SACCSIV – blog ortodox

IMAGINATIA este PUNTEA DRACILOR catre minte si apoi catre suflet / Feriti-va de imaginatie in timpul RUGACIUNII / Explozie de organizatii new age-iste care cultiva sistematic imaginatia

Posted in NEW AGE by saccsiv on februarie 23, 2018

Sfantul Serafim de Sarov:

 

“Imaginatia este puntea dracilor catre minte si apoi catre suflet”

 

Iata si ce putem citi la MARII INITIATI AI INDIEI SI† CUVIOSUL PAISIE:

 

[…]

Ascetismul ortodox adopta o pozitie refractara fata de imaginatie, concentrându-se asupra unei ancorari cât mai intense în realitate. Considera imaginatia un teren extrem de primejdios, folosit prin excelenta de catre diavol. Parintii asceti desemneaza frecvent imaginatia ca fiind „puntea demonilor“, iar pe diavol îl numesc „mare scenograf, „regizor“ sau „nascocitor“. Prin intermediul imaginatiei, diavolul se straduieste sa influenteze decisiv mintea umana. Parintii disting net lucrarea imaginatiei de adevarata lucrare a harului dumnezeiesc. Aceasta lucrare a Duhului Sfânt este perceputa în stare de trezvie, în deplina cunostinta, si totdeauna în afara tarâmului imaginatiei. Sa consultam însa chiar scrierile patristice. Textul ce urmeaza apartine Sfântului Nicodim Aghioritul, fiind extras din cartea sa Razboiul nevazut. Sfântul Nicodim a studiat riguros vechile scrieri ascetice ale Parintilor crestini si le-a reunit în monumentalele culegeri intitulate „Filocalia“ si „Everghetinos“, care au devenit cele mai citite carti în mediile monahale ortodoxe. Îmbratisând el însusi acelasi mod de viata pe care si-l asumasera Parintii isihasti si rezumând experienta patristica a Bisericii lui Hristos, Sfântul Nicodim scrie: „Dupa ce am vorbit despre corectarea simturilor noastre, urmeaza a vorbi aici si despre felul cum sa corectam imaginatia si memoria noastra; caci, potrivit aproape tuturor filosofilor, imaginatia si memoria nu sunt altceva decât impresii ale lucrurilor sensibile pe care le-am vazut, auzit, mirosit, gustat si pipait. Am putea asemana întrucâtva suma perceptiilor noastre cu o pecete, iar imaginatia cu imprimarea pecetii. Sa stii ca, dupa cum Dumnezeu este în afara de toate simturile si lucrurile ce se simt, în afara de orice forma, culoare, distanta si loc, ca o fiinta fara forma si neînchipuita, fiind pretutindeni si mai presus de orice, tot astfel este dincolo de orice imaginatie. Prin urmare, sa stii ca imaginatia este o putere sufleteasca incapabila a se uni cu Dumnezeu, din pricina unor astfel de neajunsuri ale ei. Sa stii ca Lucifer, cel ce fusese întâiul între îngeri, aflându-se la început mai presus de imaginatie si afara de orice forma, culoare si perceptie, ca minte rationala, imateriala, fara forma si fara trup, mai apoi râvnind în mintea sa sa devina întru totul egal cu Dumnezeu, a cazut în aceasta mult divizata, grosolana si multiforma imaginatie. Astfel, din înger fara forma, nematerial si nepatimas, a devenit diavol, oarecum material, pluriform si patimas.
De aceea este numit de catre dumnezeiestii Parinti pictor a toate, imitator a toate, sarpe cu multe chipuri, mâncator al pamântului patimilor, nalucire, si alte nume de acest fel. […] Deci, învata din acestea, iubite, ca diferitele forme ale imaginatiei, dupa cum sunt inventii si nascociri alediavolului, tot asa îi sunt lui si foarte pe plac. Pentru ca, dupa unii sfinti, imaginatia este puntea pe care trec demonii ucigatori si se amesteca în suflet, fâcându-l salas al gândurilor rele si al tuturor patimilor necurate, sufletesti si trupesti. […]
O! Dar diavolul cel ucigator de oameni a facut ca, întocmai precum el a cazut prin imaginatie, tot asa si Adam sa-si închipuie ca poate deveni egal cu Dumnezeu, si prin aceasta închipuire sa cada. Astfel, din acea viata cugetatoare, îngereasca, indisolubila si statornica, a fost aruncat de diavol în imaginatia robita simturilor, multiforma si nestatornica, si în starea animalelor irationale. […]
Omul, o data cazut într-o astfel de stare, cine poate spune în câte patimi, rautati si greseli n-a fost aruncat prin imaginatie? A umplut filosofia morala cu felurite amagiri, fizica cu multe opinii neadevarate, iar teologia cu dogme false. Caci multi dintre cei vechi si dintre cei noi, dorind sa vorbeasca despre Dumnezeu si sa se ocupe îndeosebi de adevarurile înalte si neînchipuite ale lui Dumnezeu, chiar înainte de a-si curati mintea de formele patimase si de feluritele închipuiri ale lucrurilor care cad sub simturi, în locul adevarului au aflat minciuna. Raul cel mare este ca au îmbratisat aceasta minciuna drept adevar. În loc de teologi, ei se arata a fi niste amagitori, bizuindu-se pe iscusinta mintii, cum zice Apostolul. Deci, frate, daca doresti sa te eliberezi degraba de aceste patimi si rautati, daca voiesti sa te feresti de feluritele curse si mestesugiri ale diavolului si daca iubesti a te uni cu Dumnezeu si a dobândi dumnezeiasca luminare, atunci lupta-te din rasputeri a-ti goli mintea de orice forma, culoare si spatialitate. Pe scurt, de orice imaginatie si aducere aminte a lucrurilor bune sau rele, pentru ca toate acestea sunt plagi, umbre si neguri care întuneca puritatea, nobletea si stralucirea mintii. Nici o patima trupeasca sau sufleteasca nu poate patrunde în minte pe alta cale decât prin imaginarea lucrurilor senzoriale. Imaginatia si memoria sunt treptele înselaciunii vrajmasului, dar mai cu seama imaginatia: într-însa este radacina oricarui pacat. Sârguieste-te, deci, a-ti pastra mintea curata de orice imaginatie, asa cum a creat-o Dumnezeu.“

Asadar, în vreme ce crestinii se feresc de imaginatie în timpul rugaciunii, toti gurusii si new age-istii, dimpotriva, o stimuleaza si o dezvolta prin diversele mijloace de „meditatie“, considerând-o „vehicul“ si mod de a se apropia de „Dumnezeu“. Bineînteles, „Dumnezeul“ lor este cu totul altul decât Hristos. În zilele noastre asistam la o veritabila explozie de organizatii new age-iste care cultiva sistematic imaginatia în mintile adeptilor lor. În acest fel, diavolul gaseste terenul cel mai prielnic pentru a-i „duce la cinema“, cum obisnuia sa spuna batrânul Paisie. Acest teren extrem de fertil va fi valorificat si de catre Antihrist, în scopul plasmuirii falselor sale minuni. Sfântul Apostol Pavel scrie în cea de-a doua sa epistola catre tesaloniceni ca aratarea lui Antihrist va fi însotita de false minuni care se vor savârsi prin lucrarea diavolului: Iar venirea aceluia va fi prin lucrarea lui Satan, însotita de tot felul de puteri si de semne si de minuni mincinoase, si de amagiri nelegiuite, pentru fiii pierzarii, fiindca n-au primit iubirea adevarului (II Tes. 2,9-l0). Asadar, analiza acestor aspecte legate de meditatia orientala si rugaciunea crestina reveleaza o data în plus antiteza fundamentala dintre cele doua. Pe cât difera lumina de întuneric si Dumnezeu de diavol, pe atât difera Biserica lui Hristos de pagânismul hindus si de sectele new age-iste.

[…]

 

Parintele Ilie Cleopa:

 

„Fericita mintea care se roaga, se inchina fara imaginatie, ca Hristos n-a avut imaginatie, fiind Dumnezeu. Adam a cazut din rai dupa ce a cazut in imaginatie, ca isi imagina, dupa sfatul lui Lucifer, ca de va manca din pomul oprit nu va mai muri in veac. Spun Sfintii Parinti ca cea mai mare boala si ispita in vremea rugaciunii este imaginatia mintii, numita de ei si ”caracatita sufletului cu opt brate” sau ”octogon”. Mai este numita imaginatia si ”pod al dracilor„. In timpul rugaciunii din inima cel mai greu lucru este a pazi imaginatia; mai greu chiar decat a pazi mintea de ganduri. Sa nu uitam ca tot ce este circumcis, imaginat, nu este Dumnezeu. Or, daca ne oprim la imaginatii, ne inselam, nu mai putem patrude pe poarta cea ingusta a inimii, nici nu ajungem la Dumnezeu.”

 

Ca atare, new age cea draceasca invata taman pe dos:

 

Prin intermediul vizualizării creatoare, al cărei mecanism este extrem de eficient şi perfect realizabil, omul devine gradat ceea ce gândeşte, aşa cum se afirmă în textele înţelepciunii. Cu ajutorul puterii mentale, noi devenim creatorii succesului sau eşecului nostru în orice activitate ne lansăm.

 

Adica noi suntem miezul si puterea sta in noi, nu trebuie decat sa ne folosim … imaginatia. Asa ii cucereste pe neferictii ce se grabesc a se adapa la aceste balti cu apa statuta. Apoi, dupa ce le incurajeaza mandria, le face o oferta cu totul imbietoare, anume ca prin imaginatie ajung sa cunoasca chestii nestiute de prostime:

 

Energia subtilă a imaginaţiei creatoare ne dinamizează capacitatea de a concepe uimitoare teorii ştiinţifice sau de a revela simbolismul ascuns, inerent realităţii şi ideile forţă ale lui DUMNEZEU.

   

Spre exemplificare am ales un text plin de astfel de invataturi extrem de nocivePuterea extraordinară a imaginaţiei creatoare:

 

Vizualizarea mentală se bazează pe principii simple. În lucrarea sa „Principiile psihologiei” , William James (1842 – 1910), părintele psihologiei americane, a arătat că mintea funcţionează ca o parte a organismului si că subconştientul ajunge să manifeste, la un moment dat, orice imagine care a fost menţinută şi susţinută cu o credinţă fermă în minte.

El afirmă: „Acţionează ca şi când lucrul pe care ţi-l doresti există deja şi el se va concretiza cu siguranţă, împlinind astfel dorinţa ta puternică”.

La rândul său, Joseph Murphy scrie în cartea „Puterea extraordinară a subconştientului tău” că „sentimentul care însoţeste vizualizarea este foarte important. De aceea trebuie să simţiţi orice sugestie pe care o trimiteţi către subconştient ca şi când aceasta reprezintă o realitate”.

Subconştientul este sensibil la imagini mentale şi putem să îl influenţăm deoarece imaginile sunt cele care introduc în fiinţa noastră o idee de durere sau una de bucurie.Subconştientul înregistrează tot ceea ce se petrece ca şi cum s-ar derula într-un prezent continuu, nefăcând distincţia dintre trecut şi viitor. El primeşte orice informaţie îi furnizăm sub formă de imagini sau sugestii mentale şi le stochează, asemeni unei baze de date, din care putem ulterior să accesăm, printr-o practică adecvată, datele pe care le conţine.

A vizualiza înseamnă a ne imagina mental un obiect, o acţiune sau o fiinţă până când această imagine capătă o puternică senzaţie de realitate, conducând la realizarea cât mai rapidă a ceea ce se vizualizează. Aşadar, prin intermediul puterii noastre de imaginaţie, putem vizualiza în mintea noastră orice obiect sau fenomen dorim să ne împlinească. Dar nu întotdeauna un obiect vizualizat de cineva va avea aceleaşi caracteristici cu acelaşi obiect văzut de altcineva, deoarece ceea ce „văd” oamenii depinde de personalitatea lor, de starea lor de spirit şi de ceea ce-i interesează în acel moment

Joseph Murphy spune: „În profunzimile subconştientului sălăşluiesc înţelepciunea nesfârşită, puterea şi bogăţia fără limite. Toate acestea aşteaptă să fie descoperite şi canalizate în mod corect şi benefic. Este timpul să vă cunoasteţi disponibilităţile latente, pentru ca ele să capete o formă concretă în această lume.”

„O imagine clară şi bine susţinută în minte valorează cât mii de cuvinte”, spune un proverb chinezesc. Gândirea vizuală, imaginativă a  fost folosită de către oameni chiar înainte de a-şi dezvolta gândirea verbală, raţională. În trecutul îndepărtat, oamenii erau conectaţi direct la natura înconjurătoare, şi în consecinţă apăreau în mod natural comunicări cu elementele supranaturale, creaţii mitologice, perceperea divinităţii în tot ce-i înconjura.

Cuvintele au început apoi să înlocuiască imaginile vizuale şi astfel, de-a lungul timpului, raţiunea a substituit aproape în totalitate imaginaţia creatoare. Astfel, tot ceea ce era natural şi în armonie cu divinitatea s-a diminuat şi a fost înlocuit cu raţionamente abstracte, reci, fără consistenţă şi valoare. Majoritatea filosofilor regăsesc în condiţia omului aşa-zis civilizat un handicap major: incapacitatea acestuia de a percepe naturalul, armonia, simbolismul, frumuseţea ce sălăşluieste în întreaga natură, eliminarea sacrului şi a misterului din viaţa noastră, lipsa fanteziilor şi a reveriilor.

Astfel, omul care era în permanentă comuniune cu divinul se transformă în omul-maşină, omul dominat de tehnologie, ce funcţionează el însuşi ca un mecanism automat.

În vechime, când oamenii trasau o linie dreaptă, un cerc, o cruce, o linie şerpuită reprezentau o adevărată ştiinţă nemuritoare. Simbolurile sacre serveau drept instrumente de adorare a divinului sau forme de comunicare, fără a fi nevoie de cuvinte.

Confucius spunea că „simbolurile reglementează lumea, nu cuvintele sau legile”.Astfel, înţelegând simbolurile şi modul în care ele se manifestă în creaţie, putem ajunge la esenţă. Din punctul de vedere al filosofiei hermetice, folosirea simbolurilor sacre şi menţinerea lor în minte atrage după sine rezonanţa cu energiile specifice acelui simbol sau imagine sacră.

De exemplu, YANTRA-ele si MANDALA-ele sunt imagini sacre utilizate în India de peste 2000 de ani de către yoghini. Prin focalizarea fermă şi continuă a atenţiei asupra acestor elemente simbolice se stabileşte rezonanţa cu energia lor subtilă specifică, obţinându-se în final o stare de uniune a celui care se concentrează asupra lor cu aspectele divine reprezentate de acele forme sacre. Prin vizualizare se obţine această formă de identificare cu semnificaţia esoterică a imaginii alese şi aceasta presupune o veritabilă experienţă interioară.

Fiecare fiinţă devine gradat ceea ce gândeşte

„Graţie imaginaţiei creatoare perfect controlate, noi elaborăm descoperiri geniale şi concepem proiecte îndrăzneţe pe care apoi, cu anticipaţie, le putem vizualiza CLAR. Fără imaginaţia creatoare, care facilitează REZONANŢA cu o mulţime de energii subtile, benefice, creatoare din MACROCOSMOS, oamenii ar trăi ghidaţi numai de dorinţele şi impulsurile primare. Întotdeauna noi începem prin a ne imagina, în mod creator si benefic, o anumită transformare, apoi, dinamizaţi lăuntric de energiile subtile din MACROCOSOMOS cu care intrăm în REZONANŢĂ, urmărim să o realizăm cu ajutorul capacităţii noastre de gândire şi a inteligenţei, după care, la un moment dat, în cazul succesului, constatăm că totul se transformă aşa cum noi ne-am imaginat anterior.”

Pentru a avea rezultate remarcabile în practică trebuie, pentru început, să învăţăm să gândim pozitiv, să fim optimişti şi deschişi spre orice transformare lăuntrică. Prin exerciţiu, prin practică consecventă şi perseverentă, cu răbdare vom reuşi să realizăm chiar şi cele mai dificile posturi corporale, tehnici de respiraţie controlată. Cea mai bună modalitate de a reuşi aceasta este ca atunci când realizăm o postură corporală pe care încă nu o stăpânim prea bine din cauza lipsei de flexibilitate, de echilibru şi a rigidităţii structurii noastre fizice, să ne vizualizăm şi totodată să ne mentalizăm executând perfect acea postură. În acest fel, efectele specifice acelei posturi vor apare foarte repede şi vor fi mult amplificate.

Tehnica vizualizării creatoare constă în a ne formula o idee-forţă şi a o percepe cu ochii minţii ca şi când ea ar fi deja concretizată. Această mentalizare trebuie să fie susţinută si menţinută suficient de mult timp în mintea noastră pentru a ajunge „să prindă rădăcini” şi ulterior să se împlinească în realitate. Orice lucru pe care ni-l imaginăm în acest mod va deveni la fel de real ca orice obiect material care se află în jurul nostru.

Fiecare dintre noi poate să-şi modifice structura corpului, modul de a gândi precum şi modul său de viaţă, exact aşa cum îşi doreşte. Puterea de care ne folosim pentru a realiza toate acestea este imaginaţia creatoare, la care se adaugă voinţa de a susţine aceste transformări şi credinţa în reuşită deplină.

Dacă aceste elemente sunt însoţite de bunăvoinţă, dragoste şi linişte interioară, atunci cu siguranţă întreaga viaţă ne va fi plină de împliniri şi succese binemeritate. Din punct de vedere al predominanţelor energetice pe anumiţi centri de forţă (CHAKRE), se ştie că fiinţele care au centrul de forţă SWADHISTHANA activat în mod armonios prezintă o imaginaţie bogată şi activă, sunt fiinţe puternic impresionabile şi prezintă capacitatea de a-şi transpune verbal percepţiile.

Swami Shivananda afirmă:

Cel care se concentrează intens şi meditează profund asupra lui SWADHISTHANA CHAKRA şi asupra energiilor sale ascunse corespondente nu se mai teme deloc de apă. El obţine mari puteri psihice, imaginaţie creatoare genială, cunoaştere intuitivă şi se bucură de o stăpânire perfectă a funcţiei sexuale şi a simţurilor. De asemenea, el cunoaşte cu uşurinţă lumile sublime astrale. Pasiunea înlănţuitoare, mânia, ataşamentul, orgoliul, gelozia şi alte impurităţi psihice sunt uşor şi complet eliminate de el. Fiinţa în cauză îşi regenerează corpul fizic, rămâne tânăr şi ajunge să cucerească moartea.”

Prin intermediul vizualizării creatoare, al cărei mecanism este extrem de eficient şi perfect realizabil, omul devine gradat ceea ce gândeşte, aşa cum se afirmă în textele înţelepciunii. Cu ajutorul puterii mentale, noi devenim creatorii succesului sau eşecului nostru în orice activitate ne lansăm.

Înţelegem astfel că noi suntem direct şi singurii responsabili de fericirea sau suferinţa noastră, de libertatea sau îngrădirea propriei noastre fiinţe. Folosindu-ne din plin imaginaţia creatoare benefică şi puterea de vizualizare mentală ne putem trezi şi dezvolta capacităţile interioare latente şi putem deveni conştienţi de natura noastră divină.

Imaginaţia creatoare ne stimulează tendinţa spre perfecţiune

Imaginaţia creatoare ne transformă gradat în fiinţe umane benefice, deschise, gata mereu să iubească şi să evolueze. Ea ne trezeşte şi ne amplifică iubirea şi ne diversifică puterea de a crea, oferindu-ne posibilitatea de a evada fulgerător din realitatea individuală prin intermediul vizualizării mentale dirijate. Energia subtilă a imaginaţiei creatoare ne dinamizează capacitatea de a concepe uimitoare teorii ştiinţifice sau de a revela simbolismul ascuns, inerent realităţii şi ideile forţă ale lui DUMNEZEU.”

Fiecare fiinţă umană acţionează, simte şi înfăptuieşte în conformitate cu ceea ce îşi imaginează că este adevărat despre propria sa persoană şi despre tot ceea ce o înconjoară. Acesta este un fenomen perfect normal, un proces al funcţionării creierului uman.

Este deja binecunoscut faptul că există diferenţe între funcţiile emisferei stângi a creierului şi cele ale emisferei drepte.

Emisfera stângă controlează partea dreaptă a corpului şi este implicată în gândirea logică, analitică, în funcţiile verbale şi matematice, iar emisfera dreaptă controlează partea stângă a corpului şi este responsabilă cu orientarea în spaţiu, dezvoltarea aptitudinilor artistice, structurarea imaginii corporale, capacitatea de a sintetiza structura lucrurilor fără a le analiza concret.

De cele mai multe ori, majoritatea oamenilor îi privesc cu suspiciune pe yoghini, mistici şi metafizicieni. Clarviziunea, premoniţiile, talentele mediumice, comuniunea extatică prin rugăciune cu Dumnezeu şi chiar genialitatea sunt de multe ori privite ca o ameninţare la adresa echilibrului societăţii. Aceşti oameni consideră că nu putem obţine rezultate concrete în viaţa noastră, decât prin muncă asiduă, că numai prin efort fizic şi intelectual susţinut vom putea avea o viaţă împlinită, lăsând la o parte reveriile şi imaginaţiile noastre. Această mentalitate ţine de o predominanţă a emisferei stângi a creierului, în care totul este analitic, calculat şi logic.

Cu toate acestea, în mod paradoxal, printr-o dinamizare a jumătăţii drepte a creierului, aparent rigidă şi limitatoare, noi putem intra cu uşurinţă în legătură cu potenţialul nostru lăuntric nebănuit şi, printr-o adecvată dezvoltare a capacităţilor latente, putem avea acces la trăiri şi experienţe spirituale uluitoare. Prin folosirea cu succes a imaginaţiei creatoare, vom putea să învingem obstacolele de tot felul pe care le întâlnim de-a lungul vieţii şi de asemenea să ne bucurăm din plin de rezultatele muncii noastre.

Comparativ cu modul de acţiune al oamenilor la care predomină emisfera stângă a creierului, cei care au activată predominant emisfera dreaptă vor avea reuşite mai mari şi mai evidente în ceea ce întreprind, vor fi mai optimişti şi mai încrezători în forţele proprii şi mult mai senini şi destinşi decât ceilalţi.

Secretul constă în a vizualiza ce fel de viaţă îţi doreşti să ai, să menţii cu ardoare această imagine a vieţii tale, să te bucuri de reuşită chiar înainte de a o avea şi să fii ferm convins că aşa se va petrece.

Sistemul nervos nu face diferenţa dintre o experienţă imaginată şi una reală. În ambele cazuri el reacţionează automat la informaţia pe care creierul i-o transmite. Informaţiile care vin din exterior, culese de diferitele organe de simţ, se transmit sub forma unor impulsuri nervoase către creier, care le descifrează, interpretează şi evaluează, generând apoi imagini sau idei mentale. Aceste imagini sau idei care ne apar ne fac să avem diferite convingeri sau păreri despre un fenomen exterior şi ne determină să reacţionăm într-un anumit fel.

Astfel, vom acţiona şi vom simţi nu în conformitate cu ceea ce sunt de fapt lucrurile în realitate, ci în funcţie de imaginea pe care o are mintea noastră despre ele. Deşi acest lucru poate să pară la prima vedere o limitare, el are valenţe transformatoare profunde.

Bazându-ne pe faptul că sistemul nervos nu discerne între o experienţă imaginată şi una reală, ne vom putea vizualiza ca având anumite aptitudini sau calităţi pe care dorim să le trezim în fiinţa noastră şi, menţinând vie această imagine în minte, rezultatele reale nu vor întârzia să apară. În felul acesta, imaginaţia creatoare ne va stimula tendinţa spre perfecţiune.

Toţi oamenii aspiră să fie fericiţi, dar puţini ştiu că suntem liberi să trăim această stare minunată oricând dorim.

De cele mai multe ori, oamenii caută reţete complicate pentru a dobândi fericirea, neţinând cont că marile adevăruri ale vieţii sunt simple, creatoare si dinamice.Folosindu-ne imaginaţia creatoare, putem intra în rezonanţă cu starea de fericire, de bine si cu armonia universală. Sf. Pavel spunea: „ câte sunt adevărate, câte sunt de cinste, câte sunt drepte, câte sunt curate, câte sunt vrednice de iubit, câte sunt cu nume bun, orice virtute şi orice laudă, la acestea să vă fie gândul”(Filipeni, 4:8)

Joseph Murphy afirmă:

„Experimentarea continuă a acestor binefaceri constituie o părticică din viaţa eternă la care se referea Iisus când afirma că lucrurile cele mai importante sunt pacea, armonia, siguranţa, libertatea individuală  si fericirea şi că acestea sunt intangibile, deoarece nimeni nu vi le poate răpi. Ele provin din esenţa divină a fiinţei dumneavoastră. Cine meditează asupra acestor calităţi va intra imediat în rezonanţă cu sursa lor, subconştientul umplându-se cu ideile lor forţă. Acestea sunt o parte din adevăratele comori «pe care nici molia, nici rugina nu le strică» (Matei 6: 20)”

Daciana Matei, “Lohanul” nr.25

 

Iar cu un astfel de final castiga si pe crestinii caldicei …

 

Reclame

22 răspunsuri

Subscribe to comments with RSS.

  1. Cristian Petru Balan said, on februarie 23, 2018 at 4:18 pm

    Prin imaginație, bisericile au ajuns la icoane (cea ortodoxă) și la sculpturi de sfinți tridimensionali (cea catolică, biserică ce admite și icoanele). Toți călugării, preoții,toți monahii și monahiile, se închină cu pioșenie la icoane, inclusiv marii părinți ai ortodoxiei, care fac la fel, apoi scriu că în timpul rugăciunii nu trebuie să-ți imaginezi nimic material despre ființele divine, căci imaginația este o punte a diavolului (vezi Sfântului Nicodim Aghioritu,). Iar rugăciunile ei le fac deseori și în fața icoanelor, uneori privindu-le fix, contemplativ. Ce să mai credem atunci despre cele spuse de ei atât de frumos, cu atâta claritate și convingere?

    Apreciază

    • saccsiv said, on februarie 23, 2018 at 7:22 pm

      Cristian Petru Balan

      Te simti reprezentantul unui grup, de vorbesti la persoana I plural?

      Raspunsul e simplu. Undeva gresesti.

      Apreciază

    • sherlock_holmes said, on februarie 23, 2018 at 8:57 pm

      Cristian, tu cind vorbesti cu cineva iti imaginezi ceva sau esti atent la ceea ce spui, mai ales cind persoana este cineva ales ?

      Imaginatie la rugaciune mai degraba avem cind sintem singuri si nu avem cainta pentru pacatele noastre,sau prea multe griji lumesti,sau credem ca sintem cineva,sau ne comparam cu altii,nu iertam altora,etc…

      Probabil ca esti protestant de credinta…acesta cred ca este grupul de care intreba saccsiv.

      Apreciază

    • Matiu Cosmin said, on februarie 23, 2018 at 10:04 pm

      Din ce spui tu nu te inchini la icoane, asadar esti eretic.

      Apreciază

    • petrupetru said, on februarie 24, 2018 at 6:13 am

      La icoane, Biserica Ortodoxa nu a ajuns prin imaginatie, ci prin revelatia Dumnezeiasca!

      Apreciază

    • petrupetru said, on februarie 24, 2018 at 6:36 am

      …si prin cunoastere nemijlocita

      Apreciază

    • Sorin said, on februarie 25, 2018 at 1:04 pm

      Cristian îți înțeleg nelămurirea (am avut și eu aceste întrebări mai ales că sunt o persoană ce are o plăcere în a scrie literatură uneori, deci în a-mi folosi imaginația) și voi încerca să aduc niște clarificări.

      În toate textele scrise de Sfinții Părinți despre imaginație vei observa că se referă întotdeauna la imaginația în rugăciune. Ei pun accent pe faptul că dacă tu încerci să îți imaginezi cete îngerești, să ți-L imaginezi pe Hristos pe Tronul slavei Sale te îndrepți spre înșelare. Dumnezeu e Duh și e necreat și pentru a putea intra în legătură directă cu El (că până la urmă aceasta e scopul rugăciunii) trebuie ca și mintea să fie fără imagini. În momentul în care tu îți pui o imagine în minte și te rogi la ea deja ai pus un zid între tine și Dumnezeu. S-ar putea să fie surprinși unii să afle că și icoanele pot fi surse de idolatrie. Sfântul Grigore de Nyssa (dacă nu mă înșel) zicea că, dacă atunci când te rogi mintea ta se lipește de imaginea de pe icoană, nu te mai rogi lui Hristos ci unei imagini. Iar asta e idolatrie. Iarăși țin minte citind la sfântul Porfirie Kavsokalivitul care mai descria anumite trăiri duhovnicești ce le avea și după aia zicea că nu e bine ce face pentru că omul tinde să își imagineze ceea ce a descris iar asta deja este o înșelare. Spunea sfântul părinte că orice imaginație a omului pălește în comparație cu ceea ce e atunci când ești în har.

      În legătură cu cinstirea sfintelor icoane lucrurile sunt puțin diferite. Noi cinstim sfintele icoane ca și elemente prin care harul lucrează pe de o parte iar pe de altă parte ca niște punți de legătură dintre lumea văzută și cea nevăzută. Cinstirea sfintelor icoane ține și de gândirea orientală. Dacă vei intra în dojo-uri de arte marțiale vei vedea că înainte ca prefesorul și studenții să înceapă antrenamentul ei fac o metanie la pozele întemeietorilor acelei arte marțiale. Unii vor crede că de fapt e închinare la idoli asta pentru că nu cunosc cultura care există în popoarele orientale. Acea metanie reprezintă o formă de respect ce se aduce întemeietorului.

      Uită-te felul diferit în care ortodocșii (orientalii) se închină și catolicii (apusenii). Chiar îmi aduc aminte că musulmanii le băteau obrazul protestanților și catolicilor că ei se închină cum scrie în Biblie (adică fac metanii) și prin asta arată că ei respectă Biblia corect. Ceea ce nu înțelegeau musulmanii era că acele metanii erau niște semne de respect ce se făceau în Orient. Vedem și în Paterice că unii monahi făceau metanii către alți monahi. Era un semn de respect aceasta (nu se rugau unii la alții când făceau metanii) așa cum putem vedea în unele picturi și filme din Apus că se închinau stând pe un picior în fața regelui când erau investiți ca și cavaleri. Deci e vorba strict de o formă de respect ce a luat o formă în Orient și care avea o altă formă în Apus. Deci nu e normal să idolatrizăm metaniile că așa sunt scrise în Biblie la evrei (care trăiau în Orient și adoptaseră cultura orientală de a aduce respect celorlalți) ci trebuie să înțelegem trăirea din spatele acestor lucruri.

      În concluzie, cinstirea care se face Sfintelor Icoane, Sfintei Cruci este o formă de respect și nu adorare. Adorarea reală care se face în rugăciune este fără imaginație și pe chestia asta insistă toți Sfinții Părinți. Iar dacă citești atent vei observa că nicăieri nu se spune că imaginația e rea prin sine ci mai degrabă că imaginația e „podul dracilor”. Adică prin imaginație deschizi o ușă ce le ușurează foarte mult demonilor să vină în ființa ta și să își facă locaș. Spunea un ieromonah (din păcate nu mai țin minte cum se numea că am văzut acel interviu acum mai mult de 10 ani) că imaginația ar fi o calitate a omului căzut. Omul înainte de cădere nu își imagina pentru că toate simțurile, toate dorințele sale erau împlinite de harul lui Dumnezeu. În momentul în care omul a căzut a apărut această imaginație ca un dor după ceva ce simte că nu are și care s-a pervertit în timp ca toate calitățile omului căzut.

      Sper să îți fie de folos.

      Apreciază

      • gheorghe said, on februarie 26, 2018 at 10:59 am

        „Iubeste pe aproapele tau” nu are nimic comun ci dimpotriva cu abilitatile criminale, priceperea de a ucide care se dezvolta prin asa zisele arte martiale.
        Nu are relevanta ca se motiveaza prin „aparare” – este invatarea practicilor de ucidere a omului.
        Nu e nimic artistic in a omorâ.
        Nu e urma de dragoste in faptuirea crimei si nici in vreun razboi.

        Apreciază

    • gheorghe said, on februarie 26, 2018 at 11:12 am

      Prin revelatie au „ajuns” la icoane nu orin imaginatie.
      Crestinii.
      Prin imaginatie au ajuns la 3D – basorelief si sculptura dar si la picturi impresioniste, realiste – poze nascocite.
      Cei plecati din Dreapta Credinta – Ortodoxia.
      Nu este acelasi lucru, nu exista nici o asemanare „procedurala”.
      Faci confuzie grava.
      Crezand asa ceva ajungi sa-i crezi pe crestini – doar ortodocsii – a fi bolnav mintali, rupti de realitate caci – spui – „prin imaginatie…. au ajuns…”.
      Cat despre icoana „catolica”…. consider ca dintr-o bunavointa (scuza-ma) pierzatoare de drum…. ai ajuns prea departe cu comparatiile, nu este icoana orice chip pictat cum nu e „biserica” orice se numeste asa.

      Apreciază

  2. Stefan said, on februarie 23, 2018 at 5:59 pm

    Benjamin Aaron Shapiro – caracter foarte interesant si usor de incadrat in parametri nom vs fnom si care cel putin merita studiat ca si un „studiu de caz”.

    Are 34 de ani, evreu, carismatic, educat si (mult prea) bine intentionat incat privindu-l sau/si ascultandu-l simt un oarece fior. Pentru a explica cat de cat senzatia respectiva o sa las o gura mai buna decat a mea sa vorbeasca:

    „Va părea smerit, blând, un urâtor – cum va spune despre sine – al fărădelegii, dispreţuind idolii, dând întâietate cucerniciei, bun, iubitor de săraci, peste măsură de frumos, statornic, îndatoritor faţă de toţi şi preţuind în chip osebit neamul evreiesc, pentru că evreii îi vor aştepta venirea. Va întrebuinţa mijloace viclene ca să placă tuturor, astfel încât oamenii să ajungă iute să-l iubească. Nu va primi mită, nu va vorbi cu mânie, nu va avea o înfăţişare posomorâtă, ci printr-o înfăţişare cuviincioasă va începe înşelarea lumii, până ce va fi întronat.”

    O concluzie nu pot trage deocamdata, totusi cum am zis mai sus merita un „case study” si in acelas timp sa nu uitam de Iona si Ninive.

    Apreciază

    • nimeni said, on februarie 23, 2018 at 8:00 pm

      De la Sf. Nicodim Aghioritul:

      ”Sa stii ca Lucifer, cel ce fusese întâiul între îngeri, aflându-se la început mai presus de imaginatie si afara de orice forma, culoare si perceptie, ca minte rationala, imateriala, fara forma si fara trup, mai apoi râvnind în mintea sa sa devina întru totul egal cu Dumnezeu, a cazut în aceasta mult divizata, grosolana si multiforma imaginatie.
      Astfel, din înger fara forma, nematerial si nepatimas, a devenit diavol, oarecum material, pluriform si patimas.”

      In cartea Cuvant despre moarte a Sf. Ignatie Briancianinov spune destul de limpede ca ingerii au forma lor proprie dupa cum ii vedem pictati in Sfintele Icoane, adica se aseamana cu noi oamenii ca alcatuire a formei trupului lor si nicidecum nu sunt nematerialnici, doar ca este o materie subtire, de alta natura decat cea omeneasca si a asemanat materia aceasta a lor cu cea gazoaza.
      Caci noi stim ca exista materie gazoasa doar ca este nevazuta ochiului nostru, fiind subtire.

      Ingerii sunt materialnici si au trupuri in comparatie cu Dumnezeu care este fara forma si este nematerialnic.
      Pe Dumnezeu nimeni nu L-a vazut vreodata!
      Doar El singur fiind netrupesc si nematerialnic.
      A binevoit Dumnezeu sa se Intrupeze in persoana Fiului Sau pt. ca sa ne apropie de El, sa-L vedem, sa-L pipaim si sa-L cunoastem ca pe unul dintre noi, fiind Dumnezeu si Om in acelasi timp, care a venit sa ne mantuiasca si sa ne scape din robie.

      Apreciază

      • saccsiv said, on februarie 23, 2018 at 8:06 pm

        nimeni

        Da frate, orice este creat e cumva material.
        Referitor la imaginatie ai ceva de comentat?

        Apreciază

      • gheorghe said, on februarie 26, 2018 at 10:53 am

        „A binevoit Dumnezeu sa se Intrupeze in persoana Fiului Sau …”
        Adica nu este Sfanta Treime?
        „Cred… Si intr-Unul Domn Iisus Hristos, Fiul Lui Dumnezeu, Unul nascut, Care din Tatal S-a nascut, …”
        Din Tatal s-a nascut!, nicidecum Tatal nu s-a „intrupat”!
        Ceea ce stiam ca este Fiul tu ne spui ca este de fapt Tatal „intrupat”???
        Tatal nu s-a facut om.
        Cand Iisus – ca om – a murit crucificat tu crezi ca toata Creatia a ramas „fara Dumnezeu”???
        Adica a fost o perioada de timp cand viata a mers de la sine, prin sine (?)???
        Cine a produs intunecarea cerului, craparea templului, cutremurarea pamatului??? s.a.m.d., din pacate…
        Caci asta implica afirmatia ca Dumnezeu s-ar fi intrupat…!
        Opinia asta eretica am gasit-o si in alta parte (intr-un film) cum ca Iisus ar fi spus lui Andrei „trupul care ma inveleste/imbraca”… ceea ce ar duce la intelegerea/imaginarea ca sufletul este undeva in corp, acoperit de o materie fara importanta spirituala.
        De fapt, noi fiind facuti din trup si suflet, fiecare celula si proces este „vazut” si coordonat de suflet iar sufletul care are o substanta fina, subtila NE-MATERIALA, creat si nemuritor nu poate fi capturat, cantarit, fotografiat cum ar vrea asa-zisii oameni de stiinta.

        Apreciază

    • Prahovean said, on februarie 24, 2018 at 10:15 am

      Grijă cu Ben Shapiro. Fiind evreu, e cel puțin suspect. Îmi pare un caz de diversiune fNWO vs rNWO. Până la urmă, pentru ca Antihrist să fie acceptat, evreii trebuie să se facă acceptabili de către creștini și de către conservatori, să se abată ideea de la faptul că ei sunt principalul element al NWO la nivel uman. Donald Trump este poate cel mai clar element în această chestiune, poziția lui de dreapta, chipurile conservatoare, este pentru a prostii pe cei de dreapta și conservatori să primească, în final, pe Antihrist ca salvator.

      Apreciază

  3. pamaio said, on februarie 23, 2018 at 9:02 pm

    Apreciază

  4. pamaio said, on februarie 23, 2018 at 9:03 pm

    Apreciază

  5. enkidu said, on februarie 24, 2018 at 8:43 am

    ” Imaginea iconică ,este născută şi asistată de energiile necreate ale Duhului Sfânt,, fiind singura formă artistică a cărei transfigurare plastică poate înlesni şi sfinţirea acestor imagini care devin, la rândul lor, mijlocitoare ale harului.” (ieromonahul Mihail)
    Pe iconar il insufla invatatura Bisericii si luminarea Duhului Sfant[..] Supunerea fata de canonul iconografic impune ca iconarul sa nu se lase purtat de voia sa, de imaginatia si fantezia sa creatoare; el trebuie sa-i zugraveasca pe Hristos, pe Maica Domnului, pe sfinti si scenele din viata lor asa cum le stim din Evanghelie, din Vietile Sfintilor si din Sfanta Traditie, perpetuata in chip viu in Biserica” (Jean Claude Larchet)

    Părinte, ați spus că în vremea rugăciunii trebuie să evităm să aducem în mintea noastră diferite imagini din viața lui Hristos etc. De ce?

    – Pentru ca să nu ne înşele diavolul cu închipuirile. Imaginaţia este bună, este o putere mare, dacă se pune în valoare. Unii oameni pot vedea, de pildă, un peisaj, iar după un an să-şi aducă aminte de el exact aşa cum este şi să-l zugrăvească. Aceasta este o aptitudine pe care Dumnezeu o dă omului, dar diavolul o exploatează. Cei care se înşeală, orice văd sau citesc şi le închipuie cum vor ei şi după aceea această imagine închipuită o cred ca realitate. Ca să fie ajutați au nevoie, sărmanii, de multă supraveghere, pentru că diavolul mereu îi înşeală.

    (Paisie Aghioritul)

    „Cel care se afla in inselarea prin „parere” capata o intelegere mincinoasa a tot ceea ce il inconjoara. El este inselat si inlauntrul sau, si din afara. Inchipuirea lucreaza cu multa putere in cei amagiti prin „parere”, insa lucreaza numai si numai pe taramul imaginarului. Ea nu se indeletniceste defel (sau se indeletniceste foarte rar) cu zugravirea in inchipuire a raiului, a sa­lasuirilor si camarilor de sus, a luminii si bunei-mi­resme ceresti, a lui Hristos, a ingerilor si a sfintilor; ea alcatuieste intotdeauna parute stari duhovnicesti, stransa prietenie cu Iisus („Urmarea lui Hristos” a lui Thoma de Kempis, cartea 2, cap.8), launtrica impre­una-vorbire cu El („Urmarea”, cartea 3, cap.1 ), des­coperiri tainice („Urmarea”, cartea 3, cap.l3), glasuri, desfatari; zideste pe temelia lor o intelegere minci­noasa despre sine si despre nevointa crestina zideste indeobste, un fel mincinos de a gandi si o intocmire mincinoasa a inimii, duce la betia de sine, ba la infier­bantare si extaz. Aceste simtiri felurite apar prin lu­crarea subtire a slavei desarte si a patimii dulcetii: in urma acestei lucrari, sangele capata o miscare paca­toasa, amagitoare, ce se infatiseaza ca desfatare a harului, iar slava desarta si patima dulcetii sunt star­nite de cugetarea semeata, acest tovaras nedespartit al „parerii”. O trufie grozava, asemenea trufiei demoni­lor, alcatuieste insusirea de capetenie a celor ce si-au insusit unul din aceste doua feluri de inselare. Pe cei amagiti de primul soi de inselare, trufia ii aduce intr-o stare de nebunie vadita; in cei amagiti de cel de-al doilea soi, aceasta, pricinuindu-le si lor o anume vata­mare a mintii, mai putin vadita, numita in Scriptura „stricare a mintii” (2 Tim. 3, 8) – ei bine, aceasta ia chipul smereniei, evlaviei, intelepciunii, dar poate fi cunoscuta dupa roadele sale amare. Cei molipsiti de „parerea„ despre virtutile lor, si mai cu seama despre sfintenia lor, sunt in stare si gata de orice uneltire, de orice fatarnicie, viclenie si amagire, de orice fapta rea. Ei sufla cu vrajba neimpacata impotriva slujitorilor adevarului, napustindu-se asupra lor cu ura incrance­nata, atunci cand acestia nu recunosc in cei inselati starea pe care „parerea” ii face sa creada ca o au si o arata in vazul lumi oarbe cu duhul.” (Sfantul Ignatie Briancianinov)

    Mintea, pogorându-se spre inimă, întâlneşte două vămi. Prima vamă este a imaginaţiei, adică a închipuirii, a fanteziei, cum îi zice în limba de acum. Această vamă nu e uşor de trecut. Ai observat că imaginaţia nu-ţi dă război în vremea rugăciunii sau oricând numai cu cele ce ai văzut. Nu. Marele Vasile o numeşte pe imaginaţie caracatiţa sufletului. Caracatiţa are mai multe braţe cu care prinde. Aşa face imaginaţia. Ea, când vrea să-ţi dea război ţie sau sufletului în vreme de ispită, nu îţi dă război numai cu ce ai văzut tu. Nu. Ci şi cu cele ce ai auzit – „Ţi-aduci aminte ce frumos cânta, ce frumos era cutare?” -, şi cu cele ce ai gustat – „Nu ştii ce bun era acela ce-ai gustat?” -, şi cu cele ce ai mirosit – „Nu ştii ce miroseau cutare?” -, şi cu cele ce ai pipăit. Ai văzut? Cele cinci simţuri sunt cele cinci ferestre ale sufletului, cum zice Proorocul Ieremia: A intrat moartea prin ferestrele noastre. Sau cele cinci şipote prin care toarnă vrăjmaşul tot păcatul: căci vederea, auzul, mirosul, gustul şi pipăitul sunt şipotele prin care intră păcatul în sufletul nostru. Imaginaţia ce treabă are? Ea e caracatiţa, o numesc dumnezeieştii părinţi pod al dracilor pe care intră dracii în suflet. Vrăjmaşul e bucuros să vezi pe cineva cu patimă, că el a înregistrat! Să auzi ceva cu patimă, a înregistrat! Să pipăieşti ceva cu patimă, a înregistrat! Să miroşi ceva cu patimă, a înregistrat! Să guşti ceva cu patimă, a înregistrat! Că ai putea să le faci toate acestea fără patimă, iar dacă a fost cu patimă el le-a înregistrat. Şi când vrea sufletul să se roage, începe să-ţi dea război şi cu cele ce ai auzit şi cu cele ce-ai văzut şi cu cele ce ai pipăit şi cu cele ce ai mirosit. Ai văzut? De aceea spun dumnezeieştii părinţi că mai grea este păzirea imaginaţiei decât paza minţii şi uneori decât paza inimii.

    (Parintele Cleopa)
    „Asa cum am spus mai inainte, Hristos nu avea inchipuiri desi dispunea de imaginar. Omul dupa cadere are multe inchipuiri care sunt o stare naturala a lui. Dar trebuie sa notam ca inchipuire, in afara de om, are si diavolul. Exact din aceasta cauza inchipuirea este bun indrumator al lucrarii satanice si prin ea diavolul prinde omul in cursa. Inchipuirea este puntea intre demoni si om prin care trec demonii si supara omul. Calist si Ignatie Xantopol scriu semnificativ: „Deci aceasta inchipuire cu diverse forme, ca legendarul Dedal si inchipuirea cu multe capete privitoare la hidra, ca o punte a demonilor, a fost numita mai inainte de noi de catre sfinti. Caci prin ea trecand si traversand razbunatorii ucigasi, se asociaza cumva si se amesteca cu sufletul, stup de albine facandu-l pe acesta si salas de idei neroditoare si patimase”. (Hierotheos Vlachos)
    https://www.crestinortodox.ro/credinta/imaginatia-69864.html

    –––––––––––––––––––––––––––-
    –––––––––––––––––––––––––––-
    https://saccsiv.wordpress.com/2015/06/01/carte-eretica-de-pus-pe-foc-urmarea-lui-hristos-de-toma-de-kempis-ne-explica-sfantul-ignatie-briancianinov-atentie-mare-la-imaginatie-la-pareri-si-la-desfatarea-duhovnic/
    https://www.crestinortodox.ro/credinta/imaginatia-69864.html
    https://marturieathonita.ro/facultatea-de-imaginatie-imaginatia-si-halucinatia/
    https://doxologia.ro/viata-bisericii/interviu/ceea-ce-este-revelat-arta-icoanei-este-felul-prin-care-imaginea-lui-iisus
    https://doxologia.ro/cuvinte-duhovnicesti/atentie-la-imaginatie
    https://doxologia.ro/cuvinte-duhovnicesti/tentaculele-imaginatiei

    Apreciază

  6. Prahovean said, on februarie 24, 2018 at 10:19 am

    Imaginația este o componentă a sufletului creată de Dumnezeu, dar care la noi se manifestă de obicei pervertit. O folosire bună este pentru a coborî mintea în inimă, în nevoința isihastă, și o folosire rea este primirea de imagini înșelătoare în minte în timpul rugăciunii. Icoana (de la iconi în greacă, ce înseamnă chip) are o asemănare tainică cu prototipul său, iar această asemănare face prototipul prezent în icoană, fără a se identifica cu ea (adicăi idolatrie). Icoanele prezintă o realitate duhovnicească, iar această asemănare tainică nu trebuie luată literalmente, ca la înșelați și apuseni. Imaginea are rolul ei, dacă o folosești cum este rânduită, cu ascultare și dreaptă socoteală.

    Apreciază

    • Sorin said, on februarie 25, 2018 at 1:10 pm

      „O folosire bună este pentru a coborî mintea în inimă” – O afirmație falsă. Pentru astfel de lucruri Sfinții Părinți era atât de categorici împotriva imaginației. La rugăciune nu își are loc imaginația. Nici o imaginație, indiferent cât de evlavioasă ar fi.

      Apreciază

  7. gheorghe said, on februarie 26, 2018 at 10:37 am

    Icoana nu este fotografie. …. in Ortodoxie, desigur, adica in Crestinism.
    Nu este nici rodul impresiei personale – cati au vazut si pictat pe Iisus, Maica Sa, … pe Apostoli, Sfinti PArinti, Sfinti/Sfinte, …? In multe cazuri au existat descrieri mai mult sau mai putin amanuntite si uneori chiar au fost preluari cunoscandu-se chiar persoana care a fost pictata.
    Icoana ajuta sa ne dezmortim sufleteste prin sensibilizare cand privim expresia transcendentei suferintei si a pacii redate vizibil pe chipul persoanei reprezentate suprarational, extra-estetic (standardul „artistic”) dar realizate in mod frumos, placut sufleteste. Nu „vezi” infricosare, suparare, manie/furie, aroganta, ….
    Celelalte miscari religioase de cultura/aparenta crestina dar credinta eretica si-au folosit imaginatia sa decopere ceea ce este de nedescoperit, sa interpreteze diferit ceea ce este clar rastalmacind sensul cuvintelor si refuzand Adevarul asa cum a fost revelat. De aceea au folosit tehnici antice pagane (grecesti), apoi au „materializat” imaginatia prin basorelief si sculptura…. expresionist, realist… ca o forma de aducere in prim-plan a conditiei de om a personajului impresionand vizual si implicit mintea cu efect de indepartare a emotiei de suflet.
    Nu-i asa ca privind „Pieta” traiesti un sentiment de surpriza vecina cu socul psihologic???
    Realismul reprezentarii uimitor de finisata si contradictia neconstientizata dintre aspect – om si substanta – materie moarta induc o stare care nu are nimic comun cu rugaciunea.
    DA, este o – sa-i zic – emotie „artistica” dar nu are nimic comun cu bucuria si caldura intalnirii sufletesti cu icoana.
    ––
    Orice ne-am imagina nu ar putea duce la intelegerea (totala?), deslusirea, cuprinderea, reprezentarea lui Dumnezeu.
    Nici dandu-i un nume nu am outea semnifica ceea ce este Dumnezeu ci dimpotriva, am zdruncina „din aproape in aproape” organizarea fireasca a vietii, a Creatiei.
    Prin imaginare limitam pe Cel fara de sfarsit, producem in minte aparitia unui dumnezeu propriu caruia nu ne putem inchina deoarece am insela pe adevaratul Dumnezeu.
    La cat de cazut este omul (si eu, desigur), orice am incerca sa ne imaginam „aici”, in credinta…. ne-ar departa mai repede de Adevar.
    –––-
    Despre ceilalti „religiosi” cred ca nici nu are sens sa discutam.

    Apreciază

  8. theburningheart said, on martie 7, 2018 at 8:49 pm

    Well, imagination in itself, there’s nothing wrong with it, but the danger of it, is on the wrong use of it, and that comes finally to the interpretation the person gives to the particular image, or dream imagined, either will enlighten you, or deceive you, and that has to do with the inner disposition of the soul, a disposition to God’s truth, or towards the ego, sustained by what we know in many different words, as illusion, Satan, or ignorance.

    Also I do respect all religions, but it seems many fall under the temptation to see the ‘other’ religion as misguiding, and false, a sign of arrogance, and believing themselves, as the only possessors, of the true way, instead of looking for ecumenical dialog, and understanding, between religions.

    Apreciază


Vă rog să comentați decent, în duhul Ortodoxiei! Responsabilitatea juridică pentru conţinutul comentariilor dvs. vă revine în exclusivitate.

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat asta: