SACCSIV – blog ortodox

Biserica Ortodoxa Rusă va inceta rugăciunea și comuniunea euharistică cu Ierarhii greci care pomenesc schismaticii ucrainieni

Posted in Uncategorized by saccsiv on octombrie 21, 2019

De ce simti cand te priveste cineva?

Posted in stiinta by saccsiv on octombrie 21, 2019

Playtech a abordat ieri o tema interesanta:

Creierul tău poate simți când cineva te privește. Cum reușește?

“Explicatia” lor:

Ei bine, specialiștii spun că ar fi vorba despre un sistem din creierul tău, care este devotat identificării locului în care se îndreaptă privirea celorlalți, potrivit Psychology Today. Anumite celule se activează atunci când privirea unui observator se îndreaptă asupra ta, după cum au indicat studiile realizate de specialiști, care au înregistrat activitatea celulelor cerebrale.

Totuși, de ce poți simți că privirea cuiva este îndreptată asupra ta, deși nu privești în direcția acestei persoane? De obicei, primele lucruri pe care le observi l o persoană sunt poziția corpului și a capului, iar dacă oricare dintre acestea este îndreptată spre tine, mai ales într-un mod nenatural, atunci îți poți da seama cu ușurință că cineva te are în vedere.

„În cazul în care poziția corpului și a capului nu ne oferă suficiente informații, vederea periferică vine în ajutor, căci ea poate detecta cu ușurință privirea altei persoane și asta se datorează sleroticii vizibile a omului”, au declarat cercetătorii.

Iar această abilitate despre care vorbim s-a dezvoltat cu mult timp în urmă și asta datorită nevoiii omului de a coopera și colabora cu ceilalți membri ai speciei. Asta pentru că, după cum știi, privirea poate exprima o multitudine de trăiri și senzații pe care limbajul verbal nu le poate transmite. De aceea, putem comunica foarte multe lucruri doar cu o simplă privire.

Tema este interesanta, insa “explicatia” lor este intre ghilimele, caci nu este o explicatie.

Doua cauze identifica ei:

  • vederea periferica

Dar nu sta in picioare deoarece simtim si cand persoana este in spate.

  • un sistem in creier

Si o lasa in aer. Iar la final adauga: “această abilitate despre care vorbim s-a dezvoltat cu mult timp în urmă și asta datorită nevoiii omului de a coopera și colabora cu ceilalți membri ai speciei”. Doar ca asta nu explica deloc cum simtim ci e din categoria: ce bine ca simtim plus oleaca de evolutionism natang.

Mai sus am aratat cum nu se explica, insa nici eu nu stiu cum se explica, asa ca m-am uitat oleaca pe google in limba romana. Dar tot nu m-am dumirit:

(more…)

Papa Francisc vrea un organism supranațional care să implementeze politicile privind ”schimbările climatice”

Posted in GUVERN MONDIAL, incalzirea globala, ONU, papa Francisc I, schimbarea climei by saccsiv on octombrie 21, 2019

Papa Francisc:

Dragi frați și surori,

Vă salut și mulțumesc președintelui dumneavoastră, prof. Stefano Zamagni, pentru cuvintele sale amabile și pentru că a acceptat să prezideze Academia Pontificală de Științe Sociale. Tot în acest an ați ales să discutați o problemă de relevanță permanentă. Din păcate, avem în fața ochilor noștri situații în care unele state-națiune își pun în aplicare relațiile într-un spirit mai mult de opoziție, decât de cooperare. Mai mult, trebuie menționat că frontierele statelor nu coincid întotdeauna cu demarcările populațiilor omogene și că multe tensiuni provin dintr-o cerere excesivă de suveranitate din partea statelor, deseori tocmai în zonele în care nu mai sunt capabile să acționeze eficient pentru a proteja binele comun.

Atât în Enciclica Laudato si’,cât și în adresa din acest an către Membrii Corpului Diplomatic, am atras atenția asupra provocărilor globale cu care se confruntă umanitatea, cum ar fi dezvoltarea integrată, pacea, grija pentru casa noastră comună, schimbările climatice, sărăcia, războiul, migrația, traficul de persoane, traficul de organe, protejarea binelui comun și noile forme de sclavie.

Sfântul Toma are o idee frumoasă despre ceea ce este un popor: ”Râul Sena nu este ‘acest râu anume’ din cauza ‘acestei ape curgătoare’, ci din cauza ‘acestui izvor’ și a acestei  ‘albii’, și de aceea este numit întotdeauna același râu, deși ar putea să curgă o altă apă jos într-acolo; de asemenea, un popor este același, nu din cauza unei similitudini sufletești sau a oamenilor, ci din cauza aceluiași locaș, sau mai degrabă din cauza acelorași legi și a aceluiași mod de a trăi, așa cum spune Aristotel în cartea a III-a din Politica” (Despre creaturi spirituale, a. 9, ad 10).

Biserica i-a îndemnat mereu pe oameni să-și iubească propriul popor și patria și să respecte comoara diferitelor expresii culturale, obiceiuri și tradiții și modurile corecte de a trăi, înrădăcinate în popoare. În același timp, Biserica a avertizat persoane, popoare și guverne cu privire la abaterile de la acest atașament, atunci când este vorba despre a-i exclude și urî pe ceilalți, când devine un naționalism conflictual care construiește ziduri, ori chiar rasism sau antisemitism. Biserica observă cu îngrijorare reapariția, aproape peste tot în lume, a curenților agresivi față de străini, în special imigranți, precum și acel naționalism în creștere, care neglijează binele comun. Există riscul de a compromite formele de cooperare internațională deja stabilite, subminând obiectivele organizațiilor internaționale ca un spațiu de dialog și de întâlnire pentru toate țările, la un nivel de respect reciproc și împiedicând atingerea obiectivelor de dezvoltare durabilă, aprobate în unanimitate de către Adunarea Generală a Națiunilor Unite, de la 25 septembrie 2015.

Este o doctrină comună faptul că statul este în slujba persoanei și a grupărilor naturale ale oamenilor precum familia, grupul cultural, națiunea ca expresie a voinței și a obiceiurilor profunde ale unui popor, a binelui comun și a pacii. Totuși, prea des, statele sunt subservite intereselor unui grup dominant, mai ales din motive de profit economic, care oprimă, printre altele, minoritățile etnice, lingvistice sau religioase, care se află pe teritoriul lor.

Din această perspectivă, de exemplu, modul în care o națiune îi întâmpină pe migranți, îi dezvăluie viziunea despre demnitatea umană și relația sa cu umanitatea. Fiecare persoană umană este un membru al umanității și are aceeași demnitate. Atunci când o persoană sau o familie sunt forțate să părăsească propriul pământ, trebuie să fie întâmpinați cu umanitate. Am spus de nenumărate ori că obligațiile noastre față de migranți sunt articulate în patru verbe: a întâmpina, a proteja, a promova și a se integra . Migrantul nu reprezintă o amenințare pentru cultura, obiceiurile și valorile națiunii gazdă. De asemenea, el are o datorie, de a se integra în națiunea care îl primește. A te integra nu înseamnă a asimila, ci a împărtăși felul de viață al noii sale patrii, chiar dacă el însuși ca persoană este purtătorul propriei povești biografice. În acest fel, migrantul se poate prezenta și poate fi recunoscut ca o oportunitate de a-i îmbogăți pe oamenii care îl integrează. Este responsabilitatea autorității publice să protejeze migranții și să reglementeze fluxurile migratorii în virtutea prudenței, precum și să promoveze primirea, astfel încât populațiile locale să fie formate și încurajate să participe în mod conștient la procesul de integrare a migranților primiți.

Problema migrației, care este o caracteristică permanentă a istoriei umane, încurajează, de asemenea, reflecția asupra naturii statului-națiune. Toate națiunile sunt rezultatul integrării valurilor succesive de oameni sau grupuri de migranți și tind să fie imagini ale diversității umanității, în timp ce sunt unite prin valori, resurse culturale și obiceiuri sănătoase comune. Un stat care trezește sentimentele naționaliste ale propriului său popor, împotriva altor națiuni sau grupuri de oameni, ar eșua în misiunea sa. Știm din istorie unde conduc astfel de abateri.

Statul-națiune nu poate fi considerat ca absolut, ca o insulă în raport cu împrejurimile sale. În situația actuală a globalizării, nu numai a economiei, ci și a schimburilor tehnologice și culturale, statul-națiune nu mai este capabil să obțină de la sine binele comun pentru populația sa. Binele comun a devenit global și națiunile trebuie să se asocieze spre beneficiul lor. Atunci când un bine comun supranațional este clar identificat, este nevoie de o autoritate specială, constituită legal, capabilă să faciliteze punerea în aplicare a acestuia. Gândiți-vă la marile provocări contemporane ale schimbărilor climatice, la noua sclavie și la pace.

În timp ce, în conformitate cu principiul subsidiarității, națiunilor individuale trebuie să li se ofere puterea de a acționa pe cât este posibil, pe de altă parte, grupuri de națiuni vecine – așa cum este deja cazul UE – își pot consolida cooperarea prin atribuirea exercițiului de anumite funcții și servicii unor instituții interguvernamentale, care le gestionează interesul comun. Este de sperat că, de exemplu, nu vom pierde în Europa conștientizarea beneficiilor aduse de această cale de apropiere și armonie între popoare, întreprinse după al doilea război mondial . În America Latină, pe de altă parte, Simón Bolivar i-a îndemnat pe liderii vremii sale să făurească visul unei Mari Patrii, care știe să primească, să respecte, să îmbrățișeze și să dezvolte bogățiile fiecărui popor.

Această viziune cooperantă dintre națiuni poate schimba istoria, relansând multi-lateralismul, care se opune atât presiunilor naționaliste noi, cât și politicii hegemonice.

Astfel, umanitatea ar evita amenințarea recurgerii la conflictele armate, de fiecare dată când apare o dispută între statele-națiuni, precum și evitarea pericolului colonizării economice și ideologice a superputerilor, evitând tirania celor mai puternici asupra celor mai slabi, acordând atenție dimensiunii globale, fără a pierde din vedere dimensiunile locale, naționale și regionale. Față de planul globalizării imaginat ca ”sferic”, care nivelează diferențele și sufocă localizarea, este ușor să reapară atât naționalismul, cât și imperialismul hegemonic. Pentru ca globalizarea să fie în beneficiul tuturor, trebuie să ne gândim la punerea în aplicare a unei forme ”globalizate”, care să susțină o luptă sănătoasă pentru recunoașterea reciprocă între identitatea colectivă a fiecărui popor și națiune și globalizarea în sine, în conformitate cu principiul că întregul vine înaintea părților, pentru a ajunge la o stare generală de pace și armonie.

Organismele multilaterale au fost create în speranța de a putea înlocui logica răzbunării, dominației, opresiunii și conflictului cu cea a dialogului, a medierii, a compromisului, a armoniei și a conștientizării apartenenței la aceeași umanitate, într-un cămin comun. Desigur, aceste organisme trebuie să se asigure că statele sunt reprezentate în mod eficient, cu drepturi și obligații egale, pentru a evita hegemonia în creștere a puterilor și a grupurilor de interese care își impun propriile viziuni și idei, precum și noi forme de colonizare ideologică, adesea ignorând identitatea, obiceiurile și tradițiile, demnitatea și sensibilitatea popoarelor în cauză. Apariția unor astfel de tendințe slăbește sistemul multilateral, ca urmare a lipsei de credibilitate în politica internațională și a unei marginalizări progresive a celor mai vulnerabili membri ai familiei națiunilor.

Vă încurajez să perseverați în căutarea dvs. a unor procese, care să depășească ceea ce împarte națiunile și să propuneți noi căi de cooperare, în special în ceea ce privește noile provocări ale schimbărilor climatice și ale noii sclavii, precum și a binelui social excelent care este pacea. Din păcate, astăzi, sezonul dezarmării nucleare multilaterale pare depășit și nu mai stârnește conștiința politică a națiunilor care dețin arme atomice. Dimpotrivă, se pare că se deschide un nou sezon al confruntării nucleare răscolitoare, deoarece anulează progresul trecutului recent și înmulțește riscul de război, și datorită posibilelor funcționări defectuoase ale tehnologiilor foarte avansate, care sunt mereu supuse imponderabilității naturale și umane. Dacă acum, armele nucleare ofensive și defensive au fost plasate nu numai pe pământ, ci și în spațiu, așa-numita nouă frontieră tehnologică va spori și nu va diminua pericolul unui holocaust nuclear.

Prin urmare, Statul este chemat să își asume o mai mare responsabilitate. În timp ce păstrează caracteristicile independenței și suveranității și continuă să urmărească binele poporului său, astăzi sarcina sa este de a participa la construirea binelui comun al umanității, un element necesar și esențial pentru echilibrul mondial. La rândul său, acest bine comun universal trebuie să dobândească o valoare juridică mai mare la nivel internațional. Cu siguranță nu mă gândesc la un universalism sau la un internaționalism generic, care trece cu vederea identitatea popoarelor individuale: acest lucru, de fapt, trebuie să fie întotdeauna apreciat ca o contribuție unică și indispensabilă la cel mai mare și armonios proiect.

Dragi prieteni, ca locuitori ai vremurilor noastre, creștini și universitari ai Academiei Pontificale de Științe Sociale, vă rog să colaborați cu mine, răspândind această conștientizare a solidarității internaționale reînnoite, în respect pentru demnitatea umană, binele comun, respect pentru planetă și binele suprem al păcii.

Vă binecuvântez pe toți, vă binecuvântez munca și inițiativele voastre. Vă însoțesc cu rugăciunea mea și voi de asemenea, vă rog, nu uitați să vă rugați pentru mine. Mulțumesc!

ROMA, 2 mai 2019

 

Comentariu saccsiv:

Seamana mult cu ceea ce doresc acesti rabini:

ANALIZA: Pe 25 septembrie Sanhedrinul va ţine o conferinţă pentru apariţia Organizaţiei celor 70 de Naţiuni. Acestea sunt invitate la sacrificii de animale pe Muntele Măslinilor

Nu toti catolicii sunt insa de acord. Iata ce putem citi pe LIFE NEWS la Pope Francis calls for new ‘supranational’ authorities to enforce UN goals:

Papa Francisc solicită ca noi autorități „supranaționale” să aplice obiectivele ONU

(more…)

Medicamentele care blochează pubertatea, date “copiilor transsexuali”, au ucis cel puțin 6 370 dintre ei

Posted in copii, PUBERTATE by saccsiv on octombrie 21, 2019
%d blogeri au apreciat asta: