SACCSIV – blog ortodox

Reteta pentru coliva

Posted in Uncategorized by saccsiv on februarie 21, 2020

Ingrediente:
500 g grau decorticat sau arpacas, 375 g zahar, aproximativ 250 g nuci curatate, vanilie, coaja rasa de lamaie (optional), o cana si jumatate pesmet din paine alba sau biscuiti daca nu o pregatim in zile de post, zahar pudra (ca sa se acopere coliva), 1 lingurita rasa cu sare, putina cacao si bomboane, pentru ornat coliva.
Instructiuni :
1. Eliminam toate corpurile straine din grau si il spalam in mai multe ape.
2. Punem graul intr-o oala mai mare, peste care turnam apa, ca sa acopere boabele de grau cam de un lat de palma si-l fierbem cel putin o ora. Trebuie sa amestecam din cand in cand, ca sa nu se prinda.
3. Dam oala jos de pe foc si o acoperim cu un servet curat, apoi o invelim cu o patura, sau ceva gros, ca sa-si mentina caldura cat mai mult.
4. Dupa 4-5 ore, adaugam zaharul si fierbem din nou, pana se leaga. Acum trebuie sa amestecam cu o lingura curata din lemn, ca sa nu se lipeasca de fundul vasului, dand gust neplacut colivei.
5. Dupa ce s-a legat, luam vasul de pe foc si il lasam descoperit, pana ce compozitia s-a racit si o tinem acoperita in frigider pana cand dorim sa finisam coliva.
6. Inlaturam coaja care s-a format, adaugam sarea, vanilia, coaja rasa de lamaie si nucile taiate fin cu cutitul, pisate sau rasnite dupa preferinta.
7. In continuare, amestecam usor toate ingredientele, pana se omogenizeaza.
8. Compozitia o asezam pe un platou curat, ceva mai mare decat o coala de hartie si o modelam uniform pe platou, ca sa capete o forma frumoasa.
9. Deasupra cernem pesmetul, pe care il presam putin cu un carton ca sa fie mai dens si neted, apoi cernem un stat uniform de zahar pudra, gros de cel putin 1 mm (oricum sa acopere bine pesmetul), pe care il presam, ca si pe pesmet.
10. Pentru ornat, putem folosi un sablon facut din carton, care sa reprezinte o cruce, peste care cernem putina cacao. De asemenea, putem folosi diverse bomboane, ca: drajeuri, migdale trase in zahar si altele, dupa preferinta si inspiratia noastra.
11. Curatam bine marginile platoului de pesmetul si de zaharul cazut la cernut.
Coliva este bine s-o pregatim in ajunul zilei cand vrem s-o folosim.
Lumanarea pe care o infigem in coliva, trebuie sa aiba un disc de hartie, pentru a nu se scurge ceara pe coliva.
Sursa: https://www.crestinortodox.ro/editoriale/mosii-toamna-pomenirea-mortilor-97519.html

 

Tagged with:

6 răspunsuri

Subscribe to comments with RSS.

  1. Radu Humor said, on februarie 21, 2020 at 10:19 pm

    Să o pregătim la dispariţia globalismului, că dacă nu toţi vom avea parte de ea ( coliva )

    Un articol excepţional, ce aminteşte de studiul lui Bukowscki care făcea şi el o comparaţie asemănătoare tot între URSS şi UE de data aceasta !
    E şi normal dacă, se observă din ce în ce mai mult, că toate au fost şi sunt gândite de aceleaşi minţi bolnave şi malefice ! :

    Corectitudinea politică și marile corporații
    Ce se întâmplă când tinerii astfel educați intră în viață, in viața corporatistă? Într-o discuție din urmă cu un an purtată cu Rod Dreher, profesoara noastră a susținut că ”marile corporații multinaționale subminează statul națiune”. Cităm din articolul publicat de Dreher: ”Ea spus că corectitudinea politică din America coporatistă este o armă folosită pentru a scapa de competitorii de la locul de muncă. Ea spus că «Oamenii și-au dat seama că testele pentru puritatea ideologică pot folosi la eliminarea celor care concurează pentru postul tău. Forțele progresiste sunt aliate total cu capitalismul globalist»”

    ”Tot ea mai spune că oamenii nici nu știu cât de vulnerabili sunt în fața acestei mentalități, iar asta datorită social media. «Nu poți ști ce anume ți se va imputa mâine. Nu știi ce lucru absolut normal pe care l-ai făcut sau spus azi ar putea fi utilizat mâine pentru a te distruge. Oamenii care au trăit în URSS știu bine asta. Știm cum funcționează. De aceea oamenii ca mine sunt atât de dezamăgiți de vremurile astea»”.

    Despre vulnerabilitatea Americii în fața totalitarismului
    ”Este vorba despre excepționalismul american. Credeți că sunteți un popor special, că veți face totul bine. Dacă va vevi socialismul în America, credeți că-l veți aplica în modul corect. Nu este așa! Dacă acum zece ani îmi spunea cineva că voi vedea în America ceea ce văd acum, aș fi râs de el. Însă acum asta se întâmplă. Văd asta la prietenii mei. Este ca și cum mințile lor se dezintegrează.

    Odată ce-ți este luată religia, vei căuta o altă lege morală. Vei căuta altceva, chiar și în afara religiei. Vedem asta acum cu politica identității… În URSS, când eram mică, vedem cinismul peste tot. Nimeni nu credea în nimic. Am crezut ca filozofia cinică este cel mai rău lucru din lume. Nu este așa. Cel mai rău lucru este absența cinismului și a spiritului critic, acceptarea oricărui lucru fără critică. Oamenii de azi chiar cred în toata această ideologie politically correct. Asta te sperie cu adevărat.

    Am o prietenă care crede în asta. Această ideologie pleacă de la credința că, dacă cineva se îndepărtează de dogmă chiar și cu un milimetru, atunci acel om este rău, este un bigot plin de ură. Când nu sunt de acord cu ea, observ că nu poate înțelege de ce gândesc altfel. Știe că sunt un om bun, însă nu pricepe de ce nu sunt de acord cu ea. Nu poate înțelege de ce. Și este o persoană educată. Este profesoară universitară.

    Intelectualii joacă un joc periculos. Cred că vor putea să-l controleze. Cred că, odată ce ideile lor se vor impune în societate, le vor putea controla. Este ridicol. Intelectualii vor fi primii împotriva cărora va acționa sistemul, pentru că ei ar putea fi primii care să observe problemele acelui sistem. Nimeni nu va fi în siguranță. Nimeni nu va putea sa jure că va fi suficient de loial unui asemenea sistem, încât să fie protejat”.

    Clarissa povestește că, atunci când le povestește părinților săi despre ce se întâmplă în mediul academic americam, aceștia sunt șocați și spun: ”Este ceea ce am avut în Uniunea Sovietică”.
    Mai multe şi f.interesante la :
    :https://www.cotidianul.ro/de-ce-esticii-sunt-o-amenintare-pentru-noua-

    Apreciază

  2. mircea.v said, on februarie 21, 2020 at 11:32 pm

    off

    Virgil Maxim este arestat in calitate de membru al tineretului legionar – Fratiile de Cruce (era elev de liceu), si ajunge in decembrie 1942 la inchisoarea Aiud. In cartea sa „Imn pentru crucea purtata” spune:

    „Ni s-au luat datele autobiografice, amprentele digitale şi ni s-au dat numere de încarcerare. Eram 3203. ”

    Acum sistemul stie aproape totul despre noi, avem cnp, santem amprentati. Inchisoarea e alta.

    (Incepand de azi, voi posta acest mesaj in fiecare zi. Si asta, pentru ca sistemul lucreaza zi de zi in sensul celor de mai jos, adica, in fiecare zi sistemul amprenteaza oameni.)

    Temeiul Biblic pentru faptul ca nu trebuie sa acceptam sa fim amprentati, sa ni se preleveze ADN, si altele asemenea:

    Epistola întâia către Corinteni a Sfântului Apostol Pavel
    Cap. 6
    19. Sau nu ştiţi că trupul vostru este templu al Duhului Sfânt care este în voi, pe care-L aveţi de la Dumnezeu şi că voi nu sunteţi ai voştri?
    20. Căci aţi fost cumpăraţi cu preţ! Slăviţi, dar, pe Dumnezeu în trupul vostru şi în duhul vostru, care sunt ale lui Dumnezeu.

    Matei 22:
    15. Atunci s-au dus fariseii şi au ţinut sfat ca să-L prindă pe El în cuvânt.
    16. Şi au trimis la El pe ucenicii lor, împreună cu irodianii, zicând: Învăţătorule, ştim că eşti omul adevărului şi întru adevăr înveţi calea lui Dumnezeu şi nu-Ţi pasă de nimeni, pentru că nu cauţi la faţa oamenilor.
    17. Spune-ne deci nouă: Ce Ţi se pare? Se cuvine să dăm dajdie Cezarului sau nu?
    18. Iar Iisus, cunoscând viclenia lor, le-a răspuns: Ce Mă ispitiţi, făţarnicilor?
    19. Arătaţi-Mi banul de dajdie. Iar ei I-au adus un dinar.
    20. Iisus le-a zis: Al cui e chipul acesta şi inscripţia de pe el?
    21. Răspuns-au ei: Ale Cezarului. Atunci a zis lor: Daţi deci Cezarului cele ce sunt ale Cezarului şi lui Dumnezeu cele ce sunt ale lui Dumnezeu.
    22. Auzind aceasta, s-au minunat şi, lăsându-L, s-au dus.

    Sfantul Ioan Gura de Aur spune in Omilii la Matei:

    „Cînd i-a întrebat: „Al cui este chipul de pe ea?” şi ei I-au răspuns: ”Al cezarului!“, Domnul le-a spus: „Daţi cezarului cele ce sînt ale cezarului“.
    Nu e vorba deci de un simplu dat, ci de o RESTITUIRE. Lucrul acesta îl arată şi chipul şi scrierea de pe ban. Apoi, ca să nu spună fariseii: „Ne porunceşte să ne supunem oamenilor”, Hristos a adăugat: „Şi lui Dumnezeu, cele ale lui Dumnezeu“. Se cade, dar, să dăm oamenilor cele ale oamenilor şi să dăm lui Dumnezeu cele ce datorăm lui Dumnezeu. De aceea şi Pavel zice: „Daţi tuturor cele datorate: celui cu darea, dare; celui cu vama, vamă; celui cu frica, frică”.
    Cînd auzi pe Hristos spunînd: „Dă cele ale cezarului cezarului”, află că îţi spune să dai cezarului numai acelea care nu vatămă cu nimic credinţa; altfel n-ar mai fi o dajdie şi o vamă dată cezarului, ci diavolului.”

    Sfantul Justin Popovici:

    „Daţi cezarului cele ce sunt ale cezarului şi lui Dumnezeu cele ce sunt ale lui Dumnezeu.” Iată ce fel de coexistenţă a Bisericii şi statului a fost stabilită şi prescrisă de Atotştiutorul Domnul nostru şi Mântuitorul Hristos (Matei 22, 21).
    De aceea ea rămâne în veci obligatorie şi nestrămutată pentru Biserică. Cezarului – moneda, banii, cu efigia cezarului.
    Lui Dumnezeu? – şi sufletul şi trupul: căci pe trup şi în suflet este întipărit chipul lui Dumnezeu. Chipul lui Dumnezeu se află şi pe trup şi în trup, pentru că trupul trăieşte prin sufletul asemănător lui Dumnezeu. Deci, şi unul şi altul aparţin lui Dumnezeu – veşniciei, vieţii veşnice, Adevărului veşnic, Dreptăţii veşnice, Raţiunii veşnice. Prin urmare, cele ce aparţin lui Dumnezeu nu pot fi jertfite de dragul cezarului, şi aici întâietatea îi revine totdeauna lui Dumnezeu.
    În Dumnezeu – Omul, în lucrarea şi trupul Lui – Biserica, Dumnezeu totdeauna se află pe primul loc, iar omul – pe-al doilea; Dumnezeu totdeauna hotărăşte totul, şi nu omul. Acestea sunt atotvaloarea şi măsura a toate în Biserica universală. Iată de ce ea se apleacă asupra oricărei probleme „cu frică de Dumnezeu, cu credinţă şi cu dragoste.”…
    „Daţi cezarului cele ce sunt ale cezarului şi lui Dumnezeu cele ce sunt ale lui Dumnezeu”- acesta este principiul coexistenţei dintre Biserică şi stat. Nu colaborare, ci coexistenţă între Biserică şi stat. Nu colaborare, cu atât mai mult atunci când „cezarul” prigoneşte toate cele ce sunt ale lui Dumnezeu şi nu vrea să ştie nimic din cele ce sunt ale lui Dumnezeu, ci ţinteşte doar să nimicească tot ce este al lui Dumnezeu. Aici lipsesc condiţiile principale pentru colaborare.
    Sau coexistenţa egală în drepturi a aşezămintelor, şi a persoanelor umane, sau calvarul Bisericii cauzat de către prigonitorii, chinuitorii, cotropitorii, care tăgăduiesc şi prigonesc pe Dumnezeu şi cele ale lui Dumnezeu.Iar prin dictatură impun pe potrivnicul lui Dumnezeu şi cele potrivnice lui Dumnezeu. În acest caz Biserica şi statul se despart, se separă fiecare cu ale sale. Nimeni să nu îndrăznească să se amestece în treburile lăuntrice ale Bisericii, să nu se atingă de sfintele şi veşnicele ei îndatoriri şi drepturi evanghelice.
    Este limpede că Biserica sub orice regim, chiar şi cel ateist, trebuie să-şi găsească un mod de a convieţui (modus vivendi), dar întotdeauna în duhul şi limitele principiului evanghelic de convieţuire: „cezarului cele ce sunt ale cezarului şi lui Dumnezeu cele ce sunt ale lui Dumnezeu”, şi asta sub controlul suprem al Atot-Evangheliei: „să ascultăm pe Dumnezeu mai mult decât pe oameni”.
    Dacă însă acest lucru este cu neputinţă, nu-i rămâne Bisericii ca „modus vivendi”, decât principiul evanghelic: să pătimească pentru Domnul Hristos, să rabde, să sufere, luptând astfel pentru drepturile fundamentale ale credinţei, conştiinţei şi ale sufletului”.

    Esti proprietar pe ceea ce faci tu, si ai drepturi doar asupra a ceea ce faci tu. Nu statul ne-a facut, nu statul a luat atomi si a facut corpul nostru si ne-a dat viata, ci Dumnezeu ne-a facut, si doar El are drept asupra noastra. Nici macar noi nu avem drept asupra noastra, pentru ca nu noi ne-am facut.
    Amprente, ADN, retina, imagine faciala… sant ale lui Dumnezeu, nu sant ale noastre, cu atat mai putin nu sant ale cezarului/sistemului. Asa ca, nu avem ce restitui cezarului in cele ce tin de trupul si sufletul nostru.
    De aici rezulta ca nici imaginea faciala nu ar fi trebuit sa o dam sistemului, dar sa zicem ca am inghitit galusca asta asa cum am inghitit si galusca cnp-ului, si ca ne oprim aici.

    Refuzand amprentare, prelevare de ADN…, nu facem altceva decat sa respectam cuvantul lui Dumnezeu.

    Argumentatia de mai sus este valabila si in cazul vaccinarii obligatorii. Ai dreptul sa vaccinezi obligatoriu ceea ce ai facut tu, nu ceea ce a facut Dumnezeu.
    Asa ca, statul poate sa vaccineze obligatoriu diverse cladiri, strazi, canalizari, banii ce sant in circulatie, semafoare… Nu poate vaccina obligatoriu omul.

    Apreciază

  3. Jely said, on februarie 22, 2020 at 2:50 am

    O buna perioada nu am mancat, nu imi placea sau o asociam cu desert saracacios, nu era pe gustul meu. Am fost in Athos si am mancat acolo sau cel putin asa cred, la una din mesele din Athos la manastirea Sfantul Andrei ne-au adus la desert coliva. Era diferita de ce mancasem de obicei, nu era lipicioasa ci firmituri aromate. De atunci am inceput sa reincep sa mananc coliva si a inceput sa imi placa.
    Doamne ajuta!

    Apreciază

  4. tataia said, on februarie 22, 2020 at 8:09 am

    Scuze de off-topic dar oare cum ne-a putut scapa asta pina acum?. Cel putin din cite imi aduc eu aminte, pe acest blog nu s-a discutat niciodata de problema celor trei corpuri. Problema celor trei corpuri este cea mai veche problema din astrofizica careia nu i-a fost gasita o solutie satisfacatoare nici pina in ziua de azi, caci problema nu are o unica solutie iar in ziua de azi este nevoie de metode numerice si de supercomputere care sa calculaze toate evolutiile posibile ale sistemului in fuctie de conditiile initiale.

    Dar despre ce vorbim noi aici? Preblema celor trei corpuri isi are originea in incercarile nereusite ale lui Isaac Newton si ale altor invatati care i-au urmat, de a modela un sistem heliocentric format din DOAR trei corpuri ceresti soarele, pamintul si luna, sistem in care pamintul orbiteaza in jurul soarelui si luna in jurul pamintul pe orbite circualre/eliptice si stabile in timp. Ei bine,,,pina in ziua de azi nu s-a gasit setul de contitii initiale poztii relative si viteze initiale pentru care sistemul de trei corpuri ramine stabil in timp. Si vorbim de o problema simplificata in care avem doar trei corpuri ceresti…ei ne mint ca sint de fapt mult mai multe….vreo 7-8-9 „planete” sau nu mai stiu cite…plus soarele si eventual plus cite „luni” or mai avea alte „planete”. iar daca nici cu supercomputerele si metodele numerice actuale nu s-a putut gasi solutia de stabilitate nici macar pentru trei corpuri asta inseamna ca…modelul heliocentric are foarte serioase probleme:

    https://wiki.tfes.org/Three_Body_Problem

    Nu sint afiliat in nici un fel cu „flat earth society” care pare a fi tot o societate de tip masonic, nu sustin ca adevar absolut tot ceea ce afirma acestia pe respectivul site: Linkul a fost dat doar pentru ca cititorii sa inteleaga care este problema matematica a celor trei copruri care se misca doar sub actiunea gravitatiei, graqvitatie care este doar o teorie, iar nu un fapt stiintific demonstrabil si de ce aceasta problema este o dovada ca sistemul heliocentric propus de Copernic are mari probleme…

    Apreciază

    • mircea.v said, on februarie 22, 2020 at 1:10 pm

      tataia,

      o alta pr la care ma mai gandesc din cand in cand:

      Se vad pe luna cratere daca te uiti cu binoclul. Asta inseamna impact masiv. Ca luna sa ramana acolo si constant acolo, pt miliarde de ani, conf teoriei lor, apoi trebuie ca fortele ce actioneaza in sistemul pamant – luna (nu mai bagam in ecuatie soarele) sa fie constante tot timpul. Forta de atractie este invers proportionala cu patratul distantei dintre corpuri. Pai daca a aparut craterul ala urias, rezulta clar conf legii impulsului, ca impulsul lunii se modifica, orbita se modifica, viteza lunii, adica rezulta o stricare a echilibrului, adica, luna o ia pe aratura. Ok, vor zice unii ca modificarile astea sant extrem de mici. Chiar daca sant extrem de mici, cand luam in calcul miliarde de ani, apoi devin foarte mari.

      Apreciază

  5. […] Iata comentariul fratelui tataia: […]

    Apreciază


Responsabilitatea juridică pentru conţinutul comentariilor dvs. vă revine în exclusivitate.

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat: