SACCSIV – blog ortodox

Sfântul sfințit Ilie Lacatusu, cel cu moaște întregi, cel iubit de mulțime de popor și ignorat de Ierarhi, făcător de minuni (1909-1983)

Posted in ILIE LACATUSU by saccsiv on iulie 25, 2020

Sursa: https://bucovinaprofunda.com/2020/07/22/sfantul-sfintit-ilie-marturisitorul-cel-cu-moaste-intregi-cel-iubit-de-multime-de-popor-si-ignorat-de-administratia-eclesiala-mistic-legionar-facator-de-minuni-inca-din-timpul-vietii-si-grabnic-aju/

Sfântul sfințit

Ilie Mărturisitorul

(1909-1983)

22 iulie: pomenirea celui între sfinți părintele nostru Ilie Lăcătuşu, mărturisitorul cel cu moaște întregi, cel iubit de mulțime de popor și ignorat de administrația eclesială, mistic legionar, făcător de minuni încă din timpul vieții și grabnic ajutătorul

Născut la 6 decembrie 1909 în satul Crăpăturile, jud. Vâlcea, ca al doilea copil din cei şapte ai familiei Lăcătuşu. De la părinţii săi (ţărani vrednici, tatăl cântăreţ bisericesc) va deprinde de mic dragostea de Biserică. În timpul şcolii va creşte duhovniceşte şi va absolvi Seminarul teologic Sf. Nicolae de la Râmnicu Vâlcea (1923-1930) cu Diploma de virtute, cum avem mărturie: „pentru aptitudini sufleteşti care îl disting între colegii lui”. Rezultatele obţinute la Facultatea de Teologie din Bucureşti (1930-1934) sunt excelente. La 5 iulie 1931 s-a căsătorit cu învăţătoarea Ecaterina Popescu, cu care va avea 5 copii. După absolvirea studiilor, la 1 septembrie 1934 a fost hirotonit preot pe seama parohiei Osica de Jos din plasa Caracal (jud. Olt), unde a slujit până la 1 noiembrie 1934, când a fost transferat în satul Buiceşti din jud. Olt. Ani de zile, viaţa părintelui se va scurge liniştită, ocupându-se cu râvnă de misiunea preoţească şi de creşterea copiilor.

În anul 1942 este detaşat preot misionar în Transnistria, propovăduind cuvântul Evangheliei la Odessa şi la Serseniţa din judeţul Ribniţa. În primăvara anului 1943 s-a întors în ţară, unde îl aşteptau copiii şi o soţie bolnavă. Regimul comunist instaurat de tancurile sovietice avea să-i „răsplătească” râvna pentru propovăduire, cu atât mai mult cu cât fusese încadrat şi în Mişcarea Legionară. De aceea părintele Ilie Lăcătuşu a suferit pentru Biserică şi neam, ducându-şi crucea grea prin închisori.

La 19 iulie 1952 este arestat, condamnat şi trimis în colonia de muncă MAI Galeşu de la Canal, până în octombrie 1952 când a fost dus în colonia Peninsula, unde a făcut parte din celebra brigadă de exterminare a preoţilor. În septembrie 1953, din cauza înrăutăţirii stării de sănătate, este mutat la Târgu-Ocna. În 1954 este eliberat, dar în 1959 este rearestat şi condamnat, rămânând în temniţă până la decretul din 1964. Este dus la muncă silnică în Deltă, la Periprava, în lotul preoţilor olteni (peste 200 din cei peste 400 aflaţi în acea colonie). Aici l-au întâlnit mulţi (arhim. Iustin Pârvu, dr. Aristide Lefa) care mărturisesc despre viaţa şi sfinţenia lui. Era smerit, blând şi drept, grăia cu deosebită înţelepciune şi pricepere, era dulce la cuvânt şi cu o inimă milostivă. A iubit mult oamenii şi pentru mântuirea lor a ales calea Crucii devenind un model de viaţă pus în slujba Domnului.sf ilie lacatusu - salut

La eliberare, 6 mai 1964, avea calificarea de zidar, categoria a V-a. Starea sănătăţii sale era mult înrăutăţită. I se stabileşte domiciliu forţat la Bolintin, unde lucrează ca zidar. Începând din 20 decembrie 1964, părintele Ilie Lăcătuşu a slujit în parohia Gârdeşti (protoieria Videle) din jud. Teleorman, iar în 1970 este transferat în satul Cucuruzu din comuna Răsuceni (jud. Giurgiu), de unde la 11 ianuarie 1978 a fost pensionat la cerere.

Suferinţele îndurate i-au afectat mult sănătatea. Sfârşitul vieţii (pe care şi-l anunţase mai înainte: dacă nu va muri până în data de 22 iulie, va mai trăi doi ani; tot atunci a spus că atunci când va muri soţia dânsului, peste 15 ani, să fie îngropată lângă el) îl găseşte pe un pat al spitalului Panduri. Trece la cele veşnice exact la 22 iulie 1983 şi este înmormântat în cripta familiei din cimitirul Giuleşti, Bucureşti.

Pe 29 septembrie 1998, la înmormântarea soţiei sale, s-a făcut şi deshumarea părintelui. Cei prezenţi s-au aflat în faţa unui fapt uimitor: Dumnezeu descoperise moaştele sale. Trupul (în greutate de 7-8 kg) nestricăcios, frumos mirositor, uscat şi uşor, pielea de culoarea alunului, păstrându-şi dimensiunile şi aspectul, privirea căruia nu provoacă spaimă ci bucurie duhovnicească, dădea dovada sfinţeniei de dincolo de mormânt.

În momentul descoperirii trupului neputrezit, Mihai Spirache (nepotul părintelui) l-a atins pe pr. Ilie, iar timp de o săptămână mâna dreaptă şi-a păstrat mirosul de smirnă, specific sfintelor moaşte. Rudele au lăsat mai multe săptămâni trupul în contact cu aerul, acesta neafectând în nici un fel trupul părintelui. Atunci, fiica părintelui, Maria Sabina Spirache, singurul urmaş direct în viaţă, a înaintat la 5 octombrie 1998 un memoriu Arhiepiscopiei Bucureştilor despre această descoperire. Pe 16 iulie 1999, Biroul de presă al Patriarhiei Române şi-a expus poziţia cu privire la dosarul de canonizare al părintelui Ilie.

Trupul său a fost ţinut în taină până la 27 februarie 2000, deoarece Patriarhia nu dăduse binecuvântare pentru a fi văzut. Urmaşii părintelui au solicitat preoţilor şi ierarhilor din ţară şi de peste hotare să facă slujbe de dezlegare. Din data de 1 mai 1999 la Mănăstirea Frăsinei s-au făcut 40 slujbe de dezlegare, după Sfânta Liturghie. Cu ocazia parastasului de un an de la deshumare (29 septembrie 1999), într-o atmosferă tainică, PS Teodosie Snagoveanul, episcop vicar al Arhiepiscopiei Bucureştilor, i-a citit o rugăciune de dezlegare pentru eventualele păcate mari sau anateme care ar împiedica trupul să putrezească. La 6 februarie 2000, mitropolitul Serafim Joantă a oficiat o slujbă religioasă cu rugăciunile de dezlegare. Trupul a rămas în continuare neputrezit şi ca urmare, Patriarhia i-a deschis părintelui un dosar de canonizare, dând binecuvântare pentru a se deschide cripta care-l adăposteşte.

În jurul mănăstirii Petru-Vodă, al cărei stareţ este părintele Iustin Pârvu, există deja un cult al Preotului mărturisitor, ba chiar a fost pictat pe un perete exterior al bisericii. Stareţul mănăstirii este unul dintre cei care au petrecut ani grei de închisoare (17) şi l-a cunoscut pe părintele Ilie. Acesta mai este pictat şi pe alte biserici din ţară.

Mai multe asociaţii şi fundaţii au alcătuit un memoriu prin care se cerea Sinodului deschiderea dosarului de canonizare, trecerea în rândul sfinţilor Bisericii. Credincioşii îl cinstesc ca pe un sfânt şi se roagă lui. În prezent moaştele sale se află în cripta cimitirului Adormirea Maicii Domnului din cartierul Giuleşti (Bucureşti), unde a fost înmormântat, într-un sicriu nou, din sticlă, pentru a fi văzut de oricine. Mulţi credincioşi merg să se închine, să-i ceară ajutorul şi multe minuni s-au întâmplat în acest sens. Părintele Ilie este pentru noi un exemplu de trăire creştină a acestor vremuri.

Comunicatul Biroului de presă al Arhiepiscopiei Bucureştilor:

Privitor la îmbucurătoarea descoperire a trupului neputrezit al Părintelui Ilie Lăcătuşu, Sfânta Arhiepiscopie a Bucureştiului aduce cu bucurie duhovnicească la cunoştinţa tuturor credincioşilor următoarele: – potrivit rânduielilor bisericeşti statornicite în Biserica Mântuitorului nostru Iisus Hristos de către Sfinţii Părinţi ai Bisericii, actul canonizării constituie o lucrare sfântă şi dumnezeiască ce impune o atitudine plină de evlavie şi de smerenie, în căutarea tuturor mărturiilor necesare unui astfel de moment, care impune etape şi strădanii deosebite, aşa cum s-a procedat în cazul proclamării sfinţilor canonizaţi în Biserica Ortodoxă. Această cale a fost urmată şi de Biserica noastră pentru proclamarea sfinţilor români în anul 1955 şi 1992, pentru canonizarea cărora au fost necesari ani mulţi de evlavioasă şi trudnică cercetare a tuturor mărturiilor duhovniceşti absolut trebuincioase. Nădăjduind în lumina Duhului Sfânt, să ne sporim credinţa , iubirea şi rugăciunea, ca astfel «să cunoaştem cu adevărat iubirea lui Hristos, Cea mai presus de conştiinţă, ca să ne umplem de toată plinătatea lui Dumnezeu» (Efes. III, 19)”.

Părintele era un om al rugăciunii. Indiferent ce se întâmpla în jur, era mereu cu mintea la Dumnezeu. Rugăciunea lui era profundă şi neîncetată, ceea ce-l făcea să vadă lucrurile mai clar, în profunzimea lor, mai aproape de Adevăr. Era un bun sfătuitor şi nu se implica decât în probleme de ordin duhovnicesc. Stătea mereu retras şi medita, iar de câte ori apărea o problemă în cadrul închisorii, găsea soluţia duhovnicească spre salvarea colegilor de suferinţă. Mulţi deţinuţi nu rezistau presiunilor psihice şi fizice la care erau supuşi, de aceea unii încercau să evadeze, alţii intenţionau să se sinucidă, iar alţii să se lepede de Hristos, pentru a scăpa de chinuri. Foamea şi suferinţa atinseseră culmi maxime. În aceste împrejurări, părintele pe mulţi îi îmbărbăta, le era alinare, făcând ca sfaturile sale să fie un leac pentru cei închişi împreună cu el. Cu toate presiunile făcute, rugăciunea şi răbdarea, iubirea, nădejdea şi credinţa îl ajutau pe părintele Ilie să-şi menţină pacea interioară, rămânând neclintit în faţa urii şi a răutăţii, a violenţei şi a tuturor lucrărilor demonice ce se exercitau asupra lor. Mereu găsea soluţii pacificatoare, iar împotriva ighemonilor închisorii nu avea nimic de obiectat. Singura lui vină era că nu putea fi reeducat.  (hotnews.ro)

Mărturia Părintelui Ioan de la Rarău:

„Aflând de la cineva de la Bucureşti de părintele Ilie Lăcătuşu, care zicea că părintele vorbeşte şi face minuni, de curiozitate am mers şi eu la un prieten care avea maşină şi m-a dus la cimitir. Eu nu cunosc Bucureştiul şi nu ştiam unde să merg. Şi a vrut Dumnezeu ca să vină fata părintelui Ilie Lăcătuşu la cimitir acolo, deşi nu fusese de vreo două-trei zile. Am socotit că Dumnezeu a vrut aşa ca să-mi facă un favor, pentru că eram străin de Bucureşti, la distanţă foarte mare şi poate pentru dorinţa asta de a-l vedea şi de a se confirma ceea ce am auzit, să văd personal cu ochii mei, Dumnezeu a vrut ca fata să vină.

Şi intrând înăuntru, am văzut un mort adevărat, cu ochii închişi, complet, nemişcat. M-am mirat când l-am văzut fără capac deasupra, fără mirosuri. Omul, când moare, în două-trei zile trebuie să-l trateze cu fel de fel de chimicale ca să nu răspândească mirosuri, ca să nu putrezească imediat; sunt mulţi care au început să putrezească din cauza păcatelor. Iar el – nimic, de atâţia ani, trăind în aer ca toţi oamenii, şi descoperit, şi fără niciun fel de miros. M-am pus în genunchi şi capul l-am aplecat pe sicriu şi am făcut o rugăciune. Şi, bineînţeles, în rugăciune am pomenit pe Mântuitorul, Maica Domnului şi după aceea pe el, personal, ca să se roage pentru iertarea păcatelor mele. Şi când am ridicat capul şi m-am uitat la el, era cu ochii deschişi mari. Atunci, neaşteptat – pentru că sfântul face minuni, deschide ochii, se mişcă, vorbeşte la cei care sunt vrednici – eu, socotindu-mă cu totul nevrednic de aşa ceva, am rămas impresionat când am văzut că a deschis ochii mari. Am plecat din nou capul şi am făcut o rugăciune şi când am ridicat din nou capul, ochii i-a mişcat în direcţia mea, se uita cum se uită oamenii fără să învârtă capul – dar ochii i-a învârtit exact spre mine. Şi fata Părintelui Lăcătuşu zice: „Părinte, tata vrea să-ţi vorbească, întreabă ceva”. Şi, în clipa aceea, neaşteptând altă invitaţie, m-am uitat în spate, ştiam când eram eu în cimitir mai erau vreo trei oameni – acum erau vreo patruzeci-cincizeci de oameni în spatele meu. Şi atunci m-am ridicat şi am plecat.

Şi am rămas cu convingerea că Sfântul Ilie Lăcătuşu este un sfânt cu adevărat mare, mare înaintea lui Dumnezeu. Nu-i cunosc activitatea, nu-i cunosc viaţa, ştiu că a fost un preot care a făcut puşcărie pe timpul comuniştilor şi din cauza asta nu vor să-l canonizeze conducătorii.

Am mai mers altădată, ca la doi ani, şi am intrat iar la părintele Ilie Lăcătuşu. Am pus iarăşi capul pe sicriu şi m-am rugat; înainte însă iarăşi am pus mâinile mele pe mâinile lui – ţepene complet, reci ca gheaţa, cum sunt morţii şi, după ce m-am rugat puţin, am pus mâinile mele pe mâinile lui şi am văzut că mâinile lui se mişcă în sus şi în jos, se mişcau cu mâinile mele…

– Mâinile mele erau pe mâinile lui şi am văzut că mâinile lui nu mai erau reci ca gheaţa, erau calde. Şi am mişcat să văd dacă se mişcă. Se mişcau mâinile şi am rămas uimit. Am văzut un mort, da’ nu-i mort, un mort viu.

– Nu mai erau rigide?

– Nu, absolut deloc. Erau flexibile.

– Nu se vedeau semne de putrefacţie…

– Absolut nimic, ca viu, şi cu mustaţă şi cu tot absolut.

– Cu părintele Ilie aţi auzit şi alte minuni?

– Spunea cineva că a vorbit cu el şi am rămas atunci foarte gânditor: cum poate un mort după atâţia ani să vorbească? Cum poate de atâţia ani să fie şi să nu putrezească. Şi am auzit că ar fi spus, înainte de a muri: „Pe mine mă îngropaţi jos dar după nu ştiu câţi ani, o să puneţi preoteasa în locul meu şi pe mine o să mă lăsaţi deasupra” – exact cum s-a întâmplat acum. Era deci şi înainte văzător cu duhul, prin darul proorociei. Dacă n-ar fi fost sfinţii aceştia care străjuiesc ţara noastră din toate părţile şi se roagă pentru noi, nu ştiu ce s-ar fi întâmplat.

– Vă rugaţi lui ca unui sfânt? Faceţi rugăciuni către părintele Ilie?

– Nu ştiu cât de mult mă rog eu, dar ştiu că este un sfânt, un mare sfânt, aşa cum este şi Sfântul Calinic de la Cernica, Sfânta Cuvioasă Parascheva, Sfântul Dimitrie Basarabov, Sfânta Filofteia, sfinţi mari, mari de tot. (rev. Atitudini, 3/2008.)

Mărturia Părintelui Iustin Pârvu:

„Cu Părintele Ilie Lăcătuşu am stat 4 ani la Periprava, în Deltă. El s-a remarcat, în general, prin interiorizarea lui puternică şi prin tăcere; rar îl auzeai vorbind ceva, şi atunci când o făcea, era foarte important ceea ce spunea, de cele mai multe ori ne îndemna să ne rugăm atunci când eram în vreo primejdie. Despre acest om pot să spun că avea cu adevărat darul smereniei. Căuta tot timpul să nu iasă în evidenţă cu ceva, făcea pe neînsemnatul. Îmi amintesc de o întâmplare minunată din Deltă, când Părintele Ilie a jucat un rol foarte important. În 30 ianuarie, ne-au trimis în colonie, la canal la tăiat de stuf. Vă daţi seama ce însemna lucrul acesta pe un frig de iarnă? Moarte curată. Eram toţi înspăimântaţi, mai ales că îi văzusem şi pe caraliii noştri cu mitraliera, vreo patru mitraliere. Probabil aşteptau să ne execute, crezând că vom refuza comanda. Era o deschidere acolo, de apă, de vreo patruzeci de hectare şi stuful era tocmai în adâncime. Toţi am început să murmurăm şi nu prea aveam de gând să intrăm în apă. Ne-au ordonat să intrăm şi să scoatem câte doi snopi. Pentru cine făceam noi astea? Nu avea niciun sens. Măi, şi cum să intri în apă? Calci te duci într-o ştioalnă, nu te mai scoate nimeni de acolo. Am ezitat la început. Dar Părintele Ilie a avut un cuvânt foarte ferm şi ne-a îmbărbătat pe toţi: „Măi, intrăm pentru că ăştia îs puşi pe gând rău; ăştia trag în noi. Să intrăm în apă, că Maica Domnului şi Sfinţii Trei Ierarhi ne vor scoate nevătămaţi”. Măi, şi am intrat. Am ajuns acolo, până la bărbie am intrat în apă. Am tăiat frumos snopi. Şi ne miram cu toţii că lucram ca pe uscat. Unii până la piept, unii până la gât, unii în sfârşit până la jumătate, cum ne-a prins locul pe fiecare acolo. Şi am scos. Am mers vreo trei ore în apă, şi am scos la mal cei doi snopi. Dar nu era numai aşa că-l tai cu frunze, trebuia frumos, curăţat, măsurat, pus la dimensiune şi era un ger de – 30° afară, gheaţa groasă de 20-25 cm, încât se vedea nufărul galben înflorit sub gheaţă. Sus ne însoţeau nişte păsări, care ne-au urmărit în tot acest timp şi dedesubt florile de sub gheaţă. Ei bine, eram cu toţii nevătămaţi şi uzi. Curgea apa de pe noi. Mare minune a fost atunci. Că dimineaţa, când am intrat noi era ceaţă, nori şi rece, aşa te prindea la oase. Şi dintr-odată a apărut soarele, măi băieţi, s-a luminat de ziuă. Era o căldură, de se minunau şi caraliii. Ne-am dezbrăcat şi s-au uscat hainele ca la cea mai fierbinte sobă, aşa aburi ieşeau din toate. Ne-am încălţat, ne-am îmbrăcat şi hai la colonie. Şi aşa Maica Domnului şi Sfinţii Trei Ierarhi au fost cu noi şi ne-au ajutat, chiar în ziua de 30 ianuarie. Şi vă spun că nu s-a întâmplat să fie niciun bolnav, niciun internat, n-o fost nimic. Şi aceasta datorită rugăciunilor Părintelui Ilie, că altfel cred că eram cu toţii morţi”. (ibid.)

Mărturia lui Emanoil Paraschivaş:

(la Aiud) „În timp ce aşteptam „îndrumătorul” un domn s-a apropiat de mine şi mi-a spus: „Domnule Emanoil Pindu! Am ascuns, cu mult timp înainte de a mă aresta, în tivul de la mâneca cămăşii, o fărâmă de Sfântă Împărtăşanie (era luni, prima zi din Săptămâna Mare). Pregătiţi-vă, căci Sâmbătă, de Sfânta Înviere, v-o dau”. Normal trebuia să-l întreb: de unde ştie cine sunt, deoarece puteam să bag mâna în foc că nu l-am văzut în viaţa mea. Şi în al doilea rând de unde ştie unde voi fi repartizat, cum a aflat unde va fi dânsul pironit şi… cum va izbuti să-mi dea Sfânta Cuminecătură? Din toate acestea, nimic. Am luat totul în serios şi a doua zi, stăteam singur într-o celulă, am început să execut pregătirea… Molcomit de acest adevăr, m-am spovedit Ziditorului, spunând în fiecare zi tot răul de care mi-am amintit. Sâmbătă, când au început să cânte clopotele de la Biserica apropiată Puşcăriei, am auzit, prin MORSE aplicat în plafonul celulei mele: GATA. M-am dus la fereastră şi în dreptul unei găurele făcute de cineva la oblonul ce oprea soarele să-mi dea bineţe, am văzut atârnând o sforicică ce mi-a adus LUMINA CEA ADEVĂRATĂ.

Tulburarea mea, care căpătase forme alarmante: „dacă Sfânta Împărtăşanie mi-a fost dată de Sfântul Ilie Lăcătuşu sau cel rău îşi bate joc de mine făcându-mă să mă laud că un sfânt m-a împărtăşit”, a fost limpezită de Prea Cucernicul Stareţ de la Mănăstirea Petru Vodă, Iustin Pârvu. Aflând că Sfinţia Sa a fost prieten apropiat cu Sfântul Ilie Lăcătuşu şi că au îndurat împreună terorile comuniste la Aiud şi Periprava, în perioada când şi eu mă târam pe acolo, m-am dus la Cinstitul Stareţ. Acesta mi-a luat perdeaua de clătinare, asigurându-mă că Sfânta Împărtăşanie dată de Sfântul Ilie Lăcătuşu reprezintă o realitate. De atunci am realizat că Mâna Domnului îl ocroteşte pe fiecare om, când se roagă. Doamne, iartă-mă şi mă miluieşte.”(„Jocul destinului”, Ed. Brad, p.133,152)

Sursa: “Martiri si marturisitori romani din secolul XX” – Fabian Seiche

Sursa: http://vladherman.blogspot.com/2013/10/minunile-sfantului-ilie-lacatusu.html#.XxvGenVMQy5

Minunile Sfantului Ilie Lacatusu

„Am avut incredere ca pa­rin­tele ne ajuta”
Ma numesc Tatiana Tatarcan, sunt domiciliata in lo­ca­­li­ta­tea Botosani, actual locuiesc in Italia. Incerc cat mai pe scurt sa va scriu despre minunea pe care parintele Ilie Lacatusu a facut-o cu familia mea. Era in anul 2003, cand, dis­perata de situatia financiara in care ne gaseam – ra­ma­se­sem fara serviciu eu si sotul, aveam o fata studenta, ca­sa­torita, care astepta un copil, ginerele si el era student dintr-o fa­milie modesta, alta fata, eleva in ultimul an de liceu -, cu mul­te datorii in spate, am inceput a bate drumurile ma­nas­tirilor pentru rugaciune. Toata viata noastra am cautat me­reu ajutorul Domnului, prin intermediul rugaciunilor si pla­ta slujbelor la biserici si manastiri, si totdeauna Domnul ne-a miluit. Asa ca si in acel moment greu am fost la ma­nas­tirea Petru Voda, la parintele Justin, el ne-a incurajat si a­cum, dupa ani de zile, ne-am dat seama ca datorita ru­ga­ciu­nilor lui catre parintele Ilie Lacatusu s-a intamplat mi­nu­nea.

Intre timp, sotul meu plecase in Spania in cautare de lucru, dar, la plecare, a mers sa ia binecuvantare de la du­hovnicul nostru, parintele Ioan de la Manastirea Popauti din Bo­tosani, care i-a dat un pliant cu sfaturi duhovnicesti, cu icoana Sfantului Marturisitor Ilie Lacatusu, cu recoman­da­rea de a o lua cu el in Spania. Noi am privit-o, dar nu mai au­zisem de el si practic, spre rusinea noastra, nu am dat ma­re importanta atunci, ba, pe deasupra, a si uitat-o acasa. Bi­neinteles ca, ajuns acolo, nu gasea nimic de lucru si a­tunci mi-a spus sa-i trimit prin posta pliantul cu parintele. In ziua in care am pus la posta pliantul, si-a gasit de lucru, dar nu prea castiga bine. Eu, ramasa in tara, am continuat ru­gaciunile si pelerinajele la manastiri, am fost iar la pa­rin­tele Justin si, nu mult dupa aceea, am avut un vis in care mi se spunea ca, daca vreau sa scap de necazuri, sa merg la Bu­curesti, sa-l caut pe parintele Ilie Lacatusu si mi-a fost re­pe­tat de trei ori numele sau. Vreau sa precizez ca nu am fa­cut atunci nicio legatura cu pliantul si nu am retinut ca era vorba despre sfantul din pliant. Complet ig­no­ranti!!! (Iarta-ma, parinte!)
Ducandu-ma la parintele Ioan, duhovnicul nostru, cu sfiala i-am spus de vis, pentru ca el nu ne permitea sa cre­dem in visuri, dar a fost un vis deosebit si ceva ma in­dem­na sa-i spun. El m-a binecuvantat imediat de drum si mi-a spus ca moastele sunt la cimitirul Giulesti, sa merg i­me­diat. A fost totul o minune apoi, pentru ca nu aveam nici bani de drum, dar s-au oranduit toate de la Dumnezeu, cu rugaciunile parintelui Ilie, am gasit bani, am fost la moas­tele sale, intr-o luna de zile eram si plecata in Italia. Aco­lo mi-am gasit de lucru imediat, mi-au facut toate actele, nu am stat nicio zi ilegal in Italia; stiti ca atunci era greu cu vizele de lucru, dar la mine s-au facut toate ca pe roate, mi-am platit in cateva luni toate datoriile, care erau de or­di­nul multor milioane, ca, la un moment dat, cineva din fa­mi­lie mi-a spus ca e mare minune sa-mi imprumute per­soa­ne straine atatia bani cu increderea ca eu ii voi inapoia vreo­data. Apoi, dupa numai zece luni, familia la care am lu­­crat atunci mi-a chemat si sotul, i-a facut si lui actele le­gale, am si locuit la ei doi ani si jumatate fara sa platim chi­rie.
In fiecare an de atunci, cand mergem in concediu in ta­ra, mergem sa ne inchinam la moastele parintelui Ilie, ca sa-i mul­tumim pentru ajutor. Asa am cunoscut-o si pe fata dum­­­nealui (Dumnezeu sa o ierte), venea special pentru noi si ne deschidea chilia pentru inchinare, desi noi nu o con­tac­tam inainte. Ea ne-a spus ca este inexplicabil cum re­u­ses­te sa fie in contact permanent cu parintele si acesta ii spune cand sa mearga la cimitir, ca o asteapta cineva. Oda­ta era in cripta si ne-a chemat din multime si ne-a spus ca ea stie cine vine cu ganduri curate si pentru ce vine, aude tot ce vorbim noi afara si atunci ne-a dat o cartulie cu icoa­na Maicii Domnului si a parintelui pe coperte, care contine do­ua paraclise si este editata de manastirea Petru Voda si ne-a spus asa: „Tatal meu a spus sa cititi in avion ru­ga­ciu­ni­le” – dar ea nu avea de unde sti ca noi avem bilet la avion si ca in acea zi ne duceam in Italia. Ajunsi la bordul avi­o­nu­lui am scos amandoi carticelele si ne-am pus pe citit. Pe dea­supra Croatiei am avut parte de o furtuna groaznica si ca­re a scuturat avionul din toate incheieturile, de au in­cre­me­nit toti, personalul avionului era speriat de groaza, nu se auzea un sunet si noi am putut citi in liniste paraclisele Mai­cii Domnului. Ne-am speriat si noi, dar am avut in­cre­de­re ca parintele ne ajuta si vom scapa cu bine. De atunci nu ne mai despartim de acele carticele, care sunt bi­ne­cu­van­tate de parintele Ilie.
Am enumerat numai cateva dintre minunile parintelui Ilie Lacatusu, dar noi simtim mereu ajutorul lui si speram ca ne va ajuta sa ne intoarcem la timp acasa. Deci, in final Ii mu­ltumim lui Dumnezeu si Maicii Domnului pentru aju­to­rul dat pentru rugaciunile Sfantului Marturisitor Ilie La­ca­tu­su. Sper ca marturisirea noastra sa va fie de folos, sa fie spre slava lui Dumnezeu si spre ajutorul oamenilor.
Cu stima, Tatiana Tatarcan, cu asentimentul sotului meu, Miluca.
(Tatiana Tatarcan)
Sfantul Ilie Lacatusu – grabnic-ajutatorul oamenilor saraci
Ma numesc Beuca Tudora-Marinela, am treizeci si noua de ani, sunt casatorita si am doi baieti, unul de saisprezece, celalalt de doisprezece ani.
In urma cu patru ani, baietelul meu de doisprezece ani, cel mic, a fost diagnosticat cu prolaps anal si urma sa‑l operez, dar, o, minune! Venind la parintele Ilie Laca­tusu, nu a mai fost necesar sa-l operez, desi fusese diag­nos­ti­cat de patru chirurgi si internat pentru investigatii. S-a fa­cut bine. Atunci era in viata doamna Sabina, fiica parin­te­lui, care mi-a zis ca n-o sa-l operez.
In urma cu noua ani, in 2002, am fost in somaj si nu mai aveam spor la nimic. Nu mai aveam bani de chirie, nici de paine sau mancare si, ducandu-ma la parintele Ilie La­catusu, am gasit serviciu, a venit sotul cu bani. Tot cu ani in urma plangeam la parintele Ilie, ma rugam si ii spu­neam ca nu am bani nici de bilete de tramvai ca sa vin la el si, intorcandu-ma de la el, pe drum, in interiorul ci­mi­ti­ru­lui, la o cismea, am gasit trei bilete de tramvai, intacte.
Acum am fost in somaj si, negasind de lucru, am ve­nit la parintele Ilie Lacatusu, m-am rugat si am gasit ser­vi­ciu.
(Beuca Tudora – Marinela)
Parintele Ilie i-a gasit Ramonei un loc de munca
Ma numesc Ramona si locuiesc in provincie. L-am des­coperit pe Sfantul Ilie Lacatusu cautand pe internet cu dis­perare o iesire grabnica din problemele grave cu care ma confruntam (diabet, obezitate, pancreatita), epuizare psi­hica, lipsa banilor si a unui loc de munca. Sfantul Ilie a vrut ca eu sa-l cunosc pe C., un om inteligent si minunat, ca­re m-a ajutat sa duc rugaciunea la parintele printr-o scri­soa­re. Mentionez ca nu am avut bani sa ajung la Bucuresti.
Acum ma aflu in Anglia la munca. E un job pe placul meu si cu reusita, datorita ajutorului primit de la Parintele Ilie. Va indemn pe toti sa cereti ajutor acestui mare sfant, a carui rugaciune este neincetata, asa cum a fost si cand se afla in inchisorile comuniste: era un om care vorbea foarte pu­tin si facea foarte mult. Dumnezeu si Sfantul Ilie La­ca­tu­su sa va ajute pe toti.
(Ramona)
Cautand Izvorul Vietii
M-am nascut intr-o familie crestina, ortodoxa, cu vechi traditii mostenite. Bunicii mei, Draghia si Stana, mi‑au insuflat dragostea de Dumnezeu si de aproapele. Tra­i­rea lor mi-a marcat viata, desi nu frecventau biserica, din ca­uza conditiilor impuse de regimul comunist.
In anul cand venisem din armata, inainte de lovitura de stat (revolutia din 1989), am aflat de niste miracole la o fan­tana din satul Zmeeni de langa Buzau. Am mers acolo deoarece venea multa lume si am venit cu apa de la acea fantana, cu obiecte de cult, cruce, icoane, dar acestea nu mi-au saturat sufletul. Dupa putin timp, au venit cei dintr-o secta religioasa ne­oprotestanta cu carti si brosuri, iar eu, necunoscandu-mi cre­dinta si acceptand sa stau cu ei la discutii, am cazut in capcana lor.
Din aceasta mandrie – ma mandream ca acum stiam ce­va din Biblie, litera ei, mai exact -, am stat sapte ani in a­ceasta inchisoare a ereziilor. In toti acesti ani, familia mea a avut foarte mare rabdare cu mine. Cam prin anul 2000, ta­­ta a aflat ca unchiul sau, Parintele Ilie Lacatusu, care a fost deshumat, are sfinte moaste.
Matusa noastra, Sabina, m-a ajutat sa vin la tatal sau sa ma inchin. Eu nu credeam in sfinti, deoarece eram in­­­doctrinat cu erezii si nu mai credeam nici in puterea da­ta­toare de viata a sfintei cruci. Nu stiu cum s-a intamplat, dar deodata mi s-a luat un val de pe minte si inima si am in­ceput sa vad ca nu sunt pe drumul cel drept al lui Dum­ne­zeu. Atunci m-am retras din secta si am mers cu ai mei la pa­rintele Ilie Lacatusu, sa ne inchinam si sa Ii multumim lui Dumnezeu pentru toate darurile Sale. Asa am revenit a­casa, ca fiul cel risipitor, in Biserica Ortodoxa si Il laud ne­in­cetat pe Dumnezeul nostru Iisus Hristos, pe Maica Sa, Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu si pe toti sfintii Sai.
Fata parintelui Ilie, tanti Sabina, ne spunea despre pa­rin­tele ca, atunci cand era la canal, au vrut sa ii omoare comunistii si toti veneau la el sa ii ceara sfat, iar el le-a spus sa se roage toata noaptea ca Dumnezeu sa ii iz­ba­veas­ca. Si, intr-adevar, a doua zi s-a intamplat minunea, Dum­ne­zeu a facut astfel incat comunistii nu i-au mai omorat.
Varul meu Stefan mi-a povestit despre parintele Ilie ca, a­tunci cand mergea la el, il gasea citind si rugandu-se. Era foar­te retras, bland, iertator.
(Valentin Cucu, 42 ani, profesor, ruda cu Parintele Ilie Lacatusu)
Interventii minunate
Inca din anul 2004-2005, fratele meu, Clantau Petrica, din Slobozia, imi spunea sa merg la sfintele moaste ale Parintelui Ilie. Vazand ca eu nu m-am dus sa ma rog la sfantul, a venit el cu mine, si, impreuna ne-am rugat la sfintele moaste, in prezenta doamnei Sabina, fiica parintelui.
Eu am continuat sa merg mai des, auzind multe lucruri frumoase. Parintele Ilie i-a spus intr-o buna zi doamnei Sa­bi­na sa aiba grija ca in ziua ur­ma­toa­re o sa vina niste tiganci care urmaresc sa-i ia din ose­min­te ca sa faca farmece si sa nu deschida racla. In acea zi era multa lume, femei mai multe. Una din ele, pe care am cunoscut-o cu alta ocazie, mi-a aratat la gat si la fata o urma, un semn ca o cicatrice rosiatica. Doamna fusese in zi­ua cand tigancile au facut scandal ca nu erau lasate sa in­tre la parintele. Aceasta doamna a sarit in ajutorul doamnei Sa­bina si le-a imbrancit pe tiganci, fapt pentru care ti­gan­ci­le au amenintat-o ca o omoara. Ajunsa acasa, s-a trezit pe fa­ta cu pete negre tuciurii, pe obraz si pe gat. I-a telefonat doam­nei Sabina si i-a spus ce a patit. Doamna Sabina a che­mat-o sa se roage la sfintele moaste. In scurt timp a dis­parut negreala, dar au ramas semnele, pielea era slab ro­si­atica. In luna aprilie 2010, fratele meu Petrica a fost di­ag­nos­ticat cu tumora la plamanul drept, de circa 12 cm, la Spitalul Nasta. Doctorii nu au riscat o operatie. Am ajuns la Spitalul Oncologic Fundeni unde, in urma tratamentelor citostatice facute, tumora a scazut la cinci-sase centimetri.
In aceasta situatie, doctorul Horvath a zis: „Ce facem?” La care fratele a zis: „Merg pe mana dumneavoastra, cu incredere in Bunul Dumnezeu”. Operatia a durat vreo sase ore, si i s‑a extirpat tumora si lobul superior al plamanului drept. Au urmat trei luni de zile de citostatice si tomografii, din care s-a constatat o reusita…

(Vasile Clantau)

extras din cartea VIATA, MINUNILE SI ACATISTUL PARINTELUI ILIE LACATUSU,aparuta la editura Areopag

4 răspunsuri

Subscribe to comments with RSS.

  1. M. Uriel said, on iulie 25, 2020 at 10:43 am

    China Now Forcing All Citizens To Activate Health Code On Smart Phones For Restaurant And Store Access, Only A Green Code Will Let Them in

    Apreciază

  2. M. Uriel said, on iulie 25, 2020 at 11:00 am

    Google will ban ads from coronavirus conspiracy pages

    Google will ban ads promoting coronavirus conspiracy theories, remove ads from pages that promote these theories, and demonetize entire sites that frequently violate the policy starting on August 18th

    https://www.theverge.com/2020/7/17/21328526/google-coronavirus-conspiracy-page-ad-ban-new-rule

    Apreciază

  3. M. Uriel said, on iulie 25, 2020 at 11:25 am

    Bill Gates chiar vrea sa ne extermine:

    Multiple vaccine doses could be necessary to protect from coronavirus, Bill Gates says

    https://www.cbsnews.com/news/coronavirus-vaccine-bill-gates-multiple-doses/

    Apreciază

  4. Un om said, on iulie 25, 2020 at 7:30 pm

    După cum se poate observa, deși nu este bine că sunt milioane de români plecați în străinătate, NU întotdeauna munca în străinătate (cum ar fi Spania sau Italia) este de rău! Trebuie să avem mare grijă să nu cădem în extreme, erezii (cum ar fi ecumenismul) sau secte (prin definiție mincinoase)! De asemenea, stilismul înseamnă schismă!

    Apreciază


Responsabilitatea juridică pentru conţinutul comentariilor dvs. vă revine în exclusivitate.

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

<span>%d</span> blogeri au apreciat: