Am pierdut AURUL ROMANIEI? Desi existau dovezi ca scoate aurul din tara, ani de zile BNR a negat vehement. In 2016 insa, Mugur Isarescu recunoaste ca aurul Romaniei impreuna cu zeci de miliarde de euro se afla in ANGLIA. De ce Klaus Iohannis, PNL, USR si presa #rezist SE OPUN cu indarjire aducerii AURULUI inapoi in tara?

Foto: https://cersipamantromanesc.wordpress.com/2016/06/26/un-secret-al-bancii-nationale-a-romaniei-s-a-aflat-abia-acum-o-mare-parte-din-rezerva-de-aur-a-bnr-este-la-londra/

2002

Ani si ani de zile BNR a negat ca aurul Romaniei ar fi dus in strainatate, cu toate ca existau dovezi ca suntem mintiti. Iata, de exemplu, ce spunea, printre altele, Corneliu Vadim Tudor in sedinţa Senatului din 15 aprilie 2002:

[…]

Doamnelor şi domnilor senatori, printr-un concurs de împrejurări am intrat zilele acestea în posesia unui set de documente care arată, fără dubii, că valuta şi aurul României sunt scoase aproape zi de zi din ţară.

Primul document se referă la scoaterea a 20 de tone de lingouri de aur cu destinaţia Germania, în ziua de 25 martie 2002. Acesta este documentul. (Documentul este prezentat sălii.)

Întrebat ce este cu acest transport, guvernatorul Băncii Naţionale a României mi-a răspuns, printr-un prieten comun, că trimestrial sunt depuse în bănci străine diferite cantităţi de lingouri pentru a se obţine dobândă. În cazul de faţă, ar fi fost vorba de circa 20 milioane de dolari.

S-ar putea ca afirmaţiile domnului Mugur Isărescu să fie corecte, dar ce ne facem că, în vreme ce am aflat de ieşirea aurului din ţară, nu mai există nici o evidenţă a repatrierii sale?

Aşa cum Aeroportul Otopeni are o evidenţă riguroasă a scoaterii aurului, de ce nu se găseşte nici o hârtie cu privire la revenirea lui în România? Asta ca să nu mai vorbim de faptul că nimeni nu ştie care este destinaţia sutelor de milioane de dolari care se încasează anual ca dobânzi pentru aceste documente.

Încep să înţeleg termenul de „prudenţialitate bancară”, deşi în nici un dicţionar al limbii române nu figurează cuvântul acesta, „prudenţialitate”. Dar prea multă scretomanie strictă şi te face să intri la bănuială.

Bănuiala a devenit certitudine în momentul în care am primit un alt document, eliberat la 19 decembrie 2001, de firma HCS Transporturi Speciale, pe care îl voi citi în întregime, mai ales că este scurt.

„Către Aeroportul Internaţional Otopeni Director general Conform Contractului de prestări servicii nr. 6.284/13.05.1999 şi a Actului-adiţional nr. 15.264/18.XII.2000, vor însoţi transportul de valori şi vor pătrunde pe pista aeroportului – prin Poarta I, în ziua de 20.XII.2001 la cursa KLM 1360, pentru ora 12,30, oră la care se vor prezenta la cargo KLM toate documentele de expediere a valorilor ridicate de la S.C. „Aurul” Baia Mare – domnii Panait Ion şi Pecingine Niculae, cu autoblindata B-36-HCS.”

Evident, conducerea aeroportului a aprobat cererea, precum şi însoţirea transportului de aur de către paza aerogării.

În aprilie 1999 intrasem în posesia altor documente, tot referitoare la scoaterea aurului din exploatarea din Maramureş. În mod concret era vorba de 325 kg lingouri îmbarcate într-un avion de către firma româno-australiană „Esmeralda”. Atunci, în cadrul unei întâlniri pe care conducerea partidelor parlamentare a avut-o la Palatul Cotroceni cu domnul Emil Constantinescu şi cu membrii Guvernului, i-am înaintat şefului statului din acea perioadă o copie a setului de materiale şi l-am rugat să se implice dacă nu ca preşedinte, măcar ca geolog. Nu a făcut-o în nici un fel.

După numai câteva luni, şarlatanii de la firma „Esmeralda” aveau să provoace, prin nepriceperea şi lăcomia lor, dezastrul ecologic cunoscut care a prejudiciat grav imaginea României în lume.

Revin la transportul de aur din 19.XII.2001 în care nu mai apare firma „Esmeralda”, ci este băgată la înaintare S.C. HCS Transporturi Speciale. Aceasta este patronată de un personaj extrem de dubios, pe nume Heinrich Schorsch, care conferă şi iniţialele firmei. Acest domn este un colaborator apropiat al domnului Mugur Isărescu şi de-a lungul timpului Departamentul anticorupţie al Partidului România Mare a furnizat numeroase dovezi despre activităţile sale de tip mafiot.

Iată şi alte indicii ale caracterului ilegal al relaţiilor dintre Heinrich Schorsch şi Mugur Isărescu, ceea ce ne face să-l suspectăm pe acesta din urmă că, de fapt, nu a jucat cinstit niciodată şi spun toate acestea pentru că Banca Naţională a României trebuie să dea socoteală în faţa Parlamentului acestei ţări, că nu e de capul ei.

Firma HCS reprezintă firma internaţională „Handels Kontor Schorsch GM S.A. Simeral” din Germania, cu care Banca Naţională a României a încheiat în data de 18.XII.1991 un contract-cadru pentru livrarea de mijloace de transport valori şi materiale pentru fabricat monede metalice, utilaje de tipărit bancnote şi înscrisuri de valoare, maşini de numerotat şi împachetat bancnote şi monede metalice, piese de schimb, aparatură electronică etc.

Cu toate că Banca Naţională a României avea oferte din partea a 6 firme din S.U.A., Germania, Canada şi din alte ţări pentru achiziţionarea de mijloace de transport de diferite tipuri şi capacităţi, s-a preferat firma HCS din Germania, care nu a prezentat nici o ofertă şi, fără să existe o comandă scrisă, au fost achiziţionate în anul 1991 prin această firmă 20 de maşini cu o valoare de 1,1 miloane dolari.

De asemenea, prin adresa nr. 8/505/23.05.1991, eliberată de Direcţia tezaur şi operaţiuni de casă din Banca Naţională a României, s-au cumpărat – tot prin firma intermediară HCS! – încă 6 autoturisme blindate de tip GMC, cu capacitate de 3,5 tone fiecare, în valoare totală de 973.800 mărci germane.

Din păcate, mijloacele de transport achiziţionate nu corespund câtuşi de puţin condiţiilor de transport valori, în sensul că au 3 uşi de intrare în tezaur, în loc de una singură, iar cabina şoferului are uşa spre tezaurul din autodubă. Ca să nu mai vorbim de faptul că uşile nu sunt prevăzute cu două încuietori diferite şi nu dispun de sistem de alarmă, ceea ce denotă că, din construcţie, aceste mijloace de transport au fost concepute pentru alte destinaţii.

Totodată, maşinile importate pe sume atât de mari de cuplul Isărescu – Schorsch consumă o cantitate de carburanţi cu mult mai mare decât mijloacele de transport fabricate în ţară.

Problema de principiu e asta: câte tone de aur au scos până acum din România mafioţii de la „Esmeralda” şi de ce beneficiază de aprobări legale din partea Băncii Naţionale a României, a Direcţiei Generale a Vămilor, a Poliţiei de Frontieră, a autorităţilor aeroportuare? Unde în lume se mai petrece aşa ceva?

Am să trec acum la partea şi mai gravă a fărădelegilor săvârşite pe Aeroportul Otopeni.

Am aici nu mai puţin de 18 documente care atestă scoaterea din România, cu o frecvenţă aproape zilnică, a valutei.

Documentul nr. 1: Banca Comercială a României solicită, în ziua de 10 decembrie 2001, accesul pe pistă pentru un – citez – „transport de valori bancare la Zurich, cu Compania Swiss Air”. Semnează director Marin Treapăd şi şef de serviciu Viorica Frangeţi.

Documentul nr. 2: Banc Post solicită accesul pe pistă pentru – citez – „un transport de valori bancare la Z.rich cu zborul SR 463, în ziua de 10 decembrie 2001”.

Documentul nr. 3: Banca Comercială Română scoate iar valută spre Z.rich, chiar a doua zi, în 11 decembrie 2001.

Documentul nr. 4: Banca Comercială Română scoate valută, tot spre Z.rich, la 3 ianuarie 2002.

Observaţi că nici nu se terminaseră sărbătorile de iarnă. Ce grabă mare pe ei!

Documentul nr. 5: Banca Română pentru Dezvoltare scoate şi ea valută din ţară, la 4 ianuarie 2002, tot către Elveţia, cu cursa SR 463.

Documentul nr. 6: Banca Română pentru Dezvoltare mai scoate valută şi în 8 ianuarie 2002, tot spre Elveţia, şi tot cu cursa SR 463.

A se remarca faptul că directorul băncii, Ilie Gheorghe, nu-şi asumă răspunderea. Semnează, de fiecare dată, altcineva pentru el.

Documentul nr. 7: Banca Comercială Română scoate din nou valută, la 14 ianuarie 2002, tot către Z.rich.

Documentul nr. 8: Banca Comercială Română nu mai pridideşte cu scoaterea valutei, schimbă Compania Swiss Air cu Compania Cross Air, dar nu-şi schimbă năravurile, şi mai efectuează un transport, la 29 ianuarie 2002.

Documentul nr. 9: Banca Română pentru Dezvoltare scoate din nou valută din ţară, la 29 ianuarie 2002, tot către Elveţia, iar directorul Ilie Gheorghe se ascunde din nou, lăsând pe altcineva să-şi asume răspunderea.

Documentul nr. 10: Aceeaşi Bancă Română pentru Dezvoltare efectuează din nou un transport de valută spre Elveţia, în ziua de 1 februarie 2002, iar directorul Ilie Gheorghe tot nu semnează adresa, ceea ce arată că îşi dă şi el seama de ilegalităţile respective.

Documentul nr. 11: Banca Comercială Română scoate valută din nou, la 11 februarie 2002, tot către Elveţia.

Documentul nr. 12: Banca Comercială Română dă în clocot şi efectuează un alt transport, după numai două zile, mai exact, la 13 februarie 2002, tot către Elveţia.

Documentul nr. 13: apare şi Raiffeisen Bank şi Banca Agricolă, care scot şi ele valută, tot în 13 februarie 2002, dar nu spre Z.rich, ci spre Viena.

Documentul nr. 14: Banca Comercială Română scoate valută din nou, pe bandă rulantă, în 18 februarie 2002, tot către Z.rich.

Documentul nr. 15: reapare la orizont Banca Română pentru Dezvoltare, care, la 19 februarie 2002, mai efectuează un transport către Elveţia.

Documentul nr. 16: printr-o adresă către generalul Dan Gheorghe, director general adjunct al Aeroportului Otopeni, Banca Comercială Română cere sprijinul pentru efectuarea unui nou transport, după numai o zi, în 20 februarie 2002, tot către Elveţia.

Documentul nr. 17: cu o frecvenţă ieşită din comun, aceeaşi B.C.R. scoate valută din România şi în 21 februarie 2002, tot către Elveţia, şi tot cu ajutorul generalului Dan Gheorghe.

În fine, documentul nr. 18: Banca Comercială Română mai efectuează un transport, la 12 martie 2002, tot către Elveţia, şi tot cu ajutorul generalului Dan Gheorghe.

Doamnelor şi domnilor senatori,

Voi pune la dispoziţia presei, în copie, câte un set al documentelor respective. Fac acest dar presei, pentru a încerca să afle şi ea ceea ce este destul de greu pentru nişte parlamentari să afle.

Aveţi surse de informare, uneori mai bune decât oficialităţile statului şi vă rog să săpaţi mai adânc decât am reuşit s-o fac eu.

Nu cred că greşesc dacă voi spune încă de acum că aceste documente sunt incendiare şi vorbesc despre corupţia din România mai mult decât toate „Armaghedoanele” luate la un loc. Aşa şi numai aşa se explică dezastrul financiar-bancar în care se află

România. Nimeni nu mai controlează pe nimeni, ba, dimpotrivă, fură cot la cot mai toate oficialităţile statului.

[…]

2010

Timpul a trecut, iar BNR isi vedea linistita de treaba, mintind opinia publica cu din ce in ce mai mult tupeu. Iata, de exemplu, ce scria in articolul VIDEO Guvernatorul Isarescu: Tezaurul exista integral in subsolurile BNR. Zvonurile cum ca am fi scos aurul din tara sunt foarte periculoase din 8 iulie 2010 de pe Hot News:

Mugur Isarescu a reafirmat faptul ca tezaurul Bancii Nationale exista integral, dorind astfel sa combata zvonurile aparute in media potrivit carora Tezaurul a fost scos din tara. „Am chemat circa 20 de sefi de publicatii si i-am dus in sala cu Tezaurul, lasandu-i sa il atinga fizic si sa spuna „Este!”, ca in poezia aceea. Eu inteleg ca oamenii se mai indoiesc uneori si ca nu cred intotdeauna ceea ce li se spune, dar zvonurile cum ca BNR ar fi scos Tezaurul din Romania sunt extrem de periculoase. Sigur ca o parte din aur il tinem la Banca Reglementelor Internationale, dar in subsolurile BNR sta foarte bine rezerva de aur din tara. Din pacate, spatiul este foarte mic acolo iar grupurile care pot intra sunt de maxim 10-15 persoane”, a spus Isarescu, care a mai precizat ca aurul exista. „Tezaurul este acolo pentru a avea incredere intr-o tara si in moneda nationala”, a mai explicat Guvernatorul.

2016

Pana la urma, in 2016, pica si bomba. Conform articolului BNR s-a dat de gol: aurul României e la Londra. Adică suntem la mâna altora… din 27 iunie 2016 de pe Business MAGAZINE:

Un secret al Băncii Naţionale a Române s-a aflat abia acum, după ce Marea Britanie a decis să iasă din Uniunea Europeană: mai mult de jumătate din rezerva de aur a României e la Londra.

Iar din articolul Tot aurul Romaniei si inca 32 de miliarde de euro sunt la Londra. Isarescu: “Multa lume considera ca e ceva necurat aici” din 30 august 2016 de pe PRO TV mai aflam ca guvernatorul BNR vorbea si despre 32 de miliarde de euro, 37 de miliarde echivalent de dolari, pe care nu-i tinem in tara deoarece “Daca i-am tine in tara nu ar avea absolut nicio valoare. Nu ar asigura stabilitatea. Ii tinem in conturi in strainatate. Asa se tine.”

Iar despre aur “explica” faptul ca:

Pentru ca multa lume considera ca e ceva necurat aici, de ce BNR tine aurul la Londra. Pai, aurul este parte din rezerva noastra internationala. E rezerva internationala. Nu e rezerva interna. Toata rezerva internationala a unei tari se tine in exterior, ca de-aia se numeste rezerva internationala

Asadar, foarte multi ani am fost mintiti, spunandu-ni-se ca nu se scoate aur din tara dar pana la urma s-a recunoscut.

Stim deci ca o cantitate insemnata s-ar afla in Anglia. Dar oare aceea este cantitatea reala dusa acolo? N-a fost mai mult? In ce tari a mai fost dus aurul Romaniei. In tara a mai ramas ceva? Intrebari legitime, tinand cont ca am fost mintiti atata vreme…

Dar intrebarea de nota 10 este insa alta: Romania chiar mai are aur in tara sau in Anglia sau in alte tari?

2019

Dupa ce s-a aflat ca o mare parte a aurului Romaniei s-ar afla in Anglia, PSD-ul a dat o lege pentru aducerea lui inapoi. Iata ultimele noutati in aceasta privinta, conform articolului PSD îl ignoră pe Iohannis şi insistă ca BNR să aducă în ţară rezerva de aur din 11 decembrie 2019 de pe Adevarul:

Deşi preşedintele Klaus Iohannis a cerut parlamentarilor să reevalueze iniţiativa privind repatrierea rezervei de aur a României de la Londra, majoritatea PSD a decis să ignore solicitarea şefului statului.
Marţi, comisia de buget din Senat a avut pe ordinea de zi proiectul de lege iniţiat de fostul şef PSD Liviu Dragnea şi de senatorul PSD Şerban Nicolae prin care Banca Naţională este obligată să aducă în ţară aproape toată rezerva de aur ţinută de România la Banca Angliei. PNL şi USR au contestat această lege la Curtea Constituţională, însă sesizarea a fost respinsă. Iniţiativa a fost totuşi întoarsă în Parlament de preşedinte, care a cerut reexaminarea proiectului de lege. Klaus Iohannis a considerat că legea nu respectă angajamentele luate de România în Tratatul de Funcţionare a Uniunii Europene, a fost adoptată fără consultarea Băncii Centrală Europeană, nu are în vedere obiectivele de aderare a ţării noastre la zona euro şi nici nu este clară cu privire la procedura de repatriere şi costurile acesteia.
În schimb, parlamentarii vor ca legea să fie adoptată aşa cum a fost trimisă spre promulgare. Astfel, marţi, membrii comisiei de buget, unde PSD are majoritate, au decis să respingă criticile preşedintelui şi să trimită proiectul mai departe spre adoptare. Din comisie face parte şi fostul ministru de Finanţe Eugen Teodorovici.
Actualul ministru al Finanţelor, Florin Cîţu, a declarat că „jocul PSD” de a respinge cererea de reexaminare a legii de repatriere a aurului este de neînţeles. „Este clar că încearcă să şicaneze ceea ce vrea să facă preşedintele. Nu văd aici o miză foarte mare. Aurul nostru acesta de la Londra este folosit pentru finanţarea României, este gaj acolo”, a spus Cîţu.
În prezent, România are rezerve de aur de aproape 103,7 tone. Cantitatea de aur din rezervă este aproximativ aceeaşi din 2007 până în prezent, dar valoarea ei a crescut de la 1,6 miliarde de euro în 2007 la 3,7 miliarde euro în decembrie 2018. Circa 60%, peste 61,2 tone, este depozitat la Banca Angliei, dar se află în custodia BNR, astfel că Banca Angliei nu poate efectua niciun fel de operaţiuni care vizează aurul României.

Legea repatrierii aurului prevede ca România să mai păstreze doar 5,185 tone de aur în străinătate, iar repatrierea să fie de peste 56 de tone, respectiv 91,5% din cantitatea actuală aflată în străinătate.
Aurul, obsesia liderilor naţionalişti din Europa de Est

Proiectul de repatriere a aurului României vine într-un context în care tot mai multe state apelează la repatrierea aurului ca la o măsură care să le demonstreze puterea economică.
Recent, Guvernul Poloniei a finalizat repatrierea a 100 de tone din rezerva de aur. În Ungaria, premierul Viktor Orban a decis să majoreze deţinerile de aur pentru a creşte securitatea rezervelor. Şi fostul premier al Slovaciei, Robert Fico, a cerut Parlamentului de la Bratislava să oblige Banca Centrală să repatrieze o parte din rezervele de aur care sunt păstrate în Marea Britanie.

În opinia analiştilor, liderii din Europa de Est sunt interesaţi de mesajul pe care îl transmit alegătorilor rezervele consistente de metal preţios. „Aurul este un simbol. Atunci când statele achiziţionează aur, oamenii văd în acest lucru un semn de suveranitate economică”, susţine Vuk Vukovic, economist din Zagreb.

De ce aducerea aurului in tara “nu respectă angajamentele luate de România în Tratatul de Funcţionare a Uniunii Europene”? Stie cineva dintre voi despre ce angajamente este mai exact vorba? Ca sa intram in UE trebuia sa ne dam aurul sau care-i ideea?

Si ce motiv e ala, cum ca “nu este clară cu privire la procedura de repatriere”? Observati va rog si cum pune problema acest ziar progresist anti ortodox de propaganda trans. E limpede ca si acesta se opune, iar aducerea aurului in tara o defineste a fi “obsesie nationalista”.

De ce acesti politicieni si acest soi de presa se opun atat de vehement repatrierii aurului romanesc? Evident, pentru ca asa li se spune sa faca, avand cu totii aceiasi stapani:

AGENDA ANTI ORTODOXĂ a președintelui KLAUS IOHANNIS

Istoricul celui mai periculos proiect politic din istoria post decembrista. O alianta fundamental anticrestina si antinationala, avand cea mai neagra doctrina de stanga din intreg esicherul politic romanesc

Iar Mugur Isarescu e membru in COMISIA TRILATERALA si preşedinte al Asociaţiei Române a Clubului de la Roma:

MUGUR ISARESCU, un greu in Romania, o marioneta de rang inalt a ELITELOR…

De ce totusi li s-a ordonat sa se opuna? O ipoteza de luat in calcul ar putea fi faptul ca ROMANIA A PIERDUT AURUL din Anglia.