De ce evreii hasidici evită să citească Tora în Ajunul Crăciunului

Forward: Why Hasidic Jews Avoid The Torah On Christmas Eve

Traducerea Ortodoxinfo:

De ce evreii hasidici evită să citească Tora în Ajunul Crăciunului

de Elon Gilad (Haaretz), 21 decembrie 2018

Există o practică răspândită printre evreii hasidici ca ei să se abțină de la studierea Torei în Ajunul Crăciunului. Această tradiție este una remarcabilă, deoarece în primul rând evreii practicanți nu au obiceiuri asociate cu sărbătorile creștine. În al doilea rând, studierea Torei este considerată una dintre cele mai importante datorii ale evreilor, și de obicei ei se abțin de la asta numai în zile solemne, precum Tisha B’Av. De ce ar evita această datorie sacră tocmai pe “Nittel Nacht”, noaptea dinaintea Crăciunului?

Numele Crăciunului în idiș e Nittel. Acesta derivă din numele medieval latin al sărbătorii, Ntlis Dis Domin, “Ziua de Naștere a Domnului”, de unde derivă numele francez și cel italian al sărbătorii, Noël și respectiv Natale.

(În ciuda derivării clare din latină a termenului Nittel, evreii medievali aveau impresia că cuvântul derivă din termenul ebraic nitleh – “cel spânzurat” – ce era o insultă frecventă pentru Iisus a evreilor din acea vreme datorită asocierii cu Răstignirea.)

Deși am găsit referințe la Nittel în literatura rabinică pe parcursul Evului Mediu, prima mențiune referitoare la abținerea studierii Torei în Ajunul Crăciunului apare tocmai în cea de-a doua jumătate a secolului XVII.

Potrivit Prof. Marc Shapiro de la Universitatea din Scranton, ce a efectuat cel mai amplu studiu pe această temă de până acum, prima referință cunoscută la această practică în scrierile rabinice constituie într-un singur rând în cartea Rabinului Yair Bacharach, Kitzur Halakhot. Ce a scris de fapt Bacharach, unul dintre cei mai importanți rabini ai Germaniei din secolul XVII, în legătură cu această practică, s-a pierdut, dar referința în cuprins a rămas: “Și practica anulării studiului Torei de Crăciun.”

Deși cea mai veche referință la aceasta practică în textele evreiești datează din anii 1600, s-ar putea să fi existat anterior. Este posibil și într-adevăr probabil ca evreii să se fi abținut de la menționarea acesteia în scrieri de teama ca nu cumva creștinii să citească despre acest obicei și să-i pedepsească pentru asta.

Pe de altă parte, precum notează Shapiro în articolul său “Studiul Torei cu prilejul Ajunului de Crăciun”, nu se cunoaște ca apostații (evreii ce s-au convertit la creștinism) să fi menționat această practică în polemicile anti-iudaice din secolele XVI-XVII, ceea ce sugerează că nu știau despre asta. Putem trage concluzia că fie practica nu exista încă, sau poate că nu era răpândită încă.

Crima apostaziei

Potrivit crezurilor iudaice medievale, pentru crima apostaziei – predarea de legi ce nu făceau parte din Tora către evrei – Iisus este închis într-un bazin de excremente în iad pentru eternitate. O temă comună în scrierile anti-iudaice ale apostaților medievali în Germania este că în Ajunul Crăciunului Iisus “trebuie să umble prin toate gropile de excremente sau latrine din lume”, precum a scris un anumit apostat, Johann Pfefferkorn, în 1511.

În ceea ce privește abținerea de la studiul Torei în legătură cu creștinismul, cea mai veche mențiune nu face referire la Crăciun. Shapiro citează scrierile apostatului Johann Adrian din 1609, ce a scris că evreii nu studiază Tora cu prilejul Înălțării. Aceasta pentru că evreii cred că Iisus petrece noaptea târându-se prin canalizări, iar dacă aude Tora studiată într-o casă, primește un răgaz de la această pedeapsă. Astfel, abținându-se de la studiul Torei, ei îl privează de acest răgaz.

Adrian menționează de asemenea că părinții le spun copiilor “Ai grijă să nu te tragă jos cel spânzurat”, adică în toaletă.

Putem deduce că dacă Adrian știa despre practica abținerii studiului Torei de Ajunul Crăciunului și motivul pentru aceasta, ar fi meționat-o.

Asta se aplică și altui apostat, Julius Conrad Otto, ce a publicat o polemică anti-iudaică în 1613 în care susține că evreii îl blesteamă pe Iisus cu ocazia Ajunului Crăciunului, dar nu zice nimic despre abținerea de la studiul Torei.

Prohibița specifică de la studierea Torei de Crăciun apare pentru prima oară în scris, potivit cercetărilor lui Shapiro, în 1614, în scrierile apostatului Samuel Friedrich Brenz. Motivele enumerate sunt aceleași ce au fost date de Adrian pentru abținerea de la studiul Torei de Înălțare: ar acorda lui Iisus un răgaz de la târârea prin excremente. Brenz susține de asemenea că evreii mănâncă mult usturoi cu ocazia acestei zile pentru a-l alunga pe Iisus. Credința conform căreia usturoiul alungă demonii este atestată în scrierile iudaice.

Doi ani mai târziu, în 1616, un alt apostat pe nume Dietrich Schwab a reiterat acuzația conform căreia evreii cred că Iisus umblă prin toaletele lumii de Ajunul Craciunului, menționând că ei “insuflă frică și groază copiilor … nu vor să meargă la latrină noaptea decât dacă au mare nevoie.” Schwab menționează de asemenea obiceiul de abținere de la studiul Torei în această zi pentru a nu-i acorda lui Iisus “odihnă sau răgaz” de la această “suferință teribilă”.

Bazându-ne pe aceste referințe, se pare că tradiția de a nu studia Tora de Ajunul Crăciunului a apărut sau a devenit răspândită în prima parte a secolului XVII, și că era bazată pe noțiunea că asta ar face pedeapsa divină a lui Iisus – târârea prin excremente – mai gravă.

Tradiția s-a transmis la generațiile următoarea, în special în Europa de Est, ce avea o populație numeroasă de evrei.

Până în secolul XIX, sau poate mai devreme, motivul original pentru această practică a fost uitat. Dar evreii au continuat să o pună în aplicare așa cum au învățat de la rabini.

Scrierile din această perioadă veneau cu explicații diferite pentru această practică, cea mai obișnuită fiind că evreii erau adeseori atacați de creștini cu prilejul Ajunului Crăciunului. Pentru a preveni asta, ei rămâneau în case și nu studiau Tora. Acesta este evident un raționament venit ulterior.

Astfel și în ziua de astăzi unii evrei continuă tradiția de a se abține de la studiul Torei de Ajunul Crăciunului precum o făceau rabinii lor timp de generații, fără a ști că motivul pentru asta e o veche superstiție a evreilor germani din secolul XVII, una pe care nu o mai crede nimeni astăzi.