SACCSIV – blog ortodox

Orwellian: Zeci de televiziuni recitand exact acelasi text despre “fake news” …

Posted in Uncategorized by saccsiv on Aprilie 4, 2018

Acestea ar fi televiziuni pro Trump. Dar si “cealalta parte a presei” actioneaza identic, chiar daca promteristele nu citesc fix acelasi text, dar recita fix aceeasi idée.

Iar asta pentru ca:

6 giganti controleaza 90 % din mass-media SUA

 

Anunțuri

Sibiu: PLATA CU CARDUL pentru PATRUNJEL / Un proiect pilot, in parteneriat cu MasterCard, ce va fi extins pe plan national

Posted in Uncategorized by saccsiv on Aprilie 4, 2018

Un oraş din România va introduce în acest an, în premieră pentru ţara noastră, plata cu cardul în toate pieţele agroalimentare. Ulterior, proiectul va fi extins la nivel naţional.

Conducerea SC Pieţe Sibiu SA va implementa plata cu cardul în toate pieţe agro-alimentare din oraş, din acest an. Potrivit turnulsfatului.ro, proiectul este unul pilot pe plan naţional, dezvoltat în parteneriat cu furnizorul MasterCard. Teodor Birţ, directorul SC Pieţe Sibiu SA, spune că acest sistem ar fi trebuit testat încă din 2017, dar a fost amânat din cauza unor probleme de ordin tehnic.

„Introducerea plăţii cu cardul bancar în orice fel de piaţă din România este un proiect pe care Asociaţia Pieţelor din România îl are în derulare de ceva timp. Noi, Pieţe Sibiu SA, ca membri în asociaţie, am intrat în faza pilot a proiectului, asta înseamnă că în Sibiu vom avea primele pieţe din ţară unde cumpărătorii vor putea plăti cu cardul direct la orice comerciant. Suntem în discuţii avansate cu cei de la MasterCard, alături de care am încheiat un parteneriat, şi anul acesta vom avea primele plăţi cu cardul”, a declarat Birţ pentru Turnul Sfatului.

Potrivit sursei citate, toţi comercianţii din pieţele Sibiului vor fi obligaţi să aibă un terminal POS, iar clienţii vor putea achita inclusiv o legătură de pătrunjel, rapid şi uşor.

 

Comentariu saccsiv:

EREZIE in filmul rusesc “CALUGARUL SI DEMONUL”? / Atentie: DRACII NU VOR AVEA PARTE DE MANTUIRE. O intamplare cu Sfantul Cuvios ANTONIE CEL MARE / Despre APOCATASTAZA

Posted in Uncategorized by saccsiv on Aprilie 4, 2018

Faceti click pe butonul “cc” pentru subtitrare in limba romana.

Filmul este apreciat de multi, inclusiv de ziarul Lumina in articolul Un Faust rusesc: Călugărul și dracul.:

Un Faust rusesc: Călugărul și dracul

 

Continuator al genului tragico­me­diei-pildă cu subiect duhovnicesc din Ostrovul lui Pavel Lunghin, filmul Călugărul și dracul (Monah i demon, Rusia, 2016), în regia apreciatului regizor și scenarist Nikolai Dostal, are un succes aproape la fel de răsunător, care promite să fie la fel de stabil. Pelicula a fost apreciată în mediile de specialitate din Rusia, dar mai ales de publicul larg, apropiat sau nu de Biserică, iubitor de film de artă ori de film de consum. Filmul a obținut în Rusia prestigioasele premii Vulturul de aur pentru cel mai bun scenariu (Yuri Arabov) și patru premii NIKA (pentru scenariu, pentru cel mai bun rol principal masculin: Timofei Tribunțev; pentru cel mai bun rol secundar masculin: Boris Kamorzin; și pentru regie de sunet: Maxim Belovolov).

Construit pe calapodul comediei satirice amplasate în mediu monahal, presărat cu percutante studii de caracter și cu miracole minore, tratate în cheie fantas­tic-peiorativă, pigmentat cu umor savuros, filmul pare, în prima sa jumătate, o pildă populară duhovnicească din familia Ivan Turbincă, în care omul simplu se ia la harță cu dracul, care nu e atât de negru, și îl biruie prin istețime, umor și bunătate. Cam atât ar fi fost suficient pentru un reușit film de gen, din seria pildelor creștine, pe care școala cinematografică rusă le produce cu succes în ultima vreme. Ar fi ieșit în acest caz un pilduitor film parohial, dar nu unul de festival, care să stârnească polemici și discuții teologal-filozofice, nici unul care să intre în istoria cinematografului.

Dar drama fantastico-religioasă realizată de Nikolai Dostal după scenariul lui Yuri Arabov are (ca și Ostrovul ori ca Primăvara este aproape de Vera Storojeva) toate aceste calități: un scena­riu-beton, o regie simpatetică și un joc actoricesc de mare virtuozitate și dăruire. Pornind de la complicitatea oarecum nevinovată, să spunem, pe care o are omul cu dracul în cultura populară răsăriteană, Yuri Arabov dezvoltă o teză teologică profundă și tulburătoare, abordată și în scenariul său la Faust-ul lui Sokurov. Este interogația asupra posibilității de umanizare și mântuire a îngerilor căzuți. Interogație dezvoltată nu prin speculații scolastice, ci dramaturgic, prin modelarea atentă a relației dintre personaje – călugărul ispitit Ivan și demonul ispititor pe nume Legiune -, relație dinamică, în care partenerii se intercondiționează psihologic reciproc și ambii evoluează.

Suntem în secolul XIX, pe vremea țarului Nikolai I. Tocmai scăpat dintr-un incendiu, călugărul Ivan bate la porțile unei mănăstiri. Este primit cu suspiciune. Ivan vor­bește în pilde, uneori sibilinice, care îi irită pe frați; îl pune zdravăn la încercare pe stareț când la spovedanie îi mărturisește că iubește toată făptura, inclusiv, ba mai ales pe demoni. Starețul însuși este vizitat de un demon cu înfățișare de episcop, care se transformă apoi în femeie. În loc de împărtășanie, Ivan primește canon să desfunde o fântână adâncă plină cu noroi, corvoadă de care se achită în timp-record, la fel ca și de alte munci grele la care este supus. Bănuind că nu e lucru curat cu el, obștea îl leagă de o plută și îi dă drumul pe un râu, dar pluta se întoarce la mal. Abia când Ivan e trimis într-o pădure deasă, primind canon să taie toți copacii bătrâni, se arată demonul care îl ajutase la toate corvezile. Ivan se roagă și mănâncă pesmeți, în timp ce dracul îl ispitește cu trufandale, îi îmbunătățește spațiul locativ și încearcă să-i intre în voie.

Discuțiile dintre cei doi sunt memorabile. „Nu vei putea străluci decât în urma luptei cu mine!”, îi spune Legiune; „Iar voi nu puteți fără noi!”, îi replică Ivan. Între cei doi e o relație veche, dracul urmărindu-și bine cunoscutul pact; nu îl obține cu amenințările, căci Ivan nu se teme de moarte, iar Dumnezeu îl păzește, stârnind o ploaie atunci când Legiune îl leagă pe Ivan, încercând să-i dea foc. Până la urmă Ivan acceptă să-i dea sufletul dacă dracul îl va duce în zbor la Ierusalim, să se închine la Mormântul Domnului. Condiția e incomodă, dar dracul e nevoit să accepte. Aici, Ivan îi ceartă pe vânzătorii de false relicve și le dărâmă tarabele, ca odinioară Iisus; este bătut crunt de aceștia, dar Legiune îl vindecă. În fața Sfântu­lui Mormânt, Ivan îl forțează pe Legiune să intre cu el („Dacă până acum am fost împreună, nu ne putem despărți acum!”) și iese de acolo cu dracul leșinat, aproape mort, în brațe. Legiune își pierde puterea de a face minuni și, pentru a se însănătoși, e sfătuit de Ivan să se roage. Rămași fără orice resursă, cei doi cerșesc pentru a se întoarce în Rusia; sunt arestați pentru vagabondaj și acuzați de toate crimele comise în oraș, pe care Ivan le ia cu seninătate asupra sa. În urma loviturilor de bici la care sunt pedepsiți, Ivan moare, spre disperarea sinceră a lui Legiune, care nu reușeșe nici să-i salveze trupul, nici să-i rețină sufletul.

În final, șchiopătând și jerpelit, la fel ca odinioară Ivan, Legiune bate la poarta aceleiași mănăstiri, unde parcă nimic nu s-a schimbat. I se deschide; starețul simte că l-ar cunoaște, dar nu știe de unde… „De ce trebuie să primim pe oricine?”, ripostează unul din frați. „Dacă nu noi, atunci cine?”, replică starețul.

 

Eu zic ca mesajul de la finalul filmului este clar: dracul se umanizeaza si intra la manastire nu pentru a ispiti, ci pentru mantuire.

Voi ati inteles altceva?

Daca mesajul filmului este acesta, atunci este foarte grav, caci este o erezie. Iata ce putem citi la Cuviosul Antonie cel Mare:

   

Marele intre parintii cei desavarsiti, Cuviosul Antonie era inainte vazator si, fiind trecut prin ispitele dracesti, socotea de nimic mestesugirile lor, ca si cand nu era suparat de ei. Si de multe ori vedea cu ochii cei trupesti chiar ingeri si diavoli, cum iau aminte la viata omeneasca, nevoindu-se fiecare din ei sa traga de partea sa pe oameni. Si atat de mare era la fapte bune, incat certa si batjocorea duhurile cele necurate si de multe ori le izgonea pe ele, aducandu-le aminte de surparea lor cea din cer si de chinul lor, in focul cel vesnic.

Deci, s-a intamplat odata un lucru ca acesta: Doi diavoli s-au sfatuit sa vie la staretul Antonie, fericindu-l pe el, de vreme ce nimeni dintre ei nu mai cutezau sa se apropie de el cu gand rau, temandu-se ca nu cumva sa fie ranit de dansul, ca ajunsese staretul la nepatimire si la viata cea desavarsita si era daruit cu Preasfantul Duh. Deci, unul din diavoli a zis catre celalalt: „Zerefere (ca asa era numele acelui diavol), oare de s-ar pocai cineva de noi, l-ar primi pe el Dumnezeu la pocainta? Se poate una ca aceasta, sau nu?” Raspuns-a celalalt: „Si cine poate sa stie aceasta” Iar Zerefer a zis: „Imi vei da voie sa merg la batranul Antonie, care nu se teme de noi, si sa ma incredintez de aceasta de la dansul?” Raspuns-a lui celalalt: „Du-te, dar te fereste cu dinadinsul, ca batranul este inainte vazator si va cunoaste ispitirea ta si nu va voi sa intrebe de aceasta pe Dumnezeu, insa, du-te, poate, cumva vei avea raspuns.”

Si mergand Zerefer la Antonie, s-a inchipuit ca om si a inceput a plange si a se tangui inaintea lui. Iar Dumnezeu – vrand sa se stie ca El nu-Si intoarce fata de la nici unul din cei ce vor sa se pocaiasca, ci primeste pe toti cei ce alearga la El, si dand pilda si omului cu pacate grele, ca El, nu s-ar intoarce chiar si de la diavolul, incepatorul rautatii, de ar voi aceasta cu adevarat sa se pocaiasca – a tainuit, o vreme, sfatul dracesc batranului, ca sa nu-l cunoasca. Drept aceea, Cuviosul il vedea pe cel ce venise la dansul curat, ca pe un om, iar nu ca pe un diavol, si i-a zis: „Ce plangi asa, tanguindu-te din inima, omule, sfaramandu-mi inima si sufletul cu lacrimile tale cele multe?” Iar diavolul cel viclean a raspuns: „Eu, o Sfinte Parinte, nu sunt om ci diavol, pentru multimea faradelegilor mele.” Iar batranul l-a intrebat: „Si ce voiesti sa-ti fac frate?” (Ca socotea Cuviosul, ca pentru multa smerenie se numeste el pe sine diavol, Dumnezeu nearatandu-i lui ceea ce se facea). Si a zis diavolul: „De nimic alta nu ma rog tie, Sfinte Parinte, fara numai sa te rogi lui Dumnezeu cu dinadinsul, ca sa-ti arate tie, adica, de ar primi pe diavol la pocainta, sau pocainta lui cu totul n-o ia in seama? Pentru ca daca va primi pe diavol, apoi ma va primi si pe mine, acela ce am facut lucruri asemenea cu el.” Iar batranul i-a raspuns: „Precum voiesti voi face, insa sa te duci astazi la casa ta, iar dimineata sa vii aici si-ti voi spune ce va porunci Domnul despre aceasta.”

Deci, ducandu-se diavolul si sosind noaptea, si-a ridicat batranul cuvioasele sale maini spre cer si s-a rugat lui Dumnezeu, iubitorul de oameni, ca sa-i arate lui de ar primi pe diavolul, daca s-ar intoarce la pocainta. Si indata, ingerul Domnului, stand inaintea lui, i-a zis: „Asa graieste Domnul Dumnezeul nostru: pentru ce rogi a Mea stapanire pentru diavol? Pentru ca el este acela care a venit cu viclesug sa te ispiteasca.” Si a zis batranul catre inger: „De ce nu mi-a descoperit Domnul Dumnezeu, ci a ascuns aceasta de la mine, incat sa nu cunosc viclesugul dracesc?” Iar ingerul i-a zis: „Sa nu te tulburi de aceasta, caci este o minunata randuiala a lui Dumnezeu, spre folosul celor ce gresesc, ca, adica, sa nu se deznadajduiasca pacatosii, care fac multe faradelegi, ci sa vina la pocainta, stiind ca de la nici unul, care vine la El, nu se va intoarce Preabunul Dumnezeu, chiar cand ar veni insusi diavolul vrajmas, cu adevarat. Drept aceea, cand va veni la tine sa te ispiteasca si te va intreba, sa nu te smintesti de el, ci sa-i zici astfel: „Iata ca iubitorul de oameni Dumnezeu, niciodata nu se intoarce de la cel ce vine la El, chiar cand diavolul ar veni. Iata, El fagaduieste a te primi pe tine, numai de vei pazi cele poruncite de El. Iar, cand te va intreba: Care sunt cele poruncite de El?, sa-i zici, astfel graieste Domnul Dumnezeul: Te stiu pe tine cine esti si de unde ai venit ispitindu-ne, ca tu rautatea cea veche esti si nu poti sa fii bunatate noua, si incepator al raului de demult fiind, nu vei incepe acum a face binele. Ca, deprinzandu-te cu mandria, cum vei putea a te smeri la pocainta si a afla mila? Dar, ca sa nu ai acest raspuns in ziua judecatii, ca voiai sa te pocaiesti si nu te-a primit Dumnezeu, iata si tie iti pune pocainta bunul si milostivul Dumnezeu, numai daca vei voi, poruncindu-ti tie aceasta: Sa stai intr-un loc, vreme de trei ani, si, intorcandu-te spre rasarit, sa strigi cu glas mare, ziua si noaptea, si sa zici astfel: Dumnezeule, miluieste-ma pe mine, rautatea cea veche. Iar aceasta sa o zici de o suta de ori. Si iarasi alta rugaciune: Dumnezeule, mantuieste-ma pe mine, inselaciunea cea intunecata, la fel, de o suta de ori sa o zici. Si iarasi: Dumnezeule, miluieste-ma pe mine, uraciunea pustiirii, sa o zici de o suta de ori si asa sa strigi catre Domnul neincetat, ca nu ai trupeasca alcatuire, ca sa obosesti ori sa slabesti. Si, dupa ce vei savarsi aceasta cu gand smerit, atunci vei fi in randuiala ta cea dintai si te vei numara cu ingerii lui Dumnezeu. Si de va fagadui sa faca aceasta sa-l primesti pe el la pocainta. Dar stiu ca rautatea veche nu poate a fi bunatate noua. Si sa se scrie aceasta pentru neamurile viitoare, ca dintru, aceasta intamplare oamenii foarte lesne se vor incredinta sa nu mai deznadajduiasca de a lor mantuire.” Si ingerul, acestea zicand, catre Cuviosul Antonie, s-a suit la cer.

Iar, a doua zi, a venit diavolul si a inceput sa se tanguiasca de departe, in chip de om, ca si cum plangea si, venind la batranul, i-a facut plecaciunea. Iar batranul, mai intai nu l-a vadit pe el, ci numai in mintea sa il ocara. Apoi Sfantul i-a zis: „M-am rugat Domnului Dumnezeului meu, precum ti-am fagaduit si te primeste la pocainta, de vei plini cele ce prin mine iti porunceste Stapanul si Atotputernicul.” Iar diavolul a zis: „Si care sunt cele ce a poruncit Dumnezeu sa le fac?” Iar batranul a raspuns: „Ti-a poruncit Dumnezeu acestea: Sa stai intr-un loc trei ani nemiscat, privind spre rasarit si strigand, ziua si noaptea, Dumnezeule, miluieste-ma pe mine, rautatea cea veche, zicand aceasta de o suta de ori. Si, iarasi, de o suta de ori, sa zici: Dumnezeule, miluieste-ma pe mine, uraciunea pustiirii, si, iarasi, de acelasi numar de ori: Dumnezeule, miluieste-ma, pe mine inselaciunea cea intunecata. Si cand le vei face acestea, atunci te vei numara a fi cu ingerii lui Dumnezeu, intru aceeasi slujba in care ai fost si mai inainte.”

Iar Zerefer, lepadand indata acel inselator chip al pocaintei, a ras tare si a zis batranului: „O, calugare, de-as fi voit a ma numi eu insumi rautatea veche, uraciune a pustiirii si inselaciune intuneacata, apoi as fi facut aceasta de la inceput, ca sa ma fi mantuit. Acum, sa ma numesc eu insumi rautate veche? Nicidecum. Si cine ar zice aceasta? Pentru ca, pana acum, eu sunt minunat in ispravi si toti, de teama, se supun mie: cum, dar, as putea sa ma numesc eu singur uraciune a pustiiri, ori inselaciune intunecata? Nicidecum calugare, nu, ca inca stapanesc pe pacatosi si ei ma iubesc, eu sunt in inimile lor si ei umbla dupa voia mea, iar a fi rob netrebnic si prost in pocainta, asta nu voiesc, batrane, nu, nu asta sa nu fie, ca, adica, din cinstea cea mare, sa ajung intru atata necinste.” Si, zicand acestea, si strigand, diavolul s-a facut nevazut. Iar batranul, sculandu-se la rugaciune, a multumit lui Dumnezeu, zicand: „Adevarat ai zis, Doamne, ca rautatea veche nu poate fi bunatate noua si incepatorul rautatilor nu se face facator de bunatati noi.”

Si aceasta, fratilor, nu in desert ne-am sarguit a le spune voua, ci ca sa cunoasteti bunatatea Stapanului si milostivirea Sa, ca daca El este gata, ca si pe diavolul sa-l primeasca la pocainta, apoi, cu cat mai mult pe om, pentru care Si-a varsat si sangele. Esti pacatos? Pocaieste-te, ca de nu, in primejdie esti a merge cu diavolul, in vesnica pierzare a gheenii, nu ca ai gresit, ca toti gresim si nu-i nimeni fara de pacat, decat numai unul Dumnezeu, ci pentru ca n-ai voit a te pocai si a te ruga Judecatorului inainte de sfarsitul tau. Iar daca, fugind de pacat, vei placea Domnului, o, de cate bunatati te vei indulci! Pentru ca, intorcandu-te la El inainte de sfarsit, vei afla pe Judecatorul milostiv si te vei invrednici fericirii si cu ingerii cei luminati te vei salasui, unde este frumusetea cea negraita a tuturor celor impacati cu Dumnezeu si veselia cea pururi fiitoare. Pe care si noua tuturor fie a le dobandi, prin Hristos Domnul nostru, Caruia se cuvine slava, impreuna cu Tatal si cu Duhul Sfant, acum si pururi si in vecii vecilor! Amin.

 

Iata si ce putem citi in articolul Apocatastaza:

 

Apocatastaza este o speculatie origenista, potrivit careia, la sfarsitul chipului lumii acesteia, toti oamenii, inclusiv demonii, vor avea parte de mantuire.

Termenul „apocatastaza” vine din limba greaca „apocatastasis” si inseamna restabilire in starea primara. Consecintele acestei doctrine sunt radicale: lipsa oricarui proces de sfintire, disparitia judecatii de apoi si mantuirea diavolului. Aceasta invatatura a fost condamnata de catre Sinodul V ecumenic, tinut la Constantinopol in anul 553.

Biserica marturiseste innoirea lumii la a doua venire a lui Hristos, dar afirma in acelasi timp judecata ultima, adica despartirea celor buni de cei rai (Matei 25, 32-33, 46). Invatatura despre apocatastaza n-a fost primita de Biserica, dar acest lucru nu inseamna ca Biserica nu se roaga neincetat pentru mantuirea tuturor oamenilor. Este totusi o diferenta intre a afirma ca pe un adevar de credinta mantuirea de obste si altceva sa o doresti si sa o ceri de la Dumnezeu.

 

POLONIA este o solutie pentru cei ce fug de Barnevernet?

Posted in Uncategorized by saccsiv on Aprilie 4, 2018

Silje Garmo și micuța Eira

O norvegiancă așteaptă cu emoție decizia ministrului de Externe de la Varșovia în legătură cu solicitarea sa de azil în Polonia.

Decizia șefului diplomației polonez Jacek Czaputowicz în legătură cu solicitarea Siljiei Garmo trebuia să fie anunțată inițial în februarie, apoi pe 28 martie, însă ministrul și-a acordat un nou termen de reflecție până la jumătatea lunii aprilie.

Oficiul polonez pentru străini a emis un aviz favorabil, confirmând că cetățeana din Norvegia se confruntă în țara natală cu un risc grav la adresa drepturilor sale familiale și că aceste drepturi în general nu sunt respectate în țara scandinavă, scrie BVoltaire.

Norvegia este chemată în acest moment să răspundă în fața Curții pentru Drepturile Omului în opt cauze legate de copii „confiscați” anuziv din sânul familiilor lor de serviciile sociale, celebrul Barnevernet.

Silje Garmo nu este prima norvegiană care se refugiază în Polonia cu copiii, dar este prima care a depus cerere de azil. Ea a ajuns în Polonia în mai 2017, cu fiica sa Eira, care are astăzi 14 luni. Ea se teme că Barnevernet, oficiul de protecție a drepturilor copiilor, îi va anula dreptul asupra copilei, pe care o crește singură.

Femeia a fost acuzată de funcționarii Barnevernet că abuzează de medicamente analgezice și că are un stil de viață neregulat.

Locuind astăzi în apropierea Varșoviei, „Silje Garmo nu dă deloc impresia unei mame căreia ar trebui să i se ia copilul”, scrie ziaristul Olivier Bault, de la BVoltaire. Micuța Eira este liniștită și zâmbitoare și se comportă ca orice copil de vârsta ei.

Așa cum românii au aflat pe pielea lor, răpirea copiilor de către Stat a devenit o practică curentă în Norvegia. Norvegienii știu că au o problemă, însă clasa politică de aici pare să nu îndrăznească să se atingă de ea.

Dacă guvernul polonez ezită încă să răspundă solicitării de azil, nu este din cauză că aceasta nu are fi bine fundamentată.

Problema norvegiană este cunoscută în Polonia prin intermediul emigrației poloneze. Presa vorbește și scrie deseori despre dramele familiilor cărora Barnevernet le confiscă copiii.

În 2011, o mamă poloneză a reușit să își „răpească” fiica de 9 ani cu ajutorul acesteia, din familia de împrumut, unde fusese încredințată de Barnevernet, pentru a o aduce în Polonia. Femeia a angajat în acest scop o firmă de detectivi particulari poloneză și fusese ajutată de consulul din Polonia, ceea ce a provocat un incident diplomatic între cele două țări.

Tribunalele poloneze au refuzat să trimită fetița în Norvegia, apreciind că acest lucru ar fi fost contrar intereselor copilei, din cauza legăturii afective cu mama sa.

Ministrul de Externe polonez ezită să răspundă cererii Siljei Garmo numai din cauza unui conflict diplomatic. Dincolo de aspectul umanitar, a acorda un azil unei norvegience și fiicei sale, victime ale practicilor totalitare ar reprezenta o palmă dată celor care acuză Polonia că nu respectă regulile democratice, scrie BVoltaire. În condițiile în care Bruxelles-ul vorbește despre violări ale statului de drept de către guvernul polonez, Silje Garmo a ales Polonia ca loc de refugiu tocmai pentru că are încredere în justiția acestei țări.

Potrivit Ordo Iuris, o asociație poloneză pro-viață și pro-familie, care o asistă pe Garmo în demersul ei, în acest moment există mai multe familii norvegiene care se pregătesc să ceară azil în Polonia.

Un răspuns pozitiv din partea ministrului de Externe poate provoca un adevărat val de solicitări.