DOCTORUL STREINU-CERCEL ȘI VIRUSUL-CARE-SE-PLIMBĂ-PE-STRADĂ

Sursa: https://vocearomanului.ro/doctorul-streinu-cercel-si-virusul-care-se-plimba-pe-strada/

Kim Sneppen, profesor de biocomplexitate la Institutul Niels Bohr din Copenhaga, și unul dintre cei mai importanți epidemiologi danezi a declarat, la 17 septembrie[1], că ”există indicii conform cărora suedezii au căpătat unele elemente de imunitate la boală care, laolaltă cu măsurile” – așa cum știm, deloc spectaculoase – ”de prevenire a infecțiilor, sunt suficiente pentru a menține, în continuare, pragul îmbolnăvirilor foarte scăzut”.

Conform cifrelor oferite de OurWorlddinData[2] Suedia a înregistrat vineri, 18 septembrie, o medie zilnică de 23 de cazuri la un milion de locuitori, pentru toate cele șapte zile precedente, comparativ cu 61 de cazuri în Danemarca și 20 în Norvegia.

Desigur, Sneppen a reiterat faptul că Suedia a înregistrat, în aprilie, mai și iunie rate ale mortalității mult mai mari decât Danemarca. ”Aceasta este ceea ce ei au plătit”, a spus el. ”Partea bună a lucrurilor ar fi că, probabil, au ajuns la sfârșit.”

Iar epidemiologul de stat al Danemarcei, Kåre Mølbak, a avertizat, la o conferință de presă, că țara se află deocamdată în primul val de infecție, care nu a avut timp să se dezvolte complet în primăvară, ”fiindcă” – spunea el – [atunci] ”am intrat în hibernare”.

Cu același prilej, Søren Riis Paludan, profesor de biomedicină la Universitatea Aarhus, a declarat că imensa majoritate a dovezilor sugerează că Agenția de Sănătate Publică din Suedia a avut dreptate alegând să urmeze o strategie care a permis dezvoltarea controlată a imunității. ”Se poate argumenta că au ales soluția corectă, dar au fost slab pregătiți la început și nu și-au putut proteja vulnerabilii”[3], a spus el, referindu-se la situația celor internați în azilele de bătrâni. Care, însă – și asta nu se mai spune – au avut aceeași soartă mai peste tot în restul Europei.

Atitudini oneste, greu de imaginat la noi unde, atunci când vine vorba despre acest subiect, guvernanții, medicii din garda pretoriană și, mai ales, presa miluită nu prididesc să jelească, cu lacrimi de crocodil, morții Suediei, noi fiind, în imaginația lor, mult prea stupizi pentru a realiza că, prin închiderea agresivă pe care am suportat-o, n-am izbutit decât să întârziem procesul și că, la sfârșit, rezultatele noastre vor fi chiar mult mai proaste, câtă vreme ne mor nu doar bolnavii de covid, ci și toți ceilalți care nu primesc ajutor medical în timp util. Nemaivorbind despre inevitabilul faliment economic care își va cere și el, cât de curând, obolul de vieți…

În rest, ni se pare mai de bon ton să ne comparăm cu… China.

Astfel, acum câteva zile, dr. Streinu Cercel, care a prins iarăși glas, trăgând ”un semnal de alarmă” cu privire la ”turnura luată de noul coronavirus în ultima perioadă” observa că, spre deosebire de ceea ce se întâmplă în Europa, la Beijing nu a fost înregistrat, în ultimele zile, niciun caz, ”ceea ce este” – în opinia domniei sale – de-a dreptul… ”wow!”, domnia sa punând această evoluție exclusiv pe seama lipsei noastră de disciplină[4].

Dar, poate că nu e inutil de menționat faptul că măsurile anticovid din China nu au fost niciodată luate la nivelul întregii țări, ci numai în acele regiuni unde au fost înregistrate cazuri și, firește, în funcție de numărul acestora.

Este interesantă, din acest punct de vedere, mărturia Corinei, ”expat în China pe vremea coronavirusului”, înregistrată de jurnalista Cora Muntean, într-o splendidă carte de reportaje despre care publicația noastră a mai scris.[5]

Spicuim, foarte pe scurt, câte ceva din ceea ce spune Corina, care locuiește, împreună cu soțul său, în Suzhou, provincia Jiangsu:

”[…] Noi nu am fost forțați să stăm în casă, am fost sfătuiți să o facem.(subl. ns.)Și am respectat recomandarea, pentru că aici există o încredere destul de mare, din partea chinezilor, în autorități. […] În primele două săptămâni am ieșit în fiecare zi să plimbăm cățeii pe aleile rezidenței, un complex mare, cu multe spații verzi. Am ales ore mai nepotrivite pentru localnici, de exemplu la prânz și spre miezul nopții.” (subl. ns.)

Așadar, iată, străzile pustii nu erau patrulate de mașini ale poliției, lătrând la megafoane ordinul de a sta în casă, sau cântând imnul Chinei, oamenii puteau ieși oricând alegeau să o facă, chiar și noaptea… Și nicio vorbă despre orele speciale de cumpărături pentru vârstnici….

Mai departe:

”De la început s-a anunțat că nu se pot concedia angajații în această perioadă. Că salariile trebuie plătite. (subl.ns.) Firmele din zonă au beneficiat în februarie de gratuitate pentru chirie (recomandare din partea statului) și în martie chiria a fost redusă.” Iar la redeschidere,” […] au fost controlate și a trebuit să îndeplinească anumite condiții – să aibă măști pentru angajați, dezinfectant, personal care să ia temperatura etc.” Cât privește funcționarea spitalelor, Corina spune că au fost create clinici de febră (fever clinics), unde cei care au prezentat simptome de răceală (și mai ales febră) au fost sfătuiți să meargă. Altundeva nu te primeau. […] Procedura însemna un consult și, eventual, un test de covid 19, dacă a considerat medicul.”(subl. ns.)

Care va să zică, cel puțin așa pricep eu, restul pacienților erau tratați normal, în spitalele obișnuite… iar pacienții suspecți de covid 19 mergeau la aceste clinici speciale unde puteau beneficia chiar de un consult… Wow, wow, wow!

Trebuie să spunem, însă, că e vorba despre o provincie care, cel puțin la vremea respectivă, avea un număr relativ mic de cazuri, și cu siguranță că acolo unde se impunea, restricțiile au fost mult mai severe. După cum au existat și zone fără nicio restricție, unde s-a lucrat în continuare, și care au susținut din punct de vedere economic zonele aflate în lockdown mai mult sau mai puțin sever.

Or, la noi masurile au fost luate otova, populația unei țări întregi fiind arestată la domiciliu și neputând ieși din casă fără acele umilitoare declarații pe proprie răspundere despre care nici acum nu știm creația cărei minți înfierbântate vor fi fost!

Iar dacă la ora actuală China este ”wow”, așa cum spune dr. Streinu Cercel, lucrul acesta nu se datorează numaidecât ”disciplinei”, fiindcă popoarele sunt la fel – este suficient să vezi ce s-a întâmplat pe litoralul chinezesc, ”în plină pandemie”, ca să folosesc o expresie multiubită de mass media românească, ca să înțelegi asta –, cât mai cu seamă faptului că acolo s-a lucrat cu cap și cu responsabilitate, liderii chinezi având grijă să nu distrugă țara, în vreme ce ai noștri au procedat și continuă să procedeze atât de demențial, cu atâta ură față de populație (cel puțin așa se simte, iar ei nu fac absolut nimic pentru a schimba această percepție), de parcă și-ar dori cu tot dinadinsul demolarea economică a României.

Revenind la Suedia, care nu și-a putut proteja vulnerabilii din căminele de bătrâni (de parcă restul țărilor ar fi făcut, din acest punct de vedere, treabă mai bună!), nu ne putem gândi fără fiori reci pe șira spinării ce s-ar fi putut întâmpla dacă planul iresponsabil al doctorului Streinu Cercel privind carantinarea vârsnicilor undeva departe, separat de familiile lor, ar fi fost pus în practică. Situația lor ar fi devenit similară cu a pacienților din azilele de bătrâni și ar fi murit pe capete. Fără ca ordinea și disciplina atât de dragi directorului de la Balș să le poată fi de cel mai mic ajutor! Și nici măcar în această situație nu am fi avut vreun motiv, cât de cât plauzibil, de a ne compara cu Suedia, câtă vreme morții noștri ar fi fost infinit mai numeroși!

Să ne mai mirăm, atunci, că despre exemplul Suediei dr. Streinu Cercel nu spune niciun cuvânt? Și că nici nu este întrebat? Dar cine altcineva ar putea să ne explice cum se face că, în pofida faptului că suedezii nu poartă mască, la ei virusul nu mai vrea să se plimbe pe stradă?

De Nedeea Burca