Propunere de dezbatere: HIPNOZA si REGRESIA HIPNOTICA

Foto: https://adevarul.ro/locale/alba-iulia/ce-hipnoterapia-lista-afectiunilor-putea-tratate-hipnoza-1_5b1a60bcdf52022f75eada85/index.html

In preambul, parerea DR. DMITRI AVDEEV, conform articolului https://www.crestinortodox.ro/religie/hipnoza-152876.html

Din păcate, hipnoza este folosită pe scară largă de medicina oficială, de medicii psihoterapeuţi. Dintre aceştia, o parte utilizează hipnoza din ignoranţă religioasă. Alţii se declară atei. Sunt şi unii care slujesc în mod conştient răului.

Ortodoxiei îi sunt străine metodele care acţionează în chip silnic asupra personalităţii. Adepţii utilizării transelor hipnotice vorbesc despre „deschiderea unor canale psihosomatice speciale” în timpul hipnozei, despre influenţarea „fără frâne” a psihicului uman, evitând critica conştientului, despre eliberarea capacităţilor de rezervă ale organismului, despre efecte terapeutice zguduitoare.

Ca specialist, declar cu toată convingerea că hipnoza nu dă nici un fel de rezultate excepţionale. Chiar dacă ea mai aduce câte un „folos”, nu se ştie cum se va repercuta acesta în viitor… Mai bine zis se ştie, şi încă în mod exact. La asta hipnologii nici nu se gândesc (în cel mai bun caz).

Hipnoza reprezintă o violare a sufletului omenesc. De exemplu, în al treilea stadiu de hipnoză subiectul se supune necondiţionat „guru”-lui său: poate vedea, poate auzi, poate pipăi obiecte inexistente, oameni inexistenţi (are halucinaţii induse); poate să nu simtă durere, după bunul plac al hipnotizatorului; îşi dă în vileag gândurile, simţămintele, dorinţele ascunse. Există un aşa-numit „efect de sugestie posthipnotică”, atunci când indicaţiile hipnologului sunt executate la un anumit interval de timp după şedinţă.

Ce îndreptăţire poate să aibă lipsirea omului de simţul critic şi de judecată fie şi pentru scurtă vreme, fie şi cu un scop aparent bun ? Nici una. Omul este o mare taină, iar nouă, păcătoşilor, pur şi simplu nu ne este dat să ştim şi să vedem ce se petrece în adâncul sufletului omenesc. Nici un sfânt n-a recurs la vindecarea oamenilor în stare de alterare a conştiinţei. Plăcuţii lui Dumnezeu împărtăşeau oamenilor cu blândeţe şi cu smerenie darul vindecării, pe care îl dobândeau de la Dumnezeu pentru sfinţenia vieţii lor.

Trebuie spus că hipnoza ajunge cu timpul să creeze dependenţă, la fel ca un narcotic. Sunt oameni care umblă din hipnotizator în hipnotizator, năzuind să încerce cât mai des stări „neobişnuite”. Ce păcat de aceşti oameni! Şi cât de criminal se comportă cei care îi aduc la o asemenea dependenţă!…

In ultimii ani, în literatura de specialitate au apărut multe publicaţii care atestă dezorganizarea activităţii psihice a omului în urma desei aplicări asupra lui a hipnozei profunde.
Stareţii Optinei, despre hipnoză:

„Cumplită treabă hipnoza asta. Era o vreme când oamenii se temeau de ea, fugeau de ea, iar acum sunt atraşi de ea… Li se pare că trag folos de pe urma ei” (Cuviosul Nectarie).

„Şi doar tot necazul vine din faptul că această cunoaştere intră în viaţa noastră sub masca a ceva ce poate aduce omenirii un uriaş folos” (acelaşi).

„Hipnoza este putere rea, necreştinească” (Cuviosul Varsanufie).

„Dacă voi, părăsindu-L pe Dumnezeu, recurgeţi la magnetism, care este un mijloc împotriva firii, eu unul n-am ce să vă mai spun” (Cuviosul Macarie).

DMITRI AVDEEV

CAND SUFLETUL ESTE BOLNAV, EDITURA SOPHIA

Cumpara cartea „CAND SUFLETUL ESTE BOLNAV”

 

 

Iata si ce putem citi la https://rodiagnusdei.wordpress.com/tag/sufisti/?iframe=true&preview=true/feed/ (ATENTIE! Este un blog protestant, dar sa vedem daca gasim si informatii utile in acest articol):

sursa – Cartea HIPNOZAde Martin şi Deidre Bobgan (recomandata de Dave hunt)

Vezi aici un articol din Iunie 2012 despre cateva eleve care au ramas in transa si altele care s-au imbolnavit dupa o sesiune de hipnoza.

Hipnoza, ca metodă de vindecare a unor boli mintale, psihice, sociale sau fizice, este cunoscută de sute sau chiar mii de ani. Vraci, sufişti, şamani, hinduşi, budişti şi yoghini au practicat hipnoza, şi această listă este continuată astăzi cu medici, stomatologi, psihoterapeuţi şi alţii. Fie că e vorba de vraci sau medici, fie în vremuri de mult apuse sau în prezent, s-au celebrat şi se celebrează, s-au verificat şi se verifică, s-au îmbunătăţit şi se îmbunătăţesc, s-au repetat şi se repetă ritualuri cu rezultate precise.

Transa hipnotică începe prin concentrarea atenţiei unei persoane asupra unui anumit punct; ea are o serie de efecte. Dacă e să-i credem pe susţinătorii hipnozei, aplicarea ei poate printre altele să aibă următoarele efecte: să schimbe comportamentul, şi anume în aşa măsură, încât să fie schimbate chiar obiceiuri; să stimuleze într-atât gândirea, încât persoana să-şi amintească de lucruri uitate; să elibereze orice om de timiditate, temeri, anxietăţi şi depresii; să vindece boli precum astmul şi alergia; să amelioreze viaţa sexuală şi să potolească durerile.

Afirmaţiile de-a dreptul fantastice şi popularitatea crescândă de care se bucură hipnoza în lume au determinat şi mulţi membri ai Bisericii lui Cristos să aştepte ajutor de la hipnoză. Medici, stomatologi, psihiatri, psihologi şi consilieri spirituali creştini se folosesc de hipnoză în practica lor şi o recomandă creştinilor.

Acei creştini care recomandă folosirea hipnozei o fac parţial din aceleaşi motive ca şi medicii şi psihoterapeuţii. Aceşti creştini cred că o hipnoză realizată de specialişti competenţi este ştiinţifică şi nu ocultă. Ei fac deosebire între persoane care o folosesc în scopuri bune şi benefice, şi altele care sunt îmboldite de intenţii necurate. Se spune că hipnoza poate fi periculoasă în mâinile unor oameni de rea-credinţă sau fără experienţă, dar că în mâinile unor persoane bine instruite şi de bună-credinţă este o unealtă sigură şi folositoare. Pe lângă aceasta, ei sunt de părere că hipnoza este nevătămătoare, deoarece o privesc ca pe o continuare a unor experienţe cotidiene naturale. în fine, ei afirmă că voinţa liberă a omului nu este violată în timpul transei hipnotice.

Mulţi credincioşi sunt de părere că hipnoza poate să fie ori o metodă ştiinţifică, ori de origine satanică, în funcţie de scopul pentru care este practicată. Expertul în secte Walter Martin recomandă pe baza unora dintre motivele de mai sus întrebuinţarea hipnozei de către medici. Josh McDowell şi Don Stewart au în acest sens următoarea părere: „Dacă cineva se lasă hipnotizat, atunci numai de către un medic calificat şi experimentat, care are situaţia complet sub control”. Odinioară, hipnoza a fost tabu, acum este recomandată utilizarea ei în anumite situaţii; ca urmare, mulţi creştini sunt nedumeriţi şi nu ştiu ce să creadă despre aceasta. înainte de a admite ca hipnoza să devină un nou panaceu (remediu universal) în Biserică, trebuie să cercetăm ce pretenţii ridică ea, ce metode întrebuinţează şi ce efecte de lungă durată are.

Hipnotismul – medicină, ştiinţă sau misticism?

Hipnotismul se foloseste de minciuna ca sa „vindece” unele boli. Pierre Janet, pionier al hipnoterapiei moderne declara: „Există pacienţi cărora… trebuie să le spunem o parte de adevăr; şi există alţii pe care, din motive strict morale, trebuie să-i minţim”.

Ce se întâmplă deci atunci când un hipnotizor începe să hipnotizeze pe cineva? Hipnoterapeutul foloseşte tehnici precum repetarea, inducerea în eroare, stimularea fanteziei şi sugestia colorată emoţional pentru a influenţa eficient voinţa unei persoane şi pentru a-i condiţiona comportamentul.  Inducerea hipnozei constă dintr-un sistem de manipulări verbale şi non-verbale care servesc la transpunerea unui om într-o stare de sugestibilitate crescută – sau, pe scurt, într-o stare în care crede aproape orice. Orice tehnică sau metodă care se bazează pe iluzie ar trebui privită cu cel mai mare scepticism.

Mulţi medici se folosesc de centrele de energie din yoga pentru a ameliora bolile fizice. Kroger şi Fezler spun:

„Cititorul n-ar trebui să se lase încurcat şi zăpăcit de presupusele deosebiri între hipnoză, Zen, yoga şi alte metode orientale de vindecare. Deşi ritualurile sunt de fiecare dată altele, este vorba în fond de unul şi acelaşi lucru”.

Cercetătorul în psihiatrie E. Fuller Torrey pune în corelaţie tehnicile hipnotice cu vrăjitoria. El spune în plus: „Hipnoza este numai un aspect al tehnicilor yoga întrebuinţate în meditaţia terapeutică”.

Cuvintele folosite cel mai mult de către cei ce recomandă hipnoza pentru creştini sunt medicinal şi ştiinţific. îndată ce unui procedeu i se dă numele de medicinal, deci şi ştiinţific, aceasta acţionează ca un „sesam-deschide-te” asupra celor credincioşi. Toţi cei care recomandă hipnoza pentru creştini se bazează pe denumirea îndoielnică „ştiinţific” pentru a justifica întrebuinţarea de către ei a hipnozei. Donald Hebb spune în Psychology Today/The State of the Science că „hipnoza s-a sustras în mod consecvent unei explicaţii satisfăcătoare”. De la Kroger şi Fezler provine afirmaţia: „Există tot atâtea definiţii ale hipnozei câţi autori ale acestor definiţii”. în vremea actuală nu există nici o explicaţie ştiinţifică general recunoscută referitor la ceea ce este exact hipnoza. Szasz descrie hipnoza ca fiind terapia unei „ştiinţe fictive”. Nu putem considera hipnoza ca ştiinţă, dar putem spune că ea a fost de mii de ani şi e şi azi o parte componentă integrantă a ocultului.

Szasz deplânge faptul că „hipnoza se bucură de o reânviorare periodică ca ‚tratament medicinal‘”. Actualmente suntem martorii unei asemenea perioade de reânviorare, şi unii credincioşi au deschis deja larg uşa pentru o hipnoterapie „medicinală”. Dar medicii prescriu şi practici holistice de vindecare, precum meditaţia, vizualizarea şi biofeedback-ul. De aceea, nu orice sistem sau tehnică, doar pentru că un medic le foloseşte, este automat medicinal sau ştiinţific, chiar dacă adesea e considerat astfel. în Brain/Mind Bulletin este prezentată o nouă încercare de ameliorare a randamentului personal, aşa-numita sofrologie:

„Sofrologia este o asociere de exerciţii de relaxare, tehnică a respiraţiei, conştienţă truporală, vizualizare, autohipnoză şi training autogen (= conducere a funcţiilor fizice automate). Scopul exerciţiilor este îmbunătăţirea atenţiei, percepţiei, concentraţiei, exactităţii mişcărilor, randamentului şi ţinutei trupului”.

Conform acestei comunicări, sofrologia este o combinaţie de principii „ale unor discipline psihice şi fizice din Orient şi din Occident”. Există astăzi deja peste 5.000 de medici care sunt instruiţi în această tehnică orientalo-occidentală care joacă un rol în „Raja-Yoga, Zen şi practici tibetane”. Doar faptul că această metodă e utilizată de medici nu mai este de mult pentru noi o dovadă că e ştiinţifică sau acceptabilă pentru creştinul care are nevoie de ajutor.

John Weldon şi Zola Levitt fac în cartea lor Psychic Healing următoarea observaţie: „În momentul de faţă există tendinţa că tot mai mulţi absolvenţi ai unei universităţi (oameni de ştiinţă, medici, psihologi, etc.) şi personal medical încearcă să cultive capacităţi oculte”. Autorii constată:

„Un număr crescând de persoane active pe tărâm medical (medici, asistente, chiropracticieni, etc.) este luat de un val de filozofii şi practici spiritiste, care-şi au obârşia în cea mai mare parte în influenţa parapsihologiei, vindecărilor pe bază spiritistă şi medicinei holistice”.

Ei avertizează:

„Pacientul nu-şi va mai putea permite să nu evalueze starea spirituală a celui care îl tratează. A neglija lucrul acesta poate să-l coste mai mult decât onorariul de consultaţie al medicului pe tot anul. Nişte practici care par a fi complet inofensive… pot deveni cauza unei împovărări oculte”.

Aducerea tradiţiilor mistice şi medicinale ale Orientului în medicina occidentală cere un mare discernământ pentru a se şti ce este medicinal şi ce este mistic. Medicul Arthur Deikman spune: „Văd acum misticismul ca un fel de ştiinţă… Motivul unui mistic de a duce o viaţă virtuoasă se deosebeşte fundamental de cel al unui om pios, religios… Această deosebire arată faptul că misticismul este o ştiinţă psihică şi nu un sistem de credinţă”.

Meditaţia Transcendentală, cunoscută şi sub forma prescurtată TM, este o combinaţie de religie şi psihoterapie. Astăzi se folosesc mulţi medici de TM pentru a vindeca o mulţime de boli psihice şi fizice. TM este considerată uneori „ştiinţa inteligenţei creative”. Dar TM nu este o metodă medicinală de tratament şi nici ştiinţă. Conform sentinţei unui judecător din New Jersey, ea este o religie şi, din cauza principiului separării între religie şi stat, nu poate fi materie de studiu în şcolile publice.

Eticheta de ştiinţific este acordată în mod fals tuturor tendinţelor de mai sus, şi de asemenea hipnozei. Pe lângă sofrologie, yoga şi TM sunt folosite de către terapeuţi şi astrologia, I Ching, Tantra, Tarot, alchimia şi actualismul, toate acestea fiind practici oculte. Acest amestec de ştiinţă cu ocultism este foarte evident tocmai în hipnotism.

Chiar dacă se pune în legătură cuvântul hipnoză cu cuvântul terapie, lucrul acesta încă nu ridică practica în sine din sfera ocultului la un nivel ştiinţific, şi la fel de puţin este hipnoterapia ceva mai demn ca hipnoza care este efectuată de un vraci. Halatul alb poate fi o haină de lucru mai respectabilă decât nişte pene de vultur şi o faţă vopsită, dar în fond este acelaşi lucru. Hipnoza rămâne hipnoză, fie că este numită hipnoză medicinală, hipnoterapie, autosugestie sau altcumva. Hipnoza în mâna unui medic este la fel de ştiinţifică ca o baghetă magică (cu care se caută izvoare, etc.) în mâna unui inginer constructor.

Kurt Koch spune în cartea sa Demonology: Past and Present că în practicile oculte de vindecare se ajunge la următoarele fenomene:„Îmbolnăvirea organică iniţială este ridicată la nivel psihic, cu rezultatul că boala fizică dispare într-adevăr, dar că apar noi tulburări în viaţa intelectuală şi sufletească a respectivei persoane, care sunt cu mult mai greu de tratat şi de vindecat. Din acest motiv, vindecările magice nu sunt de fapt vindecări autentice, ci doar transmiteri sau transferuri din domeniul organic în cel psihic”.Koch crede că puterea care se află în spatele vindecărilor oculte este demonică, că asemenea vindecări blochează viaţa spirituală a unui om şi că prejudiciul este enorm. Weldon şi Levitt mai indică şi faptul că cu ajutorul practicilor oculte se pot face vindecări, dar că aceste vindecări provoacă adesea prejudicii mai mari decât boala iniţială. Ei constată:„În concluzie, trebuie spus că vindecarea pe bază spiritistă nu face parte dintre capacităţile naturale sau existente în mod latent ale omului. Ea este o forţă clar supranaturală, spiritistă şi are consecinţe grave atât pentru cei care o practică, cât şi pentru oamenii care sunt vindecaţi cu ea. Cineva care face vindecări magice poate că nu are nici o indicaţie a faptului că nişte fiinţe supranaturale sunt adevărata sursă a forţei sale, dar lucrul acesta nu-l scuteşte de responsabilitate pentru lucrarea de distrugere a minţii şi sufletului oamenilor care sunt trataţi de el. Cine se pune în contact cu nişte forţe care sunt contra lui Dumnezeu are totdeauna de plătit un preţ mare”.Koch spune:„Deşi există unii lucrători creştini care cred că anumite feluri de mesmerism vindecător (o formă de hipnotism) se bazează mai degrabă pe capacităţi neutre, şi nu mediale, aş vrea totuşi să spun că eu personal nu m-am lovit niciodată de o formă neutră. Mulţi ani de experienţă în acest domeniu mi-au arătat că, în final, chiar şi în cazul unor magnetizatori-vindecători creştini au ieşit totdeauna la iveală capacităţile mediale care au stat la bază”.În cartea sa ABC in Occult, Koch scrie:

„Distingem deci o hipnoză care este utilizată de medici de specialitate pentru diagnostic şi pentru terapie, şi o hipnoză fundamentată magic, care are în mod clar un caracter ocult. Nu vreau însă să omit faptul că nu sunt de acord nici chiar cu hipnoza practicată de medici de specialitate”.

O situaţie care e rareori menţionată de hipnotizatori este faptul că fiecare vindecare fizică ce are loc cu ajutorul hipnozei este posibilă şi fără hipnoză. în volumul 3 al cărţii Psychiatry in Practice and Clinic se constată: „Tot ce se poate realiza cu ajutorul hipnozei poate fi dobândit şi prin alte tehnici psihoterapeutice”. Noi credem că nu numai că este nenecesar să se folosească hipnoza, ci că ea poate fi şi periculoasă. Chiar şi o hipnoză pur medicinală poate fi o poartă ascunsă şi o seducere subtilă spre tărâmul demonilor. Faptul că se asigură acces celui Rău poate că nu este aici atât de evident ca în cazul hipnozei oculte, şi tocmai din acest motiv poate fi şi mai mare pericolul pentru un creştin complet neinformat şi fără nici o bănuială care ar face un ocol mare pentru a evita tot ce este ocult.

Vor fi oare credincioşii seduşi să intre în zona gri a ocultului pentru că hipnoza este numită acum „ştiinţifică” şi „,medicinală”? Cine numeşte ocultul „ştiinţă” este dator să explice deosebirea între hipnoză medicinală şi ocultă. Iar acei creştini care consideră că hipnoza este „ştiinţifică” ar trebui să dovedească de ce recomandă ca ea să fie realizată de un creştin. Dacă hipnoza este într-adevăr o ştiinţă, de ce se mai adaugă calificativul suplimentar „creştin” pentru hipnotizator? Există foarte puţine studii de lungă durată utilizabile despre persoanele hipnotizate. Şi nu există nimeni care să fi cercetat de fapt efectul asupra celui hipnotizat cu referire la credinţa sa în ocultism sau la interesul său pentru ocultism rezultat prin hipnoză.

Ne avertizează Biblia cu privire la hipnotism?

Din antichitate până astăzi, hipnoza ţine de artele negre. „Probabil că ghicitorii şi oracolele de odinioară au lucrat mult cu stările hipnotice”, este de părere Dr. Maurice Tinterow. Biblia nu îndepărtează din discuţie practicile oculte ca fiind o superstiţie inofensivă, nici nu neagă autenticitatea sau efectele ajutătoare ale unor asemenea practici. Există totuşi avertizări drastice privind tot ce are legătură cu ocultismul. Dumnezeu ar vrea ca poporul Său să vină la El cu nevoile lui şi nu să se adreseze unor persoane care se ocupă cu practici oculte.

Dimpotrivă, Biblia se pronunţă vehement ca omul să nu intre în relaţii cu persoane care s-au dedicat ocultismului, pentru că are de a face cu puteri, influenţe şi dominări demonice. în timpul lui Moise, popoarele vecine Israelului exercitau practici oculte. De aceea, Dumnezeu Şi-a avertizat în mod categoric poporul cu privire la aceasta:

„Să nu mâncaţi carne împreună cu sânge. Să nu practicaţi ghicitoria sau vrăjitoria… Să nu apelaţi la cei morţi şi la ghicitori; să nu-i căutaţi, ca să vă faceţi necuraţi cu ei. Eu sunt Domnul, Dumnezeul vostru” (Numeri 19:26,31).

„Să nu se găsească între ai tăi nimeni care să-şi lase fiul ori fiica să treacă prin foc, nimeni care să practice ghicitoria, nici un vrăjitor, descântător, magician, făcător de vrăji, nici un necromant, ghicitor sau unul care să întrebe morţii. Căci orice om care face aceste lucruri este o scârbă pentru Domnul. Şi din cauza acestei scârbe îi izgoneşte Domnul, Dumnezeul tău dinaintea ta” (Deuteronom 18:10-12).

Pe baza caracterului evident ocult al hipnozei (care se manifestă mai limpede în stadiile mai profunde), şi pentru că hipnoza este practicată de mulţi oameni care sunt implicaţi în alte domenii ale ocultului, creştinii ar trebui să evite hipnoza chiar şi în scopuri medicinale.

Cuvintele din Vechiul Testament traduse cu descântător sau făcător de vrăji par să se refere la aceleaşi persoane pe care le numim astăzi hipnoterapeuţi. Dave Hunt, autorul cărţii The Cult Explosion (Zei, guru şi forţe misterioase, Ed. Agape), ale cărui cercetări includ domeniul ocultului şi al sectelor, spune în acest sens:

„În ceea ce priveşte Biblia, eu cred că în pasaje ca Deuteronom 18, unde este vorba despre „descântători” şi „făcători de vrăji”, se face referire exact la acele practici obişnuite în antichitate care astăzi au găsit intrare în medicină şi psihiatrie ca hipnoză. Presupunerea mea se bazează atât pe utilizarea de altădată a acestor cuvinte, cât şi pe tradiţiile ocultului”.

Faptul că hipnoza a apărut tocmai în medicină nu înseamnă încă faptul că ea se deosebeşte de vechile practici ale descântătorilor şi făcătorilor de vrăji, sau de tehnici utilizate mai recent de către vindecători ori hipnotizatori oculţi. Weldon şi Levitt spun că chiar şi „o dezbatere strict ştiinţifică a fenomenelor oculte nu oferă o protecţie suficientă în faţa influenţei demonilor. Judecata lui Dumnezeu nu face nici o deosebire între preocuparea ştiinţifică şi neştiinţifică cu forţe care sunt contra Lui”.

În diferite pasaje ale Scripturii sunt înşiruite una lângă cealaltă practici oculte, deoarece o activitate poate fi diferită de următoarea, totuşi sursa de putere şi cel care dezvăluie „ştiinţa secretă” este unul şi acelaşi: Satan. Descântători, vrăjitori, ghicitori, făcători de vrăji, necromanţi, întrebători de morţi, clarvăzători sau astrologi sunt numiţi dintr-o suflare ca unii care trebuie evitaţi. Vezi Numeri 19:26,31 şi 20:6, 27; Deuteronom 18:9-14; 2.Regi 21:6; 2.Cronici 33:6; Isaia 47:9-13; Ieremia 27:9. Pentru cei care se ocupă cu lucruri oculte, în Noul Testament este folosit un singur cuvânt: vrăjitor.

Toate formele ocultului îl abat pe om de la Dumnezeu spre eu şi spre spirite care sunt în opoziţie cu Dumnezeu. De aceea compară Dumnezeu vrăjitoria cu prostituţia (imoralitatea sexuală, curvia):

„Şi sufletul care se adresează spiritelor morţilor şi ghicitorilor ca să se prostitueze cu ei, împotriva acestui suflet îmi voi îndrepta faţa şi-l voi stârpi din mijlocul poporului lui” (Numeri 20:6).

Dumnezeul atotputernic a privit aceste practici ca un înlocuitor pentru relaţia cu El. El le-a văzut ca nişte religii false cu experienţe religioase false.

Aşa cum am amintit mai sus, mulţi susţinători ai hipnozei afirmă că religia este hipnoză şi că experienţele unui creştin, precum rugăciunea, meditaţia, mărturisirea păcatelor, consacrarea şi închinarea sunt de fapt ale autohipnozei. O cauză pentru care hipnotizatorii văd aceste corelaţii poate fi faptul că hipnoza dă naştere unor falsificări satanice ale unor experienţe religioase autentice. Dacă în hipnoză joacă într-adevăr un rol vreo formă de credinţă şi de închinare, dar al căror ţel nu este Dumnezeul Bibliei, atunci fiecare om care se supune unui tratament cu hipnoză comite poate o prostituţie pe linie spirituală.

În hipnotism, credinţa se îndreaptă asupra hipnotizatorului şi a practicii hipnotismului. în această stare de sugestibilitate crescută, o persoană îşi deschide spiritul pentru sugestii faţă de care în condiţii normale probabil că n-ar fi receptivă. în multe cazuri se poate observa ascultarea faţă de hipnotizator şi chiar o dorinţă de a-l mulţumi. Hipnotizorul preia rolul unui preot, sau chiar rolul lui Dumnezeu şi păstrează această poziţie în timpul întregii transe, până ce ori îl lasă pe clientul său să se trezească din transă, ori acesta încă în timpul transei întâlneşte un „conducător mai înalt în grad”. Unele persoane, din cauza unor sugestii posthipnotice, rămân şi după transă captive în această relaţie.

Dacă se află într-o stare de sugestibilitate crescută, în care apar deformări ale realităţii, o persoană poate deveni predispusă pentru puteri oculte.

Poate că în multe cazuri de hipnoză nu se recunoaşte clar influenţa demonică, totuşi spiritul omului şi capacitatea lui de a recunoaşte adevărul sunt manipulate. Se poate foarte bine ca omul să ajungă la o deschidere pentru alte domenii ale ocultului sau la o influenţare prin acestea, care îl duc la rătăcire. Nu degeaba avertizează Domnul Isus de faptul că în ultimele zile se va ajunge la o înşelare spirituală. Satan este un înşelător magistral, şi dacă un om şi-a deschis odată  spiritul pentru înşelare prin hipnoză, atunci este predispus şi la o înşelare pe tărâm spiritual.

Hipnoza a fost totdeauna o parte componentă esenţială a ocultului. De aceea, un creştin n-ar trebui niciodată, indiferent din ce motiv, să se lase hipnotizat. Promisiunile că va fi ajutat de hipnoză seamănă prea bine cu promisiunile altor vindecători oculţi. Pentru un creştin există un alt ajutor spiritual: însuşi Dumnezeu Domnul!

Concluzii

Hipnotismul este în cazul cel mai rău demonic, iar în cazul cel mai bun potenţial periculos. în cazul cel mai rău, un om devine prin aceasta deschis faţă de experienţe supranaturale şi posedare satanică. Dacă mediumii cad în transă hipnotică şi intră în contact cu „morţii”, dacă clarvăzătorii transmit informaţii despre lucruri pe care în mod normal nu le-ar putea şti şi dacă ghicitorii prezic viitorul cu ajutorul autohipnozei, atunci Satan este la lucru.

Satan se transformă într-un înger de lumină, ori de câte ori e necesar, ca să-şi realizeze planurile întunecate. Dacă poate prezenta într-o lumină favorabilă o practică ocultă (hipnoza) printr-o faţadă falsă (medicină sau ştiinţă), atunci o va şi face. Este vădit faptul că hipnoza, dacă o folosim în scopuri rele, e mortală. Dar noi afirmăm că hipnoza este potenţial mortală indiferent în ce scop o utilizăm. în clipa în care un om se expune pragului ocultului, chiar dacă lucrul acesta se întâmplă în sălile sacre ale medicinei şi ştiinţei, el devine predispus la puterile întunericului.

O practică ocultă, chiar şi în mâinile celui mai bineintenţionat medic, poate face ca un creştin să ajungă pe mâna lucrării diavolului. De ce numai hipnoza ocultă să pună un om în contact cu puterile demonice şi hipnoza medicinală nu?

Are oare medicul autoritatea spirituală de a-l ţine departe pe Satan? îi este cumva teamă lui Satan să se angajeze în ştiinţă şi medicină? Este oare tabla Ouija doar un joc de societate? Unde se află hotarul dintre jocul de societate şi ocultism? în care cazuri este hipnoza numai o unealtă a medicinei şi psihologiei? Unde se află graniţa între medicină şi psihologie pe de o parte şi ocult pe de altă parte? De ce are loc la hipnoză o deplasare de la ocult la medicinal şi de la medicinal la ocult? Cum se face că unii credincioşi, care ştiu foarte bine că hipnoza a fost dintotdeauna o componentă esenţială a ocultului, îi recomandă totuşi utilizarea? Este paradoxal şi trist că hipnoza, deşi specialiştii încă tot nu sunt de acord în privinţa a ceea ce este ea şi a modului cum funcţionează ea, este recomandată de creştini pentru utilizare.

Înainte ca hipnoza să fie propovăduită de la toate amvoanele ca noul remediu universal, iar noi să pierim în valul de cărţi scrise despre această temă, ar trebui să ne ocupăm îndeaproape cu pretenţiile, cu metodele şi cu rezultatele ei pe termen lung. Arthur Shapiro a zis: „Religia unuia este superstiţia celuilalt, iar magia unuia este ştiinţa celuilalt”. Pentru unii creştini, hipnoza a devenit „ştiinţifică” şi „medicinală”, fără ca ei să aibă suficiente dovezi pentru autenticitatea şi durabilitatea rezultatelor ei, ca şi pentru înţelegerea caracterului ei. Deoarece există atâtea întrebări privind utilitatea ei la care încă nu s-a dat răspuns, şi apar atâtea pericole potenţiale la utilizarea ei, un creştin ar trebui să fie înţelept şi să se ţină departe de hipnoză.

 

Comentariu saccsiv:

In rezumat, articolul de mai sus ne spune ca hipnoza poate parea uneori ca face bine, dar pana la urma tot sfarseste prin a face cu mult mai rau, lucrand cu diavolul. Adica, prin hipnoza dracii par a vindeca sau uneori chiar vindeca. Dar despre treaba asta ne-au avertizat chiar Sfintii Parinti:

SFANTUL IOAN GURA DE AUR: Uneori vrajitorii ii fac pe bolnavi sanatosi iar dracii tamaduiesc dar…

In articol se mai face referire si la tabla Ouija. Cititi va rog in acest sens si:

Video: ATAC DEMONIC IN MASA? 80 de elevi din Peru au suferit simultan convulsii si au descris cum un barbat in negru incearca sa-i omoare. S-au jucat cu PLACA OUIJA?

Jocul CHARLIE CHARLIE, prin care copiii CHEAMA DRACII, face ravagii inclusiv in Romania

Evident, faptul ca respectivul articol a indentificat corect hipnoza ca fiind ceva rau, nu inseamna ca erezia promovata de acel blog ar fi ceva bun.

Revenind la tema, Sfantul Serafim de Sarov spunea ca “imaginatia este puntea dracilor catre minte si apoi catre suflet”. Iata si ce putem citi la http://www.crestinortodox.ro/carti-ortodoxe/marii-initiati-indiei-parintele-paisie/meditatie-si-autohipnoza-80941.html

“Parintii asceti desemneaza frecvent imaginatia ca fiind “puntea demonilor”, iar pe Diavol il numesc “mare scenograf, “regizor” sau “nascocitor”. Prin intermediul imaginatiei, Diavolul se straduieste sa influenteze decisiv mintea umana. Parintii disting net lucrarea imaginatiei de adevarata lucrare a harului dumnezeiesc. Aceasta lucrare a Duhului Sfant este perceputa in stare de trezvie, in deplina cunostinta, si totdeauna in afara taramului imaginatiei.

Sa consultam insa chiar scrierile patristice. Textul ce urmeaza apartine Sfantului Nicodim Aghioritul, fiind extras din cartea sa Razboiul nevazut. Sfantul Nicodim a studiat riguros vechile scrieri ascetice ale Parintilor crestini si le-a reunit in monumentalele culegeri intitulate “Filocalia” si “Everghetinos”, care au devenit cele mai citite carti in mediile monahale ortodoxe. imbratisand el insusi acelasi mod de viata pe care si-l asumasera Parintii isihasti si rezumand experienta patristica a Bisericii lui Hristos, Sfantul Nicodim scrie:

“Dupa ce am vorbit despre corectarea simturilor noastre, urmeaza a vorbi aici si despre felul cum sa corectam imaginatia si memoria noastra; caci, potrivit aproape tuturor filosofilor, imaginatia si memoria nu sunt altceva decat impresii ale lucrurilor sensibile pe care le-am vazut, auzit, mirosit, gustat si pipait. Am putea asemana intrucatva suma perceptiilor noastre cu o pecete, iar imaginatia cu imprimarea pecetii. […]

Sa stii ca, dupa cum Dumnezeu este in afara de toate simturile si lucrurile ce se simt, in afara de orice forma, culoare, distanta si loc, ca o fiinta fara forma si neinchipuita, fiind pretutindeni si mai presus de orice, tot astfel este dincolo de orice imaginatie. Prin urmare, sa stii ca imaginatia este o putere sufleteasca incapabila a se uni cu Dumnezeu, din pricina unor astfel de neajunsuri ale ei.

Sa stii ca Lucifer, cel ce fusese intaiul intre ingeri, aflandu-se la inceput mai presus de imaginatie si afara de orice forma, culoare si perceptie, ca minte rationala, imateriala, fara forma si fara trup, mai apoi ravnind in mintea sa sa devina intru totul egal cu Dumnezeu, a cazut in aceasta mult divizata, grosolana si multiforma imaginatie. Astfel, din inger fara forma, nematerial si nepatimas, a devenit diavol, oarecum material, pluriform si patimas.

De aceea este numit de catre dumnezeiestii Parinti pictor a toate, imitator a toate, sarpe cu multe chipuri, mancator al pamantului patimilor, nalucire, si alte nume de acest fel. […]

Deci, invata din acestea, iubite, ca diferitele forme ale imaginatiei, dupa cum sunt inventii si nascociri ale diavolului, tot asa ii sunt lui si foarte pe plac. Pentru ca, dupa unii sfinti, imaginatia este puntea pe care trec demonii ucigatori si se amesteca in suflet, facandu-i salas al gandurilor rele si al tuturor patimilor necurate, sufletesti si trupesti. […]

O! Dar diavolul cel ucigator de oameni a facut ca, intocmai precum el a cazut prin imaginatie, tot asa si Adam sa-si inchipuie ca poate deveni egal cu Dumnezeu, si prin aceasta inchipuire sa cada. Astfel, din acea viata cugetatoare, ingereasca, indisolubila si statornica, a fost aruncat de diavol in imaginatia robita simturilor, multiforma si nestatornica, si in starea animalelor irationale. […]

Omul, o data cazut intr-o astfel de stare, cine poate spune in cate patimi, rautati si greseli n-a fost aruncat prin imaginatie?

A umplut filosofia morala cu felurite amagiri, fizica cu multe opinii neadevarate, iar teologia cu dogme false.

Caci multi dintre cei vechi si dintre cei noi, dorind sa vorbeasca despre Dumnezeu si sa se ocupe indeosebi de adevarurile inalte si neinchipuite ale lui Dumnezeu, chiar inainte de a-si curati mintea de formele patimase si de feluritele inchipuiri ale lucrurilor care cad sub simturi, in locul adevarului au aflat minciuna. Raul cel mare este ca au imbratisat aceasta minciuna drept adevar. In loc de teologi, ei se arata a fi niste amagitori, bizuindu-se pe iscusinta mintii, cum zice Apostolul.

Deci, frate, daca doresti sa te eliberezi degraba de aceste patimi si rautati, daca voiesti sa te feresti de feluritele curse si mestesugiri ale diavolului si daca iubesti a te uni cu Dumnezeu si a dobandi dumnezeiasca luminare, atunci lupta-te din rasputeri a-ti goli mintea de orice forma, culoare si spatialitate. Pe scurt, de orice imaginatie si aducere aminte a lucrurilor bune sau rele, pentru ca toate acestea sunt plagi, umbre si neguri care intuneca puritatea, nobletea si stralucirea mintii. Nici o patima trupeasca sau sufleteasca nu poate patrunde in minte pe alta cale decat prin imaginarea lucrurilor senzoriale. Imaginatia si memoria sunt treptele inselaciunii vrajmasului, dar mai cu seama imaginatia: intr-insa este radacina oricarui pacat.

Sarguieste-te, deci, a-ti pastra mintea curata de orice imaginatie, asa cum a creat-o Dumnezeu.”

Doamne ajuta!

Am postat si acest pasaj legat de imaginatia ce deschide porti largi diavolului spre mintea crestinului, pentru a se intelege si mai bine cum functioneaza hipnoza asta.

„Puterea” hipnotizatorului de la dracul vine. Dar dracul nu poate citi gandurile omului, asa ca foloseste tot soiul de manevre, hipnoza fiind una dintre ele. Daca va duceti pe la tot soiul de „specialisti” in psihopupu, veti auzi ceva de genul: „nu te opune, lasa-ma sa intru” … Dracul, care-l invata pe „specialist”, nici astfel nu va putea citi ceva, insa va putea transmite „ganduri”, imagini spre mintea nefericitului pacient. Ba mai mult, poate astfel sa-l si domine mai mult sau mai putin, intr-un soi de inceput de posedare.

Legata de tema, ravagii face si regresia hipnotica. Iata ce scrie un parapsiholog in articolul Regresia hipnotică:

Fiecare om se antrenează în viaţă pentru a-şi putea proiecta spiritul cât mai sus în ierarhia spirituală universală, după moarte. Apoi, spiritul revine în alt om pentru o nouă urcare şi tot aşa până ajunge în vârf. Totul se întâmplă ca într-o spirală a timpului. După un ciclu complet de viaţă pământeană, ajungem în acelaşi punct iniţial, dar în altă perioadă, parcurgând o spiră. Cu fiecare ciclu parcurs ne mai înălţăm cu o spiră până când ajungem, în final, să realizăm un arc. Fiecare are arcul său cu un număr propriu de spire numite încarnări.
Cu ajutorul hipnozei se poate realiza o regresie în timp care dă posibilitatea de a afla informaţii din vieţile trecute, deci am putea revedea fiecare spiră a arcului nostru.
Majoritatea oamenilor au o reţinere faţă de hipnoză. Ei se tem că, atunci când trec prin acest fenomen, pot rămâne fără autocontrol, cu sistemul de apărare descoperit, putând fi manipulaţi conform voinţei hipnotizatorului. În stare de hipnoză, însă, orice persoană nu execută nimic din ceea ce i-ar putea face rău sau ar fi contra legilor morale. În momentul în care i se cere vreun asemenea lucru, se rupe legătura cu cel care hipnotizează.
Prin hipnoză, se practică regresia în timp, de către psihologi şi psihiatri, pentru vindecarea unor boli. Cel care a creat acest sistem a fost un spiritist francez, colonelul De Rochas, pe la sfârşitul secolului al XIX-lea. Cum totul e întâmplare, dar bine calculată de sus să pară aşa, De Rochas, în 1893, în timpul unor experimente hipnotice cu mediumul Laurent, a reuşit să strângă dovezi despre nemurirea sufletului şi reîncarnarea lui. Totul se desfăşura în prezenţa martorilor şi totul era notat. Unul dintre experimentele interesante a fost cel realizat cu mediumul Iosefina. Era o tânără servitoare, în vârstă de 18 ani. De Rochas, hipnotizând-o a dus-o treptat înapoi în timp până la faza de embrion, căci ea spunea că „nu este încă născută şi corpul în care trebuia să se încarneze se găsea în pântecele mamei sale, în jurul căreia se învârtea ea permanent”. Mergând mai înapoi în timp, Iosefina preciza că se numea Jean Claude Bourdon, născut în 1812, şi locuia în satul Champent din Franţa. Înainte de aceasta fusese o femeie pe nume Philomena Canteron, născută în anul 1702. Pentru a verifica veridicitatea declaraţiilor sub stare de hipnoză, De Rochas făcea hipnotizări repetate, timp în care punea aceleaşi întrebări şi apoi trecea la verificarea documentelor din vremurile la care se făcea referire, în ceea ce priveşte existenţa persoanelor şi a evenimentelor evocate.
Metoda lui De Rochas a fost îmbrăţişată, cu timpul, de lumea medicală şi denumită regresie hipnotică. Uimit de rezultatele obţinute prin hipnoză, psihiatrul american Brian Weiss s-a dedicat studiului acestui fenomen, ajungând la rezultate spectaculoase şi credibile. Una dintre paciente, prin regresie în timp, a spus că, după decesul dintr-o viaţă anterioară, prin vocea ei se exprima un spirit superior care declara că: „Datoria noastră este de a învăţa, de a deveni prin cunoaştere asemenea zeilor. Noi ştim atât de puţin. Tu eşti aici spre a-mi fi profesor. Am atât de multe de învăţat. Prin cunoaştere ne apropiem de Dumnezeu şi apoi ne putem odihni. Apoi revenim pentru a-i învăţa şi a-i ajuta pe alţii!”. Cu ajutorul acestei paciente, psihiatrul a realizat experimente cu rezultate inedite, care s-au verificat până în cele mai mici detalii prin metode ştiinţifice, medicale, fizice, chimice, de laborator şi chiar cu ajutorul istoriei.
În afara regresiei hipnotice, asupra căreia voi reveni cu alte exemple interesante, există şi alte metode ştiinţifice de întoarcere în timp, care duc la aceleaşi rezultate. Psihologul american Lynn Buess, de exemplu, realizează regresii în timp aplicând tehnici caracteristice acupuncturii. După o pregătire psihică a mediumului, prin presopunctură apasă pe anumite puncte de pe meridianele energetice ale corpului. În acest mod, se deblochează intuiţia pentru a deschide calea către transcendenţa amintirilor.
Există şi o altă tehnică asemănatoare care poartă numele de „rebirthing”. Paul  Liekens, cercetător al filosofiei existenţei, a afirmat într-o carte despre efectul de piramidă că poate realiza regresia în timp cu ajutorul piramidei şi chiar a descris asemenea experimente făcute de el în Belgia, la Maria-ter-Heide, într-o piramidă cu înălţimea de trei metri.
Acelaşi Paul Liekens a stabilit cu Lynn Buess o întâlnire în iulie 1981, pentru a-i face chiar lui şedinţe de regresie în timp. Acest experiment cred că merita atenţia, aşa că îl voi prezenta pe scurt. Lynn, folosind metodele de presopunctură, a apăsat pe câteva puncte meridionale pentru deblocarea intuiţiei, ca să poată accesa amintirile din celelalte vieţi. A aflat, din perioada când era fetus, că dorinţa părinţilor era să fie fată. Apoi, pas cu pas, a ajuns într-o perioadă când s-a văzut pe un câmp, îmbrăcat în soldat roman. Era în vârstă de 25-28 de ani. Stătea în faţa unei clădiri şi dădea ordine unor oameni care defilau cu lancea în mână, el fiind caporal. La vârsta de aproximativ 35 de ani era pe un cal alb, în fruntea unei legiuni. După încă un timp se afla într-o piaţă largă, iar în faţa unei clădiri se găsea o galerie în mijlocul căreia se afla un tron pe care  era aşezat un bătrân conducător roman. În piaţă avea loc o judecată, iar persoana de pe tron a recunoscut-o a fi Pontius Pilatus. Intrând mai în detaliu, emoţionat a spus:” Mi-a apărut în faţă ochilor imaginea unui om care purta pe cap o coroană de spini, plină de sânge. Este Iisus din Nazaret„. Odată, în viaţa actuală, îi apăruse o astfel de imagine, dar nu o luase în seamă, nefiind considerată că venise dintr-o întâmplare petrecută aievea. Emoţiile erau atât de mari că nu mai putea scoate o vorbă şi abia mai respira. Lacrimile au izbucnit şi, prelingându-se pe obraji, erau înghiţite de perna pe care pusese capul. Iisus se afla la trei metri de el. Plângea, spunea el, din milă pentru Hristos şi pentru că nu putea să-l ajute cumva. Apoi, în viaţa următoare, a devenit un apostol care, cu multă credinţă, îl propovăduia pe Iisus. Escala care a urmat era în Grecia, într-un templu, ca femeie, ascultând un discurs alături de alţii. După o incursiune neclară în altă perioadă, a ajuns într-o clasă, dând lecţii unor copii cu vârsta de 12 ani, ca apoi să apară imagini neînţelese ce cuprindeau un altar, cu un tron pe care se afla un preot cu o coroană din aur masiv. Era totul pură imaginaţie? Mesajele din alte vieţi apăreau sub formă de imagini însoţite de emoţii foarte puternice. Când a tras linie după experiment, ceea ce a rămas pregnant a fost siguranţa existenţei reîncarnării.
Doamna A.G. a ajuns, prin regresie în timp, în Franţa secolului al XVII-lea, în mijlocul unui proces intentat familiei sale şi câtorva prieteni. Era în 1642. Episcopul care coordona judecata a anunţat sentinţa, condamnare la moarte prin ardere pe rug. Persoana, trecând prin scena arderii, simţea că se sufocă din cauza fumului. J.O., un prieten al doamnei, fiind foarte interesat de această povestire, a încercat să dovedească faptele petrecute. A găsit locul unde trăise doamna A.G., localitatea Tulle, aflată între Limoges şi Clermont-Ferrand. Într-un muzeu, a găsit o vitrină, cu figurine şi plăcuţe care reprezentau o sectă magică. În anul 1642, după un proces, membrii sectei au fost arşi pe rug, conform documentelor în care se găseau multe informaţii legate de eveniment. J.O. a arătat apoi doamnei A.G. câteva fotografii cu pieţe şi clădiri vechi din acel loc, fără să-i spună de unde sunt. Reacţia doamnei a fost imediată: „Mi se par cunoscute imaginile, aici trebuie să se fi întâmplat!”. Aceasta a fost cea de-a şasea regresie. Celelalte au fost următoarele: la prima regresie dădea lecţii de antrenare spirituală unor negri din Etiopia. Îşi controla corpul, stăpânindu-l în timpul exerciţiilor şi folosind centrii săi energetici. A doua regresie o găseşte într-un trib de beduini din nordul Africii, făcând lecţii cu nişte copii. La a treia regresie era bărbat, profesor într-un templu din Egipt şi dădea lecţii unor copii. Printre elevi se aflau şi doi copii care, în viaţa prezentă, în 1982, urmează cursurile ei de ezoterism. Următoarea scenă o găseşte tot bărbat, în Templul lui Isis, unde trebuia să coboare într-o groapă cu şerpi. Apoi, neînţelegând ce s-a petrecut, s-a văzut pe drumul unui deşert, murind de sete. În a patra regresie, apărea din nou ca femeie într-o mânăstire din St. Odille, Franţa. Persoana văzută atunci este prietena ei şi în această viaţă. A mai asistat şi la propriul deces şi înmormântare din acea perioadă. A cincea experienţă din trecut o trăise ca femeie în secolul al XIV-lea. Era însetată de putere. Avea un soţ cu o funcţie importantă. Era o perioadă de războaie religioase.   Atunci, şi-a otrăvit soţul pentru a-i lua puterea, după care a fost trădată. Soţul din această viaţă este acelaşi cu cel de atunci, iar acum încă de la naştere are o teamă că ar putea fi otrăvit. În a şaptea regresie, a aflat că pentru a se salva de la arderea pe rug, vizualizată în a şasea regresie, şi-a trădat colegii de sectă. Dar îi trădase degeaba.
O altă doamnă, L.B., a trecut în timpul regresiei printr-o mulţime de vieţi, cu ajutorul lui Lynn Buess. A fost în Grecia alături de soţul său, până când acesta a intrat într-o comunitate filosofică dintr-un templu, moment în care a părăsit-o pe femeie. În viaţa prezentă, acesta a revenit lângă aceeaşi femeie pentru care reprezintă marea iubire. El se mai interesează de filosofie, dar este fericit alături de ea. După regresie, aflând aceste detalii, a devenit mai atent cu soţia sa. În altă ipostază, ea se găsea în Egipt, înconjurată de mulţi copii. Apoi, a venit lângă ea un bărbat pe care l-a recunoscut a fi persoana cu care este în prezent.
Există şi regresii în timp declanşate din senin, fără vreo pregătire prealabilă, pentru a intra într-o stare psihică specială. Iată, de exemplu, cazul unui copil, mai precis al unei fetiţe, descris de Paul Liekens. Fetiţa, având un comportament ciudat, a fost dusă de părinţi într-un pelerinaj în Brabantul flamand. Călătoria era făcută urmând sfatul unui pastor. Ajunşi la Bazilica Sf. Maria, unde se găsea o icoană care făcea minuni, când să traverseze strada către lăcaşul sfânt, fata s-a oprit brusc şi s-a albit la faţă. Speriată, ea a bâlbâit ceva abia perceput: „Aici am fost cândva călcată…”. Intrând într-o cafenea din apropiere, părinţii fetei au aflat că într-adevăr, cu mulţi ani în urmă, a fost călcată de o maşină o fetiţă cam de vârsta fetei lor şi asemănătoare la chip. Starea ciudată actuală a copilului îşi avea originea în moartea subită survenită în urma accidentului care îşi pusese amprenta în viaţa următoare. Conştientizând, prin regresie în timp, anumite aspecte din vieţile trecute, care îşi au efectul în viaţa actuală, se poate scăpa de anumite afecţiuni.
Acesta este şi scopul regresiilor hipnotice făcute de specialişti, de a găsi cauzele unor afecţiuni actuale, pentru a le putea anihila. Pentru aceasta, persoanele supuse regresiilor trebuie să fie pregătite psihic, să accepte situaţii ciudate care au avut loc în alte existenţe. Unii poate au fost ucigaşi, hoţi, au practicat magia neagră etc. La un asemenea experiment, evenimentele trecute, din alte vieţi, sunt importante doar pentru acţiunile din viaţa curentă, ca să poată fi anihilate amprentele negative din acele vieţi.
Paul Liekens prezintă câteva cazuri de persoane care şi-au găsit echilibrul în sănătate, în urma apelării la regresia în timp. O femeie în vârstă de 50 de ani a fost măcinată, încă din tinereţe, de frica de îmbătrânire, de pierderea frumuseţii fizice. Din aceste considerente şi-a făcut nenumărate operaţii estetice şi a făcut pregătire pentru menţinerea condiţiei fizice. Din cauza acestor gânduri, viaţa ei sentimentală a fost un fiasco. În timpul regresiei, s-a vizualizat într-un trib de beduini din Africa de Nord. A fost crescută şi educată pentru a ajunge una dintre soţiile şefului de trib. Dar la vârsta de 35 de ani, împreună cu alte soţii ale acestuia, a trebuit să bea otravă, deoarece erau considerate bătrâne şi lipsite de frumuseţea tinereţii. După aflarea acestor amănunte, femeia nu a mai avut acea frică, din cauza căreia viaţa i-a fost un calvar. Relaţia sa cu familia s-a îmbunătăţit radical.
Un om de afaceri american risca să piardă contracte vitale pentru firma sa din cauza fricii de a zbura cu avionul. Sănătatea lui era perfectă, conform testelor clinice. În timpul unei regresii făcute la un cabinet de psihologie, a descoperit că, într-o viaţă anterioară, fusese un pilot german, care a fost împuşcat în timpul zborului cu un Messerschmitt. Aflând cauza fricii de zborul cu avionul, simptomele de teamă au dispărut pentru totdeauna.
Isola Pissani prezintă într-o carte a sa un alt caz interesant. Un bărbat acuza o durere puternică în corp, dar medical nu se distingea nici o afecţiune. Cercetările vieţilor trecute au scos la iveală că fusese împuşcat în acel loc de cel mai apropiat prieten. Totul se petrecuse însă din vina lui. Realizând că împuşcătura s-a produs din cauza lui, l-a iertat în sinea lui pe ucigaş, iar în momentele următoare durerea i-a dispărut.
Iată că poate multe dintre stările noastre neînţelese în anumite situaţii îşi pot avea cauzele în trecut, în alte vieţi.

Deci atentie si la acupunctura, despre care s-a mai discutat pe acest blog:

Dezbatere: ACUPUNCTURA … Adica un alt DRACISM

Vedeti ce dibaci e dracul? Cica:

„Cu ajutorul hipnozei se poate realiza o regresie în timp care dă posibilitatea de a afla informaţii din vieţile trecute”

Pana la urma asta e unul din scopurile principale, promovarea unei mega rataciri indo tibetane: reincarnarea… Si cum lucrurile intotdeauna se leaga, vine firesc si a doua ratacire:

„Datoria noastră este de a învăţa, de a deveni prin cunoaştere asemenea zeilor.”

Unde am mai auzit noi vorba asta? Pai sa ne amintim ce scrie la Facerea, Capitolul 3:

Şi a zis şarpele către femeie: „Dumnezeu a zis El, oare, să nu mâncaţi roade din orice pom din rai?”

Iar femeia a zis către şarpe: „Roade din pomii raiului putem să mâncăm;

Numai din rodul pomului celui din mijlocul raiului ne-a zis Dumnezeu: „Să nu mâncaţi din el, nici să vă atingeţi de el, ca să nu muriţi!”

Atunci şarpele a zis către femeie: „Nu, nu veţi muri!

Dar Dumnezeu ştie că în ziua în care veţi mânca din el vi se vor deschide ochii şi veţi fi ca Dumnezeu, cunoscând binele şi răul„.

Vedeti deci siretenia balaurului, cum lucreaza prin hipnotizatori si ‚invatatura” indo tibetana?

Regresia asta hipnotica mai este folosita si pentru a „demonstra” reincarnarea. Dracul lucreaza extrem de simplu, dar oamenii indepartandu-se de invatatura crestina devin nauci si nu mai vad nici de aici pana colea. Cica isi aduc aminte de vieti anterioare… Aiurea. Necuratul le trimite de fapt imagini din viata altora din trecut. Si la verificare sa vezi chestie: personajele au existat. Deci „concluzia” este ca  hipnotizatii au fost incarnati in acei oameni din trecut. Super tare.

Si ca sa prinda si la crestini, apar si exemple de genul:

„Mi-a apărut în faţă ochilor imaginea unui om care purta pe cap o coroană de spini, plină de sânge. Este Iisus din Nazaret„. […] Apoi, în viaţa următoare, a devenit un apostol care, cu multă credinţă, îl propovăduia pe Iisus.”

Si cu asta l-a dat pe spate pe nauc…

Un al mijloc de a promova mega ratacirea este si motivatia:

„Acesta este şi scopul regresiilor hipnotice făcute de specialişti, de a găsi cauzele unor afecţiuni actuale, pentru a le putea anihila.”

Ca dracul il face pe nauc sa-l doara in piept, apoi dupa regresie afla ca in alta viata fusese impuscat si apoi sa vezi smecherie: nu-l mai doare in piept. „Concluzia”? Exista reincarnare si toate „invataturile” indo tibetane sunt adevarate…