Ziarul “Adevarul” numeste DELIR MISTIC decizia CNCD de a amenda Asociaţia Pride România pentru piesa de teatru „Eu sunt. Şi?” in care actorii, doar in chiloti si camilafca, mananca slanina pe o icoana

Foto: https://observator.tv/eveniment/patriarhia-romana-reactie-piesa-teatru-cluj-295737.html

Adevarul: Delir mistic la CNCD: amendă pentru o piesă de teatru în care actorii au mâncat slană cu ceapă pe o icoană cu Iisus, 13 decembrie 2019

Asociaţia Pride România a fost sancţionată de Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării pentru că a defăimat religia ortodoxă într-un spectacol de teatru, unde actorii au apărut îmbracăţi în haine monahale şi au mancat slană cu ceapă pe o icoană cu Iisus.
Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării (CNCD) a amendat cu 2.000 de lei Asociaţiei Pride România, organizatoarea săptămânii Pride Cluj. Motivul: în cadrul festivalului a fost prezentată piesa de teatru „Eu sunt. Şi?”, considerată a fi lezat demnitatea religioasă, după ce actorii au apărut, preţ de câteva minute îmbrăcaţi sumar în haine monahale şi mâncând slană cu ceapă pe, ceea ce părea a fi, o icoană cu chipul lui Iisus Hristos.
CNCD a fost sesizată de mai multe persoane, care de altfel nu au văzut piesa de teatru, însă au susţinut că afişul de promovare al spectacolului şi pozele publicate din timpul piesei reprezintă o încălcare a libertăţii de conştiinţă.
„Dreptul unor cetăţeni care au o anumită credinţă, în speţă libertatea de conştiinţă, a fost încălcat prin mesajele transmise în cadrul acestei piese, unde obiecte de cult, în speţă o icoană, ce are o valoare intrinsecă, a fost folosită într-un mod degradant. Există o jurisprudenţă a CEDO în astfel de cazuri, de exemplu în Italia o piesă de teatru a fost interzisă exact pentru faptul că foloseau într-un mod similar un crucifix. Decizia a fost luată cu majoritate de către consiliul CNCD. Noi am fost sesizaţi, în această speţă, persoanele în cauză nu au văzut piesa, însă pe baza relatărilor şi a afişului de promovare, s-au considerat discriminaţi. Din păcate discuţia pe acest subiect a devenit una violentă. Trebuie purtată totuşi o discuţie raţională despre limitele libertăţii de creaţie. Orice societate îşi stabileşte nişte standarde morale, nişte limite în care poate fi exercitat un drept. Aşa cum CNCD a sancţionat de multe ori derapaje de homofobie, de această dată am considerat în unanimitate că a existat un derapaj la adresa oamenilor de credinţă”, a motivat decizia Csaba Asztalos, preşedintele Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării.
Faptele incriminate nu restrâng libertatea altora

Reprezentanţii Asociaţiei Pride România s-au apărat spunând că nu au aplicat niciun tratament preferenţial pentru vreun cult religios sau altul şi că spectacolul a fost doar o formă de exprimare artistică. „În cadrul spectacolului nu au existat acţiuni de deosebire, excludere, restricţie şi nici nu a existat un tratament preferenţial pentru un cult religios sau altul, pentru a se putea prezuma că există o discriminare având ca mobil religia. În plus, faptele de a purta parţial haine monahale şi de a tăia ceapă pe un tablou ce-l reprezintă pe Iisus nu restrâng sau înlătură recunoaşterea, folosirea sau exercitarea unui drept nici pentru cei care au participat la spectacol, nici pentru persoanele fizice aparţinând vreunui cult religios recunoscut de către statul român. Partea reclamată recunoaşte şi respectă dreptul la libertatea religioasă conferit tuturor cetăţenilor”, şi-au argumentat punctul de vedere cei de la Asociaţia Pride.
„Din punctul nostru de vedere decizia CNCD este cel puţin una nefericită, şi care ridică semne de întrebare cu privire la respectarea liberăţii de exprimare în România. Ne solidarizăm cu colegii de la Cluj şi sperăm să meargă în instanţă. Nu consider că respectivul spectacol a încălcat vre-un drept. De-a lungul secolelor întotdeauna cei aflaţi la putere s-au folosit de lege pentru a-şi apăra ideile. Religia este un set de credinţe şi idei vii, care evoluează odată cu societatea. La fel, ar trebui să-l sancţioneze pe Luther”, este de părere Vlad Viski, directorul executiv al organizaţiei pentru drepturile persoanelor LGBT, Mozaiq.

Şi arta promovează uneori discriminarea
Specialiştii în domeniu susţin că, pentru a putea ajunge la o concluzie întemeiată, este foarte important contextul exact al acestei piese, ce anume s-a spus în cadrul piesei, ce anume au făcut actorii, şi că, fără aceste elemente, nimeni nu se poate pronunţa. „Pentru a judeca o piesă de teatru, trebuie să judecăm în ansamblu. Mai ales în cazul unui spectacol de avangardă, unele expresii, gesturi, pot părea nepotrivite, provocatoare, şi de aceea un act artistic este mai greu de apreciat. Toate aceste lucruri trebuie judecate în funcţie de context, de particularităţile acestui spectacol”, este de părere avocatul Alexandru Cristian Surcel.
Decizia CNCD este cel puţin una nefericită, şi care ridică semne de întrebare cu privire la respectarea liberăţii de exprimare în România Vlad Viski directorul al organizaţiei pentru drepturile persoanelor LGBT, Mozaiq

Asadar, ziarul “Adevarul” defineste decizia CNCD ca fiind delir mistic. Nu-i de mirare, caci acest ziar e cu treaba:

PROPAGANDA TRANS in ziarul Adevarul: “FOTO Cum arată unul dintre cei mai tineri transgenderi din Marea Britanie: „SPER SA II INSPIR PE ALTII””

Spectacolul are peste un an. Iata reactia Patriarhiei, conform articolului Patriarhia Română, reacţie după o piesă de teatru din Cluj: ‘Şi-au bătut joc de simbolurile religioase’ din 13 iunie 2019 de pe observator:

„Patriarhia Română a luat act cu profundă indignare de spectacolul de teatru <Eu sunt! Şi?> prezentat la Cluj-Napoca în cadrul <Săptămânii Mândriei> a minorităţilor sexuale. Conţinutul indecent al acestei reprezentaţii include folosirea batjocoritoare a unor simboluri religioase creştine, mesajul transmis fiind unul deliberat blasfemiator. Asemenea atitudini jignitoare la adresa covârşitoarei majorităţi a românilor, etichetarea negativă a credincioşilor creştini, ofensarea repetată a sentimentelor religioase dezbină societatea şi denotă intoleranţă tocmai din partea acelora care fac apel în mod insistent la toleranţă. Considerăm că este vorba de un act de propagandă ideologică anticreştină, care nu poate fi scuzat sub pretextul unei manifestări aşa-zis artistice”

Iata si ce scria Alecu Racoviceanu in articolul Creștin Pride. Eu sunt o călugăriță cu barbă! Și? din 13 iunie 2019 de pe EVZ:

Vă propun un exercițiu de imaginație. Urcă pe scenă trei bărbați și o femeie, îmbrăcați ostentativ în bucăți de piele neagră, cu țintele și lanțurile strălucitoare care caricaturizau în anii ’70 comunitatea de homosexuali. Întind între ei un drapel purtând curcubeul văduvit de ultima-i culoare, violetul, și apoi se apucă de tăiat legume, să zicem ceapă, pe fotografii de Robert Mapplethorpe.

Pride. Este că pe unii v-am făcut curioși și, abandonând textul ăsta, cautați pe Wikipedia cine o fi fotograful ăsta? Ei bine, până să găsiți informațiile aflate la un click distanță, sigur se va ridica măcar un indignat care să strige la cei de pe scenă că sunt niște retrograzi, care-și bat joc de viața intimă a unor semeni de-ai lor și le devalorizează lucrurile pe care le prețuiesc până la a le reduce la niște banale fețe de masă sau funduri de lemn, dându-le o interpretare „stomacală” în locul celei spirituale. Poate autorii se trezesc și cu o sesizare la Consiliul pentru Combaterea discriminării, ca să se învețe minte că nu poți face mișto chiar de orice pe lumea asta!

Exercițiul nostru de imaginație poate părea exagerat, dar trebuie să recunoașteți că el nu e chiar atât de departe de realitate. De fapt, un asemenea spectacol, cum e cel propus la începutul textului, nici nu ar putea exista; și nu pentru că l-ar interzice vreo lege, ci pentru simplul fapt că, decât să riște un scandal sau un val de public shaming, autorii mai bine renunță la a face glume pe seama homosexualilor.

Scena de mai sus mi-a fost inspirată de descrierea unui spectacol de teatru prezentat luni seară pe o scenă din Cluj, cu ocazia Săptămânii Mândriei Minorităților Sexuale. Piesa se numește „Eu sunt! Și?”, titlul făcând trimitere la moda recunoașterii publice a orientării sexuale sau de gen, celebrul ”coming out” și la faptul că acest lucru nu trebuie să intereseze pe nimeni.

La un moment dat, cei patru actori, îmbrăcați în versiuni pornografice ale hainelor călugărești, taie legume, folosind ca fund o icoană a Mântuitorului. E o blasfemie? Doar dacă autorul ar fi creștin, altfel e doar o jignire adusă credinței altor oameni. O palmă în plus dată unor oameni învățați, din păcate, să întoarcă și celălalt obraz, iar în ultimul timp au făcut-o de atâtea ori încât capul le e un titirez!

Nici măcar nu e prima palmă. Spectacolul respectiv l-am găsit prezentat și în noiembrie 2018, dintr-o prezentare a vremii aflând că e realizat de ”Reactor de creație și experiment și Facultatea de Teatru și Film din cadrul Universității Babeș-Bolyai”. Apare apoi ca fiind jucat și în ianuarie 2019, sub egida programului ”100 de ani de România. Trei povești secundare”. Parcă altfel îmi imaginam celebrarea centenarului, dar lumea e plină de lucruri ciudate, care contravin convingerilor și așteptărilor mele. Ce ar fi trebuit să facă acest program cu nume pompos, cofinanțat de Administrația Fondului Cultural Național? Citez din prezentare: „În contextul sărbătoririi unui secol de la „Marea Unire”, acest program va prezenta o serie de perspective complementare la discursul oficial: perspectivele acelor comunități sau indivizi care au contribuit la evoluția României, dar nu dintr-o poziție de putere. Se dorește astfel aducerea la lumină a unei serii de istorii alternative, care împreună să ofere o imagine mai complexă și mai nuanțată a trecutului nostru comun.” Dacă menirea unui teatru studențesc este, din anii ’60 încoace, de a șoca, de a zdruncina convingeri, cea a pleiadei de instituții de stat care s-au numărat printre organizatorii evenimentelor pe unde a fost prezentat spectacolul nu este de a încăiera creștinii cu homosexualii.

În fine, acum, la a treia prezentare, secvența cu călugărițele cu barbă a atras reacții publice în mediul online, dar și prin sesizarea Consiliului pentru Combaterea Discriminării. Aș vrea să se sesizeze și să ne răspundă o dată pentru totdeauna dacă palmele sunt normale. Nu de alta, dar să ne călim obrajii pentru palmele ce vor urma sau să îngroșăm obrazul pentru a răspunde cum se cuvine.

O parte a scenei cu icoana o puteti viziona incepand cu minutul 0:51:

Zic ei acolo:

“Nu ne lipsi pe noi nici de cereasca Ta Imparatie. Ci precum in mijlocul ucenicilor Tai ai venit, Mantuitorule, pace dandu-le lor, vino si la noi si ne mantuieste. Amin”

Alte scene la: