Câteva elemente frapante din carte:

–         Uzinele și agricultura modernă sunt cheile pentru eliberarea umană și progres ambiental;

–         Cel mai important pentru a salva mediul este de a produce mai multă hrană, în special hrană, pe suprafețe mai mici de pământ;

–         Cel mai important pentru a reduce poluarea atmosferică și emisiile de carbon este de a trece de la lemn la cărbune, apoi la petrol și gaze naturale, și în fine la uraniu;

–         100% energii refolosibile ar necesita o creștere a terenurilor utilizate pentru energie cu de la 0,% la 50%;

–         Ar trebui să avem orașe, ferme și centrale electrice mai dense din punct de vedere energetic, și nu invers;

–         Vegetarienii își diminuează amprenta lor carbonică cu mai puțin de 4%;

–         Greenpeace nu a salvat balenele; trecerea de la uleiul de balene la petrol și uleiul de palmier le salvează;

–         Vita „în libertate” ar avea nevoie de 20 de ori mai mult pământ și ar produce emisii de carbon cu 300% mai mari;

–         Dogmatismul Greenpeace a agravat fragmentarea forestieră în Amazonia;

–         Abordarea colonialistă a conservării gorilelor în Congo a produs un efect pervers, care a avut drept consecință uciderea a 250 de elefanți.

De ce am fost cu toții induși într-o asemenea măsură în eroare?

În ultimele trei capitole ale cărții prezint motivele financiare, politice și ideologice.

Mișcările ecologiste au acceptat sute de milioane de dolari provenind din industria combustibililor fosili.

Grupuri motivate de credințe antiumaniste au obligat Banca Mondială să-și înceteze eforturile de a pune capăt sărăciei, încercând să facă sărăcia „durabilă”.

Iar anxietatea, depresia și ostilitatea față de civilizația modernă sunt în foarte mare măsură la originea alarmismului.

(…)

Ideologia care stă în spatele alarmismului de mediu, adică malthusianismul, deși dezmințită de nenumărate ori în ultimele două sute de ani, este totuși mai puternică decât niciodată.”