SACCSIV – blog ortodox

Iran şi-a cerut scuze, dar Trump & alţi preşedinţi americani n-ar cere niciodată scuze pentru ce-au făcut Orientului Mijlociu

Posted in AVION, IRAN, razboi, SUA by saccsiv on ianuarie 20, 2020

Iranians mourn plane crash victims with vigil © YouTube / Ruptly

RT: Iran apologized, but Trump & other US presidents will never say sorry for what they’ve done to Middle East

Iran şi-a cerut scuze, dar Trump & alţi preşedinţi americani n-ar cere niciodată scuze pentru ce-au făcut Orientului Mijlociu

de Finian Cunningham

În mos lăudabil, Iranul şi-a cerut scuze pentru doborârea avionului de pasageri şi uciderea a 176 de oameni de la bord. Arată integritatea de a îşi asuma răspunderea pentru pierderea dezastruoasă de vieţi într-un moment de adversitate intensă.

Vor arăta şi alte părţi o umilinţă similară în a recunoaşte rolul jucat în crearea de condiţii precare acolo unde moartea pare un efect inevitabil? Concret, poate preşedintele SUA – Donald Trump – să recunoască că politica sa de ostilitate nesăbuită din Iran duce la conflict şi, în final, la pierderea de vieţi nevinovate?

Doborârea zborului 752 a fost o tragedie sfâşietoare pentru nenumărate familii de mai multe naţionalităţi. Cei mai mulţi dintre morţi erau iranieni, lucru care adaugă şi mai mult la suferinţa simţită de această naţiune. Dar cel puţin, prin dezvăluirea adevărului, autorităţile iranieine au cruţat familiile îndurerate de angoasa incertitudinii asupra celor întâmplate.

Recunoaşterea promptă de către Iran a cumplitei erori de a doborî avionul – confundat cu o rachetă de croazieră inamică care se apropia – i-a luat pe criticii Iranului prin surprindere. La două zile după doborârea avionului, liderii occidentali şi media au spus că o rachetă iraniană a făcut asta. Oficialii aviaţiei iraniene au negat la început, spunând că au crezut că fusese o problemă tehnică la bord, cum ar fi defecţiunea unui motor.

Criticii Iranului spuneau că “regimul” va ascunde adevărul în spatele confuziei asupra a ceea ce s-a întâmplat. Negarea iniţială a iranienilor n-a fost cu rea intenţie. Probabil c-a fost mai mult un caz de necunoaştere a ceea ce s-a întâmplat într-o situaţie de confuzie şi calamitate. Când iranienii au ridicat mâna pentru a recunoaşte că fusese una dintre unităţile lor de apărare anti-aeriană cea care a tras racheta, ăsta a fost un act de integritate şi umilinţă să recunoască greşeala.

Ar trebui să punem în contrast abordarea matură a Iranului cu doborârea avionului Iranian Air Flight 655 din 1988 de către nava SUA în Golful Persic. Toţi cei 290 de oameni de la bord au fost ucişi când USS Vincennes, un crucişător cu rachete ghidate a lansat un proiectil sol-aer asupra avionului, pretinzând că l-a confundat cu un avion de luptă inamic. Totuşi, americanii nu şi-au cerut niciodată scuze în mod formal pentru acea crimă.

După mai mulţi ani de ciondăneală, SUA a plătit mai bine de 60 de milioane de dolari în compensaţie Iranului după un proces judecat în 1996 de către Curtea Internaţională de Justiţie. Nici atunci, Washingtonul nu şi-a recunoscut vina. “Nu-mi voi cere scuze niciodată,” a spus fostul preşedinte HW Bush.

Există de asemeni dovezi că în cazul zborului 655, căpitanul vasului USS Vincennes a fost nesăbuit şi agresiv în comportament; şi că doborârea avionului n-a fost un accident. Căpitanul William C Rogers şi echipajul său au primit ulterior medalii militare de onoare.

În cazul zborului 752 de săptămâna aceasta, iranienii erau în alertă de gradul I şi se aşteptau la o ofensivă americană după atacul cu rachete al Iranului, ce avusese loc cu numai câteva ore în urmă asupra a două baze americane din Iraq. Atacul a fost o răzbunare pentru asasinatul cu drone instrumentat de americani  asupra comandantului suprem Iranian – General-Maiorul Qassem Soleimani în Baghdad pe 3 ianuarie. Iranienii pretind că după atacul lor cu rachete asupra bazelor SUA, primiseseră câteva rapoarte de la unităţile lor de aviaţie defensivă despre avioane suspecte inamice care se apropiau. Pe acest fond de tensiune în aşteptarea războiului au făcut iranienii greşeala fatală de a lovi avionul de linie.

E adevărat, pare absurd acum că Iranul nu a luat măsura de precauţie de a-şi închide spaţiul aerian în timpul acelor ore pentru zborurile comerciale regulate. Asta pare a fi o neglijenţă condamnabilă din partea iranienilor, date fiind circumstanţele oneroase.

Cu toate astea, o perspectivă mai largă şi mai obiectivă e necesară pentru a înţelege pe deplin catastrofa. Există o importantă distincţie între greşeală şi vină. Iranienii sunt în culpă pentru cauzarea acestei tragedii oribile.

Ei au apăsat trăgaciul. Dar este şi un oarecare dubiu asupra a cine este vinovatul suprem.

Preşedintele Trump a creat o situaţie explozivă în Orientul Mijlociu cu a lui campanie de  ostilitate de tip “presiune maximă” asupra Iranului. Anulând acordul nuclear, reimpunând sancţiuni economice ce au paralizat economia şi folosind neobosit retorica belicoasă ce defăimează Iranul ca “stat terorist” a împins regiunea pe muchia dinspre un război nimicitor. Amintiţi-vă că Trump a ameninţat în repetate rânduri Iranul cu distrugerea totală, ceea ce implică disponibilitatea pentru folosirea armelor nucleare.

O comasare a forţelor americane, incluzând bombardiere echipate cu focoase nucleare B-52 în Golful Persic din ultimii ani s-a făcut sub pretextul voalat de a “apăra interesele SUA” de presupuse agresiuni iraniene. Întregul discurs maniacal întoarce adevărul cu susul în jos asupra celui care este de fapt adevăratul agresor.

Uciderea lui Qassem Soleimani a fost cel mai grav atac de până acum asupra securităţii naţionale a Iranului dintr-o campanile crescândă de provocări ale SUA. Nu există dovezi care să susţină acuzele lui Trump conform cărora Soleimani planifica “atacuri iminente” asupra forţelor SUA şi a diplomaţilor lor din regiune. Americanii susţin că moartea unui contractor american de luna trecută ca urmare a atacului unei baze din Iraq este rezultatul acţiunii miliţiilor susţinute de iranieni. E departe de a fi clar cine a efectuat atacul. Unele surse spun că a fost un grup terorist jihadist ce avea legături cu Statul Islamic (IS, fost ISIS/ISIL). În orice caz, răspunsul SUA a fost disproporţionat şi sugerează că moartea contractorului a fost folosită ca pretext pentru escaladarea ofensivei asupra Iranului.

Pe 27 decembrie, avioanele de luptă ale SUA au ucis cel puţin 25 de membri ai unei miliţii sprijinite de Iran în Iraq şi Syria. Asta a aprins violentele proteste de la ambasada SUA din Bagdad pe 1 ianuarie 2020. Trump şi oficialii săi l-au acuzat imediat pe Soleimani pentru orchestrarea protestelor. Apoi, după alte două zile, proeminentul lider military – văzut ca cea de-a doua figură ca importanţă în Iran după Ayatolahul Khamenei – a fost aruncat în aer de un atac comandat personal de către Trump.

Următoarea calomnie a americanilor a fost dezgustătoare şi gratuită. Trump l-a numit pe Soleimani “cel mai mare terorist mondial”, şi a chicotit la moartea lui spunând “l-am oprit lăsându-l rece.” Dat fiind că Soleimani era probabil cel mai eficient strateg militar în Iraq şi Syria în înfrângerea reţelelor teroriste IS, asta ilustrează răstălmăcirea jenantă făcută de Trump şi de secretarul de stat Mike Pompeo. Într-adevăr, moartea lui Soleimani a fost un motiv de sărbătoare pentru veteranii IS.

Iran a făcut o greşeală majoră doborând avionul de linie civil. Sentimentul de ruşine si umilinţă exprimat de autorităţile iraniene este palpabil. Sunt remuşcări sincere pentru moartea propriilor lor compatrioţi şi a câtorva alte naţionaliţăţi.

Dar vina pentru acest eveniment oribil merge la Washington şi la administraţia Trump în mod special. Neobosita demonizare şi ostilitate asupra Iranului, continua agresiune ilegală în mii de forme de la sancţiuni la ameninţări militare strigătoare la cer şi la uciderea cu sânge rece a unui erou naţional, Soleimani, a creat un butoi cu pulbere. Doborârea zborului 752 este consecinţa. Ar trebui să fim surprinşi? Este aproape inevitabil, dată fiind dinamica nesăbuită, destructivă dezlănţuită de Washington. Într-adevăr, ne putem teme de mai multe astfel de tragedii şi ucideri de oameni incocenţi, chiar dacă un război total nu e declanşat.

Un lucru pare a fi cert. Nu vom vedea vreo scuză sau atitudine împăciuitoare din partea SUA. Modestia şi răspunderea sunt anateme pentru aroganţa Washingtonului.

Traducerea: Costin Ştirbu

 

3 răspunsuri

Subscribe to comments with RSS.

  1. Aminem said, on ianuarie 20, 2020 at 6:13 pm

    Soleimani a fost un aparator al crestinilor din Siria si Irak, de aceea a fost impuscat. Ziarul oficial al ISIS a multumit lui Alah ca Soieimani a fost ucis.

    Apreciază

  2. Duhul Căpitanului said, on ianuarie 20, 2020 at 10:42 pm

    Trump =falanga satanei. În sensul că, chiar dacă ww3 va fi folosit de Dumnezeu pentru stricarea planurilor globalistilor(nu platistilor!), Trump nu vrea decât distrugere.

    Apreciază

  3. miraje11 said, on ianuarie 21, 2020 at 7:45 pm

    Cand vreodata Iranul aparatorul crestinilor?? Aveti dovezi sa spuneti asa ceva? Si cand vreodata un sustinator al terorismului islamic ar apara crestinii?

    Apreciază


Responsabilitatea juridică pentru conţinutul comentariilor dvs. vă revine în exclusivitate.

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat: