SACCSIV – blog ortodox

DIVERSIUNEA ANTENA 3: “Experimentul arderii in butoi este inutil”. Analiza interviului dat de Directorul Institutului de Criminalistică

Posted in ANTENA 3 by saccsiv on octombrie 5, 2019
Directorul Institutului de Criminalistică, dezvăluiri explozive cu privire la cazul Caracal: Experimentul arderii în butoi este inutil 16

sursă foto: captură antena 3

In seara cand mama Luizei ajungea la spital, ca urmare a faptului ca jandarmii ii invadasera curtea pentru a o salta, Radu Tudor, unul dintre cei mai nocivi ziaristi din intreaga mass-media, declara la emisiunea sa, ca Antena 3 nu va mai transmite vreodata astfel astfel de otvizari, ci va oferi publicului doar cuvantul specialistilor. Astfel, ieri, de exemplu, respectivul post de televiziune a transmis inregistrarea interviului acordat de Romică Potorac, directorul Institutului Național de Criminalistică, jurnalistei Adina Anghelescu. Iata partea referitoare la butoi:

(more…)

Mihai Şora, despre perioada în care a lucrat la cabinetul infamei Ana Pauker

Posted in BOLSEVISM, COMUNISM, Romania by Vali on octombrie 5, 2019

Sursa: https://adevarul.ro/locale/constanta/video-mihai-Sora-lumini-umbre-spune-despre-perioada-lucrat-cabinetul-infamei-ana-pauker-am-fost-sechestrat-romania-1_5d973123892c0bb0c640d090/index.html

Apariţia filosofului Mihai Şora (103 ani) în noul clip eMag a iscat discuţii aprinse în spaţiul public despre căderea lui de a vorbi despre închisoarea unei naţii, care a fost comunismul.

În clipul eMag, în care compania vrea să celebreze împlinirea a 30 ani de la Revoluţia din 1989, Mihai Şora este personajul principal. Folosind aceeaşi atmosferă sumbră din filmuleţul de susţinere a donaţiilor pentru „Cuminţenia pământului“ şi acelaşi leitmotiv al trenului, Papaya Advertising îl arată pe Şora spunând: „Aveam 30 ani când viaţa s-a oprit. Când s-a lăsat cortina şi ziduri au început să fie înălţate. Aveam 30 ani când ne-au condamnat pe toţi la frică. Iar pe copiii noştri la foame şi la frig. Ne-au condamnat la întuneric, o beznă din care mulţi au încercat să scape, însă puţini au reuşit. Aveam 30 ani când ne-am pierdut ce aveam mai aproape de suflet: libertatea. Pemiteţi-mi să o sărbătoresc acum, la 30 ani de când mi-am recâştigat-o, lucru pe care eu îl fac de atunci în fiecare zi. La mulţi ani, dragii mei!“, spune Mihai Şora în videoclip.

Criticii clipului arată că Şora, filosoful în vârstă de 103 ani, promotor al mişcării #Rezist, nu este cel mai indicat personaj pentru a vorbi despre suferinţele îndurate în timpul comunismului. Ba din contră. Intrat în Partidul Comunist Francez, Şora a deţinut funcţii în guvernul comunist român în anii de instaurare a terorii staliniste.

În 1948, întors de la studii din Franţa, Mihai Şora a fost cooptat în Cabinetul Anei Pauker în vârful puterii sale (1947-1952), când aceasta era ministru de Externe şi vicepremier al Partidului Comunist Român. Şora a lucrat în cadrul cabinetului între anii 1948-1951.

Pentru poporul român, nu pentru activişti şi nomenclaturişti, acei ani au făcut parte din cea mai grea perioadă a represiunii bolşevice, când erau băgaţi în temniţă, la o simplă delaţiune, mii de români care aveau gesturi de împotrivire faţă de instaurarea stalinismului. „Practic, el s-a alăturat sistemului care a înălţat zidurile şi a cufundat ţara în beznă, spun cei care i-au studiat biografia“ – pe care Mihai Şora n-o ascunde, dar o nuanţează.

Istorici contra Şora: „Ipocrizia, ca sport naţional“

„Ipocrizia, ca sport naţional. Foarte proastă alegere a putut să facă agenţia de publicitate care a făcut spotul cu Mihai Şora. Cred (sper) că îşi dau seama de asta măcar acum, deşi am văzut că încă preferă să acuze reacţiile (sigur, unele exagerate) decât să-şi analizeze propriile erori. Au luat un simbol „cool”, la modă, (aparent) necontroversat şi şi-au zis să beneficieze de capitalul de imagine. Puţină cercetare nu le-ar fi stricat. Pentru că dacă mai aveaţi nevoie de un argument pentru necesitatea educaţiei istorice şi a informaţiei corecte, noua campanie eMag este exact asta“, scrie Alin Mureşan, preşedintele Centrului de Studii în Istorie Contemporană.

Istoricul detaliază: „Să ne înţelegem: din partea mea poate să creadă fiecare ce vrea, fie comunişti, nazişti sau alte tipuri de extremişti. Au chiar dreptul să se înscrie în partidele comuniste la tinereţe sau la maturitate şi chiar să fie consilieri ai unor personaje sinistre şi criminale (consider că e descalificant şi scandalos, dar au dreptul să facă toate astea). Dar nu au şi nu vor avea niciodată căderea morală să vină apoi să-mi explice ce e cu libertatea. Să vorbească despre tragedia comunistă ca despre una căreia i-au căzut victimă, deşi au contribuit la naşterea şi menţinerea ei în vremurile cele mai dure.

Cum se face că mereu cei mai vocali sunt din aceeaşi tabără? Silviu Brucan ne explică ce greu ne vom obişnui cu democraţia şi cum suntem „stupid people”, Vladimir Tismăneanu condamnă comunismul, Traian Băsescu atacă turnătorii, Mihai Şora ne vorbeşte despre libertate. Am obosit de atâta neadecvare şi ipocrizie. Eu nu zic să renunţe la viaţa publică şi la funcţii (deşi…), dar ar putea avea decenţa să nu vorbească despre ceea ce nu au căderea morală să o facă, nu? Nu.“

Lingvistul Adrian Papahagi este mai vehement: „Oricine, ca Profesorul Vladimir Tismăneanu, cunoaşte cât de cât acea epocă, ne poate confirma că persecuţia şi teroarea în România anilor 1948-1951 nu consta într-un post în Ministerul de Externe. Filmul este deci profund mincinos, domnul Şora este forţat să comită o impostură pretinzând că la 30 de ani comunismul i-a distrus viaţa: de fapt, dânsul era unul dintre beneficiarii comunismului, în timp ce colegi de-ai săi de generaţie erau ucişi, torturaţi sau încarceraţi. Emag ar trebui să îşi ceară scuze de la foştii deţinuţi politici şi să retragă filmul de pe piaţă. La 30 şi ceva de ani domnul Şora era comunist sadea, cu carnet de partid, şi lucra într-un minister condus de una dintre cele mai odioase figuri ale terorii comuniste. (…)

Detest minciuna şi impostura. Când la 30 de ani erai membru al Partidului Comunist Francez, când la 32 de ani, în 1948, te întorceai ca membru al unui partid comunist în proaspăt instalata Republică Populară Română, din care cei persecutaţi încercau disperaţi să fugă, când primul tău job după repatriere a fost, timp de 3-4 ani, în Ministerul de externe condus de Ana Pauker, după epurarea lui Neagu Djuvara, Constantin Karadja sau Alexandru Paleologu, când timp de 15 ani ai ocupat funcţia de redactor-şef al Editurii de Stat pentru Literatură şi Artă, creată de comunişti prin transformarea Fundaţiei Regale pentru Literatură şi Artă, în timp ce Blaga sau Arghezi erau marginalizaţi, iar Noica înfunda puşcăria, nu ne povesti cum ai suferit sub comunism!“.

(more…)

Tagged with: , ,
%d blogeri au apreciat asta: