Saccsiv – Weblog

Teolog Mihai-Silviu Chirila: Studiu despre “Părtășia la erezie”

Posted in Uncategorized by saccsiv on Noiembrie 6, 2017

In preambul, rezumatul Studiului:

 

“Părtășia la erezie” – expresie biblică și patristică

Studiul de față nu este o pledoarie pentru aplicarea iconomiei în probleme dogmatice, ci o încercare de încadrare teologică corectă a responsabilității celor care, în 2016, în Creta, au fost de acord să semneze documentele sinodului ce a oficializat participarea Bisericilor Ortodoxe locale la erezia ecumenismului, a celor care, în sinodul BOR din București, au susținut deciziile luate în Creta și a celor care le-au primit ca fiind ortodoxe și în conformitate cu principiile misionare ale Bisericii Ortodoxe. Scopul demersului este acela de a oferi, în baza experienței Sfinților Părinți ai Bisericii, o poziționare cât mai corectă față de cei ce au adus erezia în Biserica Ortodoxă Română, pentru a se evita căderea în cele două extreme: pe de o parte, laxitatea morală, care presupune acceptarea ereziei și conviețiurea cu ea, și, pe de altă parte, radicalismul, care poate devia în atitudini schismatice.

Lucrarea nu are pretenția de a trata exhaustiv tematica, ci de a fi un răspuns la o problemă actuală, folosindu-se în cea mai mare parte de experiența Sfântului Teodor Studitul, cel care elaborează, în epistolele sale, diferitele aspecte ale părtășiei la erezie.

Dacă din perspectiva raportării la adevărul de credință, la modul general, eretic se poate numi oricine are o cugetare contrară învățăturii drepte a Bisericii Ortodoxe, atât timp cât nu se leapădă de aceasta și nu revine la cugetarea dreaptă, ortodoxă, din perspectiva manierei în care o erezie se răspândește în viața Bisericii, părtășia la erezie reprezintă strict modul în care s-au contaminat cu erezia toți cei care nu sunt creatorii propriu-ziși ai acesteia, ci au acceptat-o, în diferite forme: de bună voie, de frică, sub amenințare, fără amenințare, din comoditate sau din neștiință.

Din acest punct de vedere, părtășia este începutul căderii spirituale la capătul căreia cel ce s-a făcut părtaș la erezie ajunge să o propovăduiască cu deplină convingere, devenind eretic complet, în gândire și în faptă. Cel ce se face părtaș la erezie este, în ochii lui Dumnezeu, la fel de vinovat ca și ereticul de la care s-a contaminat cu această boală sufletească; dacă rămâne în comuniune cu acesta până la ultima suflare a vieții, va avea parte de același tratament la judecata lui Dumnezeu ca și ereticul propriu-zis, iar dacă rămâne până după pronunțarea unei condamnări oficiale sinodale a ereziei și ereziarhilor acesteia, va fi tăiat prin afurisire de la trupul Bisericii împreună cu aceia, împărtășind soarta lor.

Un aspect deosebit ce trebuie luat în considerare atunci când ne raportăm la cei care s-au contaminat cu erezia este starea canonică a ereticului și a părtașului la erezie. Condamnarea oficială de către un sinod ecumenic a ereziei și a ereziarhilor acesteia, în mod nominal, creează o realitate canonică, în care ereticii condamnați și cei ce se află în părtășie cu ei sunt tăiați de la trupul Bisericii, pierd harul mântuitor și tainele, devenind străini față de Biserica lui Hristos cât timp persistă în erezia respectivă. Din acel moment, orice contact al credincioșilor ortodocși cu cei condamnați de Biserică este interzis de către sfintele canoane, participarea la rugăciune cu aceștia fiind aspru pedepsită, cu caterisirea pentru clerici și cu afurisirea pentru mireni. Până în momentul condamnării ereziei și a celor aflați în comuniune cu ei, este un drept și o datorie a episcopilor, preoților și credincioșilor de a întrerupe comuniunea cu aceștia, mai ales comuniunea liturgică cu preoții și cu episcopii eretici sau părtași la erezie, însă se pot face și trebuie să se facă toate eforturile pentru convingerea acestora să revină de pe calea eretică, pentru a curăți Biserica Ortodoxă de erezie.

Aplicate la situația ereziei ecumeniste aprobate de către sinodul din Creta, aceste aspecte ne arată cum a pătruns în Biserica Ortodoxă Română legiferarea ereziei ecumeniste la nivel panortodox. Ierarhii români, care s-au făcut părtași la erezia din Creta fie prin semnătură directă, fie prin aprobarea acesteia la sinodul din București, fie prin acordul tacit față de cele două sinoade, au devenit propovăduitorii ecumenismului în Biserica noastră și prigonitori ai preoților care mărturisesc adevărul de credință, iar din acest punct de vedere, pot fi considerați eretici, deoarece s-au făcut începători și propovăduitori ai ereziei în Biserica Ortodoxă Română. Prin atitudinea lor, au împlinit condițiile opririi pomenirii lor la slujbele bisericești, prevăzute de canoanele 31 apostolic și 15 I-II, dar în atitudinea față de ei nu trebuie uitat că, deși nu mai pot fi considerați învățători demni de urmat și nu li se mai datorează ascultare canonică, devenind potrivit canonului 15 I-II, pseudo-învățători și pseudo-episcopi, nu sunt condamnați încă de un sinod ecumenic, nu sunt caterisiți și scoși în afara Bisericii, având în orice moment șansa de a reveni la Ortodoxie, prin lepădarea de semnătura din Creta, și de repunere în cinstea pe care au avut-o înainte de sinodul de anul trecut, așa cum s-a mai petrecut în istorie (la sinodul al VII-lea ecumenic, după sinodul din Ferrara-Florența etc.).

Eretici pot fi considerați și toți cei care au acceptat din toată inima hotărârile sinodului din Creta, fie că este vorba de ierarhi, de clerici, de monahi sau de mireni, deoarece ei au parcurs deja toate treptele căderii în erezie. Există în Biserica noastră oameni din toate stările menționate mai sus care au o cugetare ecumenistă cu mult înainte de sinodul din Creta. Pentru aceștia, sinodul din Kolimbari nu a făcut decât să parafeze ceea ce ei credeau și propovăduiau deja din tot sufletul.

Cei care au acceptat hotărârile din Creta din frică, din comoditate, din ignoranță, din dorința de a nu produce o scindare în Biserică, din dezinformare, se află într-o părtășie periculoasă cu cei ce le-au primit din convingere și le propovăduiesc ca adevăruri ortodoxe, iar datoria celor care au întrerupt pomenirea este de a-i convinge să iasă din această părtășie, pentru a nu se face împreună-responsabili cu ereticii ecumeniști în ziua judecății sau în ziua unui sinod ecumenic ortodox.

Una dintre cursele în care pot cădea cei ce au întrerupt pomenirea ierarhilor părtași la erezia ecumenistă este aceea a considerării tuturor celor rămași în comuniune cu ierarhii ca eretici și tratarea lor după regulile canonice după care trebuie tratați ereticii deja condamnați de un sinod ecumenic. O astfel de mentalitate deja a părăsit Biserica Ortodoxă Română în mâinile ereziei, cei ce o au gândind și vorbind deja despre Biserica noastră ca despre o entitate străină lor. Acesta este începutul unei gândiri schismatice și trebuie evitate cu orice preț.

Studiul propune un răspuns și celor care consideră că erezia ecumenistă, datorită întinderii sale în viața Bisericii, nu va mai fi condamnată de niciun sinod ecumenic, deoarece șansele ca un astfel de sinod să se țină ar fi minime. În condițiile în care nu va mai exista un sinod ecumenic, cei ce au pornit pe calea ecumenismului își vor continua drumul, până când, la un moment dat, vor realiza așa-numita “unire a tuturor creștinilor”. În acel moment, ei vor ieși din Biserica Ortodoxă prin aderarea la o organizație eretică străină cu totul Ortodoxiei, după modelul greco-catolicismului, împlinind prin această lucrare condamnarea pe care ar trebui să le-o dea un sinod ecumenic ortodox.

 

Comentariu saccsiv:

Ce inteleg eu ca zice textul de mai sus:

  • Ierarhii romani pot fi considerati eretici (cred ca mai putin Arhiepiscopul Justinian Chira)
  • Oprim pomenirea lor conform canoanelor 31 apostolic și 15 I-II
  • Daca se leapada de Sinodul din Creta, ii vom pomeni din nou, așa cum s-a mai petrecut în istorie (la sinodul al VII-lea ecumenic, după sinodul din Ferrara-Florența etc.).
  • Exista si Ierarhi, preoti, calugari sau mireni ce iubesc ecumenismul inca inainte de Creta. Si ei pot fi considerati eretici
  • Nepomenitorii nu trebuie sa-i trateze in bloc pe toti pomenitorii precum in vechime au fost tratati ereticii dupa ce un Sinod a condamnat respectiva erezie

 

Imi voi zice si eu parerea, dupa mintea mea cea proasta, despre cele de mai sus. Va invit s-o faceti si voi.

Mai inainte insa, sa ne amintim ce spuneam cu totii (adica noi, anti ecumenistii) in preajma Sinodului din Creta: ca nu-i de bine. Si s-au trimis scrisori catre Ierarhi cu rugaminti de a nu trada, etc.

Inca era unitate.

Dupa Sinodul din Creta, o parte dintre anti ecumenisti au decis ca cea mai buna solutie este sa intrerupa pomenirea Ierarhilor care au tradat. Acestia au devenit nepomenitori. Si astfel s-a spart unitatea initiala a anti ecumenistilor, caci ceilalti au ramas sa pomenesca in continuare.

Desi mult diminuata numeric fata de grupul initial de anti ecumenisti, tabara nepomenitorilor reprezenta totusi o forta suficient de puternica incat sa determine Ierarhii si mass-media sa puna toate tunurile pe ea. Nu insir acum, stiti prea bine actiunile in forta, conferintele, articolele din mass-media, declaratiile preotilor Rafail Noica sau Amfilohie Branza, etc.

Cuvantul nostru de ordine era: “Asteptam Ierarhii sa se lepede de semnatura din Creta pentru a-i pomeni din nou” si ne bucuram de fiecare nou preot ce devenea nepomenitor si de fiecare calugar sau mirean care ni se alatura. Iar o perioada a fost unitate in acest nou grup format. Cel putin una vizibila. In subteran insa, dezbinatorii incepusera deja sa lucreze …

Si au lucrat extrem de eficient acesti dezbinatori ai iadului, pana intr-acolo incat actualmente, dupa parerea mea, miscarea nepomenitorilor este deja moarta. Ucisa din interior prin otravire. Ati observat ca de la o vreme, din exterior nu mai au loc lovituri impotriva nepomenitorilor? De ce credeti? Ele vor reveni, dar deocamdata e pace. Nu va mira? Pe mine nu. Caci stiu cum lucreaza sistemul. Aplica pana la nivel de virgula schema de succes prin care a fost ucisa miscarea anti cip. Sigur, anti cip mai suntem multi, dar miscare inchegata nu mai exista. Motivul? S-a lucrat eficient din interior, prin tradarea celor ce erau umar langa umar cu noi. Arma? Scoaterea in luminile rampei a unei teme doar aparent folositoare: “E sau nu e lepadare buletinul biometric?”. Iar cei care au tradat miscarea anti cip, spuneau cam asa, celor ce inca ramasesera pe pozitie si indemnau la a fi refuzat orice astfel de document: “Daca e lepadare, dovediti. Daca nu e lepadare, de ce il refuzati?”. Tare, nu? Si uite asa, pe multi i-au prostit cum ca chiar daca cipul nu e bun, nu e nici un capat de tara daca totusi il iei. Doar implantul sa-l refuzi. Dar poate nici pe acela, daca nu ti se cere in mod expres ca sa te lepezi. Si aduceti-va aminte, atacurile din exterior impotriva noastra au incetat fix in momentul in care miscarea anti cip a fost lovita atat de eficient din interior. Apoi, evident, au revenit, insa la acea vreme a fost pace, ca si acum, in cazul miscarii nepomenitorilor.

Daca inca nu v-ati dumirit despre ce e vorba, sa detaliem:

Discutii despre lepadare in cazul cipului au avut loc inca de pe vremea cand Parintele Justin Parvu ne chemase in 2009 pe toti la manastirea Petru Voda. Dar erau calme, asezate, cu argumente pro sau contra. Distrugerea miscarii a avut loc atunci cand intrusii au apasat pe acceleratie pe tema asta. Exact asa se petrec lucrurile si in chestiunea ecumenismului si a nepomenitorilor. Cuvantul lepadare din schema a fost inlocuit cu Har si erezie

Dupa Sinodul din Creta, au fost discutii despre daca mai e sau nu mai e Har la pomenitori sau daca sunt sau nu eretici cei ce inca n-au trecut la nepomenitori. Si chiar daca discutiile au fost uneori contondente, nici chiar cu ura din ficati nu s-a combatut. Apoi dezbinatorii le-au suflat in ureche celor ce considerau ca mai e Har, de au ajuns nefericitii sa-i atace cu spume la gura pe toti cei ce nu ziceau astfel si mai ales pe cei ce se abtineau sa-si dea cu presupusul. Ba mai rau, ajunsesera sa-i indemne pe toti cei ce se uitau la gura lor sa se duca linistiti si la preotii pomenitori …

Iar relativ de curand, dezbinatorii s-au sucit la 180 de grade si au schimbat tabara, si-au tras masca acriviei pe ochi si le sufla de zor in ureche si  ăstorlalți. De au ajuns nefericitii sa ne indemne sa nu mai mergem la Sfintele Moaste aflate in bisericile pomenitorilor, ba chiar nici la masa cu casnicii (sotie, copii) sa nu mai stam daca acestia sunt … pomenitori.

Ca de aia am zis ca s-a ales praful de miscarea inchegata a nepomenitorilor. Acum ati inteles?

In ceea ce ma priveste, eu raman pe pozitia pe care ma stiti de 10 ani in chestiunile cip si ecumenism. Adica sunt anti. In cazul documentelor cu cip, nu-mi bat capul daca e sau nu e lepadare sau de cand va fi lepadare. Atata stiu: nu le iau. Si indemn pe toti sa nu le ia. Aidoma in cazul ecumenismului. Nu zic ca doar nepomenitorii de vor mantui (adica urmez intocmai modelul Sfantul Maxim Marturisitorul) si nu stiu daca sunt sau nu eretici in bloc toti pomenitorii. Atata stiu si asta fac: nu merg la slujbele preotilor pomenitori.

 

Iar acum sa revenim la textul propus de fratele Mihai-Silviu Chirila.

E parerea sa. Poate o fi corecta. La mine pe blog au avut posibilitatea sa-si spuna parerea toti. Atata timp cat argumentau, nu injurau sau pana cand ii depistam ca sunt cu treaba.

Din motivele pe care le-am insirat mai sus, n-o sa-mi dau cu presupusul.

Totusi, imi voi permite cateva vorbe despre urmatorul pasaj:

 

„Studiul propune un răspuns și celor care consideră că erezia ecumenistă, datorită întinderii sale în viața Bisericii, nu va mai fi condamnată de niciun sinod ecumenic, deoarece șansele ca un astfel de sinod să se țină ar fi minime. În condițiile în care nu va mai exista un sinod ecumenic, cei ce au pornit pe calea ecumenismului își vor continua drumul, până când, la un moment dat, vor realiza așa-numita “unire a tuturor creștinilor”. În acel moment, ei vor ieși din Biserica Ortodoxă prin aderarea la o organizație eretică străină cu totul Ortodoxiei, după modelul greco-catolicismului, împlinind prin această lucrare condamnarea pe care ar trebui să le-o dea un sinod ecumenic ortodox.”

 

Eu nu cred ca tradatorii din BOR vor pleca la catolici sau oriunde in alta parte. Pentru ca noima ecumenismului nu asta este.

Reiau cateva dintre cele ce le-am scris la Mai mergem la Sfânta Parascheva? CATEGORIC DA!

 

Ortodoxia e casa noastra.

Ce inseamna BOR? Biserica Ortodoxa Romana.

Cum a aparut? Prin succesiune apostolica.

De cand a aparut? Inca dinaintea invaziei Imperiului Roman.

Cine e BOR? Toti romanii botezati.

Ce inseamna Biserica Luptatoare? Cea vazuta. Cea de aici de pe Pamant.

Ce inseamna Biserica Biruitoare? Cea din Cer. Unde-s Sfintii, dupa stramutarea de aici.

Ce s-a petrecut in Creta? S-a tradat.

Dupa tradarea din Creta, a cazut Ortodoxia? Evident ca nu. Au cazut doar tradatorii. Ortodoxia nu are cum sa cada, caci ar insemna sa dispara de pe Pamant Biserica Luptatoare. Dar asta nu se va intampla vreodata. Ea nu va mai fi decat dupa Judecata de Obste, dar asta nu pentru ca va cadea, ci pentru ca in vremurile din urma va avea loc Parusia si invierea. Dar asta-i deja o alta tema, pe care n-o dezvolt aici. Cert e un lucru, ca Biserica nu va cadea. Chiar daca, dupa cum ne spun profetiile, si un Patriarh Ortodox va fi prezent la intronarea antihristului.

Asadar, Biserica Ortodoxa nu are cum vreodata sa cada in erezie. Cad habaucii si tradatorii in erezie. Biserica Ortodoxa insa nu. Pentru ca Biserica Luptatoare nu are cum sa cada in erezie. Pentru ca Biserica nu poate sa cada in erezie. Pentru ca, repet, portile iadului nu vor birui vreodata Biserica.

In concluzie, noi suntem acum Acasa. N-avem unde in alta parte merge decat la dracu, adica la eretici, la schismatici sau direct la satanisti (indiferent cum si-ar zice ultimii: atei, adepti new age, animisti, etc.). Si aici Acasa avem Sfinte Moaste si Sfinte Icoane. Pe care le cinstim. Pentru ca exista Sfinti in Biserica Biruitoare care se roaga pentru noi. Nu avem cum sa ne contaminam de vreo erezie sau sa devenim partasi la vreo erezie sau cum vreti sa mai spuneti, pentru ca intram intr-o cladire si sarutam Sfintele Moaste si Sfintele Icoane facatoare de minuni, pe motiv ca in acea cladire un preot pomeneste pe cel ce a tradat in Creta.

 

Si gata cu palavrageala mea. Mai jos puteti citi integral studiul fratelui Mihai-Silviu Chirila:

(more…)

Anunțuri