adulților.

La sfârșitul anului trecut, o tânără englezoaică, Keira Bell, a obținut o victorie majoră la Înalta Curte a Regatului Unit. În copilărie, lui Bell nu-i plăcea să fie fată și „ura ideea de a deveni femeie”. A crezut că asta înseamnă că ea nu este de fapt fată. Când a solicitat sfat medical, medicii au fost de acord cu ea că este într-adevăr băiat și au pus-o pe traiectoria spre tranziția de gen. În vârstă de doar 16 ani și după doar trei întâlniri, Bell a primit prescripții pentru medicamente de blocare a pubertății. Un an mai târziu ea lua hormoni sexuali încrucișați și la vârsta de 20 de ani i-au fost îndepărtați chirurgical ambii sâni.

Abia atunci Bell și-a dat seama că problemele ei nu erau cauzate de corpul ei. Ea a dat în judecată clinica care a tratat-o și trei judecători au decis că pentru copiii cu vârsta sub 16 ani „este puțin probabil să fie capabili de acordarea consimțământului informat” pentru „tratamentele” hormonale, deoarece nu au posibilitatea de a „înțelege și lua în calcul riscurile și consecințele pe termen lung ca urmare a administrării blocantelor de pubertate ”.

Victoria lui Bell a fost mai mult decât un simplu triumf personal. Aceasta a oferit protecții juridice importante copiilor vulnerabili. Dar, incredibil, hotărârea Înaltei Curți nu a marcat și sfârșitul dezbaterii. Atât în Marea Britanie, cât și în SUA, unii încă susțin că tinerilor care se luptă cu identitatea lor de gen ar trebui să li se administreze blocante de pubertate.

Luna trecută, o publicație britanică de renume, Journal of Medical Ethics, a publicat un articol al bioeticianului dr. Maura Priest (mai pe românește ar fi dr. Maura Popa), de la Universitatea de Stat din Arizona, pe tema „suprimării pubertății în curs”. Dr. Priest (Popa) susține că medicii ar trebui să ia în serios „mărturia” LGBT – adică oamenii LGBT ar trebui crezuți atunci când își descriu sentimentele legate de sexul lor. Puțini ar fi în dezacord. Adulții LGBT ar trebui tratați în același mod și să li se acorde același respect și demnitate ca fiecărui pacient.

Este adevărat că numai cei interesați pot ști în ce măsură se luptă cu identitatea lor de gen. Dar „mai întâi să nu faci rău” este un principiu important al eticii medicale. Folosirea intervenției chirurgicale sau a medicamentelor pentru a modifica un corp perfect sănătos nu este lipsită de risc. Diferă cu mult față de tratarea unui corp bolnav pentru a ajuta la restabilirea sănătății unui pacient.

Chiar și mai controversat, dr. Priest continuă să concluzioneze că „luarea în serios a mărturiei pacientului LGBT înseamnă, de asemenea, că părinții ar trebui să piardă puterea de veto asupra majorității îngrijirilor pediatrice legate de tranziția de gen”. Cu alte cuvinte, medicii ar trebui să accepte fără critici credințele și sentimentele copiilor care se prezintă ca transgen și să prescrie medicamente pentru a suprima pubertatea, chiar dacă acest lucru contravine dorințelor părinților.

Dr. Priest susține că părinții nu ar trebui să aibă autoritate asupra copiilor lor în deciziile medicale. În mod clar, există momente în care acest lucru poate fi adecvat. Dacă viața unui copil este în pericol, ar fi greșit să întârzie intervenția chirurgicală până când se poate obține consimțământul părinților. Dar principiul „nu face rău” rămâne. Intervenția fără acordul părinților pentru a trata un tânăr bolnav sau cu risc medical este destul de diferită de „tratarea” unui corp tânăr sănătos. Ea sugerează că toți copiii cu vârsta de până la 12 ani ar trebui să fie o „parte egală” în discuțiile despre asistența medicală în ceea ce privește genul lor sexual.

Acest lucru ignoră faptul că părinții își iubesc copiii și că au un puternic sentiment față de ceea ce ei cred că este în interesul copiilor lor. Părinții cunosc bine istoria vieții copilului lor. Știu dacă s-au luptat cu probleme de sănătate mintală sau au o tulburare de dezvoltare sau, pur și simplu, „trec printr-o fază”. Așa cum arată numărul tot mai mare de adulți „detranziționiști” , oricât de siguri ar putea suna că sunt atunci, copiii pot fi conduși cu ușurință spre comiterea greșelilor.

În mod incredibil, Curtea de Apel revizuiește acum decizia luată în cazul lui Bell. Tavistock și Portman NHS Foundation Trust, care supraveghează singura clinică de identitate de gen din Marea Britanie pentru copii, aflată în Londra, susține că blocantele de pubertate oferă celor care suferă din cauza identității de gen „timp pentru a-și lua în considerare opțiunile”.

Să avem speranța că va respinge Curtea de Apel astfel de pretenții ridicole. Adulții au responsabilitatea de a proteja tinerii și de a-i proteja de rău. Avem motive foarte bune pentru a nu lăsa copiii să fumeze sau să bea alcool. Nu trebuie nici să-i lăsăm să ia blocante de pubertate.