SACCSIV – blog ortodox

Sfantul Teofan Zavoratul – despre boala

Posted in Uncategorized by saccsiv on ianuarie 22, 2020

Sfantul Teofan Zavoratul – despre boala

Boala este lucru al înţelepciunii Dumnezeieşti Milostivirea lui Dumnezeu fi e cu dumneavoastră!
Dacă totul e de la Domnul, şi boala dumneavoastră este tot de la El. Dacă tot ce este de la Domnul e spre mai bine, înseamnă că şi boala dumneavoastră. […] Vrăjmaşul vă insuflă: „Nu vei rezista”. Răspundeţi-i: nici nu mă gândesc să rezist de unul singur, ci nădăjduiesc că Milostivul Dumnezeu nu mă va lăsa singur, ci mă va ajuta să ţin piept cum m-a ajutat şi până acum. Iarăşi boala! Să vă dea Domnul răbdare şi seninătate şi să vă izbăvească de cârtirea cea păcătoasă! Nu priviţi cu mohorâre la neputinţe. Ele arată mai degrabă mila şi luarea-aminte a lui Dumnezeu faţă de noi decât lipsa Lui de bunăvoinţă.

Tot ce este de la Dumnezeu spre bine este. Sunt boli a căror vindecare este oprită de Domnul – atunci când El vede că boala e mai de trebuinţă ca sănătatea pentru mântuire.
Nu pot să spun că asta nu s-ar întâmpla şi în ceea ce Vă priveşte. Dumnezeu a trimis boala. Daţi mulţumită Domnului, fiindcă tot ce e de la Domnul spre bine este. Dacă simţiţi şi vedeţi că sunteţi vinovat, începeţi cu pocăinţa şi părerea de rău înaintea Domnului pentru faptul că n-aţi păzit darul sănătăţii cel de la El primit.
Iar apoi trebuie să vă gândiţi doar că boala e de la Domnul şi că nimic nu are loc întâmplător.
Şi după aceea multumiţi din nou Domnului. Boala smereşte, înmoaie sufletul şi-i uşurează obişnuita povară a grijilor de multe feluri. […]
V-aţi îmbolnăvit! Ce este de făcut? Răbdaţi şi multumiţi lui Dumnezeu, spunând în sinea dumneavoastră: „Această boală este pentru păcatele mele mari şi nenumărate. Domnul îmi ia puterile ca prin aceasta să mă facă mai înfrânat. El nu mai ştie cum să mă îndrepte altfel. A încercat şi cu mila, şi cu necazurile, şi nimic nu a folosit. Iar ceasul morţii se apropie şi, când va veni, ce va face ticăloşia mea? Doamne, Dumnezeul meu! Cruţă zidirea Ta cea neputincioasă. Când omul e bolnav, fi e şi uşor, moartea îi vine în minte ca sufl etul să cunoască cu lucrul cât de adevărat este cuvântul înţeleptului: „Adu-ţi aminte de cele mai de pe urmă ale tale. Şi în veac nu vei păcătui” (Sirah 7, 38).
Boala şi aducerea-aminte de moarte
B. este bolnavă… Fie ca în această vreme potrivită sa se deprindă cu mântuitoarea aducere-aminte de moarte… Cel sănătos anevoie îşi aminteşte de ea… Domnul trimite boala tocmai pentru a aminti de moarte şi prin această aducere-aminte să facă pe bolnav a se îngriji, în sfârşit, şi de pregătirea pentru moarte.
Gânduri în vremea bolii
Însufleţiţi-vă! Priviţi cu veselie în ochii bolii! Lăsaţi-vă însă mai puţin în voia închipuirilor… Vă vor veni în cap multe nimicuri de tot felul… Vă veţi certa cu toata lumea… Toate astea în gând după aceea va trece totul. Fiţi senin! Pesemne că în drum v-ar fi întâmpinat vreo primejdie şi iată că Domnul v-a ţintuit prin boală acasă… Daţi multumită Domnului.
Şi, oricum, rugaţi-vă ca să binevoiască a vă face sănătos. Să vă mântuiască Domnul! Domnul să vă binecuvânteze! Gândurile dumneavoastră despre starea deznădăjduită în care, pasămite, vă aflaţi, sunt cu totul netrebnice. La mijloc e vrăjmaşul care vă tulbură. Cine poate să spună ce va fi? Unul e Dumnezeu, însă vrăjmaşul păgâneşte, dându-se pe sine drept Dumnezeu, tulburând cu proorocia sa vicleană, clătinând credinţa şi alungând liniştea din inimă. Nu-l ascultaţi, ci staţi neclintită în credinţă că boala e de la Dumnezeu şi spre binele dumneavoastră, iar după ce-şi va face treaba va pleca… şi veţi fi sănătoasă, şi veţi sluji Domnului într-o mănăstire.
Pentru toate multumiţi Domnului – şi pentru boală mulţumiţi. Mie, din afară, îmi e uşor să vorbesc astfel; dumneavoastră poate că în fapt nu vă este uşor să simţiţi aşa. Oricum, vorbind despre răbdare, mă şi rog să vă dea Domnul a îndura cu seninătate boala şi de asemenea să trageţi oarecare învăţături din ea.
Cine ştie pentru ce v-a ţintuit la pat Domnul? Neîndoielnic este însă că şi lucrul acesta a fost îngăduit de El pentru ajutorarea felului de viaţă pe care vi l-aţi ales şi pe care vă străduiţi să îl păstraţi cumva. Din această latură nici nu mai trebuie iscodită boala dumneavoastră.
Pentru a răbda cu seninătate în clipa înteţirii suferinţelor, căutaţi-vă bărbăţie şi în aducerea-aminte de răbdarea tuturor sfinţilor şi, mai ales, a mucenicilor. Cât şi cum au răbdat ei? Ne este greu şi să ne închipuim. De altfel, tuturor „prin multe necazuri li se cuvine a intra întru Împărăția Cerurilor” (Fapte 14,22). Şi ceea ce a fost făgăduit de Domnul se numeşte cunună. De ce? Fiindcă nu ne putem înălţa la ea fără pătimiri. Calea într-acolo este crucea luată de bună voie sau trimisă de Dumnezeu. […]
Despre boală şi felul de viaţă dus Mila lui Dumnezeu fi e cu dumneavoastră!
V- aţi îmbolnăvit? Dar slavă lui Dumnezeu că vă înzdrăveniţi sau v-aţi înzdrăvenit deja. Slavă lui Dumnezeu şi pentru ca aţi îndurat nu fără folos boala. Învăţăturile pe care le-aţi primit din cele întâmplate cu dumneavoastră sunt foarte însemnate şi în viaţa lumească, cu atât mai mult în cea duhovnicească. Nu este nimic de aşteptat din partea oamenilor şi toată grija trebuie aruncată la Domnul; pe lânga asta, trebuie să aşteptăm mereu moartea în credință că Domnul ne mai lasă să mai trăim, ca să ne curăţim de păcate, lucru spre care trebuie să ne întoarcem toată grija. Aceste puncte sunt „pârghiile” şi „direcţiile” vieţii duhovniceşti. […]
Din punctul de vedere al refacerii puterilor, felul mâncării este un lucru secundar...
Lucrul de căpetenie îl constituie mâncarea proaspată, aerul curat… şi, mai presus de toate, liniştea duhului. Neliniştea duhului şi patimile strică sângele şi lovesc chiar în inima sănătăţii. Postul şi îndeobşte viaţa ascetică sunt cel mai bun mijloc de a păstra sănătatea şi de a o face să înflorească. Neamţul Gufeland a scris o carte despre prelungirea vieţii, unde ridică în slăvi şi viaţa ascetică. Cei ce ridică în slăvi ştiinţa, trebuie să asculte de el, iar noi avem alţi dascăli, mai de seamă decât acest neamţ. Rugăciunea înalță duhul pe tărâmul lui Dumnezeu, în care este rădăcina vieţii – iar prin duh şi trupul se împărtăşeşte din această viaţă… Duhul umilit, simţămintele şi lacrimile de pocăinţă nu răpesc, ci dau putere omului, fiindcă aşază sufletul într-o stare de bucurie. Bine aţi făcut că nu v-aţi supus îndemnurilor lumești. […]
Îngrijirea bolnavilor este plăcută lui Dumnezeu 
Hristos a Înviat! Puterile dumneavoastră, deşi nu s-au refăcut deplin, se arată îndestulătoare totuşi pentru îngrijirea unui bolnav care nu merită o asemenea îngrijire; însă Domnul Cel milostiv nu Se va uita la nevrednicia bolnavului şi va ţine în socoteală îngrijirea ca şi cum I-ar fi fost dată chiar Lui iar după aceea va trimite în schimb mângâiere sau deplină însănătoşire, sau va pune deoparte răsplata cuvenită pentru veacul cel viitor. […]
Înnoirea prin rugăciune după însănătoşire
Sunt foarte bucuros că v-aţi pus, în cele din urmă, pe picioare. Omul care s-a însănătoşit se simte îndeobşte înnoit. Cred că aveţi acelaşi simţământ. Trebuie să faceţi în aşa fel ca înnoirea trupească să fie însoţită de o înnoire duhovnicească. Dumnezeu v-a dat-o sau v-a arătat-o în scurta rugăciune pe care aţi făcut-o atunci. Mi-a şi venit în minte să vă îndemn: apucaţi-vă de o rugăciune scurtă şi face-ţi-o mereu... şi la lucru, şi când nu lucraţi, şi când mergeţi şi când şedeţi, fără încetare. La început vă veţi sili să faceţi această mică rugăciune, iar după aceea se va spune de la sine… Doar apucaţi-vă de ea şi daţi-vă osteneala fără încetare… E rugăciunea: „Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine, păcătoasa.” Iar când faceţi această rugăciune, să vă ţineţi luarea-aminte nu în cap şi nu în cer, ci în inimă. După ce o veţi deprinde, veţi alunga prin ea toată tulburarea şi veţi aduce pace în sufletul dumneavoastră.
Bolile sunt de la Dumnezeu spre mântuirea noastră
Totul e de la Dumnezeu: şi bolile, şi sănătatea. Şi de la Dumnezeu totul ni se dă spre mântuirea noastră. Aşa să îţi primeşti şi tu boala şi să dai mulţumită pentru ea lui Dumnezeu, Care Se îngrijeşte de mântuirea ta. Cum anume slujește spre mântuire boala trimisă ţie de Dumnezeu poţi nici să nu încerci să afli, fiindcă se prea poate să nici nu reuşești. Dumnezeu trimite boala uneori ca pe o pedeapsă, ca pe un canon, alteori spre învăţare de minte, ca omul să îşi vină în fire, alteori, ca să îl izbăvească de un necaz ce ar cădea asupra lui de ar fi sănătos, alteori ca omul să vădească răbdare şi prin aceasta mai mare răsplată să merite, iar alteori, ca să se curăţească de vreo patimă, ca şi din multe alte pricini.
Despre boală ca nevoinţă mântuitoare
Mila lui Dumnezeu fi e cu dumneavoastră! Vă tot văitaţi, dar vă văitaţi în chip mântuitor, pentru lucrarea mântuirii. Să binecuvânteze Domnul grijile dumneavoastră în această privinţă. Sunteţi bolnav cu trupul, iar lucrarea mântuirii cere osteneli şi lipsuri. Ce să faceţi? Răbdaţi cu seninătate sănătatea dumneavoastră şubredă şi mulţumiţi pentru ea lui Dumnezeu – fiindcă, de n-ar fi ea, poate că aţi umbla cu picioarele în sus, în vreme ce acum şedeţi şi umblaţi cum trebuie. Alt folos este şi acela că, dacă aţi fi fost sănătoasă, aţi fi fost nevoită, dacă v-aţi fi hotărât să vă daţi osteneala pentru mântuirea dumneavoastră, să ţineţi posturi aspre, să faceţi privegheri, rugăciuni lungi, să staţi la slujbele bisericeşti de obşte şi încă alte lucruri anevoioase să întreprindeţi. Acum însă, în loc de toate acestea, vi se socoteşte răbdarea sănătaţii şubrede. Răbdaţi, deci, şi de nimic nu vă tulburaţi. Atâta doar: să ţineţi sufletul în starea cuviincioasă. Partea duhovnicească vă e întreagă. Ca atare, cu ea trebuie să slujiţi lui Dumnezeu întru toată deplinătatea: să vă trezviţi şi să privegheaţi să aveţi duh înfrânt şi smerit, să petreceţi în rugăciune (a minţii şi a inimii, în a-L avea pe Domnul pururea înainte), să alungaţi gândurile, să hrăniţi smerenia, să nu osândiţi, să vă bucuraţi cu cei ce se bucură, să vă necăjiţi cu cei necăjiţi, să vă aduceţi aminte de Dumnezeu şi de ceasul morţii, şi toate cele de acest fel… Iată-vă mântuirea! Iar cât priveşte cele ce mi-aţi scris despre mâncare şi băutură, cu ele nu e nicio împiedicare dacă totul este întrebuinţat cu măsură. Mântuiţi-vă!
[…]
Este păcat să cârteşti în boli
[…] Sănătatea dumneavoastră s-a şubrezit. Sănătatea şubrezită poate să şubrezească şi mântuirea atunci când, din gura bolnavului, se aud cuvinte de cârtire şi strigăte de nemulţumire. Să vă ajute Dumnezeu a vă izbăvi şi de un necaz şi de celălalt! Vedeţi unde vreau să ajung? La dumneavoastră se strecoară anumite cuvinte; cuvintele vin, fireşte, din simţăminte şi gânduri pe potrivă, iar acestea din urmă sunt de aşa un fel, că lucrarea mântuirii nu se poate împlini cu ele. Binevoiţi a lua aminte la aceasta şi a vă îndrepta… Sănătatea şi boala sunt în mâinile purtării de grijă a lui Dumnezeu mijloace pentru mântuire atunci când atât una, cât şi cealaltă sunt folosite în duhul credinţei… Dar ele duc la pierzanie atunci când omul se poartă, în privinţa lor, după toanele sale. Lucrul de care aveţi deosebită nevoie este răbdarea senină şi supusă lui Dumnezeu. Îndată ce se va arăta în sufletul dumneavoastră o asemenea aşezare, veţi intra fără întârziere pe calea mântuirii, care duce la rai. Şi – luaţi aminte! – să prindeţi suflet atunci. […]
Cel ce rabdă bolile şi necazurile se aseamănă prin nevoinţa sa mucenicilor
Încă o durere pentru dumneavoastră – boala fiicei… Iată ce vă voi spune: de vreme ce aţi încercat deja toate mijloacele omeneşti, nu mai rămâne decât să vă împăcaţi cu această amărăciune şi s-o purtaţi cu supunere faţă de Dumnezeu, având credinţă că această boală e de neapărată trebuinţă pentru mântuirea dumneavoastră şi a fiicei dumneavoastră, precum şi a soţului ei… După această împăcare, să vă păstraţi liniştea şi tot cu linişte ajutaţi-vă şi fiica. Aduceţi-vă aminte că cei ce rabdă supuşi lui Dumnezeu amărăciunile şi durerile sunt în ceata mucenicilor. Aduceţi-vă aminte de mucenici, care uneori erau lăsaţi în temniţă, fiind chinuiţi mereu, câţiva ani – 5, 10, 20; însă răbdau cu supunere şi seninătate, având raiul înaintea ochilor… pentru răbdare. Să vă binecuvânteze Domnul! Mântuiţi-vă!
Boala ne învaţă să fim smeriţi
Pentru faptul că nu v-aţi însănătoşit încă îmi pare rău. Să vă dăruiască Domnul însănătoşire deplină… Totuşi boala ne învaţă să fi mai smeriţi şi supuşi voii lui Dumnezeu. Fiţi senin şi pentru toate multumiţi lui Dumnezeu cu încredinţarea că totul merge spre cel mai bun deznodământ, chiar dacă asta nu se vede acum. Veţi vedea după. În boală deprindeţi smerenia, răbdarea, seninătatea şi recunoştinţa faţă de Dumnezeu. În ce priveşte faptul că năvăleşte asupră-va nerăbdarea, este omeneşte să fie aşa.
Dacă vine, trebuie să o alungaţi. Simţământul de apăsare pricinuit de boală este tocmai ca să aveţi ce răbda. Unde nu se simte apăsare, acolo nu-i nicio răbdare; însă când vine simţământul de apăsare împreună cu dorinţa de a o înlătura, nu e nici un păcat în asta. Este un simţământ firesc. Păcatul începe când în urma acestui simţământ sufletul se lasă pradă nerăbdării şi începe să se încline spre cârtire.
Fragment din Sfântul Teofan Zăvorâtul, Boala și moartea,
București, 2002

http://farmaciadomnului.blogspot.com

 

Sursa:

https://www.impantokratoros.gr/despre-boala.ro.aspx

 

Comentariu saccsiv:

Sfantul Teofan Zavoratul s-a nascut in ziua de 10 ianuarie 1815, in familia unui preot din regiunea Kirov, Rusia, si a trecut la cele vesnice in ziua de 6 ianuarie 1891, la varsta de 76 de ani.

Cititi va rog si:

Sfantul Teofan Zavoratul: Modul crestinesc de a intampina ANUL NOU

Sfantul Teofan Zavoratul: talcuire la Soborul Sfantului Ioan Botezatorul

 

14 răspunsuri

Subscribe to comments with RSS.

  1. csilla said, on ianuarie 22, 2020 at 9:28 pm

    Ce parere aveti?

    Apreciază

    • csilla said, on ianuarie 22, 2020 at 9:44 pm

      Lipseste linkul: https://www.facebook.com/eduard.barbu/posts/2958743474157383

      Am sa pun si textul aici, daca vrea Saccsiv sa-l posteze:

      Atenție – o mărturisire deloc mediatizată!
      Înalt Preasfințitul IRINEU, Mitropolitul Olteniei, se disociază limpede și fundamentat de învățăturile greșite ale Sinodului din Creta, în lucrarea publicată la Editura Academiei Române, 2018 – „Biserica în actualitate sau actualitatea Bisericii”, subcapitolul „Receptarea adevărului eclesiologic și întrunirile ortodoxe contemporane” din ultimul capitol al cărții:

      ^^De vreme ce Sfânta Liturghie este Biserica, nu pot participa la ea cei care nu se împărtășesc cu trupul și sângele Domnului. Și fiindcă ortodocșii nu se pot împărtăși cu catolicii, protestanții și cu ceilalți creștini, aceștia nu pot fi cuprinși în trupul tainic al Domnului și nu pot fi numiți cu termenul de „Biserică”. Desigur, la întrunirea din Creta, termenul „Biserică”, ce a fost atribuit și celorlalți creștini, nu s-a folosit în sensul său dogmatic, ci s-a folosit impropriu în sensul de comunitate religioasă. Dar fiindcă este vorba despre textele „Sfântului și Marelui Sinod” considerăm totuși că trebuiau să fie alcătuite cu mai multă atenție și mai multă responsabilitate. (vezi nota 2206)
      Sintagma „Biserici eterodoxe” este o expresie contradictorie, confuză și neavenită.
      După învățătura noastră ortodoxă Biserica adevărată trebuie să dețină tot adevărul și deci nu se poate înșela niciodată, iar dacă se înșeală, nu este Biserică. Erezia, în schimb, este o înșelare diavolească, o rătăcire de la adevărul revelat și propovăduit de Sfinții Părinți. (vezi nota 2208!)
      (…) Așadar, conținutul documentului intitulat „Relațiile dintre Biserica Ortodoxă și restul lumii creștine” este neclar și nu are perspective, fiind marcat de o ambiguitate ce nu mulțumește nici pe ortodocși, nici pe „eterodocși”.

      nota 2206:
      Oricine își poate da seama că va fi o problemă pentru cei ce vor veni după noi constatând că s-a folosi termenul „Biserică” pentru cei care nu au aceeași credință cu noi. Ei vor avea îndreptățirea justă să constate cu nemulțumire că acest apelativ s-a folosit mai înainte de un „Sinod”. Pe bună dreptate se pot ridica unele semne de întrebare împotriva acestui termen atribuit eterodocșilor, formulare considerată o mare greșeală pentru un text sinodal. Considerăm că textul corect ortodox ar fi trebuit să fie următorul:

      „Biserica Ortodoxă cunoaște existența istorică și a altor Confesiuni și Comunități creștine care nu se află în comuniune cu ea.”
      – este o mare diferență față de formula sinodală:
      „Biserica Ortodoxă recunoaște denumirea istorică și a altor Biserici și Confesiuni eterodoxe care nu sunt în comuniune cu ea.”

      Greșeala vine deci din faptul că eterodocșii sunt numiți „Biserică”, iar expresia „Biserici eterodoxe” nu poate fi decât regretabilă, nefiind satisfăcătoare nici pentru ei, nici pentru noi.

      nota 2208:
      Noi ne-am exprimat în dreptul semnăturii noastre de pe o listă a semnatarilor documentului 6, mărturisirea următoare:
      „cred în singura, una, sfântă, sobornicească și apostolică Biserică Ortodoxă”. Prin această subliniere ne-am arătat convingerea că numai Biserica noastră Ortodoxă este singura adevărata Biserică a Mântuitorului Hristos, iar celelalte confesiuni nu sunt decât grupări îndepărtate de Trupul tainic al Domnului, ca în descrierea lui Herma Păstorul.^^

      În acest fragment sunt expuse sintetic și ireproșabil parte din argumentele pe care teologi și reprezentanți ai laicatului anti-Creta le avansaseră imediat după eveniment. Mulți dintre aceștia, să nu uităm, au fost marcați cu felurite etichete compromițătoare.
      Avem acum, iată, un Ierarh care asumă în mod explicit o poziție critică față de „întrunirea” din Creta. Această poziție mi se pare un eveniment în sine care, mi-e neclar de ce, nu a răzbătut nici în presa centrală bisericească, nici în dezbaterile din mediul virtual, nici în mediul monastic sau în cercurile nepomenitorilor, cu atât mai puțin în mass-media.

      La comentarii am pus coperta cărții + fotocopia paginii urmatoare celei din care am extras fragmentul, în care se atinge și chestiunea nepomenitorilor. (Eduard Barbu)

      Apreciază

      • saccsiv said, on ianuarie 22, 2020 at 11:15 pm

        csilla

        Acelasi Eduard Barbu a postat la comentarii si fotocopia paginii urmatoare celei din care a extras fragmentul:

        Acolo, Mitropolitul Irineu al Olteniei ii considera pe nepomenitori ca fiind schismatici iar despre ecumenism spune ca “nu este o noua dogma, ci o atitudine de dialog si cooperare intre crestini, in locul polemicii pline de ura confesionala si al confruntarii violente”.

        Apreciază

      • Andrei-Nicolae said, on ianuarie 23, 2020 at 12:01 am

        pt. saccsiv

        N-au curajul sa marturiseasca pana la sfarsit, sunt prinsi in duhul asa numitei ”diplomatii”, ca nici diplomati nu se pot numi, caci adevarata diplomatie nu inseamna oportunism, asa cum asa numita ”politica” contemporana nu e politica.

        pt. ceilalti frati, deci si pentru saccsiv

        In duhul cometariului meu de mai jos, sunt de acord cu anumite lucruri pe care le spune IPS de asa numitii ”nepomenitori”, atat ca nu a zis ca si asa numitii ”pomenitori” nu doar ca si ei dezinformeaza/ cenzureaza/ ascund, dar la fel ca si majoritatea ”nepomenitorilor” dilueaza credinta si adevarul, dar fiecare pe sofismul lor. Numele ambelor tabere este ignoranta ucigasa, fiecare pe partea care ii convine. Ignoranta e un pacat mare, fiica a lenei.

        Un lucru incontestabil: nu stiu vreo alta biserica ortodoxa sora sa fi fost atat de violenta cu clericii si mirenii care din motive de constiinta au respins adunarea din Creta si s-au manifestat prin nepomenire ca forma de avertisment duhovnicesc din dragoste si nu revolta. Problema mare este ca insa si foarte multi – cei mai multi – asa numiti ”nepomenitori” s-au folosit cu viclenie de acest curent si s-au realiat la el doar pentru a-si putea manifesta ura si uraciunea sufleteasca. Lipsa de sinceritate.

        Alt lucru incontestabil: la Creta nu a fost nici Mare, nici Sfant… si nici macar sinod poate, nici macar talharesc, ci mai degraba o adunare politica.

        Dar sa stiti ca lucrurile trebuia sa iasi si mai rau. Mult mai rau! Si au fost acei ierahi care ori n-au semnat, ori semnand au avut multiple obiectii si atentionari – precum si ai nostri, chiar Parintele Patriarh – o fi fost teatru sau nu, eu aleg deocamdata sa cred ca nu, ci ca a fost o emanatie a unei ultimi brume de constiinta duhovniceasca.

        Iar falsii, rau intentionatii, ”poser-ii” cum ii numea omul cel vechi, cei manati de ura, vor ignora intreg comentariu, cat si pe celalalt si vor scoate in evidenta doar ultima fraza din acesta, facand nedreptate si imputinand cinstea, pierzand din vedereca toate (frazele) reprezinta pe cel care le-a scris, nu doar una sau alta singura, ci toate luate impreuna, carenu se anuleaza, ci se completeaza una pe cealalta. Restul nu este decat duh sectar, de care s-a umplut Biserica lui Hristos – ce durere!, atat in tabara pomenitorilor, cat si in cea a nepomenitorilor. Parintele Serafim Rose a profetit in detaliu toate acestea…

        Dumnezeu sa ne apere pe toti!

        Apreciază

      • Kleomenis said, on ianuarie 23, 2020 at 12:55 am

        Ca de obicei, Irineu Popa nesigur si ambiguu vrand oarecum sa dreaga busuiocul. E simplu: sa-si retraga semnatura oficial de pe acele documente eretice, sa-si ceara iertare public si sa aduca inapoi in manastiri pe monahii izgoniti de el. Pana atunci, cum zicea cineva pe aici, doar diplomatie desarta si voma de vulpe.

        Apreciază

      • Kleomenis said, on ianuarie 23, 2020 at 9:49 am

        Pe langa ereziile cretane si afacerile necurate cu clanul mafiot Beraru din Craiova,

        Irineu Popa trebuie sa se dezica de masonerie si de fratii masonii ce-i tine cu mare fast in mitropolie drept consilieri de baza:
        https://www.republicaoltenia.ro/amp/turnul-babel-masonii-din-craiova-episodul-2-dindirica-lucian-costin-un-mason-la-curtea-mitropolitului-olteniei/
        Apoi pocainta (la porcii vreunei manastiri) si dupa Sf Atanasie cel Mare sa fie reprimit in Biserica, dar nu in cler.

        Apreciază

    • ciprian p. said, on ianuarie 22, 2020 at 10:07 pm

      csilla = steluță? igen ?

      Apreciază

      • csilla said, on ianuarie 23, 2020 at 11:45 am

        Igen. Sunt ortodoxă, ardeleanca, româncă și unguroaica. Cam asta e situația pe aici.

        Apreciază

      • ciprian p. said, on ianuarie 23, 2020 at 12:17 pm

        mno’ jolvan 🙂 fele apă, fele viz :))
        Bine ca esti ortodoxă !

        Apreciază

    • Andrei-Nicolae said, on ianuarie 22, 2020 at 10:37 pm

      Ma bucur mult de aceasta marturisire a Înalt Preasfințitului IRINEU. Pt. ca eu merg la biserica la ceea ce pe acest site este denumit drept ”la pomenitori”, dar si fiindca sunt total impotriva evenimentului din Creta, spun urmatoarele: merita printata si tinuta in buzunar, cand un caldicel, fie el mirean, cleric, profesor teolog etc. va afirma orice altceva. O scot din buzunar si-i spun: ”Iata ce spune Ierarhul tau”!

      Cat despre IPS Irineu – ma bucur. Era si mai bine daca nu semna, ca poate nu mai exista aceasta dezbinare. Ea ar fi aparut oricum, dar mai greu – caci in ambele tabere – pomenitori/nepomenitori – exista fii (multi, cei mai multi) ai dezbinarii, care oricum tot asta ar fi facut. Bine ca IPS a marturisit. Fii (nepomenitor) ai dezbinarii vor minimaliza, ignora, duce in iluzoriu aceasta veritabila marturisire, la fel cum fii (pomenitori) ai dezbinarii calca pe marturisile veritabile, adevarate (de asemenea foarte putine) venite din cealalta parte.

      Despre pomenitori /nepomenitori – repet ce am mai spus: cu toate ca poate parea paradoxal, am ajuns la concluzia ca marea majoritate a ambelor tabere este miscata de exact aceelasi duh necurat, doua fete diferite ala aceleiasi monede a caderii. Exista in ambele tabere si exceptii, dar din pacate prea putine. Foarte putina cautare dintr-o dorinta simpla, sincera si curata a adevarului…

      Imi voi repeta continuu aceasta pozitie, caci am avut parte de multa violenta si injurii aici, pe siteul acesta, la fel cum si din partea pomenitorilor, unii chiar clerici sau profesori universitari.

      Doamne, apara-ne!

      Apreciază

  2. Radu Humor said, on ianuarie 22, 2020 at 11:37 pm

    Dacă tot vorbm de pomenire :

    Apreciază

  3. Radu Humor said, on ianuarie 22, 2020 at 11:45 pm

    Descoperire revoluționară în lumea medicală! A fost descoperită celula care ucide toate tipurile de cancer
    Un articol de: B1.ro – 22 Ian 2020, 10:52

    Descoperire revoluționară în lumea medicală! Cercetătorii de la Universitatea Cardiff au descoperit o celulă în sistemul nostru imunitar care ar putea sta la baza unui tratament universal împotriva cancerului.

    Aceștia analizau sângele de la o bancă de sânge din Ţara Galilor, Marea Britanie, în căutarea de celule imune care ar putea lupta împotriva bacteriilor, atunci când au găsit un tip complet nou de celule T.

    Acea nouă celulă imună poartă un receptor care nu a fost văzut niciodată, care acţionează ca un cârlig de prindere, se ataşază de majoritatea celulelor canceroase umane, în timp ce ignoră celulele sănătoase.

    În studiile de laborator, s-a arătat că celulele imune echipate cu noul receptor ucid cancerul pulmonar, al pielii, sângelui, colonului, sânului, oaselor, prostatei, ovarului, rinichilor şi colului uterin.

    „Celulele descoperite pot să identifice un anumit tip de proteină care este specific tuturor tipurilor de cancer. Aceasta este noutatea, practic.

    Celulele canceroase transmit un semnal, apare o tulburare de metabolism care este recunoscută această proteină MR1, care la rândul ei este recunoscută de receptorul exprimat de celula T. Acesta este mecanismul prin care este identificată celula malignă și apoi distrusă”, a spus medicul Silvia Coman la Digi24.

    Apreciază

  4. ManolescuBD said, on ianuarie 22, 2020 at 11:46 pm

    „Într-o carte veche pe care am găsit-o cu mulţi ani în urmă, am citit printre altele că, atunci când ucenicii L-au întrebat pe Domnul nostru Iisus Hristos când se vor întâmpla în lume semnele înfricoşătoare ale celei de-a Doua Veniri, când dragostea multora se va răci şi credinţa va pieri, Domnul le-a spus, printre altele: “atunci când femeile vor deveni bărbaţi şi bărbaţii femei“.” – https://saccsiv.wordpress.com/2019/12/15/transsexualismul-precede-apocalipsa-parintele-filotei-zervakos-sfarsitul-va-veni-atunci-cand-femeile-vor-deveni-barbati-si-barbatii-femei/

    Apreciază

  5. comentariu said, on ianuarie 23, 2020 at 12:11 am

    ÎPS Irineu spune așa: „Noi ne-am exprimat în dreptul semnăturii noastre de pe o listă a semnatarilor documentului 6, mărturisirea următoare: „cred în singura, una, sfântă, sobornicească și apostolică Biserică Ortodoxă”. Prin această subliniere ne-am arătat convingerea că numai Biserica noastră Ortodoxă este singura adevărata Biserică a Mântuitorului Hristos, iar celelalte confesiuni nu sunt decât grupări îndepărtate de Trupul tainic al Domnului, ca în descrierea lui Herma Păstorul.”

    Aici e o contradicție. Dacă consideră Biserica Ortodoxă ca fiind ” una, sfântă, sobornicească și apostolică” de ce a mai semnat documentele din Creta. Semnătura rămâne și e valabilă până nu e retrasă public și explicit, chiar dacă a scris lângă ea mărturisirea de credință.

    Dacă ar fi să facem o analogie e ca și cum cineva ar lua actele cu cip, dar ar pune alături și o cruce, zicând că acele acte nu mai sunt astfel dăunătoare.

    Apreciază


Responsabilitatea juridică pentru conţinutul comentariilor dvs. vă revine în exclusivitate.

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat asta: