APOCALIPTICA: Cu cine sa te insotesti asadar? Un comentariu la indemnul parintelui Ioan de la Rarau de a pleca la primavara in comunitati

Iata comentariul fratelui Andrei postat la La protestul din 10 august 2019 din Piata Victoriei sunt asteptati 250 000 de oameni:

Am citit la https://ortodoxinfo.ro/2019/08/09/avertismentul-parintelui-ioan-de-la-rarau-la-primavara-sa-plecati-in-comunitati-marturia-fratelui-emanuel-iscru/ despre indemnul părintelui IOAN de la Sihăstria Rarăului care cu lacrimi in ochi ar fi spus:

“Vă rog din suflet să spuneți la mai mulți să se intoarcă la Iisus Hristos si Maica Domnului.
Acum e vremea de pregatire si cei care nu au plecat (deja n.m.) la primavara sa nu mai stea pe ganduri si sa plece.
Cine nu a plecat azi (asta n.m) primavara, sa stea iarna aceasta acasa si sa se pregateasca si la primavara sa plece in grupuri in comunitati.”

In legatura cu acest anunt as dori sa-mi exprim cateva idei si prefer sa le postez aici pentru cititorii blogului Saccsiv.

Ceea ce spune parintele nu este nou. Parintele Justin dadea binecuvantare pentru retragere inca de acum 15-20 de ani iar la Petru Voda s-a inchegat cat de cat o astfel de comunitate prin faptul ca multi dintre apropiatii Parintelui si-au construit case in zona celor doua manastiri. Majoritatea inca locuiesc la oras dar stau destul de mult si la Petru Voda. Multi se cunosc si se ajuta intre ei iar duhul Parintelui ii uneste. Nu este nici pe departe o comunitate ideala dar din ceea ce stiu este cea mai numeroasa si mai bine pregatita pentru ca pot beneficia si de infrastructura ce se afla la cele doua manastiri (sanitara si de educatie). Sa nu uitam ca la Petru Voda lucrurile au evoluat in decurs de cca 20 de ani (ex. fiica cea mare a unuia dintre primii oraseni mutati la Petru Voda pe vremea cand inca nu mergea in picioare a trecut deja anul 2 la facultate).

Asa ca ceea ce spune parintele Ioan acum este dintr-un alt registru. E clar ca timpul a trecut si ca a mai ramas doar foarte putin. Multumim Domnului pentru fiecare clipa de liniste insa nu stim cata vom mai avea pentru ca lumea este intr-un picaj duhovnicesc (ca daca-i spunem pe numele sau adevarat, demonizare, se supara cei “sensibili”) iar asta va aduce multe necazuri si stramtorari. Ar putea fi vorba de ultimul mare razboi care se apropie cu pasi repezi dupa cum batranul Iulian Prodromitul tot repeta de vreo 2 ani la oricine vrea sa-l asculte sau de orice altceva, de o criza majora sau pur si simplu de un salt urias spre lumea virtuala care ajunge sa-i lege pe oameni atat de tare incat sa nu mai fie capabili sa se desprinda de ea si de inselarile ei ajungand atat de neputinciosi incat vor refuza sa recunoasca pecetea antihristica si o vor primi ca pe ceva de neevitat.

Pentru cei care inteleg ce se intampla si doresc sa iasa de pe drumul care duce spre Imparatia Omului alegand in cunostinta de cauza sa mearga spre Imparatia lui Dumnezeu este clar asadar ca se afla deja in ceasul al 12-lea pentru a putea face o schimbare. Parintele Ioan indeamna ca oamenii sa plece in grupuri si sa formeze comunitati. Este corect ceea ce spune dar greu de indeplinit mai ales acum cand am devenit atat de neputinciosi fizic si ne-am pierdut abilitatile practice de nu mai suntem in stare sa mai facem nimic pentru a trai simplu. Iar intelegerea dintre oameni este o poveste. Toti sunt cumsecade si smeriti atat timp cat stau in patratica lor si au de toate. In momentul in care ies din zona de comfort isi arata imediat coltii egoismul, meschinaria, iubirea de sine, slava desarta si toate celelalte care zac in noi si abia asteapta sa iasa la iveala.

Prieteniile de pe internet se destrama de multe ori intr-o clipa dupa ce ai intalnit persoana fata catre fata pentru ca in majoritatea cazurilor ne prezentam mai degraba cine am dori sa fim iar nu cei care suntem cu adevarat. Sigur ca daca am fi cu totii in duhul Sfintilor Parinti ne-am intelege chiar si fara cuvinte dar, sa fim sinceri, e o distanta uriasa pana acolo.

Ce ar fi de facut? Un singur lucru: sa ne cunoastem. Iar pentru ca aceasta cunoastere sa fie un pic mai profunda este nevoie ca sa petrecem mai mult timp impreuna iar acest timp sa fie bine folosit. Prin aceasta inteleg ca este nevoie sa trecem prin greutati impreuna. Corporatistii fac team-building dar asta este ca si cum ai merge la sala cand depui un efort egoist pentru a-ti fi numai tie bine. Efortul altruist este atunci cand faci ceva pentru altul.
Avem modelul fratiilor care organizau tot felul de tabere / santiere sau alte actiuni care sa aiba un scop bine definit prin care cineva sa beneficieze de sprijinul unui grup de oameni dispus sa-l ajute si, in acelasi timp, sa se ajute pe ei insisi cunoscandu-se mai bine.

Intr-un astfel de context se pot lega prietenii iar oamenii vor intelege mult mai bine ce ii asteapta. Vor vedea cat pot sa accepte din partea altora si cat pot da ei la randul lor plus multe alte lectii de viata. Cu cine sa te insotesti asadar? Te poti uita mai atent in sufletul tau si, daca esti cat de cat sincer, iti dai seama de toate neputintele pe care le ai si te infricosezi. Si zici: Doamne daca sunt asa cum ma va putea suporta cineva langa el? Iar atunci Dumnezeu va gasi un raspuns potrivit pentru fiecare.

Sigur ca in lipsa unui organizator care sa propuna un proiect specific (ar putea fi si o manastire care are nevoie de ajutor la o constructie, spre exemplu) se poate face si o tabara de corturi in care oamenii sa-si propuna sa faca niste lucruri concrete: sa construiasca un mic adapost / cabana, sa-si procure mancarea pe cat pot din ceea ce ofera natura (si oricum sa vina de accasa numai cu materii prime din cele mai simple gen cartofi, fasole, malai, sare), sa faca o cartare a plantelor din zona, sa-si faca un mic program duhovnicesc comun samd. De dorit ar fi ca printre participanti sa fie si cineva cu un pic de experienta care a facut deja acest pas spre o viata mai simpla (ex. fratele mircea.v daca accepta).

Este bine sa ai tovarasi de drum mai ales pe unul atat de greu cum este cel al retragerii cu scopul vietuirii in simplitate insa nu te poti insoti decat cu persoane care cel putin la primele incercari par compatibile. Numai un grup puternic ar putea asimila o noua persoana care este in alt duh insa si atunci exista pericolul ca acela sa distruga intregul grup. In situatia in care se pleaca de la inceput cu persoane in duhuri diferite nu exista nici o sansa de intelegere mai tarziu cand ispitele si incercarile vor fi din ce in ce mai mari.

Propun asadar ca Saccsiv sau altcineva de incredere sa primeasca mesajele tuturor celor interesati si sa faca apoi un forum de discutii in care sa se decida chiar in ultima parte a verii / inceputul toamnei cateva intalniri ale celor interesati.

Doamne ajuta!

Comentariu saccsiv:

De fapt, majoritatea dintre noi suntem aproape total nepregatiti si pentru aproape toate celelalte aspectele legate de viata la tara sau in comunitati departe de orase. Ca sa nu mai vorbesc despre cat de nepregatiti suntem pentru momentul fugii:

APOCALIPTICA: La proba practica am ramas corigent

Si am avut timp destul. Nu 15 ani, ci peste un sfert de secol, de pe vremea cand ne tot batea la cap Sfantul Paisie Aghioritul. Ba chiar mai mult, daca tinem cont si de avertismentele Sfintilor Parinti.

Dar am tot amanat majoritatea dintre noi, asteptand nici noi nu stim exact ce, ba mai rau, unii dintre noi ne-am lasat amagiti cum ca alternativele la documentele cu cip ne permit astfel de amanari.

Revenind la comentariul fratelui Andrei, consider ca tema propusa de el este din categoria celor esentiale. Unii se pot astfel dovedi a nu fi ceea ce ne-am dori. Si nici macar nu trebuie sa fie intrusi sau sa aiba cine stie ce probleme comportamentale, ci pur si simplu, din vina lor sau din nici o vina, putem constata ca nu ne intelegem cu ei, chiar daca ei in rest ei sunt ok.