SACCSIV – blog ortodox

Șaormerița

Posted in Romania by Vali on octombrie 31, 2019

Sursa: https://infotimisoara.ro/saormerita/?fbclid=IwAR14H1FWsoQ2L3AYiNanBFEgKFgkOXuJu35ljku3M1Lqp0VdB0iMCEPC0Ds

Pentru că numele firmei ei era ceva cu “Lisa” îi spuneam în glumă Mona Lisa.

Când am văzut-o prima oară am avut impresia că e o blondă tinerică și fâșneață, probabil întreținuta vreunui individ potent financiar.

Râdea tot timpul de parcă în viață era totul roz.

După ce am cunoscut-o mai bine mi-am dat seama că nu mai era chiar la prima tinerețe, pe fața ei, sub stratul de pudră, putea fi văzută o rețea fină de cute lăsate de trecerea timpului.

Nici veselă nu era tot timpul.

Era o femeie ca atâtea alte milioane de femei, avusese o mulțime de greutăți în viață, era singură și la fel la alte milioane de oameni din această țară plecase “dincolo” unde a lucrat pentru a câștiga niște bani care să-i permită ca la un moment dat să ducă o viață mai ușoară decât avusese până atunci.

După ce s-a întors, din bănuții pe care-i câștigase în peste 20 de ani de muncă și-a cumpărat o garsonieră, undeva prin Calea Girocului.
Și a încercat să încropească ceva din care să-și câștige existența de zi cu zi, cumpărând o mică afacere “la cheie”, o șaormerie, aproape de casă.

Probabil mulți dintre cei care citesc acest text au trecut pe lângă acel loc, o cușcă care avea o fereastră la stradă de unde unii din cei care lucrau în zonă își cumpărau câte o șaorma, un kebab, un suc sau o pungă de pufuleți.

În interior se găsea un aragaz profesional, un frigider, o masă de lucru din inox, niște crătiți, o mașină de prăjit cartofi, toate extrem de curate.

Lucrurile care pot fi văzute în orice șaormerie din această țară.

Dimineața se ducea la serviciu pe la 6.30, deschidea devreme pentru a prinde oamenii care treceau spre locul de muncă.

Seara după ora 20 nu prea mai erau clienți așa că închidea și se punea să-și facă ordine în hârtii, iar pe la ora 21 încuia și mergea acasă.

În fiecare zi, mai puțin duminica.

La început totul a fost în regulă, chiar dacă afacerea nu mergea așa cum crezuse că se va întâmpla avea speranța că odată cu trecerea timpului lucrurile se vor îndrepta.

În fond, era singura șaormerie din zonă, deci nu avea concurență, era curată și aspectul ei plăcut ar fi trebuit să atragă clienții.

Și chiar așa se și întâmpla, după o lună oamenii începuseră să o cunoască, vindea mai mult, începuse și ea să se reobișnuiască cu felul de a fi al oamenilor de aici.

După ce plătea furnizorii, chiria pentru spațiu și ce mai era de plătit îi rămâneau lunar uneori 1.000, alteori 1.500 de lei.

Nu era mult, dar era singură și putea să trăiască din banii ăștia.

Într-o zi s-a trezit la ușă cu niște oameni de la Camera de Muncă.

I-au cerut pontajul și condica.

Habar nu avea despre ce vorbesc oamenii ăia, nu avea angajați, ea era și patroana și angajata, nu înțelegea de ce ar trebui să aibă o condică de prezență în care să semneze la sosire și la plecare în calitate de angajat, după care să o controleze tot ea, în calitate de patron.

I se părea că e ceva absurd.

A doua zi nu a deschis magazinul deoarece a trebuit să se prezinte cu o mulțime de hârtii la sediul lor și a primit un avertisment.

După vreo două săptămâni s-a trezit cu niște oameni de la Garda Financiară.

Au pus-o să închidă prăvălia și i-au numărat banii din sertar, i-au comparat cu suma înscrisă în Registrul de Casă, pe care cineva venea în fiecare seară să i-l întocmească.

I-au dat o mică amendă simbolică de 500 de lei pe care ea i-a plătit bucuroasă, îi spusese vânzătorul de lângă ea că ăia dacă vin, nu pleacă fără amendă.

Probabil că erau săptămâni în care nu avea un profit de 500 de lei.

În acea noapte nu a putut dormi, era încă prea speriată.

După trei săptămâni au venit în control niște femei de la OPC.

Spuneau că o reclamase cineva care cumpărare o șaorma ce avea un miros neplăcut.

Nu i-au arătat reclamația, se pare că reclamantul sau reclamanta nici măcar nu prezentase un bon de casă prin care să dovedească că a cumpărat cu adevărat o șaorma din acel loc, exista doar o reclamație verbală a cuiva fără nume.

Au ținut-o câteva ore, au controlat tot, au numărat tot, s-au uitat în toate actele firmei.

Au amendat-o pentru că pungile cu pufuleți erau depozitate pe frigider, că frigiderul avea prea multă gheață în interior și că baxul din plastic în care erau ambalate cele 12 sticle cu apă minerală nedesfăcute era depozitat pe podea și nu pe un palet.

Nu mult, 1.000 de lei.

Le-a întrebat dacă există vreo lege, o reglementare, ceva, unde să scrie că pungile cu pufuleți nu pot să stea pe frigider, sau dacă scrie undeva ce înseamnă că este prea multă gheață în frigider.

Nu i-au răspuns.

Când, atât din cauza mărimii amenzii cât și din cauză că se simțea nedreptățită, a început să plângă, femeile alea s-au uitat la ea ca la o nebună, nu realizau că dându-i acea amendă pe care ele o considerau mică, 1.000 de lei, un nimic, o condamnau la umilința de a cere iertare proprietarului pentru că în această lună nu va putea să-i plătească la timp chiria pentru spațiu.

Trecuseră vremurile în care spera că necazurile vor trece și viață ei va fi puțin mai fericită.

Nu mai râdea, părul lung și blond nu mai mirosea a șampon de calitate, ci a ulei prăjit.

Ea făcea totul cât putea de bine, dar întotdeauna se găsea câte ceva, punga cu carne pe care scria 900-930 de grame cântărea 925 de grame, nu era bine, furnizorul facturii nu completase numele delegatului pe factură sau numărul de buletin al acestuia, iar nu era bine, o găseau la serviciu după ora 19, oră la care scria pe orar că magazinul se închide, nici asta nu era bine pentru că își exploata angajații.

Într-o săptămână veneau unii, în cealaltă săptămână veneau alții, își făcuseră un obicei, vedeau că e slabă și neajutorată și profitau cu toții.

Bănuții care îi mai rămăseseră după cumpărarea garsonierei și a șaormeriei în loc să se înmulțească se terminaseră.

Ajunsese să nu își mai poată plăti furnizorii, îi plătea cu prioritate pe cei fără de care nu putea să-și continue activitatea și uneori le cerea scuze celorlalți, sau, pur și simplu nu le răspundea la telefon…

Într-o zi au apărut doi oameni cu uniformă neagră îmbrăcați ca “țestoasele ninja”.

I-au cerut autorizația de funcționare și actele firmei, le-au răsfoit fără să le citească după care au cerut contractul cu firma de salubrizare.

Ea le-a explicat că deoarece punctul de lucru se află într-un spațiu închiriat contractul cu gunoierii este încheiat de proprietarul spațiului, la fel cum se întâmplă și cu celelalte utilități.

La fel cum se întâmplă de altfel și la Mall sau la celelalte mari centre comerciale care au spații subînchiriate.

Cei doi au considerat explicația nesatisfăcătoare, dacă nu prezintă contractul de salubritate va fi amendată.

Îi tot arătau o pagină dintr-o cărticică mică și albă, unde vreo două rânduri erau subliniate cu marker galben.

A doua zi șaormeria a rămas închisă.

În următoarea zi la fel.

Era vară.

Cel de la care am aflat că s-a sinucis, reprezentantul unei fundații, îmi povestea că atunci când au găsit-o, după vreo două săptămâni, era aproape lichefiată.

7 răspunsuri

Subscribe to comments with RSS.

  1. Duhul Căpitanului said, on octombrie 31, 2019 at 12:10 pm

    Satanism pe fata, lipsă de empatie, lipsa de compasiune, acestea caracterizează „statul român”,care de fapt nu mai este al romanilor de mult… Adevărat, ca soluția a fost cea mai nefericita posibila, cedând la ispitele diavolului și ale slugilor lui. Creștinul, cu cât are ispite mai multe, cu atât trebuie să fie mai întărit, dar, fiecare își va lua plata sa.

    Apreciază

  2. MihaiC said, on octombrie 31, 2019 at 2:00 pm

    Si asta se intampla in timp ce multinationalele isi „optimizeaza” profiturile nelasand nimic tarii in care le obtin si nimeni nu le intreaba de sanatate. Iar organele de control isi spun, spre rusinea lor, romani.

    Culmea culmilor, DNA-ul viitorului procuror european LCK a anchetat dosarul Microsoft dar fara … Microsoft. Singurul care s-a burzuluit un pic la firmele straine a fost ministrul transporturilor (Cuc) dar si asta o sa devina istorie dupa schimbarea guvernului.

    Vina este a fiecaruia dintre noi. Lipsa noastra de atitudine a dus la aceasta stare de fapt. Cei mai destepti (avocati, economisti etc – buni cunoscatori ai legilor) ar putea face o asociatie de protectie a intreprinzatorilor romani care se simt abuzati/hartuiti de autoritati.

    Putem face diferenta si incurajand micii producatori prin a achizitiona produsele si serviciile lor sau chiar deschizandu-le usi atunci cand ne sta in putere (chiar si o simpla recomandare poate salva chiar si viata cuiva la un moment dat). Simplul fapt ca suntem romani sa fie o unitate de sange care sa ne faca sa ne sprijinim unii pe ceilalti. Neconditionat si total dezinteresat. Facand asa sunt si legi duhovnicesti care ne vor arata in viitor ca de fapt tot noua ne-am facut.

    Doamne ajuta!

    Apreciază

  3. Riko said, on octombrie 31, 2019 at 4:09 pm

    O povestioara cam trasa de par.

    Apreciază

    • Cosmin said, on octombrie 31, 2019 at 10:15 pm

      @ Riko

      Cred ca tu te uiti foarte mult la emisiunea de pe Pro(s)TV: „Romania te iubesc”. E emisiunea preferata a celor ce au parasit tara si au uitat de ce.

      Ia incearca sa-ti deschizi un restaurant in Romania, sa vedem daca rezisti mai mult de 2 ani.

      Ia incearca sa intreprinzi ceva in aceasta tara, dar fara pile, cunostinte si relatii, mai ales politice, sa vezi cam cat rezisti.

      Fenomenul ce rezulta din povestioara e foarte real si valabil cu toti micii intreprinzatori.

      Singurul lucru tras de par din aceasta istorioara, e faptul ca poti trai cu 1500 de ron daca esti singur. La ora actuala in Romania, suma este de exact 500 de euro pentru o persoana, fara sa puna ceva deoparte.

      Sa traiesti cu 1500 de ron, inseamna o aventura care mai devreme sau mai tarziu te va omora, ori din cauza stresului, ori din cauza alimentatiei proaste care te va imbolnavi, sau a conditiilor precare de locuit.

      Daca saormerita a trait intradevar cu 1500 de ron pe luna, dupa atata efort, nu e de mirare ca a avut finalul respectiv, mai ales dupa hartuirea slugoilor care nu vad mai mult de 1 metru in fata ochilor.. Bineinteles, sinuciderea nu e o solutie.

      Oricum, doar Dumnezeu are dreptul si puterea de pricepere sa o judece.

      Pe mine a reusit sa ma tulbure, cu atat mai mult ca am prieteni cu afaceri similare, care trec prin exact acelasi tip de hartuire din partea institutiilor statului. Zicea unu din ei: „in tara asta totul e conceput parca ca sa fi f***t.”

      E ca si cum ar fi un ordin venit de sus, nu stiu, parca e o politica de stat: oamenii ori sa se angajeze si sa lucreze pe mai nimic, ori sa plece din acesta tara…. Oricum nu e in regula… E revoltator.

      Apreciază

  4. tataia said, on octombrie 31, 2019 at 4:18 pm

    In ziua de azi…dupa cum toata lumea vrea lupta impotriva CORUPTIEI, pentu ca asa i-a spalat pe creier televizorul, acesta este rezultatul la care s-a ajuns. Deoarece orinde intrebi pe strada, cetateanul de rind iti va spune ca cea mai mare problema a acestei tari este CORUPTIA. Si ca vrem sa nu se mai fure, etc si blah, blah, blah….Pe nimeni nu intereseaza subiectul familie de ex. Daca intrebi pe cineva daca e bine ca un cuplu sa divorteze traumatizind in acest fel copiii, toti vor spune ca e bine..da, daca sotul era rau si nu facea totul in casa, sa spele, sa calce, sa imbaieze copiii, sa faca cumparaturile, el in schimb pierzind vremea cu pescuitul..da, femeia are dreptul sa nu mai stea impreuna cu un sot atit de ticalos…Daca ii intrebi de homosexuali vor zice…nu e treaba nostra, si ei sint oameni, si pe ei ii iubeste Dumnezeu. Daca ii intrebi de coruptie, da…vor zice ca asta este problema cea mai grava, coruptii trebuiesc pedepsiti la singe. etc. De parca peste noapte fapta numita coruptie a devenit mai grava decit tilharia, violul si omorul la un loc. Toata lumea vrea ca legea sa fie respectata la singe dar nimeni nu isi mai pune problema: CINE DA ACESTE LEGI? In favoarea cui sint date aceste legi? Si daca se poate observa de catre oricine ca o lege este profund nedreapta, omenia (atita cita a mai ramas in noi) nu ar trebui sa ne interzica sa respectam acea lege?

    Sa va spun ceva din experienta mea personala referitoare la mica „coruptie” care se mai practica pina nu demult la noi in tara…cred ca toata lumea stie ce inseamna sa mergi cu masina la ITP…Se fac citeva teste care ar trebui sa ateste ca masina este in stare buna de functionare fara a deveni un pericol pe drumurile publice. Directie, frine, articulatii, lumini, stergatoare, spalator parbriz, caroserie, cauciucuri, aspect general si NOXE. Evident aceste teste nu sint exhaustive, masina poate avea probleme si in alte parti. Spre exemplu nu intra in viteza a 5-a iar la ITP nimeni nu testeaza toate treptele de viteza in conditiile in care pe autostrada oricum nu ai voie sa mergi cu mai putin de 80Km/h, adica va trebui sa fii mai tot timpul in viteza a 5-a. Pe de cealalta parte NOXELE nu au absolut nimic de-a face cu siguranta circulatiei. Toata lumea stie cit de „circotasi” pot fi inspectorii ITP atita timp cit nu le-ai dat si lor acolo o mica „atentie” ceva peste tariful oficial afisat la intrarea in statia ITP. Cietva puncte de rugina si ti-o resping.Un scaun care scirtie sau care nu are tetiera fixata ferm iar e motiv de respingere. Oricum lumea stie acest lucru si, cel putin in Bucuresti nimeni nu isi pune problema sa nu dea „ceva”. Eu dupa cum stiti conduc o masina de 20+ ani, si pentru a anticipa intrebarile voastre, NU! Nu imi doresc o masina mai noua! Pentru nimic in lume. Acum masina se tine binisor pentru virsta ei..mai ales ca am MEREU cite ceva de reparat la ea 🙂 , dar desigur trecerea anilor si-a spus totusi cuvintul..si nu mai arata ca noua, mai ales ca a inceput sa prinda rugina VIZIBILA. Asta numai si numai de cind cu zapada aceea portocalie! Atrag atentia asupra acestui aspect!

    Ani la rindul mi-am facut ITP-ul la acelasi service, baietii ma cunosteau si erau de treaba, iar pentru o mica atentie de 100 de lei (in Bucuresti 100 de lei oricum sint banii de buzunar pentru 24 de ore, pentru cei mai multi dintre oameni) imi treceau masina fara sa imi faca probleme. Oricum masina nu avea probleme la frine, directie, suspensie, lumini si cauciucuri, as fi fost inconstient sa circul cu astfel de probleme. Cu noxele nu stiu cum sta, cred ca putin marite dar cum am spus noxele nu au legatura cu siguranta circulatiei. Insa in acest an, ca niciodata am avut probleme extrem de mari, absolut nimeni nu voia sa imi dea ITP-ul. Toti s-au legat de rugina vizibila desi nu gaurise inca prin tabla…era doar rugina de suprafata. Ziceau ca nu pot, ca risca prea mult ca acum s-au intensificat si la ei controalele RAR si daca ii prind ca au dat ITP la o masina care „arata in halul acela” (expresia le apartine) le va fi inchisa pravalia. Am incercat la 10 statii ITP cu acelasi rezultat, unul chiar mi-a zis ca EL ESTE PRIETEN LA CATARAMA CU TOTI INSPECTORII RAR SI CU TOATE ACESTEA DACA ESTE PRINS CU OCAUA MICA IL ARD SI PE EL. Apoi pot merge impreuna la bere si sa i se explice ca FRATE, FRATE, DAR LEGEA TREBUIE APLICATA. Aici voiam sa ajung, la asta s-a ajuns cu supunerea oarba fata de legi idioate. Pentru ca absolut toti, si ANAF-ul si Politia si RAR-ul si toti celilalti au NORMA DE AMENZI SI DE SANCTIUNI. Iar daca nu isi indeplinesc norma mai multe luni la rind risca sa fie dati afara. Asa ca nimeni nu isi risca job-ul nici macar pentru cel mai bun prieten. Apoi la o bere ii explica ca NU EL PERSONAL este cel care l-a amendat sa i-a inchis afacerea ci institutia respectiva. Iar daca are o problema nu o are cu el personal ci cu institutia respectiva impotriva careia poate lua toate masurile legale la care are dreptul atunci cind se simte nedreptatit contestatii, actiuni in instanta, etc, dar oricum ar fi intre ei personal nu pot fi probleme asa ca sint prieteni in continuare.

    Si in conditiile in care statul roman isi chinuie in acest fel cetatenii, nu e de mirare ca cei plecati nu se mai intorc. Si blonda din articolul de fata, rau a facut ca s-a intors!

    Apreciază

  5. Albert Desalvo said, on octombrie 31, 2019 at 5:01 pm

    Daca va mai ajunge vreodata la putere un regim national-ortodox cu o conducere de tip piramidal(asemenea marilor voievozi romani), pe multe lepre, Iude, slugoi criminali si alogeni antinationali va trebui „sa popeasca”!
    Altfel, ne paste extincția ca neam!

    Apreciază

  6. Radu said, on noiembrie 11, 2019 at 8:55 pm

    nu stiu cat de reala sau nu e povestea asta

    dar intre a fi angajat sa stau sluga 9h pe zi sa-mi ia statul aproape 50% din bani ca impozit la capitalul strain mai bine sa-mi incerc bafta in afaceri.

    Scot untul din tineri nemernicii aia de straini
    ai nspe mii de taskuri de facut

    Care a lucrat la vreo „faimoasa” firma multinationala cu nume pompos strain din Bucuresti in Pipera stie despre ce vb.

    Greseala ei este ca nu s-a dezvoltat si nu a cerut ajutor de la avocati sau juristi din domeniul fiscal
    Castiga foarte putin mai prost decat un angajat din asemenea afacere stiu ca se castig mult mai mult
    Probabil avea firma intr-un oras sarac sau prafuit sau cartier saracios

    Porcii aia de la finante faceau stanga inapoi cu argumente si cu legea in mana daca o stii si ai avocati/juristi.

    Sa ai hartii justificative sa respecti legile chiar daca sunt multe kkturi prin care te pot prinde e bine sa faci pe ala in patru sa le respecti pe toate sa nu aiba de ce sa se lege.

    E abuz in serviciu clar din ce scrie acolo

    Apreciază


Responsabilitatea juridică pentru conţinutul comentariilor dvs. vă revine în exclusivitate.

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat asta: