SACCSIV – blog ortodox

Propunere de dezbatere: pro sau contra inregistrarii si transmiterii Sfintei Liturghii pe internet?

Posted in internet, SFANTA LITURGHIE, SMARTPHONE by saccsiv on noiembrie 2, 2020

Iata comentariul fratelui mircea.v postat la Video – Polonia: Fiii si fiicele intunericului se manifesta satanic intr-o biserica catolica, pentru libertatea de a-si ucide pruncii:

As vrea sa supun dezbaterii problema transmiterii Liturghiei pe internet, inregistrarea Liturghiei pe smartfonuri, daca sa avem la noi, in biserica, telefon mobil deschis si pe silent sau telefon inchis/ecranat…

Eu, dupa capul meu, sant impotriva la asa ceva, si pt a avea telefon inchis/ecranat; asta pe tot drumul de acasa pana la biserica si inapoi. Voi incerca sa explic.

Atunci cand apare internetul, apar si o multime de date care le oferim sistemului („omniscientei” lui). E ca si plata cash vs. card. Cand folosesti cardul se stie cat platesti, ce cumperi, cine cumpara, locatia, data, ora. Cand platesti cash, nimic din toate astea nu se cunosc, si eu asa vreau.
Cand apare si internetul in ecuatie, apare o terta parte care iti usureaza activitatea respectiva, iti ofera un serviciu in schimbul informatiilor despre tine. Si asa cedam bucati din intimitatea noastra. Este foarte clar cui foloseste aceasta terta parte.
La inceput, internetul a aparut in cele lumesti, iar acum isi face loc si in cele duhovnicesti.

Sfantul Paisie Aghioritul nu accepta sa fie inregistrat cu reportofon, sa fie fotografiat. A fost impotriva introducerii mijloacelor auto in Muntele Athos. (nu a avut castig de cauza, si asta pentru mine a insemnat momentul caderii Muntelui Athos, pt ca spunea multe despre duhul ce domnea acolo).
Oare ar fi fost de acord Sfantul Paisie cu transmiterea Liturghiei/Slujbelor Bisericesti pe internet, fapt ce presupune internet in biserica, si mireanul evlavios ce se uita la un ecran acasa si ingenuncheaza in fata ecranului…?

Parintele Justin:
„Scopul administrației mondiale, la ora actuală, nu este altul decât desființarea persoanei și a comuniunii dintre oameni. Dacă alte sisteme politice au înjugat drepturile oamenilor, acest sistem electronic dictatorial, va înjuga sufletul, gândirea umană. Pentru că ei vor să devenim niște numere, cum purtam, noi, deținuții, să desființeze relațiile interumane și relația omului cu Dumnezeu. Este o robotizare a societății, din care va dispare ușor, ușor omul obișnuit, și vor rămâne roboții supravegheați de oamenii superiori, care conduc lumea. Cetățeanul nostru de azi nu își dă seama, în orbirea lui, de situația în care se află, și de faptul că acceptă ca o vită propria-i desființare. Trebuie să stârpim acest sistem electronic din fașă și să facem tot posibilul să nu acceptăm această nouă ordine electronică, această civilizație virtuală, pe internet.”
„Parintele Antin Gaina de la Manastirea Secu o data sau de doua ori pe an venea la Targu neamt; isi mai lua cate ceva si pensia de acolo. Cursa mergea de trei ori pe zi. Dar el mergea pe jos. Odata il intreb: „Parinte, de ce mergeti pe jos cand este cursa?” Dupa jumatate de an mi-a raspuns: „Am multe pacate pe sufletul meu. Nu vreau sa mai inmultesc si tehnica asta. Asta e iadul nostru!”
Oare Parintele Justin ar fi fost de acord cu internetul in biserica, cu slujbe on-line, cu biserica on-line?

O sa mi se spuna ca internetul este si bun si rau, depinde cum il folosim. Din pacate, internetul are o componenta rea care este permanenta – culegerea altor informatii decat cea pt care este folosit la un anume moment. Cutitul nu are o componenta rea permanenta. Poate fi bun – tai painea, poate fi rau – omori omul.
Sau: „nu putem ajunge la Sfanta Liturghie care se tine la 200 de km distanta, si atunci macar atat, sa o ascultam/vedem pe internet”
Mi-a spus acum vreo 4-5 ani un calugar ca si-a facut pasaport biometric ca sa mearga la Ierusalim la Locurile Sfinte

Nu era suficient internetul la slujbe, ca au aparut si smartfonurile. Inregistreaza astea ce vrei si ce nu vrei, cu sau fara voia ta, si apoi prelucrari si analize de date de iti sta mintea in loc.

Constantin Oprisan: „Diavolul este doar analitic, analizeaza pana la distrugere.”

Ii rog pe preoti sa vorbeasca despre diferentele intre prezenta fizica la Liturghie, si valoarea ascultarii Liturghiei pe internet, acasa.

Tare mai cred ca internetul asta in biserici are legatura si cu „uraciunea pustiirii”. Asa cum cnp, acte biometrice, cipuri…, premerg pecetea, asa si internetul in biserica imi e ca premerge „uraciunea pustiirii”.
Daniel: 27. Şi El va încheia un legământ cu mulţi într-o săptămână, iar la mijlocul săptămânii va înceta jertfa şi prinosul şi în templu va fi urâciunea pustiirii, până când pedeapsa nimicirii cea hotărâtă se va vărsa peste locul pustiirii”.

 

Comentariu saccsiv:

In primul rand, trebuie sa luam parte fizic la Sfanta Liturghie. Ascultati ce spun Sfintii Parinti:

Trebuie sa luam parte la Sfanta Liturghie?

Ca atare, in conditii normale, nu este bine sa alegem ascultarea Sfantei Liturghii acasa (pe internet, la tv sau la radio) in loc sa mergem la biserica.

Ce facem insa in conditii anormale? De exemplu, cand nu ni se da voie sa mergem la biserica pe motiv de Covid-19 sau cand nu vrem sa mergem pe motiv de Creta – pomenitori sau cand suntem bolnavi?

Fratele mircea.v considera ca nici in conditii anormale nu este bine s-o ascultam acasa, dar nici s-o inregistram in biserica si propune aceasta tema spre dezbatere.

 

32 răspunsuri

Subscribe to comments with RSS.

  1. Avatarul lui Elena Elena said, on noiembrie 2, 2020 at 11:06 am

    Eventual mâncăm un chips și bem o cola cât timp vizionăm slujba.

    Apreciază

    • Avatarul lui agache18 agache18 said, on noiembrie 2, 2020 at 11:56 am

      Dacă, acasa ai fi facut asta! Nu vreau sa stiu, cum te ai fi purtat la slujba fizic, vorbind in general. Lăsând la o parte comentariul tau, doresc să comentez si propunerea lansată de saccsiv. Cu toții în mod cert stim cat de importanta e prezența fizică la Sf.Liturhie. E vitală mantuirii sufletelor noastre in conditiile in care ne aflam si cu sufletul prezenți la aceasta Sf.Liturghie. Sunt intr un totul de acord cu ce spun sfintii parinti in ceea ce priveste riscul acceptării acestor aparate moderne care vin cu lucruri bune însă cu foarte multe lucruri periculoase. Pot spune că tanjesc dupa o viata ca a celor ce au viețuit acum cateva decenii in urma.. cu lipsuri in ceea ce priveste aceasta tehnologie, cel puțin aceasta a aparatelor ce se ocupa cu transmitere a datelor personale, imaginilor video s.a.m.d. Revenind la subiectul de mai sus, în situația în care ti se interzice total prezența fizică la Sf.Liturghie, si nu ai cum altfel sa o poti trai, decât să trăiești o dimineata de Duminică facand orice altceva, mai bine ai asculta live pe Tv Sf.Liturghie. si nu mancand chips si band cola. Ci ascultând Sf.Liturghie cu durere in suflet pentru situația în care sa putut ajunge. Căci, NIMIC NU E LA VOIA ÎNTÂMPLĂRII, CI TOATE SE INTAMPLA CU VOIA LUI DUMNEZEU. DA!!!! DIN CAUZA PACATELOR NOASTRE MULTEEE!! Cati dintre noi suntem TRUP și SUFLET prezenți în timpul Sf.Liturghi, si nu cu mintea prin toate ale vieții de zi cu zi? Mda.. si iata ca ni sa dat sa trăim si aceste vremuri. Repet, daca as fi pus sa aleg, cum as dori sa particip la Sf.Liturghie, fizic sau online de acasa, în mod CLAR FIZIC. Dacă mi se interzice fizic, CLAR online, decât deloc. Doamne ajuta in mântuirea tuturor!

      Apreciază

      • Avatarul lui guti flo guti flo said, on noiembrie 2, 2020 at 1:12 pm

        Mai este o varianta….. citesti Acatistul Domnului nostru Iisus Hristos, in loc de online….tot cu durere in suflet pt situatia actuala.
        Trairea duhovniceasca este mult mai mare decat online-ul.

        A descris f bine @Mircea v. ..

        „La inceput, internetul a aparut in cele lumesti, iar acum isi face loc si in cele duhovnicesti”….si restul…la fel de bine.

        Apreciat de 2 persoane

      • Avatarul lui gheorghe gheorghe said, on noiembrie 3, 2020 at 11:56 am

        … cu „ingaduinta” si nu cu „voia” Sa impusa.
        Nu ar mai avea sens sa facem ceva pentru mantuire fiindca ar fi toate doar urmarea voiii Sale si deci ar fi si raspunzator pentru toate!
        Ce valoare ara mai avea poruncile?
        Ce sens ar mai avea enuntarea si clasificarea pacatelor daca ce se petreece ar fi doar manifestarea si intentia lui Dumnezeu?
        De aia spunem sa se faca voia Sa „si pe Pamant”, fiindca ingaduie omului sa-si faca voia proprie care de [prea] multe ori este contrara voii lui Dumnezeu.
        Cam asa „vine”: voia Sa este ca omul sa poata face ce vrea chiar daca actioneaza impotriva voii lui Dumnezeu.
        Vorbim deci de „voia” implicita/directa a lui Dumnezeu de a lasa alta „voie”, a omului sa se manifeste la randul sau implicit/direct ori in acelasi sens cu Dumnezseu cat si contrar voii lui Dumnezeu.

        Apreciază

  2. Avatarul lui R R said, on noiembrie 2, 2020 at 11:15 am

    Nu e nimic de dezbătut aici pentru cineva zdravăn la cap.

    Apreciază

  3. Avatarul lui despre televizor. Partea I-a despre televizor. Partea I-a said, on noiembrie 2, 2020 at 11:59 am

    Sfântul Mărturisitor Cosma Etolianul

    Constantin V. Triandafilu, SFÂNTUL COSMA ETOLIANUL. Viața și învățăturile, Editura Evanghelismos, București, 2010, p. 215:

    […]

    80. Va veni vremea când veți vedea pe câmp căruță fără cai, care va merge mai repede decât fuge iepurele.
    [A spus aceasta la Vuliarates lângă Dropoli]

    81. Va veni vremea când va încins locul cu un fir.
    [A spus aceasta la Assos, în Kefalonia].

    82. Va veni vremea când locul se va lega cu o sârmă. Atunci veți vedea multe lucruri bine, însă rele și mai multe.
    [A spus aceasta la Duviani, în Epirul de Nord].

    83. Lumea va fi legată cu un fir.
    [A spus aceasta la Arnea].

    84. Va veni vremea când oameni aflați la mare depărtare unul de altul, cum ar fi Constantinopolul și Rusia, vor vorbi ca și cum ar fi în camere alăturate.

    85. Va veni vremea când veți vedea oameni zburând ca păsările și aruncând foc în lume. Cei care vor trăi atunci, vor alerga la morminte și vor striga: „Ieșiți voi cei morți, ca să intrăm noi cei vii”.

    86. Va veni vremea când diavolul, sub forma unei cutii, va intra în toate casele, iar coarnele sale vor fi pe acoperișuri[36].

    87. Va veni vremea când femeile vor merge cu capul descoperit la Sfânta Biserică și le va îndemna diavolul să se vopsească. Însă atunci va fi distrugerea cea mare.

    [36] Și o minte simplă înțelege sensul proorociilor 80-86. Aici Sfântul Cosma vede mai dinainte marile descoperiri pe care le-a făcut Știința cu o sută și mai bine de ani mai târziu și acestea sunt: automobilele și trenurile (proorocia 80), cablurile (81, 82, 83), telefonul (84), avioanele de război și bombele (85) și televizorul (86).

    Apreciat de 2 persoane

  4. Avatarul lui despre televizor. Partea a II-a despre televizor. Partea a II-a said, on noiembrie 2, 2020 at 12:01 pm

    Sfântul Cuvios Paisie Aghioritul

    CUVIOSUL PAISIE AGHIORITUL, CU DURERE ȘI DRAGOSTE PENTRU OMUL CONTEMPORAN, EDITURA EVANGHELISMOS, BUCUREȘTI, 2012, pp. 149-150:
    https://aparatorul.md/ati-prostit-poporul-cu-televizorul-paisie-aghioritul

    Multă vătămare a suferit lumea din pricina televizorului

    – Părinte, astăzi există o astfel de informare, prin televiziune, încât în același minut poți vedea fapte ce se petrec la celălalt capăt al lumii.

    – Da, oamenii văd toată lumea, numai pe ei înșiși nu se văd. Astăzi lumea se distruge din pricina minții ei. Nu o distruge Dumnezeu.

    – Părinte, televizorul face un mare rău.

    – Face rău, spui? A venit cineva la mine și mi-a spus: „Părinte, televizorul este bun!”. „Și ouăle sunt bune, îi spun, dar dacă le amesteci cu găinaț de găină, nu mai sunt de folos”. Așa se face și cu televizorul și cu radioul. Astăzi, dacă deschizi radioul ca să asculți o știre, trebuie să suporți, să asculți și o melodie, pentru că de îndată ce se termină o melodie încep să pună o știre. Mai demult nu era așa. Știai la ce oră spun știrile la radio, tac, deschideai și ascultai. Astăzi ești obligat să asculți și muzica, pentru că dacă îl închizi pierzi știrile.

    Lumea s-a vătămat mult din pricina televizorului; în mod special se distrug copiii. Odată a venit Coliba mea un copil de șapte ani cu tatăl său. Vedeam că prin gura copilului vorbea diavolul televizorului, așa cum vorbește diavolul prin gura celor demonizați. Era ca un copil ce se născuse cu dinți. Astăzi arareori vezi copii normali; sunt monștri. Privește-i că nu au dorire spre cele de sus, ci ceea ce au auzit sau ceea ce au văzut, aceea repetă. Așa vor unii ca să tâmpească lumea cu televizorul. Adică cele pe care le aud oamenii, să le creadă și să le și facă.

    – Părinte, ne întreabă mamele cum să oprească pe copiii lor de la televizor.

    – Să facă pe copii să înțeleagă că se tâmpesc cu televizorul; după aceea nu vor mai putea gândi. Să nu mai vorbim de faptul că le strică și ochii. Televizorul este opera omului, dar există și un alt televizor, duhovnicesc. Adică atunci când prin omorârea omului vechi se curăță și ochii sufletului, omul vede mai departe fără aparate. Au spus copiilor lor despre acest televizor? Să înțeleagă că există și un televizor duhovnicesc pentru că prin aceste cutii se prostesc. Cei întâi-zidiți aveau harisma străvederii. Aceasta s-a pierdut după cădere. Când copiii vor păstra harul Sfântului Botez, vor avea și harul străvederii, televizorul duhovnicesc. E nevoie de luare-aminte, de lucrare duhovnicească. Astăzi mamele se pierd în lucruri de nimic și după aceea întreabă: ,,Ce să fac, Părinte? Îmi pierd copilul!”

    Apreciat de 1 persoană

  5. Avatarul lui despre televizor. Partea a III-a despre televizor. Partea a III-a said, on noiembrie 2, 2020 at 12:03 pm

    Sfântul Cuvios Iacob Tsalikis

    Starețul Iacob Tsalikis, despre televizor și viața de familie
    https://doxologia.ro/familie/stil-de-viata/staretul-iacob-tsalikis-despre-televizor

    Sfântul Cuvios Iacov Tsalikis / Cuvinte duhovniceşti

    Să avem grijă să-i ferim pe copii de lucrurile necuvenite şi urâte de la televizor, iar pentru ştiri, starețul Iacob Tsalikis îndemna să fie ascultate la radio, unde le pot asculta părinții.

    Despre televizor, starețul zicea: „Televizorul face mare pagubă, îndeosebi copiilor şi de aceea trebuie scos afară”. Unui fiu duhovnicesc de-al său care-l rugase să-i dea binecuvântare pentru a urmări la alegere anumite emisiuni edificatoare şi pentru copii, părintele Iacob nu i-a dat voie, ci s-a arătat categoric.

    „De ce să urmăreşti ceva la televizor? Să asculți un preot vorbind, să vezi o ceremonie religioasă nu e păcat, dar de cele mai multe ori sunt şi lucruri care nu se cuvin, după cum îmi spun mulți creştini. Acestea deci nu ne aparțin nouă, mai bine să luăm să citim Sfânta Scriptură, să facem un paraclis al Maicii Domnului, să facem cinci metanii, să citim cinci psalmi ai lui David decât să privim la televizor.”

    De aceea este bine să avem grijă să-i ferim pe copii de lucrurile necuvenite şi urâte de la televizor, iar pentru ştiri, starețul îndemna să fie ascultate la radio, unde le pot asculta părinții. (Starețul Iacob Tsalikis)

    (G. Spiliotis, Părinții duhovnici și copiii. Educația tinerilor în conformitate cu învățătura Sfinților Părinți ai Bisericii noastre, traducere de Ilioniu Georgeta Mariana, Editura Egumenița, Galați, 2006, p. 104)

    Sfântul Cuvios Iacov Tsalikis, starețul mănăstirii Cuv. David din Evvia – viața, învățături.
    https://impantokratoros.gr/staretul_iacov_talikis.ro.aspx

    […]

    Vorbind despre televizor, Starețul a spus: «Televizorul – cutia diavolului – face mare pa-gubă, în special la copii. Pentru aceasta televizorul trebuie să iasă din casă».

    Copilului pe care-l mărturisea, fiului său duhovnicesc care îi ceruse să vadă unele discuții, spectacole şi desene animate, nu i-a dat binecuvîntarea, ci i-a interzis, zicîndu-i:

    «Nu cu televizorul în casă. Dacă vrei să vezi la televizor ceva, să asculți un preot, să auzi un cuvînt duhovnicesc, nu este păcat. Dar de multe ori televizorul are şi lucruri necuviincioase, după cum îmi spun mulți creştini. Acestea nu ne sînt de folos. Mai bine să luăm şi să deschidem Sfînta Scriptură şi să citim, ori să facem un Paraclis la Maica Domnului, ori să facem cinci metanii, să spunem cinci psalmi a lui David decît să privim la televizor. Trebuie să ne ferim copiii de lucruri necuviincioase şi urîte. De aceea trebuie să-i ferim de televizor. Pentru ştiri există radioul de unde pot să le asculte părinții».

    […]

    Apreciat de 1 persoană

  6. Avatarul lui guti flo guti flo said, on noiembrie 2, 2020 at 1:00 pm

    Depinde mult de nivelul duhovnicesc al fiecaruia.
    Cel care are credinta in inima, isi da seama limpede unde ii este locul….iar cel ce o are doar la suprafata, nu prea va putea face diferenta intre Biserica , tv..internet.
    In Biserica depui un efort duhovnicesc mult mai mare ca atunci cand asculti la tv.
    Este o actiune duhovniceasca…pe care numai inima o confirma daca e bine sau nu.

    Sfanta Scriptura :

    . „Căci, iată, împărăţia lui Dumnezeu este înăuntrul vostru.”

    ” Da-mi, fiule, mie inima ta.”….

    Sfantul Gavriil Georgianul :

    „Credinta adevarata isi afla salas in inima, nu in minte. Antihristul va fi dat pe fata de crestinii care isi au credinta in inima, in vreme ce aceia care isi au credinta in cap il vor urma”

    Apreciază

  7. Avatarul lui noname 7 noname 7 said, on noiembrie 2, 2020 at 1:20 pm

    Din ce am citit eu in Scrierile Sfintilor si in Catehisme, scopul cu care mergem la Sfanta Liturghie e sa ne umplem de Harul Duhului Sfant, care coboara asupra Bisericii si asupra Darurilor in momentul in care acestea devin Trupul si Sangele lui Iisus.

    Daca nu sunt la biserica nu am cum sa ma impartasesc de acel Har al Duhului, care e prezent acolo. Sf. Liturghie nu e concert simfonic, cum ii auzi pe unii ca zic „vai ce frumos canta maicutele/calugarii”. In loc sa zica „vai ce pline de Duhul sunt cantarile”. Daca nu esti acolo, prezent, nu are acelasi „efect”.
    Parerea mea… s-ar putea sa gresesc

    Apreciat de 1 persoană

    • Avatarul lui gabimdi gabimdi said, on noiembrie 2, 2020 at 9:09 pm

      Conducerea BOR a cedat prea mult Cezarului din ce aparține lui Dumnezeu si acum suntem in primejdie sa „beneficiem” de slujbe on-line…. mare rătăcire!

      Apreciază

  8. Avatarul lui voicusoft voicusoft said, on noiembrie 2, 2020 at 2:14 pm

    Eu va spun asta, atat ca IT-ist, dar si ca membru al ultimei generatii care s-a jucat pe afara in copilarie, fiind in acelasi timp prima generatie cu calculator, Internet,playstation,etc.

    De altfel, eu sunt chiar cel care a instalat sistemul de transmisie audio-video la mine in Parohie in perioada starii de urgenta, la cererea parintelui duhovnic. Uneori am si eu mustrari de constiinta si nu stiu daca am facut bine sau mai mult rau decat bine.

    Sfantul Paisie Aghioritul, la fel ca multi alti duhovnici si frati de-ai nostri sunt impotriva tehnologiei. Greseala pe care o fac unii (in loc sa ia exemplul de smerenie al Sfantului Paisie Aghioritul si sa reflecteze la rece) ca au putina mandrie si in general indemnurile lor lasa impresia de zelotism, de bigotism si fac pe unii oameni sa ii respinga, ca exista, bineinteles, si argumente (pe fata) in favoarea tehnologiei, dar argumentele contra tehnologiei, din pacate, sunt, as zice eu, mai importante. Tehnologia comunicationala este mai mult rea decat buna, chiar daca noi pe fratele @saccsiv si pe toti de aici v-am cunoscut asa.

    Sa o luam simplu asa:

    Argumente pro:
    – Accesibilitatea Sfintei Liturghii sub perioade de stare de urgenta, cand pentru majoritatea populatiei este imposibil, legal, sa se deplaseze la biserica
    – Posibilitatea ca preotul sa faca o slujba si sa aiba si o audienta. Unii preoti, daca nu ar exista aceasta obligatie de a transmite pe Internet se prea poate sa leneveasca, ca daca faci Sfanta Liturghie acasa nu te verifica nimeni daca o faci sau nu daca nu o transmiti
    – Accesibilitatea Sfintei Liturghii pentru cei nedeplasabili, bolnavi, internati in spitale, izolati/carantinati la domiciliu, arestati (in inchisori) sau foarte bolnavi

    Argumente contra:

    – Imposibilitatea de a te impartasi si spovedi
    – Imposibilitatea de a avea o comuniune reala, comuniunea nu se poate obtine pe calea undelor, de aceea Sfintii Parinti recomanda sa nu o facem ca ne facem asta intocmai ca ideea de comuniune inseamna a fi in persoana cu altii, a canta, a te ruga impreuna. DIN ACELASI MOTIV e pacat sa te rogi cu ereticii, ca intri intr-o comuniune cu ei si in duh cu ei. Foarte important de retinut asta! Comuniunea este si trupeasca si sufleteasca.
    – Stimuleaza lenea, creeaza dependenta (ca orice inlesnire moderna tehnologica) fix unde nu trebuie: omul de lene nu mai merge la biserica ca se uita la tv pentru ca „tot aia e”(in mintea lui). Asa omul se lipseste de comuniune (ca nu e comuniune completa trupeasca si sufleteasca pe calea undelor) dar si de spovedanie si Sfanta Impartasanie.
    – Telecomunicatiile si mass media sunt baza unui sistem de supraveghere si control in masa care devine din ce in ce mai vizibil. De pe vremea nazistilor cand Goebbels a dat radiouri gratuite cetatenilor (pentru propaganda) la razboiul rece cand televiziunile si cinematografia aveau scop primar propaganda, e clar ca elitele au permis dezvoltarea acestei tehnologii pentru a satisface scopurile lor. Fara telecomunicatii si mass media nu poti face propaganda eficient
    – E deja cat se poate de clar ca semnul fiarei va fi parte integrata in acest angrenaj telecomunicatii (internet, intenretul obiectelor, eguvernare, cipuri, radio, tv)-mass media si ca antihristul se va folosi de acesta in scopuri de control.
    – Atotsuficienta a sporit confortul si a oferit posibilitati nelimitate de a petrece timpul liber cu desertaciuni din ce in ce mai atragatoare. A contribuit masiv la supraconsum si confort ceea ce a distrus sufletul omului. Aici e „duhul lumii acesteia” despre care vorbea Sfantul Paisie Aghioritul
    – Diavolul asa cum e mare teoloig, asa e si mare om de stiinta si mare inventator, evident ca, prin oameni, se foloseste de toate acestea si, prin urmare, sunt unelte dracesti, chiar daca noi suntem liberi sa le folosim spre bine sau spre rau, prevalenta e clara asupra raului: acum cativa ani statisticile spuneau ca peste 50% din traficul de Internet mondial e …. pornografie
    – Televiziunea si internetul au factori de distragere a atentiei: urmaresti slujba pe Trinitas TV sau live pe facebook dar tot cineva iti va mai scrie, tot iti va mai aprea vreo reclama sau vreo poza cu vreo vedeta ce te va face sa te gandesti la prostii
    – Folosirea excesiva a acestor tehnologii comunicationale duce la permanentizarea unui deficit de atentie, lucru de care sufera deja generatia tanara, asta fiind unul din motivele (alaturi de altele) pentru care sunt atat de manipulabili si o ard cu #rezist, #vremspitalenucatedrale, etc.

    SI CEL MAI IMPORTANT:
    – Incurajarea guvernelor, dar si a ierarhiei si a clerului de a lua/accepta masuri de ingradire a accesului la Sfanta Liturghie ca si cele prezente, care, desi din punct de vedere epidemiologic sunt justificate (strict stiintific, Sfanta Liturghie e un eveniment de risc foarte inalt pentru transmiterea virusilor), realitatea arata ca nu sunt deloc justificate deoarece NU avem nici un caz de focar pornit in urma paritciparii la Sfanta Liturghie unde lumea se impartaseste cu lingurita unica si unde se saruta icoane. Idem si la pelerinaje. De-aia vedem aceste atacuri asupra BOR fara precedent, deoarece diavolul e, pur si simplu, turbat.

    Am verificat, atat in Romania, cat si in alte tari ortodoxe si, desi exista a) cazuri de focare la adunari neoprotestante b) guverne vadit ostile ortodoxiei nu exista nici o dovada epidemiologica (ancheta) sau vreo stire care sa arate in 8 luni de pandemie ca cineva s-ar fi infectat din participarea la Sfanta Liturghie, impartasania cu lingurita comuna, sarutat icoane si pelerinaje. Cifrele, statisticile si lipsa dovezilor arata ca avem de-a face cu o adevarata minune: NU avem cazuri de infectari cu acest coronavirus in biserici, in urma participarii la slujbe sau la pelerinaje. La Cluj a avut loc la Nicula pelerinajul de 15 august cu 5000 de persoane. Nu s-a intamplat nimic. Idem la Iasi si Bucuresti. Avem de-a face cu o minune, cu faptul ca ortodoxia este calea adevarata si diavolul turbeaza, de-aia s-au legat de pelerinaje.

    Ca urmare, dupa cum ati putut vedea mai sus, avem suficiente argumente contra care sunt mult mai grele decat argumentele pro ce dau dreptate Sfintilor Parinti dar si a credinciosilor (frati ai nostri) care nu prea iubesc tehnologia.

    Teoretic, ai putea zice ca tehnologia e doar o unealta (cum spun multi preoti) ca si un cutit: il poti folosi spre bine (sa iti ungi marmelada pe paine sau sa iti dai painea) sau spre rau (sa omori/injungheizi pe cineva). Dar nu e chiar asa. Cutitul e ceva simplu si rudimentar si nu iti aduce cine stie ce confort si nu indeplineste nici scopuri murdare. Pe cand tehnologia comunicationala provoaca dependenta, lene, faciliteaza enorm pacatele si e folosita cu scopuri de inrobire clare si va fi una din uneltele antihristului, iar asta e fara de tagada.

    Ca om pasionat de tehnologie din copilarie, de fizica si ca IT-ist cu 14 ani experienta si ca om care chiar am gustat din toate prostiile (Untold, EC, city breaks, fite si figuri) va pot spune ca am depasit deja demult acel prag in care tehnologia nu mai e daunatoare. Tehnologia, in general, deja face mai mult rau decat bine fiintei umane, chiar daca aparentele insala. Omul e mult mai atotsuficient, mai curat, mai bine hranit, mai distrat si mai prosper decat in urma cu 50-100 de ani, dar psihic e distrus. Sufleteste, e gol si trist pe dinauntru si is igaseste refugiul in jocuri video cu violenta, mandrie, droguri, alcool, new age, pornografie, sex, calatorii si multe alte dependente de tot felul de pacate sau desertaciuni. De acolo si numarul mare de boli psihice ,sinucideri, etc. din zilele noastre.

    In concluzie? As tinde sa cred ca fratele mircea.v are dreptate. Exista riscul ca multi sa isi faca un obicei daunator, si chiar daca folosim tehnologia creata cu scopuri dracesti in toata regula, cu scopuri de inrobire, etc. ar trebui sa o folosim exclusiv atat pentru stricta necesitate si, sub nici o forma, sa nu o folosim ca inlocuitor pentru ceva ce este Sine Qua Non, precum participarea la Sfanta Liturghie sau precum socializarea de baza cu fratii nostri, familia si cei dragi.

    Poate pentru cei cu credinta puternica ce sunt bolnavi la pat ar fi ok sa urmareasca Sfanta Liturghie online si la TV, cat timp pentru ei nu e pericolul sa devina dependenti de asta. Poate pentru a avea Sfanta Liturghie facuta (in perioadele de lockdown) e bine sa fie transmisa pe Internet ca cineva sa poata verifica si sa se asigure ca se va transmite. Ca atlfel, poate multi preoti, de lene sau alte slabiciuni/motive nu o mai fac deloc (daca nu e nimeni ce sa ii vada).

    E o chestiune greoaie aici.

    E ok sa folosesti Internetul sa publici articole, lucrari, despre semnele vremurilor, despre Vietile Sfintilor, ca ai audienta mai mare si un om in zilele noastre, cu siguranta, nu va merge iarna pe frig la biblioteca sa caute o carte despre vietile sfintilor, etc. daca poate gasi informatia online.

    Dar ideea principala e ca omul trebuie sa fie in comuniune cu ceilalti credinciosi, sa fie in comuniune cu Duhul Sfant, care nu vine asa pe calea undelor, dar prin rugaciune.

    Poate nu am dreptate, am sa ma consult cu parintele duhovnic, dar cam asta e ce simt eu.

    Ca fapt divers, Sfantul Paisie Aghioritul era „IT-ist” la vremea lui. A facut armata la transmisiuni, deci vorbim de un Sfant care, la baza lui, a fost om tehnic, om ce cunoaste tehnologia si cu ce se mananca.

    Iar faptul ca renovarea drumurilor la Muntele Athos a fost un lucru rau, se vede cu ochiul liber: Muntele Athos a devenit din loc de pelerinaj, destinatie turistica, au venit fondurile europene (si presiunile pentru a-si incalca redinta de la UE la pachet), au venit curentul electric, produsele din supermarket si alte cele ceea ce au creat o dependenta a calugarilor de acest sistemul monetar devenit financiar-bancar (alta unealta ce va fi instrumentata de antihrist pentru inrobire/santaj). Ca inainte isi cultivau mancarea, isi faceau rost de lemne pentru caldura, NU depindeau decat de Dumnezeu. Acuma au facturi de platit, si turisti secularizati de primit. Poate ca le prinde bine turistilor ca merg acolo, ca altfel nu ar fi mers si nu ar fi avut contact cu credinta, dar se pierde si autenticitatea locului: cea de loc Sfant RUPT total de lume.

    Apreciază

    • Avatarul lui Claudiu Claudiu said, on noiembrie 6, 2020 at 10:35 am

      Achiesez la această opinie!!!! Dar ce ne facem când ceilalți membrii ai casei te critică și te judecă daca esti în acest gând: ” împotriva televizorului/internetului/smartphone-ului/ smart-frigiderului/ smart-mașinii de spălat rufe/ smart….. ce o să mai fie ‘smart” …. pentru că noi ne deviem și ne dereglam pe zi ce trece din cauza acestui sistem ” smart” Am o durere mare în suflet dar tac și încerc să îmi plâng păcatele, încerc pentru că nu o fac cu adevărat, plâng doar în adâncul sufletului pentru toate relele făcute!
      P.S. Acuma, pe loc sunt dispus să scot tv, net, etc din casă , dar ….. Doamne Ajută și mă iertați

      Apreciază

  9. Avatarul lui Alexandru TM Alexandru TM said, on noiembrie 2, 2020 at 4:38 pm

    Doamne ajuta,

    Nu facem slujba online, nu inregistram cu scopul de a o distribui ca o participare virtuala sau retroactiva. NU.

    E vremea „catacombelor.”

    Iar daca „catacomba” nu avem , atunci facem randuiala de rugaciune acasa, ca mirean iti citesti pravila si alte randuieli si acatiste (ex: Sfanta Maria Egipteanca) , nu slujba in sine care este rezervata preotului.

    Iar ca preot daca ai toate posibilitatile in ascuns, faci slujba.

    Dar exclus participare”online” si variante digitale – e hula. ce este acum online ca slujbe , trebuie tratate ca material didactic si de invatatre ca un tezaur vizual, care are o anumita valoare a lui ca un lucru.

    Insa trebuie sa fecm distinctia constienta si sa LUAM AMINTE ca noi in mod real la Sfanta si Dumnezeiasca Liturghie se deschid cerurile si slujim cu mii de mii de ostiri ale puterilor celor fara de trup. Infricosator lucru.

    Cum face asta o inregistrare sau prin „fibra optica” ?!?!

    Mantuire

    Apreciază

    • Avatarul lui Alexandru TM Alexandru TM said, on noiembrie 2, 2020 at 9:17 pm

      A acorda valoare de slujba unei „distribiuri virtuale” este aidoma Ecumenismului. Sincretism religios in cea mai pura stare. Credem in ceva ce nu are har.

      Valoare imaginilor si a sunetelor ortodoxe prezentate in inregistrare este incontestabila dar atentie mare a nu se confunda cu adevarul lucrarii harice adica cu harul hirotoniei care sfinceste cu PUNEREA mainilor, pe anafora, pe potir, pe vin, pe enoriasi etc..

      E acelasi lucru a face acatist la o imagine pusa pe ecran acordandu-i acesi cinstire cu o icoana sfintita. Bine inteles ca imaginea cu sfantul in esenta este valoroasa dar nu se cuvine a saruta „pixelul” si nici a face dribling printre reclame.

      Nu poti sluji „wireless” oameni buni , frizam logica.

      Nu trebuie sa confundam nostalgia starnita de imagini, sentimentele si pornirile evlavioase, cu trairea harica cu slujirea si puterile ce se lucreaza in momentul slujbei, fizic asupra corpului. Aici avem de lucru cu un fin semn de inselare . Imaginile si sunetele ortodoxe prezentate pe ecran ne pot induce o traire „Himera” .

      Nu spun sa nu asculti slujbe si cantari online, dimpotriva ascultatile in loc de alte melodii usoare sau balarii media dar nu le acordati valoare de slujba harica si sfintenie ce ar purta cu ele aceasi putere sfintitoate, ele nu pot fi subtitute, ele pot cultiva deprinderea si deschiderea catre duhovnicie, dar nu tin loc de duhovnicie, cele duhovnicesti se lucreaza prin sine.

      Slujba este transcedere , comuniune si lucrare tainica a madularelor bisericii adica oamenilor intru slava Lui Dumnezeu Tatal avand in centru pe Hristos Dumnezeu nedespartit haric de depozitarul adevarului haric ca putere (hirotonie) care este preotul, cel prin care se savarseste lucrarea.

      Luati aminte ca sa nu ne inselam crezand ca lucram dreptatea.

      Mantuire

      Apreciază

  10. Avatarul lui vlad tepes vlad tepes said, on noiembrie 2, 2020 at 8:36 pm

    Pai, unde se mai face atunci, Jertfa lui Hristos si lucrarea Sfantului Duh? Cumva pe telefon? Sa fim seriosi!
    La fel si cu Sfanta Taina a Spovedaniei!

    Apreciază

  11. Avatarul lui Duhul Căpitanului Duhul Căpitanului said, on noiembrie 2, 2020 at 9:24 pm

    Dacă te poți împărtăși online, atunci tine și Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie online!

    Apreciază

  12. Avatarul lui cata cata said, on noiembrie 3, 2020 at 2:29 am

    Un nu, hotărât, Liturghiei online. Nici măcar când e interdicţie legală. Legile depind de noi. Dacă se ridică tot ortodoxul împotriva legilor nedrepte, diavolul dă înapoi. Dacă rămâne ortodoxul în casă şi se mulţumeşte cu slujba online (că, vai de mine, s-a dat „lege” că nu mai e voie…), apăi nici n-o să mai iasă din casă. Creştinul are şi el locul lui în cadrul Liturghiei. O Liturghie săvârşită de preot fără enoriaşi e ca un turneu de tenis cu arbitri, dar fără jucători. Imaginaţi-vă că s-ar decide Halep să joace de-acum online. No, cam aşa-i şi cu Liturghia pe tabletă. Zbateţi-vă din toate puterile să ajungeţi la slujbă de fiecare dată, că online n-o să câştigaţi nici măcar un ghem. Părerea mea.

    Apreciază

  13. Avatarul lui Elza Elza said, on noiembrie 3, 2020 at 3:53 am

    Sfanta liturghie trebuie sa continue in catacombe in vremuri de criza si nu online.

    Apreciază

    • Avatarul lui VioletaB VioletaB said, on noiembrie 3, 2020 at 12:14 pm

      Las și eu părerea mea personala despre acest subiect.
      In anumite momente când nu pot participa la sfânta liturghie (din motive de sănătate), prefer să o ascult (nu sa o vad) acasă și specific: doar de pe site-uri unde se emit slujbele părinților îngrăditi de erezie, nu de la ecumeniști.
      Consider că e mai bine asa decât deloc si în loc să mă ocup cu alte îndeletniciri omenești în timpul slujbei.
      Încerc în același timp să fac lucrurile așa cum as face daca aș fi prezenta fizic, și cu capul acoperit.
      – pun telefonul cu ecranul închis in zona altarului cu icoane, dezactivând dinainte sunetul pt diferite notificări care pot veni în timpul streaming-ului de pe internet
      – înainte de slujba aprind candela/lumânarea in fața icoanelor, tămâiez camera și casa
      – ascult cu luare aminte, cânt împreună cu strana, incerc sa particip cu sufletul și mintea cat mai mult la rugăciunea ca și cum aș fi acolo, fără vânzoleală și fără să mă mișc din locul unde stau (în fct de cât de slăbită eram, câteodată mă mai asezam pe canapea).

      Recunosc că este (și mi-a fost) f greu câteodată sa nu te distragi, dar ganditi-va și câți suntem prezenți fizic la slujba dar cu mintea hălăduim prin tot felul de gânduri și locuri, încât e ca si cum nu am fi prezenți … Am citit undeva in pateric, parcă, despre o întâmplare cu 2 femei, cum i s-a descoperit unui parinte induhovnicit de către înger, că una fusese prezenta in biserică la slujba, dar cu mintea aiurea, iar cealaltă, bolnava fiind, se ruga de acasă, dar a fost mai prezenta și mai cu folos duhovnicesc decât cealaltă.

      Nu contest argumentele celor care au postat aici de ce nu e bine sa fie slujba online, dar ar trebui luat în considerare și dacă există un beneficiu cat de mic sufletește pentru unul, doi sau câțiva creștini.
      M-am mai gândit și la varianta de a asculta o liturghie deja înregistrată atunci când nu se poate asculta nici în direct, în momentele când din diferite motive care nu țin de voința noastră nu putem participa fizic.
      Bineînțeles că nu mă refer la a face din asta o normă sau obișnuință, ci doar in astfel de momente când nu se poate altfel.

      Apreciază

    • Avatarul lui Otilia Otilia said, on noiembrie 3, 2020 at 1:13 pm

      Sfanta Liturghie = slujba curata facuta de preot ortodox= slujba fara atingeri ecumeniste si preot care nu accepta sinod Creta, conventii Ravena si rugaciuni in comun. + in catacombe….
      Stiti vreun preot care sa nu zica au gresit cu Creta, dar trebuie sa fim uniti…sa mergem la slujbe, pomenim mai marii BOR ca sa facem ascultare, sa nu se rupa biserica…de parca nu ei o rup bla bla bla si pe deasupra sa renunte la apa calda de la robinet, scoala buna a copiilor lui si buna stare a preotesei lui (haine de calitate, si restul ), servicii medicale de calitate in privat, cum il doare ceva pe vreunul din familia lui va merge rapid la cel mai bun medic? Eu nu prea cunosc…
      P.S. E usor sa consolezi credinciosi necajiti din comfortul asta. Si nu imi spuneti de preotii de la tara cu salarii mici. Isi gasesc si oameni sa ii ajute la treburi, si femei care vor sa se” sfinteasca „ajutand-o pe preoteasa la curatenie pt putini bani sau deloc.
      Macar de ar ramane cativa oameni care sa nu asimileze caderile astea cu credinta in viitor si sa ajutam cat putem pe cei apropiati ( nu donatii online dupa videoclipuri lacrimogene).

      Apreciază

  14. Avatarul lui gheorghe gheorghe said, on noiembrie 3, 2020 at 12:12 pm

    Poate ca predica „merge” transmisa ca masura cert pozitiv.
    Si unele slujbe, lecturi din cartile ortodoxe.
    Cred ca transmiterea ofera doar un imbold spre rugaciune, nu are cum sa fie suport de simulare acasa a participarii „de la distanta” si iata de ce cred asta:
    Liturghia este „traire” duhovniceasca impreuna, …cu vorba, gandul si miscarea trupului sincronizate, armonizate cu ceilalti sub indrumarea/ghidarea Parintelui – nu se poate inlocui cu vizionarea care se adreseaza – prin ochi si urechi – doar mintii, nu sufletului.

    Apreciază

  15. Avatarul lui mircea.v mircea.v said, on noiembrie 3, 2020 at 10:25 pm

    Dintr-un interviu cu Parintele Justin:

    „După cum spun și Sfinții Părinți, mai bine o biserică împărţită decât una rătăcită. Cum să nu fie o problemă majoră lucrarea masoneriei azi în lume, că până la urmă aici ajungem, aceasta este în spatele acestui sistem? Cipul nu este altceva decât lucrarea masoneriei și cel mai bun mijloc de a subjuga Biserica şi fiinţa umană, de a o depărta, uşor, uşor, pe nesimţite de Creatorul său. Dacă noi ne facem că nu există acest rău luciferic, masoneria, înseamnă că nu avem răspuns la niciuna din problemele şi necazurile oamenilor de azi. Înseamnă că ne facem că nu vedem nimic rău. Cipul este propaganda masoneriei şi acceptându-l dăm curs şi putere acestei organizaţii dubioase care vrea să îl instaleze pe antihrist ca lider mondial. ”

    „În ce constă inteligenţa şi genialitatea acestui sistem? Că vor şti mai multe informaţii despre noi. Este inteligent pentru ei, dar noi rămânem întârziaţi. Tot Marx, Engels, Lenin au rămas. Acum nu vine să te mai întrebe ca la anchete, acum îţi dai de bună voie acordul să fii anchetat permanent. Nu trebuie cedată lupta aceasta şi avem datoria de a continua, fiecare după puterile sale, unii prin conferinţe, alţii prin demersuri legislative, unii prin cuvânt, fiecare să îşi facă datoria în faţa lui Dumnezeu şi aşa, cu inimile smerite, vom primi şi ajutorul şi harul din Lumina Sa.”

    Prajiturica diavolului: foarte buna, dar cu otrava letala in ea.

    Smartfonul la Liturghie asta face , indeparteaza usor, usor, pe nesimtite, Biserica si fiinta umana de Creator.
    Tot asa se va argumenta si la implant: „lasa ca daca avem cip implantat, vom fi la biserica tot timpul, vom sti si vom asculta/vedea toate Liturghiile si Slujbele Bisericesti; cu cip implantat vom merge la Locurile Sfinte…”

    Apreciază

  16. Avatarul lui florinache florinache said, on noiembrie 4, 2020 at 8:31 am

    Un Nu mare participarii la Sf Liturghie online.
    Daca iti place muzica bisericeasca poti asculta sf Liturghie la radio sau tv, pentru muzica,(este cazul meu) dar asta nu va insemna participare la slujba. Scopul Sf Liturghii este sa ne impartasim (des) si cred ca nimeni nu s-a impartasit de la radio sau tv.

    Un NU mare participarii la Sf Liturghie cu masca. Consider ca este pacat. Decat asa, mai bine deloc.(punctul meu de vedere, fiecare sa faca ce vrea).

    Apreciază

  17. Virgiliu Gheorghe, Efectele televiziunii asupra minții umane și despre creșterea copiilor în ziua de azi, Editura Institutul de Cercetări Psihosociale și Bioetică, București, 2018, pp. 299-305:

    «Magicul
    În dezbaterile privind rolul televiziunii în viața societății se vorbește adesea despre posibilitatea ca aceasta să îndeplinească în lumea modernă și funcția de educator religios. Văzând forța pe care televizorul o are în modelarea gândirii și a comportamentului publicului, mulți oameni de bună credință își propun să pună această putere în slujba Bisericii, a misiunii creștine, să-i ajute pe oameni să devină mai buni și mai credincioși. Ei nu înțeleg însă faptul că televiziunea, prin însăși natura ei, este predispusă numai către un anumit tip de educație, iar mesajul creștin nefiind deloc adaptat acestui mediu este puțin probabil că-și va atinge scopul dorit. Mesajul creștin nu este deloc senzațional, nu are nici o vizibilitate deosebită și nici dinamică, astfel încât să poată captiva publicul suficient de puternic.

    În contextul discuției privitoare la caracteristicile mediului TV, este ușor de prevăzut sau de observat că, în cazul în care telespectatorii ar fi să aleagă între vizionarea la televizor a unei slujbe ortodoxe, a unei predici, a unei dezbateri sau a unui film pe temă religioasă, vor fi tentați cel mai probabil sau în ponderea cea mai mare să prefere filmul, ca genul cel mai dramatic și implicativ emoțional; pe urmă, ar fi dezbaterea care, cu siguranță, este mai dinamică decât predica și poate chiar dramatică în cazul unei lupte de opinii, a unei teme de actualitate și de senzație (chiar dacă este creștină); următoarea aleasă ar fi predica mai cu seamă dacă este bine ilustrată, iar la urmă s-ar situa ceremonialul unei slujbe. Prin urmare, ordinea preferințelor este inversă față de însemnătatea mesajului respectiv pentru viața unui creștin. Slujba ortodoxă, care ar fi cea mai importantă, este cel mai puțin căutată, în schimb, filmul, un gen total nespecific educației creștine, este primul în ordinea preferințelor.

    Pentru că transmite atât imaginea, cât și sunetul, televiziunea a fost văzută ca mijlocul potrivit pentru a aduce în casele credincioșilor atmosfera slujbei ortodoxe, pentru a-i apropia pe unii de Biserică, iar altora, celor neputincioși, a le oferi posibilitatea ca stând pe un scaun sau în pat să participe la sfintele slujbe. Din păcate însă televiziunea este cel mai neindicat mijloc pentru o astfel de misiune. De ce?

    Experiența religioasă în creștinism, slujba privită din afară nu are nimic spectaculos, nu are o vizibilitate deosebită. Ceea ce dă semnificație actului respectiv este tocmai capacitatea credinciosului de a se interioriza în rugăciune, de a vedea cu ochii minții sau cu simțul duhovnicesc realitatea de dincolo de cuvinte și gesturi. De fapt, ceea ce se petrece cu adevărat într-o Biserică, ceea ce atrage și hrănește sufletul creștinului este relația tainică nevăzută a lui Dumnezeu, cu lumea de dincolo. Aceste lucruri nu pot apărea pe micul ecran, nu pot fi surprinse tocmai datorită caracterului lor discret, inefabil. Mișcările din Biserică, de asemenea, nu au dinamism suficient de puternic pentru a atrage atenția. În al treilea rând, slujba ortodoxă, ca și învățătura creștină în general, nu urmărește în nici un fel provocarea emoției, incitarea simțurilor. Dimpotrivă, tot ce întâmplă în Biserică este făcut pentru a proteja așezarea minții în rugăciune, îndepărtarea de tot ceea ce înseamnă act emoțional și imaginativ. Cel puțin pentru aceste trei motive mesajul liturgic nu este adecvat transmiterii sale prin televiziune. El nu spune nimic telespectatorilor care, în fața televizorului, așteaptă să vadă ceva care să-i impresioneze.

    Pe de altă parte, chiar dacă am accepta faptul că se pot găsi credincioși evlavioși care găsesc răbdarea de a urmări cu atenție două, trei ore o slujbă pe micul ecran, trebuie să ne punem întrebarea: În ce măsură această experiență poate fi socotită una religioasă și mai precis una Ortodoxă?

    Prima formă de înstrăinare de ceea ce înseamnă o slujbă autentică, televiziunea o impune prin delocalizarea spațio-temporală ce o presupune experiența vizionării. Ne aflăm în alt spațiu și poate în alt timp (în cazul transmisiunilor indirecte) decât cel în care are loc slujba.

    Trebuie ținut cont și de faptul că starea mentală a telespectatorului este complet diferită de aceea a credinciosului care se roagă. Atunci când te uiți la liturghia ce se desfășoară pe micul ecran, mintea este ieșită în afara sa și este risipită de imaginile de pe micul ecran. Este total deconcentrată, incapabilă să facă un efort de a se aduna și concentra în rugăciune. Schimbările planurilor, necesare captivării atenției susțin, de asemenea, mintea într-o stare de ușoară agitație și excitare mentală, stări potrivnice păcii și așezării necesare rugăciunii. Agitația și nerăbdarea pot surveni și ca urmare a unei așteptări înșelate, deoarece în fața televizorului mintea este obișnuită să primească stimuli mai puternici, mai captivanți și, dacă aceștia lipsesc, vizionarea trebuie susținută mai mult de voință sau spirit de datorie decât atrasă realmente de mesajul respectiv.

    Să te uiți la televizor și să pălăvrăgești în timpul acesta, să bei o cafea, să mănânci ceva sau să stai întins este foarte posibil, dar să reușești ca în timpul vizionării cu ochii ațintiți la ecran să te poți adânci în rugăciune este un lucru foarte puțin probabil prin totala incompatibilitate a celor două stări. Prin toate acestea, vizionarea unei slujbe la televizor nu are nimic comun cu închinarea lui Dumnezeu cea adusă în timpul unei slujbe în Biserică sau chiar al rugăciunilor personale desfășurate în alt loc.

    Nu aceleași lucruri se poate spune și despre alte ritualuri, cum ar fi cele ale practicilor oculte magice, care nu sunt defavorizate, ci, dimpotrivă, pot fi înlesnite prin transmiterea la televizor. Odată cu trecerea timpului, an de an, magicul ocupă un loc tot mai important în spațiile de emisie ale televizualului fie că este vorba de televizor, de jocuri video sau de internet. Un procent tot mai mare al producțiilor de mare succes îl constituie filmele construite pe teme legate de puteri supranaturale, lumi necunoscute, ființe și forțe oculte. Războiul stelelor, Harry Potter și Stăpânul Inelelor au adus de-a lungul timpului în fața ecranelor sute de milioane de telespectatori din lumea întreagă. Mediul video este, se pare, foarte prielnic actului magic, echipat parcă în mod special pentru această funcție. Hipnoza, ședințele de bioterapie întreprinse prin intermediul televiziunii, farmecul seducător al acestei lumi, suspansul filmelor de acțiune, misterul filmelor de groază, întruchipări și dispariții enigmatice și multe altele constituie arsenalul magic al televiziunii.

    În ce constă secretul televiziunii, puterile misterioase ale acesteia, potențialul de care dispune în vrăjirea telespectatorilor, în captivarea mulțimii în fața micilor ecrane? Cu toate că tema va fi abordată pe larg în volumul al doilea, vom enumera aici doar câteva dintre caracteristicile mesajului și experienței televizuale care fac ca mesajul magic să fie foarte bine adaptat mediului TV în opoziție cu cel al ritualului creștin.

    1) Vizionarea TV ca experiență delocalizată șpațio-temporal de realitatea pe care o transmite favorizează o experiență de tip magic. Întotdeauna vederea la distanță și în timp a fost asociată puterilor supranaturale, fiind, în mentalitatea comună, cu precădere apanajul magicienilor.

    2) Televiziunea operează la nivelul imaginației și poate transmite direct în subconștientul publicului mesajul dorit, ocolind în mare măsură reflexia rațională.

    3) Efectul televizorului asupra minții poate fi cu ușurință integrat în clasa stărilor alterate de conștiință și chiar a fenomenelor de tip halucinatoriu.

    4) Micul ecran este un iluzionist perfect, el poate plăsmui cu ușurință orice realitate. Tot ceea ce mintea omului poate zămisli, televiziunea este capabilă să întruchipeze. Ea se joacă cu lumea, cu realul, cu timpul, cu viața și cu moartea. La televizor nu are importanță ce este, ci ceea ce se vede, ceea ce poate crea iluzia că este adevărat, ceea ce poate impresiona efectiv și trezi încrederea. Prin această putere extraordinară de a iluziona mulțimile, televiziunea este, practic, cel mai performant mag care a existat vreodată. Ea oferă indivizilor puterea, chiar dacă una iluzorie. Puterea de a te afla deasupra destinului oamenilor micului ecran, a vieții, a suferinței și a morții, de a intra în contact empatic cu spiritul, cu forțele care mișcă din afară sau din interior lumea micului ecran, de a trăi intens plăcerea, senzația însăși de putere de a te afla în esența lucrurilor, de a depăși limita spațio-temporalității propriei existențe prin așezarea deasupra lumii și timpului TV.

    Toată această putere, o putere demiurgică, în care însă Dumnezeu nu este prezent în nici un fel, este una de natură magică. Este visul dintotdeauna al ocultiștilor, de a pune la dispoziția omului posibilitatea de a fi nemuritor, bogat, fericit, chiar dacă aceasta nu se întâmplă decât în mod iluzoriu.

    5) Dinamica foarte puternică poate fi folosită pentru a captiva atenția, lucru necesar în orice act magic.

    6) Televiziunea este capabilă să sugereze foarte bine suspansul sau prezența misterului.

    7) În fața micului ecran, mintea omului este caracterizată de următoarele stări:

    a. captivată, înlănțuită de realitățile care se derulează prin fața ochilor;

    b. capacitatea de discernământ diminuată;

    c. foarte puternic implicată emoțional până la uitare de sine; spaimă intensă, e citare erotică etc.

    d. în filmele de suspans, de groază, erotice etc., parcă o forță vie, puternică înlănțuie ființa telespectatorului, o prinde în plasa unui fluid, a unei puteri care se degajă din atmosfera misterioasă a micului ecran și-l învăluie pe telespectator, în așa fel încât acesta în urma vizionării se simte ca și cum a trăit cu adevărat în lumea respectivă. În această atmosferă, telespectatorul poate rămâne și după încheierea vizionării, iar în cazul vizionării repetate ea poate deveni chiar un mediu de conștiință. Aceasta mai cu seamă la copii sau la tinerii care continuă să creadă că pot zbura, că pot mișca obiectele cu privirea sau că forțele misterioase sunt prezente, îi înconjoară, îi ajută sau îi înfricoșează. Toate aceste stări pe care televizorul le poate induce cu succes telespectatorului sunt specifice experienței magice, misterului în religiile idolatre sau ocultului.

    Faptul că populația caută magicul cu tot mai mult interes, pe micul ecran sau în viața reală este foarte probabil și efectul cultivării acestei sensibilități de către media video, prin numărul semnificativ de ore petrecute în contact cu acest mediu.

    Având în vedere toate acestea, îndraznim să spunem că mesajul magiei este unul din cele mai bine adaptate la natura TV. Chiar erotismul și violența sunt cunoscute de magicieni drept cele mai eficace mijloace în vrăjirea indivizilor.

    Magia, erotismul și violența sunt cele mai potrivite mesaje pentru a fi transmise prin televizor, deoarece însăși natura acestora le favorizează în mod deosebit. Aceasta înseamnă că ele vor domina tot mai mult peisajul micului ecran, în pofida oricăror critici și opoziții.

    Oamenii trebuie să fie conștienți că, oricât de mult discernământ ar avea, prin împărtășirea regulată din experiența vizionării TV, treptat, caracteristicile generale ale acestuia se vor imprima adânc în subconștientul lor, în judecată și în comportament, înrâurindu-le în mod definitoriu existența. A vrea să transformi televiziunea într-un educator cultural, moral și religios este ca și cum cineva ar urmări să îmblânzească o lupoaică, astfel încât aceasta să fie capabilă să păzească turma și să alăpteze miei.

    Televiziunea, favorizând această experiență magică, nu poate decât să contribuie în timp la cultivarea unei gândiri magice, a unei percepții magice a realității. Așadar, în ceea ce privește propunerea de a face o educație religioasă prin mediul video, trebuie să se înțeleagă faptul că televizorul îi poate într-adevăr ajuta pe indivizi în depășirea raționalismului uscat materialist, dezvoltându-se sensibilitatea percepției unei realități „spirituale” a sacrului, însă aceasta nu va fi decât în direcția edificării unei gândiri magice complet diferite de ceea ce înseamnă experiența și gândirea creștină.

    Micul ecran îi poate apropia pe telespectatori de practicile spiritiste, de credința în extratereștri, de experiențele new-age-iste ale transformării de conștiință și de relația cu duhurile ce străbat văzduhul (filme ca Henry Potter și Stăpânul Inelelor înlesnesc astfel de experiențe). Totodată însă televiziunea este incapabilă să prilejuiască o autentică experiență creștină, să medieze o relație vie și personală cu Dumnezeu. Acest fenomen decurge logic din natura televizorului. Astfel că aceia care vor să facă misiune creștină prin intermediul micului ecran s-ar putea să ajungă la un rezultat contrar așteptărilor. Adică, prin atragerea credincioșilor în fața micilor ecrane, se va reuși doar cultivarea unei gândiri magice, erotice, violente, nihiliste și astfel oamenii nu ar fi decât îndepărtați de ceea ce înseamnă o existență autentic creștină.

    Tehnologia video nu este prielnică transmiterii mesajului creștin. Apariția slujbelor ortodoxe sau a mesajului creștin pe micul ecran nu face altceva decât să transforme realitatea acestora într-un fapt divers, să le demonetizeze prin sărăcirea tainei pe care televizorul este incapabil să o transmită. Astfel se reușește însă înglobarea Bisericii, a mesajului acesteia în panoplia ofertelor culturale ale modernității (dezavantajează desigur din start, prin transmiterea ei prin mediul TV), în configurarea noii realități de conștiință și existență în care este absorbită umanitatea – lumea televizorului.»

    Virgiliu Gheorghe, Revrăjirea lumii sau de ce nu mai vrem să ne desprindem de televizor, Editura Institutul de Cercetări Psihosociale și Bioetică, București, 2016, pp. 212-218:

    Televizorul – templu al lumii moderne
    https://aparatorul.md/televizorul-templu-al-lumii-moderne/

    «Televizorul – templu al lumii moderne, temeiul unui alt fel de sanctificari

    – Lumea TV se instituie, functional vorbind, ca templu sau sanctuar al lumii moderne.

    – Asa cum templul in religiile idolatre este spatiul comunicarii cu lumea de dincolo si temeiul transformarii (sanctificarii) lumii, dupa modelul celei exemplare, a mitului, tot asa televiziunea, ca templu al lumii moderne, ofera posibilitatea comunicarii cu “realitatea“ micului ecran si a modelarii, a transformarii realitatii cotidiene dupa modelul celei mitologizate, consacrate la televizor.

    – Reactualizarea periodica a gesturilor divine, afirma Eliade, este necesara pentru “a-i invata pe oameni sacralitatea modelelor“. In aceasta perspectiva, caracterul mitologic al programelor TV este cultivat prin doua metode:

    1. vizionarea in reluare si urmarirea pe perioade lungi a unui serial sau a unei emisiuni care are un cadru de actiune si niste protagonisti stabili;

    2. reproducerea in majoritatea filmelor sau a emisiunilor a acelorasi motive mitologice. “Functia de baza a mitului, spune Eliade, este aceea de a fixa modelele exemplare ale tuturor riturilor si ale tuturor activitatilor umane semnificative: alimentatie, sexualitate, munca, educatie etc“.

    Acesta este unul dintre mecanismele de baza in explicarea influentei imense pe care o are televizorul in configurarea modului de viata al omului contemporan.

    Este greu de stabilit in mod precis cauza, dar un lucru este limpede: televiziunea reuseste sa se suprapuna foarte bine peste realitatea lumii sacrului, asa cum aceasta era perceputa in lumea religiosului descrisa de Eliade.

    Pe de o parte, spatiul TV si timpul TV simuleaza foarte bine structura spatiului si a timpului sacru, pe de alta parte, eroii si realitatea micului ecran, printr-o anumita distantare de oamenii si lumea obisnuita, prin consacrarea publica aproape rituala, sunt usor identificabili, la nivelul unei perceptii inconstiente, arhetipale, cu eroii“civilizatori” sau zeii de demult. De aici decurg anumite consecinte cu efecte deosebit de importante pentru viata omului contemporan:

    1. Lumea TV se instituie, functional vorbind, ca templu sau sanctuar al lumii moderne. De ce templu? Pentru ca in majoritatea religiilor templul este considerat simbol sau casa a zeilor. Totodata, templul este” copie a arhetipului ceresc”.

    Templul este “imago mundi“ (imaginea lumii), a lumii de sus sau scena cosmica pe care se joaca mitul primordial.

    Scena micului ecran se conformeaza definitiei templului ca fiind locul “sacru”, mitic, in care se manifesta eroii civilizatori – vedete, sportivi, personaje de film, modele (prezentatoare de moda), oameni politici sau arhitecti ai destinului popoarelor – si unde este, intr-un fel, recapitulata existenta lumii moderne. Televizorul este locul prin care omul obisnuit (profanul) poate comunica, asadar, cu lumea TV, participa empatic la realitatea mitica a acesteia.

    “Structura cosmologica a templului,’ remarca Mircea Eliade, aduce insa o noua valorizare religioasa: loc sacru prin excelenta, casa a zeilor, templul (in cazul nostru, lumea TV sau televizorul) resanctifica in mod continuu lumea, pentru ca o reprezinta si o contine in acelasi timp, in definitiv, datorita templului este resacralizata lumea in totalitate.”

    Constatarea pe care o facea Eliade referitor la religiile pagane se aplica foarte bine si in cazul televizorului, intr-adevar, televiziunea “reprezinta si contine in acelasi timp” lumea reala, pe de o parte, pentru ca ea insasi si-a revendicat in ultimele decenii rolul de a recapitula si reprezenta pe micul ecran tot ceea ce este esential in lume si pe de alta parte, deoarece intr-o masura tot mai mare istoria lumii moderne si viata oamenilor sunt absorbite in sfera micului ecran.

    Acea resanctificare sau resacralizare identificata ca atare de istoricii religiilor in cazul templului se poate constata si in privinta televizorului. Fenomenul pare straniu insa este foarte rezonabila o astfel de interpretare. O lume care copiaza – lumea TV – se face pe sine original, impunandu-si modelul lumii reale ca si cum ea insasi ar fi originalul. Aceasta contaminare magica a lumii reale de duhul “realitatii” TV aceasta transformare a originalului dupa copia sa “sacralizata” este, de fapt, resacralizarea sau mai corect revrajirea despre care se vorbea anterior.

    “Oricare ar fi gradul de impuritate al lumii, observa in continuare Eliade, ea este incontinuu purificata de sacralitatea altarelor.”

    In cazul nostru acestei afirmatii i se poate da urmatoarea interpretare: Oricat de diferita ar fi lumea reala de cea a televiziunii, ” impurificata” de obiceiuri si idei contrare ideologiei micului ecran, prezenta televizorului, a lumii acestuia in mijlocul comunitatii umane, va face ca aceasta sa fie incontinuu ” purificata” de aceste idei, si astfel ” sacralizata” in sensul transformarii ei dupa modelul mitic al micului ecran. Despre care este adevaratul sens al purificarii si sacralizarii prin televizor, credem ca nu mai este nevoie sa insistam.

    2. Asa cum televizorul sau lumea acestuia joaca foarte bine rolul unui templu, si despre vizionarea TV se poate spune, fara a gresi, ca se insinueaza in existenta omului modern ca un act ritual. Prin intermediul vizionarii, prin procesele de proiectie, identificare si empatie pe care aceasta le face posibile, telespectatorului i se da sansa reactualizarii mitului intr-o modalitate care ar putea starni invidia oricarui adept al unui cult idolatru. Astfel, telespectatorii sunt capabili sa-si aproprie personajele micului ecran – eroii civilizatori – sa-si insuseasca gesturile lor, sa se identifice perfect cu ei cel putin la nivel mental.

    Un rol esential pentru transformarea vizionarii intr-un act ritual, pentru instituirea lumii TV intr-o realitate mitica, il indeplineste caracterul cotidian al acestui obicei. Eliade constata, in cazul mitului, ca “imitarea risca sa devina tot mai putin coerenta; modelul risca sa fie denaturat sau chiar uitat”.

    Pentru a preintampina acest fenomen, se vadeste necesara reactualizarea periodica a gesturilor divine, a sarbatorilor religioase, pentru “a-i invata pe oameni sacralitatea modelelor”. Asadar, mitul se poate impune cu putere in viata oamenilor, perceput ca realitate sacra, atunci cand el este reactualizat periodic in cadrul actului ritual, cat mai frecvent cu putinta.

    In situatia televizorului, desi vizionarea unui film, din multe puncte de vedere, se substituie foarte bine actului ritual, impunerea realitatii acestuia ca una de natura mitica nu ar avea atata eficienta, daca nu ar fi reluata vizionarea de mai multe ori pana la fixarea modelului. Acest lucru se realizeaza prin doua modalitati diferite:

    a). Serialele TV, telenovelele, emisiunile saptamanale care sunt foarte apreciate si iubite, care au un decor, o tematica sau niste protagonisti stabili vor transmite si vor fixa cu putere, in timp, in subconstientul telespectatorilor anumite modele mitice.

    Spre exemplu, exista multe dovezi ale faptului ca actiunea si personajele din unele telenovele sau seriale precum Dallas se inscriu ca niste realitati mitice in constiinta a milioane de telespectatori. Dallas devenise parte din viata telespectatorilor, astfel incat, dupa incetarea difuzarii serialului, in cazul multora, s-a putut constata aparitia unei anxietati asemanatoare celei traite de oameni la pierderea, la moartea cuiva drag. Precum s-a intamplat si in cazul serialului M*A*S*H, “familia fictionala devenise mai reala decat propria familie”. Presiunile facute la moartea lui J. R. i-au determinat pe producatori ca, printr-un artificiu scenaristic, sa-l readuca la viata in cadrul altui episod.

    Toate acestea dovedesc ca raportarea omului la realitatea fictionala a lumii TV se realizeaza pe aceleasi cai si prin aceleasi mecanisme psihice, ca si in cazul realitatii mitice. Serialele sau telenovelele de astazi precum mitologiile de demult, prin vizionare, confera telespectatorului sentimentul participarii la existenta plenara, profunda, participare care da sens, insufleteste.

    Asa cum omul religios se facea partas la viata zeilor sai, prin actualizarea mitului, tot asa si telespectatorul prin vizionare se impartaseste din comuniunea cu “eroii civilizatori” – personajele admirate de pe micul ecran.

    Orice serial trebuie sa se termine pana la urma. Ce se va intampla, oare, cand mitul nu mai este reactualizat? Se stinge amintirea si eficienta sa? intr-un fel, se poate spune ca da. Mitul concret reprezentat de filmul respectiv se va estompa cu timpul in memoria telespectatorului. Aceasta nu inseamna insa ca mentalitatile si comportamentele sadite si modelate de acest mit vor disparea, deoarece ele au ajuns deja, intr-o anumita masura, sa faca parte din viata telespectatorului, sa-i defineasca modul in care percepe realitatea.

    De altfel, nu are nici o importanta faptul ca serialul s-a sfarsit. Alt mit sau acelasi, numai ca interpretat de alte personaje, va anima in continuare fantezia telespectatorilor. Ajungem astfel la a doua modalitate prin care este favorizata mitologizarea mesajului TV.

    b). Chiar si un film obisnuit sau alta emisiune pot sa se inscrie in constiinta telespectatorilor ca realitate mitica, desi acestea nu sunt vizionate in mod repetat, pentru ca sa se dovedeasca astfel, dupa cum spunea Eliade, “sacralitatea modelului”.

    Fenomenul, in acest caz, se datoreaza faptului ca aceeasi tematica, structura de idei si chiar tipologie a personajelor pot fi intalnite in majoritatea filmelor. in fiecare film american sunt puse in scena aceleasi mituri.

    Miturile lumii TV sunt definite, dupa cum constata George Gerbner, “de trasaturile regulate in ceea ce priveste decorurile, rolurile, tipurile de relatii si de actiuni prezentate cu o anumita frecventa. Prin intermediul acestor trasaturi regulate mass-media, televiziunea, ajunge sa creeze conceptia pe care membrii audientei si-o construiesc despre realitate generand un mediu cultural, o lume simbolica, iluzorie “.

    Exact aceasta lume simbolica, sesizata de Gerbner, constituie realitatea mitologica din care se impartaseste publicul si care cultiva, prin aceasta experienta rituala (vizionarea), “conceptii comune si stabile despre realitate”.

    Lipsit de religie sau de o profunda existenta religioasa si implicat in procesul vizionarii TV, intr-o modalitate ce vizeaza un act cu importante valente religioase, televiziunea da omului modern posibilitatea satisfacerii nevoii de absolut (doar temporar si, de fapt, numai in mod iluzoriu) prin intermediul televizorului.

    Astfel, cu cat setea de religios va fi mai mare, cu atat mai mult, in chip inconstient, omul modern va cauta in lumea micului ecran “mai multe modele exemplare pentru comportamentul si actiunile sale”. Arhetipul pe care el incearca astfel sa si-l satisfaca, puternic inscris in fiinta umana, este nevoia “de a-si asuma o umanitate ce are un model transuman, transcendent”. Aceasta deoarece omul religios, observa Eliade, “nu se recunoaste ca om adevarat decat in masura in care ii imita pe zei, pe eroii civilizatori (expresia setei sale de fiinta si fiintare), conformandu-se invataturii miturilor (deoarece gesturile zeilor sunt pastrate in mituri)”.

    “Functia de baza a mitului, spune Eliade, este aceea de a fixa modelele exemplare ale tuturor riturilor si ale tuturor activitatilor umane semnificative: alimentatie, sexualitate, munca, educatie etc. Omul imita gesturile exemplare ale zeilor, fie ca este vorba de o simpla functie fiziologica, precum alimentatia sau de o activitate sociala, economica, culturala sau militara etc.” Astfel poate fi explicata forta extraordinara pe care o manifesta televiziunea in inraurirea intregii existente a omului modern.

    Vizionarea ca act ritual, ca mod de reactualizare a miturilor TV in viata telespectatorului, este mijlocul prin care televizorul ca sanctuar al lumii moderne reuseste “purificarea” lumii reale de tot ceea ce este contrar ideologiei pe care o reprezinta, in esenta cea nihilista.

    Prin vizionarea TV, lumea reala este permanent atrasa catre modelul ei mitic, societatea suferind astfel un proces de conversie, de transformare continua dupa chipul si asemanarea lumii TV. Este greu de gasit un domeniu al vietii sociale, culturale, politice sau economice care sa nu fie atins de bagheta magica a acestei pseudorealitati. Putin probabil este sa gasim un obicei la moda care sa nu-si afle corespondentul pe micul ecran sau sa gasim o mentalitate, din cele care anima existenta omului contemporan, care sa nu fi fost modelata prin intermediul miturilor TV.

    Autor: Virgiliu Gheorghe»

    Apreciază

  18. Avatarul lui mircea.v mircea.v said, on noiembrie 5, 2020 at 11:19 pm

    Raspunsul unui preot nepomenitor:

    „Acum e vreme de prigoana si este bine sa fie transmisa Liturghia”
    In vremea asta de prigoana ei tocmai asta vor, ca totul sa fie pe internet, totul, orice activitate, orice actiune a omului, tocmai ca ei sa stie tot.
    Asa ca, in vremea asta de prigoana, cu atat mai mult nu trebuie internetul prezent in biserica.

    „Sant oamnei in strainatate si ei abia asteapta sa auda Liturghia, ca nu au unde sa mearga….”
    Pai asa ii incurajezi sa ramana acolo. Sa vina acasa, si aici e mult mai simplu de mers la Liturghie.

    Apreciază

  19. Avatarul lui mircea.v mircea.v said, on noiembrie 6, 2020 at 7:10 am

    Sfantul Paisie Aghioritul – vol2, Cuvinte duhovnicesti, pg 197

    „Peste putin toti cei ce vor avea televizor vor privi la televizor, dar vor fi vazuti si ei. Adica vor urmari si vor fi urmariti. Li se va controla astfel prin computer toata viata lor; ce spun, ce fac, totul. Vezi la ce fel de dictatura s-a gandit diavolul! La Bruxelles au o cladire intreaga cu 666, in care-si adapostesc computerul. Acest computer poate controla miliarde de oameni – sant aproape 6 miliarde toata lumea. Toate le vor fi cunoscute printr-o rasucire de buton. Unii europeni s-au impotrivit, deoarece se tem de dictatura mondiala. Noi, ortodocsii, ne impotrivim, pentru ca nu il vrem pe Antihrist si, fireste, nici dictatura lui.”

    Asa ca, smartfon, smart-tv, smart-contor(utilitati), smart-electrocasnice…, care de fapt sant computere legate la internet, sant de fapt dictatura lui Antihrist. Iar ortodoxul nu vrea asa ceva, nu trebuie sa vrea asa ceva.

    Mai putem vorbi de internet in biserica?

    Apreciază

  20. […] Propunere de dezbatere: pro sau contra inregistrarii si transmiterii Sfintei Liturghii pe internet? […]

    Apreciază

  21. […] Propunere de dezbatere: pro sau contra inregistrarii si transmiterii Sfintei Liturghii pe internet? […]

    Apreciază

  22. […] Propunere de dezbatere: pro sau contra inregistrarii si transmiterii Sfintei Liturghii pe internet? […]

    Apreciază

  23. […] Propunere de dezbatere: pro sau contra inregistrarii si transmiterii Sfintei Liturghii pe internet? […]

    Apreciază


Responsabilitatea juridică pentru conţinutul comentariilor dvs. vă revine în exclusivitate.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.