SACCSIV – blog ortodox

CRUZIME: Polițiștii americani împușca zilnic intre câteva zeci și câteva sute de câini în casa stăpânilor lor și în prezenta copiilor

Posted in Uncategorized by saccsiv on martie 24, 2019

Nu ucideţi câinii! Epidemia de poliţişti care împuşcă câini.

De John W. Whitehead

Într-o lume cu prea multă poliţie, siguranţa agentului de poliţie a devenit cea mai mare prioritate. Depăşeşte drepturile şi siguranţa suspecţilor, depaşeşte drepturile şi siguranţa trecătorilor. De fapt e atât de importantă încât frica subiectivă faţă de o muşcătură minoră de câine e suficientă pentru a justifica folosirea forţei letale, in cazul nostru pe seama unei fetiţe de 4 ani. Şi asta nu-i prima dată. În ianuarie, un poliţist din Iowa a împuşcat mortal o femeie din greşeală pe când încerca să-i ucidă câinele. Alţi poliţişti au împuşcat alţi copii, alţi trecători, pe partenerii lor, pe superiorii lor, şi chiar s-au împuşcat singuri tragând în câini. Problema e considerată mult mai mare cînd vine vorba de fololosirea forţei împotriva oamenilor.”—Jurnalist Radley Balko

Cruzimea absurdă a statului poliţienesc American continuă să atingă noi culmi.

Afla că dacă omori un câine poliţist, ai putea primi o pedeapsă mai lungă decât dacă ai fi omorât pe cineva sau ai fi abuzat un copil.

Dacă un poliţist îţi omoară câinele, totuşi, vor fi consecinţe minuscule sau deloc pentru acel agent.

Nici măcar o palmă peste încheietură.

În acest caz, ca şi în alte multe cazuri similare de erori ale unor oficiali guvernamentali, curtea a decis că poliţiştii au imunitate, o doctrină legală ce încurajează oficialii guvernamentali să se angajeze în comportamente ilegale fără frica de repercursiuni.

Aceasta este injustiţia lipsită de inimă, ipocrită, sfâşietoare ce trece drept “lege şi ordine” in America de astăzi.

Se estimează că un câine este împuşcat de de un agent de poliţie la fiecare 98 de minute.

Departamentul de Justiţie estimează că cel puţin 25 de câini sunt ucişi de poliţie în fiecare zi.

Proiectul Puppycide Database estimează că numărul de câini ucişi de poliţie se apropie de 500 pe zi (ceea ce se traduce în 182 000 câini pe an).

În 1 din 5 cazuri de ucidere al unui animal de casă de către poliţie, un copil a fost fie în bătaia focului, ori în imediata apropiere. De exemplu, o fetiţă de 4 ani a fost împuşcată accidental în picior după ce un poliţist a deschis focul asupra unui câine ce fugea spre el şi a ratat ţinta nimerind fetiţa.

În vremurile în care poliţiştii sunt din ce în ce mai înclinaţi să deschidă focul mai întâi şi apoi să întrebe, nu-ţi trebuie mult să provoci un poliţist la a deschide focul către persoane neînarmate vinovate de nimic mai mult decât a sta într-un anume fel, sau mişcându-se sau ţinând ceva- orice- pe care poliţia l-ar putea interpreta ca pe o armă.

Tot ce trebuie să facă poliţistul este să invoce o presupusă “frică” pentru siguranţa proprie.

Potrivit Curţii de Apel ”Sixth Circuit Court of Appeals”, tot ce trebuie să facă câinii pentru a induce o ameninţare suficientă pentru poliţie ca să deschidă focul, este să se mişte sau să latre.

Chiar în absenţa unei ameninţări iminente, percepţia unei ameninţări este suficientă ca imunitatea să fie in efect iar poliţistului să-i fie iertate comportamente care pentru noi ceilalţi ar fi suficiente pentru a ne intemniţa pe viaţă.

Aşa cum punctează jurnalistul Radley Balko, “Într-o lume cu prea multă poliţie, siguranţa agentului de poliţie a devenit cea mai mare prioritate”. Depăşeşte drepturile şi siguranţa suspecţilor, depaşeşte drepturile şi siguranţa trecătorilor. De fapt e atât de important încât frica subiectivă faţă de o muşcătură minoră de câine e suficientă pentru a justifica folosirea forţei letale.”

Epidemia de poliţişti care împuşcă câini, duce acest comportament ruşinos la un nivel cu totul nou, totuşi.

Nu-i trebuie mult unui poliţist să împuşte un câine.

Câinii împuşcaţi letal de către poliţie erau “vinovaţi” de nimic mai mult decât de ameninţări cu mişcarea cozii, lătrat de bucurie sau cel mult de statul la ei în curte.

De exemplu, Spike, un pit-bull de 30 de kg a fost împuşcat de poliţiştii din New York când aceştia l-au întâlnit pe holul unui apartament din Bronx. Filmarea camerelor de supreaveghere arată câinele dând din coadă chiar înainte ca un ofiţer de poliţie să-l împuşte in cap de la foarte mică distanţă.

Arzy, un metis de Labrador cu Golden Retriever de 14 ani din Newfoundland, a fost împuşcat între ochi de către un poliţist din Louisiana. Câinele era asigurat cu o lesă de 1,2 metri când fusese împuşcat. Un martor independent a declarat că acel câine nu a provocat nicicum ofiţerul pentru a-l îmuşca.

Seven, un câine St. Bernard, a fost îmuşcat în mod repetat de poliţia din Connecticut în prezenţa proprietarei în vârstă de 12 ani. Poliţia, investigând un pont eronat, a intrat pe proprietate-fără mandat- unde căţelul şi stăpâna lui se jucau în curte- fapt ce l-a făcut pe căţel să-l urmărească pe agent.

Dutchess, un câine salvator de 2 ani, a fost împuşcat de 3 ori în cap de poliţia din Florida pe când ieşea alergând pe uşa din faţă. Agentul se apropia de casă pentru a-i informa pe locatari că şi-au lăsat uşa de la maşină deschisă când câinele a apărut să-l salute.

Yanna, un boxer de 10 ani, a fost împuşcat de 3 ori de către poliţia din Georgia după ce au intrat din greseală în altă casă şi au deschis focul omorând câinele, împuşcând proprietarul casei în picior şi rănind un poliţist de investigaţie.

Payton, un Labrador retriever negru de 7 ani, un Chase de 4 ani si încă un Labrador negru, au fost omorâţi de o echipă SWAT care au descins eronat la casa primarului căutând droguri. Poliţia l-a împuşcat pe Payton de 4 ori, pe Chase de 2 ori, odată din spate când fugea. “Guvernul meu a năvălit pe uşă şi mi-a ucis câinii. Au crezut că suntem traficanţi de droguri şi ne-au tratat ca atare. Nu cred că au considerat vreodată că nu suntem, îşi aminteşte primarul Cheye Calvo, care declară că a fost încătuşat şi interogat 4 ore- purtând doar lenjerie de corp şi şosete- înconjurat de cadavrele câinilor şi de bălţile de sânge.

Într-un alt exemplu, o echipă SWAT din Missouri SWAT a descins la casa unei familii omorând un pit-bull de 4 ani – Kiya. Credeţi sau nu, de data asta raidul celor de la SWAT nu a fost pentru căutarea de droguri, eroare sau altceva, ci era cu intenţia de a verifica dacă acea casă avea electricitate şi gaz.

Un câine nu trebuie nici măcar să fie dintr-o rasă agresivă pentru a fi împuşcat de un poliţist.

Balko a documentat nenumărate “împuşcări de câini unde un agent de poliţie a spus că s-a simţit ameninţat şi nu a avut de ales decât să folosească forţa letală, incluzând uciderea unui dalmaţian (mai multe cazuri), un Labrador galben, un spaniel springer, un Labrador ciocolatiu, un boxer, un Australian dog, un Wheaten terrier, un Akita… un Jack Russell terrier… o miniatură de jumătate de kg de dachshund… [şi] un chihuahua de 2 kg.”

Chihuahua, printre cele mai mici rase de câini (cunoscuţi ca şi câini de pus în geantă) par să împingă de-a dreptul poliţiştii dincolo de limite…

În Arkansas de exemplu, un ajutor de şerif a împuşcat în mod repetat un câinechihuahua pentru “lătrat agresiv”. Câinele, Reese a avut nevoie de operaţie pentru mandibulă dislocată şi de un tub pentru a mânca.

Acelaşi lucru s-a întâmplat şi în Texas, doar că Trixie – care era de cealaltă parte a gardului faţă de agentul de poliţie – nu a supravieţuit împuşcăturii.

Hai să punem lucrurile în perspectivă, nu vreţi?

Ni se cere să credem că un agent de poliţie, înarmat până-n dinţi, instruit în luptă şi echipat pentru a face faţă celui mai rău scenariu când vorbim de violenţă, este atât de înspăimântat de un câine de pus în poşetă ce cântăreşte mai puţin de 4 kg încât nu poate decât să recurgă la împşcarea câinelui?

Dacă ăsta-i temperamentul agenţilor de poliţie creat de statul polţienesc, ar trebui să fim toţi îngrijoraţi.

În mod clar, prietenii noştri patrupezi suferă din cauza statului poliţienesc inuman în care poliţia are toate drepturile, cetăţenii au foarte puţine drepturi, iar animăluţele noastre – văzute de tribunal ca proprietate personală la fel ca o casă sau o maşină, dar mult mai neânsemnate- nu au niciun drept.

Deci ce-i de făcut?

Practic, totul se reduce la instruire şi responsabilitate.

Este diferenţa dintre poliţiştii care îşi pun propria siguranţă deasupra siguranţei celorlalţi şi poliţişti care înţeleg că slujba lor este să servească şi să protejeze.

Este diferenţa dintre poliţiştii care sunt instruiţi să împuşte letal şi poliţiştii instruiţi să rezolve problemele în mod paşnic.

Mai mult decât atât, este diferenţa dintre poliţiştii care cred că legea e de parte lor şi poliţiştii care ştiu că vor răspunde pentru faptele lor în faţa aceloraşi legi ca toţi ceilalţi.

Din păcate, din ce în ce mai mulţi politişti sunt instruiţi să se vadă pe ei ca diferiţi faţă de cetăţeni, să-şi vadă autoritatea ca fiind superioară cetăţenilor, şi să-şi vadă viaţa ca fiind mai preţioasă decât a celorlalţi. În loc să fie învăţaţi să se vadă ca mediatori şi pacifişti ale căror arme trebuie folosite doar ca resort final, sunt antrenaţi să se poarte ca pistolari cu instincte ucigaşe, ce mai degrabă ucid decât să rănească.

Aceste ucideri de câini sunt, asa cum spune Balko, “efecte secundare ale concentrării paramilitare ale echipelor SWAT în multe secţii de poliţie care au înlocuit ideea de a fi “ofiţeri ai păcii”.

Astfel, fie că vorbiţi despre împuşcarea câinilor sau a cetăţenilor, ideea de bază e aceeaşi: graba la violenţă, abuzul de putere, frica pentru siguranţa poliţiştilor, slaba instruire în evitarea escaladării violenţei, dezinteres total.

E timpul să oprim acest abuz de putere.

Un bun punct de plecare este să cerem poliţiei să frecventeze cursuri anuale despre cum să rezolve paşnic şi să evite escaladarea conflictelor cu cetăţenii.

În timpul cursurilor, ar trebui forţaţi să se dezarmeze. Nimeni în afara câmpului de luptă – iar cu excepţia unei invazii străine, USA n-ar trebui niciodată considerată câmp de luptă domestic – n-ar trebui echipat cu arme şi echipamente purtate de poliţiştii de astăzi. Dacă politicienii sunt serioşi în a institui măsuri generale de control a armelor, să inceapă prin a scoate armele şi echipele SWAT din nenumăratele agenţii civile ce nu au nicio legătură cu apărarea militară dar au arme letale.

Până la urmă, asta se reduce la o mai bună – dar constantă – instruire în tacticile nonviolente, consecinţe serioase pentru cei ce se angajează în folosirea forţei excesive, şi o schimbare seismică în modul cum agenţiile şi curţile abordează deontologia.

În ce-i priveşte pe prietenii nostri patrupezi, multe state adoptă legi pentru a obliga agenţii de poliţie să frecventeze cursuri de dresaj canin. Aşa cum notează consilierul de comportament canin Brian Kilcommons, înclinaţia ofiţerilor spre “a lua comanda şi a lua controlul” îi poate face ostili câinilor în mod futil. Agenţii trebuie să înţeleagă că ei sunt acolo să neutralizeze, nu să controleze… Dacă au suficienţi bani să militarizeze poliţia cu arme Humvee, atunci au suficienţi bani să-i instruească pentru a nu mai omorî membrii familiilor. Iar animalele de companie sunt considerate parte din familie.”

Până la urmă, asa cum punctează ziarul Washington Post, în timp ce “lucrătorii poştali se întâlnesc regulat atât cu câini agresivi cât şi cu câini docili pe rutele lor zilnice,aducătorii de scrisori nu-i ucid, deşi sunt muşcaţi de câini cu miile anual. În schimb, Serviciul Poştal le oferă lucrătorilor cursuri despre cum să evite muşcăturile.” Jurnalistul Dale Chappell adaugă, “Folosind câini, dresorii şi îngrijitorii îi învaţă cum să “citească” comportamentul câinelui şi să calmeze un câine sau să se ferească la nevoie. Cititorii de contoare au beneficiat şi ei de acelaşi training, reducând astfel drastic incidentele cu muşcături de câine.”

Institutul Rutherford lucrează la un program pentru instruirea poliţiştilor în evitarea escaladărilor la interacţiunea cu câinii preferabilă folosirii forţei letale, în timp ce oferă posesorilor de câini resurse legale pentru îmbunătăţirea protecţiei celor cu 4 picioare din gospodării.

Totuşi, aşa cum am punctat în cartea mea Battlefield America: The War on the American People (America – câmp de luptă – Războiul cu poporul american), nu va fi un sfârşit la această vărsare de sânge – a americanilor neînarmati sau a animalelor lor de companie – până ce poliţiştii nu se opresc în a se vedea pe ei ca fiind superiori celor pe care ar trebui să-i servească şi până nu încep să acţioneze ca ofiţeri ai păcii cum ar trebui să fie.

Traducerea: Costin Ştirbu

Comentariu saccsiv:

În exemplificarea de la începutul articolului, când a tras în câine, a rănit și fetița…

Citiți vă rugăm și:

Un sfert din detinutii planetei sunt in … SUA. Cum stau celelalte tari?

 

Reclame
Tagged with: , , ,

6 răspunsuri

Subscribe to comments with RSS.

  1. Florian said, on martie 25, 2019 at 7:54 am

    Cainii, pisicile, „pet”-urile.. NU au suflet.
    A ajus sa mearga cainele pe strada si „stapanul” sa-i stranga fecalele, in punga „ecologica”!
    Foarte bine le face..

    Apreciază

    • saccsiv said, on martie 25, 2019 at 9:23 am

      Florian

      Vorba ta este oribila: „Foarte bine le face..”
      Nu este crestineasca si aproba statul politienesc.

      Apreciază

    • Releu said, on martie 25, 2019 at 10:53 am

      @Florian
      Toate fiintele de pe fata pamintului au suflet. Cum sa gindesti ca, in timp ce, noi, oamenii am fost facuti „trup si suflet”, ele, animalele sint doar trup? Dar oare animalele nu se nasc, traiesc, se inmultesc si mor la fel ca noi? Pe ele ce fel de energie sau duh le anima daca nu au suflet? Ca sintem, noi, ipocriti si spunem ca a „sacrifica” un porc sau un vitel nu e o „crima” , asta e altceva. E o scuza „convenabila”. Asa scrie la Carte: „Animalele nu au suflet”! Sa stii ca de multe ori aceste „pet”-uri, cum le numesti tu, dau dovada de o mai mare afectiune fata de noi, decit semenii nostri. Exista o rasa pe pamint care sustine despre celelalte rase ca nu ar fi oameni, ci „goimi”. Adica mai prejos decit animalele. Si, prin urmare, au tot dreptul sa ne stapineasca, sa ne jefuiasca, si chiar sa ne ucida. Pentru ca asa scrie la cartea lor „sfinta”! Si daca scrie la carte… Si daca e „sfinta”…

      Apreciază

      • gheorghe said, on martie 26, 2019 at 10:28 pm

        „În ortodoxie, prin „suflet” înțelegem „o substanță reală, vie, imaterială (spirituală) și nemuritoare”.
        Deși are legătură cu trupul, „însuflețindu-l”, el transcende materialitatea trupului și chiar se poate despărți de acesta. Mai mult, sufletul omului provine de la Dumnezeu prin creație, așa cum ne relatează primele capitole ale cărții „Facerea”.

        1. sufletul ca „suflare de viață”.
        Creația omului este descrisă prin versetul: „luând Domnul Dumnezeu ţărână din pământ, a făcut pe om şi a suflat în faţa lui suflare de viaţă şi s-a făcut omul fiinţă vie”.
        Aici, sufletul este descris ca viață biologică, pe care desigur că o au și animalele, cum citim în altă parte că animalele sunt „ființe vii” și au în ele „suflare de viață”. Exact ca și omul.
        De altfel, „suflet” provine din latinescul „suflitus” = suflare.

        2. sufletul ca și „chip al lui Dumnezeu”.
        Când Dumnezeu îl face pe om, pe lângă suflarea de viață îi mai dă ceva, diferit de restul vietăților: Chipul Său.
        „Şi a făcut Dumnezeu pe om după chipul Său; după chipul lui Dumnezeu l-a făcut; a făcut bărbat şi femeie”.

        Mai mult, aflăm motivația pentru care face aceasta:
        „Să facem om după chipul şi după asemănarea Noastră, ca să stăpânească peştii mării, păsările cerului, animalele domestice, toate vietăţile ce se târăsc pe pământ şi tot pământul!”.
        Prin urmare, „chipul lui Dumnezeu” desemnează acele calități care dau omului capacitatea de a fi un cârmuitor, „asemenea” lui Dumnezeu.
        Adică: rațiune, simțământ, voință și toate celelalte, pe care DEX-ul le unifică sub sintagma „totalitatea proceselor afective, intelectuale și voliționale ale omului; psihic”.
        De altfel, în greacă, sufletul este tradus prin ψυχή (psyché).
        Este ceea ce ne face unici și irepetabili, adică „persoane”.

        Observați cum, în această viziune asupra sufletului, termenul „suflet” este foarte legat de termenul „persoană”.
        Astfel, omul este icoana lui Dumnezeu.
        Dacă tot am vorbit de capacitatea omului de a fi lider, remarc un moment relevant al Creației pentru textul de față, dar și pentru înțelegerea corectă a ce înseamnă un lider responsabil.
        Este vorba de momentul denumirii animalelor.
        Deși creatorul tuturor era Dumnezeu și avea tot dreptul ca El să denumească animalele, totuși se întâmplă altfel:
        „Şi Domnul Dumnezeu, Care făcuse din pământ toate fiarele câmpului şi toate păsările cerului, le-a adus la Adam, ca să vadă cum le va numi; aşa ca toate fiinţele vii să se numească precum le va numi Adam.
        Şi a pus Adam nume tuturor animalelor şi tuturor păsărilor cerului şi tuturor fiarelor sălbatice”.
        Acest pasaj biblic arată ce fel de legătură există între om și animal.

        Omul este stăpânul animalelor, se poate folosi de ele, dar să nu uite niciodată cine i le-a dat în stăpânire.
        De aceea, omenirea este responsabilă față de animale și are datoria de a evita cele două extreme posibile:
        – tratarea cu sălbăticie a animalelor
        – sau considerarea lor drept „persoane non-umane”.
        Nu cred că instinctul și reflexul animalic sunt suficiente pentru a defini o persoană, în sensul psihicului.

        Pentru a nu se face confuzii între cele două înțelesuri ale „sufletului”, teologia a introdus un termen care să facă distincția necesară: spirit (sau duh).
        Prin urmare,
         omul este și „suflare de viață” dar și „spirit”,
         pe câtă vreme animalele sunt doar „suflare de viață”.
        Din acest punct de vedere, animalele nu au suflet.

        O precizare interesată vine de la Sf. Maxim Mărturisitorul care, vorbind despre sufletul animalelor, spune așa: „Sufletul are trei puteri:
        – prima este cea prin care se hrăneşte şi creşte.
        – a doua, cea a imaginaţiei şi a instinctelor,
        – iar a treia este cea a inteligenţei şi raţiunii.

        Plantele se împărtăşesc numai de prima din aceste puteri.
        Animalele din primele două.
        Oamenii din toate trei”.

        Precizarea este foarte utilă, pentru că face distincție între
        – viața biologică, aplicabilă plantelor și animalelor,
        – și instincte, care țin doar de animalic.

        Poate tocmai de aceea, în limbajul popular-religios, se spune despre cei ce trăiesc doar după instincte că se aseamănă „dobitoacelor” sau că se „îndobitocesc”.
        Chiar psalmistul David descrie fenomenul de instinctualizare a omului ca o cădere a acestuia din cinstea cu care Dumnezeu l-a înzestrat, de a-i purta „chipul”:
        „Omul în cinste fiind n-a priceput; alăturatu-s-a dobitoacelor celor fără de minte şi s-a asemănat lor.”
        (Psalm 48, 21),
        … În concluzie, iată că
        – dintr-o anumită perspectivă, animalele au suflet,
        – iar din altă perspectivă, animalele nu au suflet.
        Depinde dacă privim
        – latinește (suflitus)
        – sau grecește (psyché).
        ––
        Din http://www.doxologia.ro/puncte-de-vedere/animalele-au-suflet
        Animalele au suflet?
        22 Ianuarie 2016 Pr. Eugen Tănăsescu
        ===================
        Înainte cuvântare cătră cetitori
        Trei neamuri de vietăți sânt în lumea această mare: săditoare, mișcătoare și cuvântătoare.
        Fieștecarea neam, să deosăbeaște unul de altul, cu graduri de săvârșire:
        – ceale săditoare precum copacii, și toate erburile, au în sine vietate hrănitoare, și crescătoare, deosăbindu-să de pietre și de alte metaluri, care nici scad, nici cresc fireaște de la sine.
        – Iar ceale mișcătoare, precum dobitoacele, și tot fealiul de vietate, târâtoare, zburătoare și umblătoare, întrec în graduri de săvârșire pre ceale săditoare, căci acealea numai viiază, dar aceastea și viiază, și să mișcă.

        Pre amândoaă însă aceaste vietăți le covârșaște omul, vietatea cea cuvântătoare.
        Căci el nu numai viiază, și să mișcă, ce și iaste de apururea fiitoriu, dupre firea sufletului său cea nemuritoare, nu însă și dupre natura trupului.
        Dumnezeiasca această zicere: Să facem om dupre chipul nostru și dupre asemenare.”
        – „Istoriia Scripturii Vechiului Testament spre întrebuințarea romaneștii tinerimi.
        Tălmăcită de pre limba elinească, pe a noastră romanomoldovenească, de smeritul Veniamin Costachi, Mitropolitul Moldaviei, și tipărită cu a sa cheltuială

        Apreciază

  2. guti flo said, on martie 25, 2019 at 4:48 pm

    Animalele au suflet, dar sunt lipsite de ratiune!
    Sfantul Maxim Marturisitorul arata: Sufletul are trei puteri: prima este prin care se hraneste si creste. A doua, aceea a imaginatiei si a instinctelor, a treia a inteligentei si ratiunii. Plantele se impartasesc numai de prima din aceste puteri, animalele din primele doua, iar oamenii din toate trei (Filocalia, vol. II)

    Apreciază

  3. Remus Satală said, on martie 28, 2019 at 11:53 pm

    Situația din SUA nu se poate îmbunătăți pentru simplul motiv că politica SUA este ca poporul american să fie o fermă în care să se cultive violența spre a fi apoi cumpărată pe nimic. Orice antrenament de box are nevoie de un sac de box. La fel este și cu nevoia de a avea o armată cât mai puternică. Orice armată are nevoie de un inamic pentru a putea fi o armată puternică. În lumea asta sunt state întregi care servesc doar ca baze de antrenament pentru marile armate ale lumii. Lumea proastă chiar crede că războaiele din lumea asta chiar sunt războaie, dar nu este așa. Sunt niște antrenamente de fapt. Nu sunt oare toate antrenamentele pentru război niște simulări ale războiului de fapt? Deci să nu vă faceți iluzii, tot ceea ce vedem și auzim acum despre războaie nu este despre războaie. Este doar pregătire de război.

    Apreciază


Vă rog să comentați decent, în duhul Ortodoxiei! Responsabilitatea juridică pentru conţinutul comentariilor dvs. vă revine în exclusivitate.

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat asta: