Saccsiv – Weblog

Va mai amintiti cum critica Mitropolitul Teofan in august 2016 Sinodul din Creta? Acum Mitropolitul Teofan l-a caterisit pe Parintele Ioan Ungureanu motivand: “sancțiunea aplicată preotului Ioan Ungureanu s-a datorat necunoașterii, neînțelegerii sau răstălmăcirii a ceea ce s-a decis la Sinodul Bisericii Ortodoxe care a avut loc în Creta” …

Posted in Uncategorized by saccsiv on Iulie 20, 2017

Va mai amintiti ce transmitea Biroul de presă al Arhiepiscopiei Iașilor in august 2016?

 

[…]

În cadrul Sinodului din Creta au fost aprobate o serie de documente publicate și în limba română pe site-ul basilica.ro. Pe marginea acestor texte există o serie de reacţii sau analize, atât ale clerului, cât şi ale poporului dreptmăritor. Acest lucru este firesc şi este semn al unei Bisericii vii

[…]

Înaltpreasfințitul Mitropolit Teofan este preocupat de aceste aspecte și receptiv la gândurile exprimate, mai ales de către fiii eparhiei pe care o slujește. 

[…]

Trebuie, de asemenea, menționat faptul că nu toți participanții la Sinodul din Creta și-au însușit textul respectiv. Aflându-se în dezbaterea Bisericii și ținând cont de faptul că patru dintre cele 14 Biserici Autocefale nu au fost reprezentate la acest sinod, putem considera acest document în stare de analiză, nedefinitivat. Lipsa unui consens panortodox plasează documentul într-un proces de revizuire totală sau parţială, fiind necesare discuţii, amendamente sau completări în cadrul unei viitoare întruniri a Sfântului şi Marelui Sinod.

[…]

Pentru a nu exista dubii cu privire la convingerile și mărturia de credință ale Părintelui Mitropolit Teofan, Înaltpreasfinția Sa reafirmă în fața preoților din parohii, a viețuitorilor sfintelor mănăstiri și a creștinilor mireni din Arhiepiscopia Iașilor următoarele: … Este necesar să se analizeze de către Biserica Ortodoxă dacă mai este oportună menținerea calității de membru în Consiliul Mondial al Bisericilor. O reflecție și o dezbatere, urmate de o decizie asupra acestui subiect sunt necesare și așteptate de către mulți credincioși ortodocși

 

Intre timp Mitropolitului Teofan i-a cazut masca:

Iata ce putem citi in materialul teologului Mihai-Silviu Chirila de pe OrtodoxInfoMitropolitul Teofan dezlănțuie o persecuție totală contra preotului mărturisitor Ioan Ungureanu, reafirmându-și atașamentul față de sinodul din Creta, din 19 iulie 2017:

 

[…]

În plin scandal care pune la îndoială moralitatea unuia dintre ierarhii Bisericii Ortodoxe Române din Mitropolia Moldovei, Înaltpreasfințitul Teofan l-a caterisit pe nedrept pe preotul Ioan Ungureanu, din Parohia Schit Orășeni, pentru “vina” de a fi apărat Ortodoxia împotriva deciziilor eretice ale sinodului ecumenist din Creta, desfășurat anul trecut.

[…]

un aliat de nădejde al planurilor MMB de evacuare a sa din parohie ar fi devenit primarul Comunei Cristești, pe raza căreia se află Parohia Schit Orășeni

[…]

Mai întâi de toate, mitropolitul Moldovei afirmă că sancțiunea aplicată preotului Ioan Ungureanu s-a datorat “necunoașterii, neînțelegerii sau răstălmăcirii a ceea ce s-a decis la Sinodul Bisericii Ortodoxe care a avut loc în Creta”. Preotul Ioan Ungureanu este unul dintre semnatarii scrisorii preoților și credincioșilor din Moldova adresate în august 2016 Mitropoliei Moldovei și Bucovinei și însoțită de șapte anexe în care se face demonstrația faptului că cei ce au redactat scrisoarea au înțeles perfect ceea ce s-a întâmplat la sinodul din Creta. Contribuția părintelui la redactarea scrisorii și a anexelor a fost esențială.

[…]

 

Anunțuri

32 răspunsuri

Subscribe to comments with RSS.

  1. ioana L. said, on Iulie 20, 2017 at 1:59 pm

    Draga frate „el” Sfantul Ilie sa te ocroteasca, pe tine si pe Iliutza. La multi ani si bucurii in casa ta.Daca vrei si poti, trimite-mi prin fratele Vasile o adresa a ta. Numai daca vrei. Fratele Vasile mi-o poate trimite pe e-mailul meu.

    Apreciază

    • claudiutm85 said, on Iulie 20, 2017 at 5:11 pm

      Sora Ioana L..si mie imi lipsesc comentariile fratelui „el”…eeee, de erau macar 5% dintre Ortodocsii romani ca si fratele „el”, altfel ar fi stat treburile! M-am folosit foarte mult din comentariile tale frate „el”! Domnul sa iti dea sanatate , bucurii si mantuire!

      Apreciază

    • marinela said, on Iulie 20, 2017 at 6:35 pm

      La multi ani tuturor celor care poarta cu cinste numele acestui mare prooroc si inaintemergator,Ilie.Sfintul Ilie sa va oocroteasca si sa va povatuiasca in viata voastra de crestini.Doamne ajuta si mintuire!

      Apreciază

    • el said, on Iulie 20, 2017 at 7:59 pm

      ioana L.

      AMIN !
      Si MULTUMUM FRUMOS de bucuria de a-si fi amintit de noi cineva atat de scump noua de ziua Patronului nostru.
      Eu va pomenesc si Motanel va saluta cordial !

      claudium85

      multumesc de pretuire frate.
      dar nu te necaji de lipsa vreunul om, caci pe omul cel ce tine Adevarul NESCHIMBAT, Adevarul IL TINE VIU cu Viata cea vesnica
      ( „3. Şi aceasta este viaţa veşnică: Să Te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat, şi pe Iisus Hristos pe Care L-ai trimis.” Ev. Ioan cap 17)

      Dumnezeu sa ne invredniceasca sa ne sfintim INTRU ADEVAR si sa ne faca vrednici de unirea cu El dupa Cuvantul Lui :
      „19. Pentru ei Eu Mă sfinţesc pe Mine Însumi, ca şi ei să fie sfinţiţi întru adevăr.
      20. Dar nu numai pentru aceştia Mă rog, ci şi pentru cei ce vor crede în Mine, prin cuvântul lor,
      21. Ca toţi să fie una, după cum Tu, Părinte, întru Mine şi Eu întru Tine, aşa şi aceştia în Noi să fie una, ca lumea să creadă că Tu M-ai trimis. „.

      Si nu uita cine are/tine (intreg) ADEVARUL este MAI TARE ca toate, si nici moartea nici iadul NU il vor birui , iar Dumnezeu il va face fiu al Lui dupa har si va imparati cu EL= ADEVARUL in veac!

      Iar cine face rabat/ SCHIMBA de la Adevar macar o cirta/ parte cat de mica( prin omisiune sau falsificare erezie/inselare) „VA IMPARATI” VESNIC cu anticrist in IAD =Imparatia MINCIUNII, unde Adevarul este „schimbat” dupa mintea cea HULITOARE de Dumnezeu.

      Apreciat de 2 persoane

      • mihay2016 said, on Iulie 21, 2017 at 1:01 am

        Ce motanel frumos!! Of doamne deam fi mai buni am schimba lumea asta!!

        Apreciază

    • el said, on Iulie 22, 2017 at 2:20 pm

      ioana L.

      Mica Mangaiere pentru sora noastra ioana L. 🙂

      „Odată mă aflam la mănăstirea Maicii Domnului Eleusa din Kalimnos. Mă cunoşteam cu o monahie, Pelaghia, pe care o am de atunci ca pe mama mea duhovnicească. Am mers la acea mănăstire şi, în timp ce vorbeam cu ea, dintr-odată m-a cuprins o negrăită pace înlăuntrul meu. Mi-am adus aminte atunci de cuvintele lui Hristos către apostoli: „Pacea Mea dau vouă” (In 14, 27). M-am întors şi i-am zis maicii: „Tu ai asemenea har şi poţi să-l dai şi altora?”. Ea cumva s-a fâstâcit, a stat puţin şi apoi a spus: „Dacă te apropii de un om şi are ceva, atunci şi tu te împărtăşeşti oarecum de ceea ce are el”. Despre această maică am multe să povestesc. Are atâta îndrăzneală către Domnul, încât cu rugăciunea ei poate să rezolve orice dificultate de-a mea, oriunde m-aş afla, şi atunci când o chem în rugăciune, vine îndată şi mă ajută în chip miraculos, iar prin har îmi dezleagă toate problemele. O pildă să-ţi dau. Mă aflam odată într-o chilie de la Kavsokalivia. N-o să-ţi spun acum numele ei. Am rămas acolo trei zile. Mă aflam într-o stare plină de deznădejde, deoarece eram năpădit de peste tot de pureci şi nu mai aveam nici un pic de stare. Bătrânul Chiliei aceleia mi-a spus: „Lasă ca să ne înţepe puţin, ca să nu ne lenevim la rugăciunea lui Iisus!”. Eu însă, chiar din prima seară, am fost atât de atacat de pureci, încât nici nu am putut să dorm. Durerile trupului erau insuportabile. O aveam pe maica aceea ca pe o mijlocitoare către Dumnezeu şi am început s-o strig în ajutor: „Maică Pelaghia, vino să mă slobozeşti de ispită, mă mănâncă purecii!”. După puţin timp, am auzit ca un fel de vijelie de vânt care a intrat în chilia mea şi încet-încet întregul meu trup a fost slobozit de tirania purecilor. În scurt timp, nu a mai rămas nici unul dintre aceşti tâlhari. Eram pe atunci încă mirean. L-am slăvit pe Dumnezeu. După aceea, m-am gândit să merg la mănăstirea ei din Kalimnos. După câteva luni, m-am dus. Am găsit-o şi i-am spus că rugăciunea ei m-a izbăvit de pureci. Atunci ea mi-a răspuns:
      – Tu, copilaşul meu, să ştii că te am ca pe fiul meu duhovnicesc. Ori de câte ori mă chemi în rugăciune, îndată vin lângă tine şi te ajut.
      – Bine, dar eu mă aflam la Sfântul Munte, iar tu eşti femeie, cum ai putut să intri acolo?
      – M-am dus, cu puterea lui Dumnezeu!
      – Şi cum ai putut să urci pe potecile acelea grele ale Athonului, mai ales că ai un picior mai scurt şi una din mâini îţi este pe jumătate paralizată?
      – Mie, copilaşul meu, să ştii că Dumnezeu mi-a dat alte picioare şi am ajuns la Kavsokalivia.
      Eu nu vizitasem toate sihăstriile şi toate laturile Schitului Kavsokaliviei şi atunci cum să nu mă mir să aud că o bătrânică pe jumătate paralizată mi-a descris cu toate amănuntele acest Schit. Ca să mă încredinţez că toate câte mi le-a spus erau adevărate, data următoare când m-am dus la Kavsokalivia am vizitat toate locurile pe care Bătrâna Pelaghia mi le descrisese. Erau exact aşa cum mi le-a spus ea. Cât sunt de minunate lucrurile Tale, Doamne! După aceea, am întrebat-o pe maică:
      – Spune-mi, maică, cum ai reuşit să alungi purecii?
      – Iată, am venit lângă tine, copilul meu. Purecii pe care îi aveai erau ghearele diavolului. Nu-i plăcea diavolului pelerinajul tău la Sfântul Munte. A vrut să te alunge şi să te întorci iarăşi în lume. Purecii ăia, să ştii că erau cu miile pe tine!
      – Şi apoi, am întrebat-o, ce s-a întâmplat, maică?
      – Apoi, am ridicat mâinile mele către Hristos şi i-am zis: „Hristoase al meu, ia de pe el purecii şi omoară-i…”
      Atunci am văzut, continuă maica, purecii plecând de pe întreg trupul tău. M-am temut atunci ca nu cumva această ceată drăcească sub forma purecilor să tăbărască pe trupul Stareţului Chiliei. Dacă s-ar fi întâmplat aceasta, e sigur că el ar fi părăsit Chilia de frica lor. Dar slavă lui Dumnezeu, prin intervenţia dumnezeiască a plecat toată acea ceată drăcească. Apoi s-a auzit un glas care mi-a spus: „Acum patul lui Teodor – aşa mă numeam eu ca mirean – s-a curăţit cu desăvârşire”. Atunci şi tu ai putut să te odihneşti câteva ore. Ştiu că nu dormiseşi de trei zile.
      – Ce lupte duhovniceşti a dus maica Pelaghia?
      – Ea, de la vârsta de doi ani, s-a aflat în mâinile duhovnicului ei. Mama ei a dus-o la acesta ca să o înveţe să se spovedească de mică. Astfel, înlăuntrul ei a fost sădită credinţa în Dumnezeu, în Maica Domnului şi în Biserică. De aceea, de mic copil s-a învrednicit să o vadă adesea pe Maica Domnului şi să o simtă ca pe măicuţa ei. De mai multe ori le-a spus părinţilor ei: „O iubesc pe Maica noastră cea Mare şi vreau să stau în braţele ei”. De mic copil mergea în biserica satului ca să aprindă candelele. Deoarece era mică de statură însă, din pricina vârstei, nu ajungea la candele şi folosea o scară. Atunci i s-a arătat Maica Domnului şi i-a ţinut scara. Copiliţa a întrebat-o:
      – De ce ai venit să-mi ţii scara?
      – Dacă nu aş fi ţinut-o, copilul meu, să ştii că de multe ori ai fi căzut.
      Ascultă, continuă părintele Teodosie, şi altă întâmplare. Când mama ei a adormit, Bătrâna Pelaghia era pe atunci de 12 ani, o fetiţă. Mama ei a fost o femeie sfântă, avea duhovnic şi cu multă bucurie şi-a predat copilul lui Hristos şi Maicii Domnului. Înainte să moară, a venit Maica Domnului s-o viziteze. Atunci femeia i-a spus: „Preasfânta mea Stăpână, ce se va întâmpla cu Ecaterina, care este încă un mic copil? Lasă-mă încă să mai trăiesc ca să o cresc, şi după aceea, ia-mă!”
      – Pe Ecaterina ta, îi răspunse Maica Domnului, să ştii că o voi creşte eu. M-a avut şi mă are de acuma ca mamă a ei de două ori, o voi îngriji ca şi tine, ba încă chiar mai bine.
      Într-adevăr, mama Ecaterinei a murit, iar Preasfânta Stăpână a luat-o pe copilă în paza ei. La Crăciun, pe când trăia încă, mama Ecaterinei obişnuia să îi facă daruri şi mâncare bună. Acelaşi lucru îl făcea şi Maica Domnului. Pe o farfurie rotundă îi punea adesea dulciuri, mâncare bună şi alte daruri. Toate acestea în chip minunat. Înainte să devină schivnică, a văzut-o în biserică pe Maica Domnului, care a chemat-o aproape de ea ca să îi arate schima pe care o va lua. Pe atunci sora de mănăstire Ecaterina a văzut schima şi s-a uimit foarte tare, deoarece schima era plină de lumină dumnezeiască şi cerească.
      – O, Preasfânta mea Stăpână, zise Ecaterina, dă-mi îndată darul acesta!
      – Nu încă, dar ţi-o voi da peste şase luni, a zis Maica Domnului.
      Şi într-adevăr, duhovnicul a chemat-o şi după şase luni i-a dat schima cea îngerească şi dumnezeiască. După ce a luat marea şi îngereasca schimă, făcea mii de metanii şi spunea lui Hristos plângând: „Hristoase al meu, eu sunt o copilă foarte săracă, dar îţi făgăduiesc să fac tot ce pot ca să-ţi fie pe plac. Dar vreau ca şi tu, Hristoase al meu, să-mi dai trei harisme. Întâi, să-i văd pe bărbaţi ca pe nişte urşi, nici să nu mă smintesc de ei şi nici eu să nu îi smintesc pe dânşii. A doua, să am rugăciunea inimii şi să fiu împreună cu Tine zi şi noapte, neîncetat. Şi a treia, să nu mă întind deloc pe pat.” Aşa se face că nu s-a mai întins pe pat de la vârsta de 16 ani până la cea de 76. Când şi-a terminat rugăciunea aceasta, Domnul a coborât şi i-a spus: „Copilul meu, Pelaghia, tot ce mi-ai cerut, de astăzi vei avea”. Şi într-adevăr, ce lupte a făcut, ce ispite şi bătăi a răbdat de la demoni, dar şi ce mângâieri duhovniceşti a avut! În fiecare seară avea împreună cu ea trei sfinţi: pe Sfântul Mare Mucenic Gheorghe, pe Sfântul Mare Mucenic Dimitrie şi pe Sfântul Tămăduitor Pantelimon.
      Acum să-ţi spun cum a primit din belşug harul Sfântului Duh, pentru că atunci când intram în chilia ei, întotdeauna aceasta era plină de bună mireasmă duhovnicească. Eu mi-am dat seama că această mireasmă provenea de la însăşi maica, dar nu am îndrăznit să-i spun ceva. Mă cunoşteam cu ea de mai bine de şase ani. Ea a început să aibă încredere în mine şi să-mi spună mai multe din lucrurile de taină ale vieţii ei. Mă duceam la mănăstirea ei de la Tesalonic de patru ori pe an. Mă considera copilul ei duhovnicesc, iar eu o numeam mama mea.
      – Ce este asta ce răspândeşte bună mireasmă în chilia ta, maică? am întrebat-o.
      – Uite, copilaşul meu, am aici nişte tămâie.
      Tămâie însă ea nu ardea şi n-am văzut în chilie nici scrum şi, de fapt, nici tămâie. I-am spus atunci:
      – Maică, sunt de atâţia ani împreună cu tine şi te iubesc ca pe mama mea. Acum am îndrăzneală ca un fiu al tău duhovnicesc şi te rog să nu-mi ascunzi nimic. De unde vine această mireasmă şi cum ai dobândit-o?
      A râs, a stat puţin pe gânduri, şi-a acoperit faţa cu broboada şi mi-a spus:
      – Nu vreau să-ţi spun, fiindcă mă tem să nu o pierd.
      Era o monahie foarte smerită, a fost şi stareţă şi avea treisprezece uceniţe în vremea aceea. După multe stăruinţe şi răbdare din partea mea, mi-a spus:
      – Ascultă, copilul meu, mai demult a trecut pe aici un teolog şi a predicat. Atunci mi-a spus: „Dacă nu dobândim harul Sfântului Duh, n-am făcut nimic în viaţă”. Atunci eu am început s-o rog pe Maica Domnului să-mi trimită în mod simţit pe Sfântul Duh, fără întreruperi sau scăderi. Într-o zi, după dumnezeiasca Liturghie, am intrat în Sfântul Altar (avea citită rugăciune pentru aceasta de către arhiereu), ca să aranjez anumite lucruri. Atunci am văzut înăuntru o pasăre. „Cum de pătrunsese această pasăre în Sfântul Altar?”, mă gândeam. „Nu cumva să facă vreo stricăciune.” Şi astfel, gândindu-mă, am încercat să o prind cu mâinile şi să o dau afară. După puţin, văd că pasărea zboară şi se aşază tocmai pe Sfântul Potir şi intră înăuntru. Mi-am dat seama atunci despre ce fel de pasăre era vorba. Dar această întâmplare mai presus de fire mi-a dat o asemenea bucurie, încât numai eu pot să cunosc în întregime măreţia ei. După puţin timp, pasărea a ieşit din Sfântul Potir şi s-a aşezat pe umărul meu. După aceea, pasărea a intrat în gura mea, a pătruns în inimă, şi de atunci o simt că a rămas acolo.
      – Şi acum poţi vorbi cu Dumnezeu în orice moment vrei?
      – Da, aşa cum vorbesc cu tine, mi-a zis ea, tot aşa vorbesc şi cu Dumnezeu. Îi spun şi Îi cer tot ce vreau şi, potrivit cu folosul sufletelor noastre, Domnul mă aude şi îmi face voia. Dar ce război îmi duceau demonii în fiecare zi, nu pot să descriu! Mă trăgeau de haine, îmi aruncau şiragul de metanii departe, mă loveau, încercau să împiedice rugăciunea inimii, iar alteori strigau furioşi: „Ne-ai înnebunit, ne-ai înnebunit…”.
      De multe ori, continuă să istorisească părintele Teodosie, în timpul nopţii cobora din cer ca un stâlp luminos de foc şi strălucea în chilia ei. În mijlocul acelei lumini uneori se arăta Hristos, Care cobora la ea şi o binecuvânta. Uceniţele ei au întrebat-o:
      – Ce lumină era aceea care se vedea noaptea în chilia ta?
      Iar ea le-a răspuns cu smerenie:
      – Nu a fost nimic, mi-a căzut ceva pe jos şi am aprins lanterna ca să găsesc.
      Când mama monahiei Evsevia era pe moarte, s-a petrecut următoarea întâmplare. Maica Pelaghia a chemat-o la ea pe monahia Evsevia şi i-a spus:
      – Ieri seară am văzut îngerii coborând la voi în sat şi stând deasupra casei tale. Am văzut că au luat sufletul mamei tale şi l-au dus la tronul lui Dumnezeu. Mama ta, să ştii că este foarte bine, aşezată în rai, împreună cu Hristos, şi nu trebuie să te întristezi deloc. Dimpotrivă, să te bucuri, pentru că şi ea se roagă acum pentru noi. Scopul pentru care a venit pe pământ a fost împlinit, adică să stea acum de-a dreapta Celui Preaînalt.
      Dimineaţa au dat telefon de acasă şi au înştiinţat-o pe monahia Evsevia că mama ei murise.
      Ori de câte ori veneam, părinte Damaschin, în chilia maicii Pelaghia, totul era plin de bună mireasmă, cum ţi-am mai spus. Odată discutam împreună cu ea şi, după ce am terminat, am zis şi eu înlăuntrul meu cu gândul: „Sfinte Ierarhe Nectarie, soleşte pentru noi!”. În această clipă, ea a zâmbit. I-am spus:
      – De ce râzi?
      – Pe care sfânt l-ai chemat ca să se roage pentru noi?
      – Eu ştiu pe care sfânt l-am rugat, dar tu să-mi spui ce ai văzut şi cum ai aflat că m-am rugat la un oarecare sfânt?
      – Ascultă, copilaşul meu, atunci când ai spus în taină rugăciunea ta, l-am văzut pe Sfântul Nectarie ridicându-şi mâinile şi rugându-se lui Hristos pentru noi.
      Într-unul din numeroasele pelerinaje pe care le-a făcut la Sfintele Locuri, s-a dus şi la Mănăstirea Sfântului Gheorghe Hozevitul. A luat atunci o lumânare şi a vrut să o pună în sfeşnic. În clipa aceea, a văzut încă o mână omenească care împreună cu a ei a luat lumânarea şi a aşezat-o în sfeşnic. Acelaşi lucru l-a văzut şi o altă monahie care era acolo şi care n-a vrut s-o mai lase în nici un chip să plece. I-a spus: „Mâna lui Hristos a venit şi ţi-a luat lumânarea din mână ca s-o aprindă. Dar ce fel de om eşti tu, maică? Rămâi împreună cu noi!” Acolo, la mănăstirea Hozeva, fericita maică Pelaghia a rămas de multe ori, pentru că în acel loc Dumnezeu îi descoperea multe taine.
      Ca mirean ce încă eram, am cumpărat odată un autoturism. I-am spus: „Fă, maică, puţină rugăciune, ca să fie o maşină bună, să nu mi se strice pe drumuri şi să mă păzească Dumnezeu de pericole.” Atunci ea a început să-mi descrie maşina: „Este albă, cutare marcă, are cutare icoane înăuntrul ei, ş.a.m.d.”.
      Odată călătoream cu mama mea la o mănăstire. La o curbă, trebuia să schimb caseta pe care noi o ascultam şi cu cealaltă mână să ţin volanul. În mod ciudat, volanul a început să se rotească singur şi să conducă maşina, fără ca eu să înţeleg cum.
      – Ţi-aduci aminte, mi-a spus ulterior maica, atunci când mergeai la cutare mănăstire şi la o anumită curbă te-ai aplecat să schimbi caseta, iar maşina era să părăsească drumul? Te-am văzut cum călătoreşti, am văzut pericolul şi am venit să te ajut.
      Odată a venit un monah care vizitase întreg Sfântul Munte şi niciunde nu-şi găsise loc de odihnă duhovnicească. Apoi a călătorit prin toate insulele Mării Egee, în Dodecanez, în Patmos, şi în cele din urmă a ajuns la Kalimnos. Eu atunci am primit binecuvântare să rămân singur într-o Chilie care se cheamă a Sfintei Treimi şi este în preajma mănăstirii maicii Pelaghia. Părintele Gherasim, un cunoscut de-al meu, mi-a dat telefon să-l ţin pe acest monah acolo, în sihăstria Sfintei Treimi. L-am primit şi, deoarece eu eram mirean, iar acela monah, am făcut ascultare. Aşa că făceam toate treburile casei. Într-o zi i-am spus:
      – Aş vrea să fac o plimbare pe malul mării.
      Dar el s-a împotrivit, zicându-mi:
      – Eu sunt aici responsabil, aşa că nu te las să mergi.
      – Nu te-am adus aici eu ca să-mi fii stareţ şi nici duhovnic, ci dacă vrei să faci pe stareţul, să ştii că plec pe dată la Mănăstirea Sfântului Pantelimon.
      Am plecat, dar înlăuntrul meu eram tulburat. Iau telefonul şi o sun pe maica Pelaghia. Fără să apuc eu să zic ceva, mi-a spus ea toată păţania şi că mi s-a întâmplat aceasta, deoarece n-am întrebat-o, ca să aflu care e voia lui Dumnezeu. Mi-a spus, aşadar, că nu era voia lui Dumnezeu ca să-l iau pe acel monah la Sfânta Treime. Atunci i-am spus că sunt plin de tulburare. „Bine, mi-a zis ea, închide telefonul şi aşteaptă!”. Ea a început atunci să se roage şi o negrăită bucurie m-a cuprins în întregime în scurt timp. Dar ce putere are rugăciunea ei! Să-i răspundă Dumnezeu la orice lucru cere!
      Altă dată mi-am programat să merg în Kalimnos pe 28 octombrie, atunci când avem zile libere. Mi-am orânduit lucrurile, mi-am luat liber pentru o săptămână de la serviciu şi am hotărât să-mi cumpăr bilet de avion. Era însă cu neputinţă să găsesc un bilet din cauza mulţimii mari de călători. Totuşi, într-o seară, a venit la mine acasă o doamnă de la Biroul de Voiaj al Companiei de Transport Aerian şi mi-a spus: „Du-te acum îndată la Biroul de Voiaj, pentru că s-au găsit biletele tocmai pentru orele şi zilele în care ai cerut!”. Într-adevăr, Dumnezeu a făcut o minune şi, cu rugăciunile maicii Pelaghia, am putut cumpăra biletul de avion ca să mă duc s-o vizitez.
      Am ajuns la mănăstirea ei şi i-am cerut lămuriri pentru modul minunat în care am găsit biletul de avion. Ea a râs, şi-a acoperit faţa cu broboada şi în cele din urmă mi-a spus:
      – Tu ştii că eu mă rog pentru tine. Într-o zi, rugăciunea mi-a spus că Teodor vrea să vină aici. Eu m-am bucurat. Altă dată, când m-am rugat, mi-a spus rugăciunea că Teodor vrea să vină, dar nu găseşte bilet. Atunci m-am dus la Sfinţii Apostoli, care au cutreierat lumea ca să propovăduiască Evanghelia lui Hristos, şi le-am spus: „Sfinţilor Apostoli, care aţi umblat prin toată lumea, nu puteţi să găsiţi un bilet pentru copilul meu, Teodor, ca să vină lângă mine?”. Uite, aşa s-au găsit biletele şi ai putut să vii. Când ai găsit biletul, mi-a zis maica, Hristos m-a înştiinţat iarăşi la rugăciune, şi atunci am aşteptat ca să ajungi.
      Ce să-ţi mai spun, părinte Damaschin, îndrăzneala ei către Dumnezeu, smerenia ei, ce lucruri minunate! Într-o zi, mi-a spus:
      – Să ştii că am văzut astăzi sufletul tău plin de necurăţii, dar m-am rugat şi l-am făcut curat. Nu ai simţit nimic?
      – Maica mea, să ştii că ceva am simţit, o bucurie duhovnicească şi o putere care vine şi acoperă capul meu, şi nu pot să spun nimic despre aceasta. „Cel ce înţelege să înţeleagă…”
      O doamnă evlavioasă cunoscută maicii Pelaghia dorea să ducă în America o icoană a Sfântului Dimitrie ca s-o vândă. Bătrâna Pelaghia însă i-a spus să n-o vândă în America, pentru că acolo catolicii şi protestanţii nu cinstesc icoanele sfinţilor noştri. Doamna aceea a acceptat. Maica a cumpărat ea icoana şi a aşezat-o la închinat în bisericuţa Sfântului Dimitrie, care se află în incinta mănăstirii ei. Această bisericuţă a fost construită cu materiale pe care maica însăşi le-a cărat în spate când era tânără monahie. Atât de mult s-a bucurat Sfântul Dimitrie de această icoană, încât în noaptea aceea i s-a arătat în somn maicii Pelaghia şi i-a spus: „M-ai îndatorat foarte mult cu ceea ce ai făcut. Când sufletul tău va pleca din trup, să ştii că eu voi veni să-l iau şi să-l înfăţişez înaintea lui Dumnezeu, şi să-L rog din adâncul inimii ca să te pună în cel mai bun loc.”
      „Altă dată, mi-a spus maica Pelaghia, au venit doi demoni care m-au bătut atât de mult, încât m-au schilodit, de şchiopătam. Niciodată n-am mâncat atâta bătaie de la demoni ca în acea noapte. Am început să plâng şi, în timp ce plângeam, mi-am ridicat privirile şi am văzut icoana Maicii Domnului: Of, Maica mea, i-am spus, vezi ce mi-au făcut? În clipa aceea, Maica Domnului a coborât din icoană şi a stat lângă mine. M-a întrebat: Unde te-au lovit, copilul meu, Pelaghia? Şi îndată m-a binecuvântat şi toate durerile au încetat.”
      Odată, duhovnicul mănăstirii, părintele Kiril, s-a îmbolnăvit. El, mai demult, venise în vizită la Sfântul Munte. Aici primise darul Sfântului Duh şi însăşi Maica Domnului l-a povăţuit să meargă în Dodecanez şi să-i sprijine acolo pe creştinii ortodocşi. Aşadar, el a venit în insulele noastre, şi printre primele sale uceniţe au fost maica Pelaghia şi verişoara ei. Atunci când s-a îmbolnăvit, părintele Kiril a fost internat la spitalul din insulă. Maica Pelaghia a făcut rugăciune pentru el cu şiragul de metanii în acea seară. În clipele în care făcea rugăciunea cu şiragul de metanii, a văzut că boabele se transformau în flori bine mirositoare. Îndată a apărut şi îngerul Domnului şi i-a spus: „Ia aceste flori şi du-le la duhovnicul tău la spital!”. El a primit florile şi s-a minunat de întâmplarea aceasta.
      Acolo unde se află mănăstirea maicii Pelaghia este o zonă de deşert şi lipsită de apă, astfel încât nu creşte aproape nimic. Odată, maica dorea să mănânce vinete. Şi-a luat şiragul de metanii şi a început să se roage Sfântului Gheorghe, strigându-l: „Hei, tu, Sfinte Gheorghe, n-ai putea, tu cu calul tău cu care alergi peste tot să-mi găseşti nişte vinete? Sunt de atâtea zile nemâncată şi aş vrea să mănânc vinete.” O femeie din satul vecin, care avea în grădina ei vinete, a auzit atunci o voce bărbătească puternică strigându-i la ureche: „Strânge vinetele şi du-le repede la maica Pelaghia de la mănăstire!”. Într-adevăr, femeia a luat vinetele şi le-a pus la picioarele maicii, fiind în mod vădit nedumerită. A întrebat-o:
      – Cine a fost bărbatul acela care a venit şi mi-a poruncit, fără ca să-l văd, să-ţi aduc vinetele, Maică Stareţă?
      – Nu ştiu, nu ştiu, ce-mi tot spui, copilul meu, a zis Stareţa. Nu ştiu cine te-a înştiinţat ca să le-aduci.
      Astfel de întâmplări din viaţa ei, părinte Damaschin, sunt nenumărate. Nici nu pot să mi le-aduc aminte pe toate. Multe le-am scris deja şi poate că se vor tipări vreodată dimpreună cu sfânta ei viaţă acolo, la mănăstirea Maicii Domnului Eleusa din Kalimnos. Înainte de sfârşitul vieţii ei pământeşti, Dumnezeu a îngăduit să aibă şi un atac cerebral, pentru ca ea să strălucească şi mai mult în slava cea cerească.
      – Simţiţi prezenţa ei lângă dumneavoastră şi după adormirea ei, părinte Teodosie?
      – Da, şi în mod foarte regulat. O chem în rugăciunile mele şi îi simt ajutorul. Ea este adevărata mea mamă, şi chiar mai mult decât o mamă. Dumnezeu nu caută la faţă. După măsura în care ne nevoim, ne dă şi darurile sale duhovniceşti. Gherontisa Pelaghia a avut multă răbdare în întristări şi în ispite. A dus lupte pline de biruinţă împotriva demonilor. Li s-a împotrivit cu un cuget foarte bărbătesc. Rugăciunea ei pentru lume era neîncetată. În loc să doarmă pe pat, stătea câte două-trei ore pe noapte pe un scaun ca să se odihnească puţin, iar restul orelor se ruga neîncetat. Hristos şi ea erau una. Se săvârşise o unire ipostatică între Ziditor şi zidirea Lui prin harul Preasfântului Duh. Odată m-am dus la mănăstirea ei şi nu eram spovedit. Atunci ea mi-a spus:
      – Teodore, Teodore, văd mărăcini în jurul tău.
      – Ce este aceasta ce-mi spui, maică? Vezi pe îngerul meu sau pe diavolul care mă împiedică?
      – Pe amândoi îi văd, copilul meu, mi-a răspuns.
      Oricând voia, maica Pelaghia putea să viziteze Raiul. Avea legături prieteneşti cu toţi sfinţii. Vorbea cu Maica Domnului şi o ruga pentru orice întâmplare din viaţa ei sau a altor oameni. Era unită cu lumea cea cerească. Tot ceea ce cerea de la Hristos, primea. Nu avea nevoie să facă nici o călătorie, mergea cu duhul oriunde voia, oricând dorea şi rămânea oricât timp dorea. S-avem parte cu toţii de rugăciunea ei şi să o rugăm să mijlocească la Domnul pentru mântuirea noastră! Amin. Ca om, Gherontisa Pelaghia s-a născut în 1910 şi a adormit în 1986, la Kalimnos.
      – Părinte Teodosie, vă mulţumesc foarte mult pentru minunatele istorisiri pe care ni le-aţi făcut despre această cuvioasă a Bisericii noastre, maica Pelaghia. Sunt atât de bucuros că Dumnezeu şi în zilele noastre arată sfinţi atât de mari şi bine plăcuţi Lui, mai cu seamă când e vorba de o femeie, adică de un vas mai slab. Slavă lui Dumnezeu pentru toate şi mulţămiri neîncetate Maicii Domnului şi Tatălui ceresc pentru maica Pelaghia pe care a dăruit-o Bisericii ca mijlocitoare! Rugaţi-vă şi pentru noi, părinte Teodosie!
      – Domnul să fie cu voi şi maica Pelaghia să ne ajute cu rugăciunile ei pe toţi!”
      Sursa: Monah Damaschin Grigoriatul, „Povățuiri din Sfântul Munte. Convorbiri cu părinți athoniți contemporani”, pp. 43-58, Editura Sfântul Nectarie, 2009, Arad

      Apreciat de 1 persoană

      • adriandirnescu said, on Iulie 24, 2017 at 3:10 am

        Multumesc si eu, mult folos pentru suflet ! Doamne ajuta !

        Apreciază

      • ioana L. said, on Iulie 24, 2017 at 8:18 pm

        Multumesc frate „el” pentru textul trimis(pe care il stiam). Si inteleg pentru ce este pt.”mangaiere”.As fi vrut sa vorbim(in scris) mai multe….dar cum doresti. De cand a trecut la Domnul duhovnicul meu si, apoi, si parintele Iustin unde mergeam de cate ori aveam nevoie mi-e foarte greu. Desigur citesc foarte mult…acum il recitesc pe Sfantul Siluan Athonitul de care ma folosesc f.mult.Maica Domnului sa te ocroteasca!

        Apreciat de 1 persoană

      • saccsiv said, on Iulie 24, 2017 at 9:03 pm

        ioana L.

        Adresa asta de email pe care o vad este cea corecta? Sau cum sa-ti trimit un mesaj?

        Apreciază

  2. Mihai said, on Iulie 20, 2017 at 3:15 pm

    Scandal și la patriarhia Ierusalimului unde Teofilos este implicat în vânzare de terenuri care au fost în proprietatea Patriarhiei Ierusalimului

    Apreciază

  3. Ionut said, on Iulie 20, 2017 at 3:58 pm

    Mi se pare normal sa se ocupe de pr. Ioan, ca doar a trucat filmul cu episcopul Husilor, care bineinteles, n-are nici o vina. Pai de cine sa se ocupe IPS Teofan, de pr. Ioan sau de episcopul Husilor? Chestiile legate de episcopul Husilor sunt niste prosteli, niste copilarii, nici macar nu stim daca sunt adevarate. In schimb lucrurile legate de pr. Ioan sunt extrem de grave. Va dati seama, sa nu-l mai pomeneasca pe IPS Teofan pentru o biata semnaturica data pe niste hartii? Asa ceva e intolerabil…

    Apreciază

  4. isa said, on Iulie 20, 2017 at 5:16 pm

    Intre timp, in lume se continua lucrarile incepute … „Schimbare istorică la transportul în comun. Pentru prima oară, vom avea card UNIC de transport RATB – METROREX- CFR. Ce prevede documentul semnat de Gabriela Firea și de alți 40 de primari”: http://www.activenews.ro/stiri-locale/Schimbare-istorica-la-transportul-in-comun.-Pentru-prima-oara-vom-avea-card-UNIC-de-transport-RATB-METROREX-CFR.-Ce-prevede-documentul-semnat-de-Gabriela-Firea-si-de-alti-40-de-primari-144809

    Apreciază

  5. STOP RFID ( Viorel Ghica ) said, on Iulie 20, 2017 at 8:16 pm

    Apreciază

  6. johnnydoe said, on Iulie 20, 2017 at 9:50 pm

    Dezinformari din partea Arhiepiscopiei Iasului asupra acestui caz:

    http://stirileprotv.ro/stiri/social/zeci-de-enoriasi-au-facut-scandal-in-curtea-unei-biserici-a-fost-nevoie-de-prezenta-politistilor-si-a-jandarmilor.html

    Citez din articol:

    Preot Ioan Ungureanu, parohul bisericii Schit-Oraseni: “Mitropolitul nostru a semnat niste documente prin care doreste sa faca o unire a religiilor, alte confesiuni fiind numite biserici si pentru ca sa trecem la a savarsi cununii mixte.”

    Preot Marian Timofte, vicar eparhial al Arhiepiscopiei Iasului: „Asa sunt informati ei, ca in Creta s-ar fi semnat ca sa se casatoreasca barbat cu barbat si femeie cu femeie. Asta i-a invatat parintele si ei asta stiu.”

    Apreciază

  7. Raluca said, on Iulie 20, 2017 at 10:05 pm

    Vă mai amintiți de preotul misionar Răzvan Ioan Scurtu de la Spitalul de Obstetrică-Ginecologie „Elena Doamna“ din Iaşi? În urma unei reclamaţii din partea conducerii spitalului (ce coincidență!), el a fost oprit de la slujire şi decăzut din treaptă, fiind acuzat că ar fi încercat să le convingă pe mame să nu îşi vaccineze copiii, să nu avorteze şi să nu mai folosească cardurile bancare. Ce s-a mai întâmplat oare cu acel preot? Asta se petrecea în aprilie 2016..

    Apreciază

  8. Mihai said, on Iulie 21, 2017 at 11:08 am

    De ceva timp in Grecia este un tip pe numele lui Kleomenis ce a pus pe jar ierarhia apostata s.r.l din această țară http://www.romfea.gr/epikairotita-xronika/15947-i-iera-sunodos-gia-ton-autoapokaloumeno-patir-kleomeni
    Sioniști foc și pară din pricina lui https://youtu.be/SXWaQJEt2WI
    Iar cine este acest Kleomenis de i-au pus pe mulți pe jar veți vedea și în filmările din urmat. Link, pintre capetele de acuzare i de aduc: rasism, extremism, homofonie s.a http://trelogiannis.blogspot.ro/2017/07/blog-post_438.html?m=1

    Apreciază

  9. Iuliana said, on Iulie 21, 2017 at 1:51 pm

    off topic:

    Pasi repezi spre nebunia si instrainarea totala.

    REPLIKA – o aplicatie pentru smartphone care ajunge sa devina o replica a ta. Nu doar vorbeste cu tine, in timp invata sa vorbeasca CA TINE, INVATA despre tine si devine „tu”…

    Cateva replici din filmulet:
    „It’s a totally new kind of social media. One that pushes the limits of intimacy between us and our machines.
    But it doesn’t just listen. It LEARNS. The more you tell it, the more it starts to replicate you. It becomes YOU.
    It seems that technology is actually closer to solving the most valuable conversations …it’s easier to have a machine have a conversation with you about your emotions.
    Some people talk for hours to it. In some ways Replika is a better friend than your human friends.”

    Traducere:
    „Este o tehnologie tip social-media cu totul noua. Una care impinge limitele intimitatii dintre noi si masinariile noastre (tehnologia noastra). Nu doar ca te asculta. Ci si INVATA. Cu cat ii spui mai multe despre tine, cu atat mai mult incepe sa te copieze/ sa faca o replica a ta. Astfel incat Replika devine „TU”. Se pare ca tehnologia este de fapt mai aproape de a rezolva cele mai multe conversatii si interactiuni valoroase ale noastre. … este mai usor sa ai o conversatie cu o masinarie despre emotiile tale. Unii oameni vorbesc cu ea (Replika) ore intregi. Intr-un fel, Replika este un prieten mult mai bun decat prietenii-oameni pe care ii ai”…

    Bunul Dumnezeu sa ne fereasca de asa ceva!

    Apreciat de 1 persoană

    • valentin said, on Iulie 21, 2017 at 3:18 pm

      si diavolul poate sa imite

      Apreciază

      • Iuliana said, on Iulie 21, 2017 at 11:51 pm

        cu adevarat… poate tocmai de aceea se si numeste „Replika”…
        ca va fi din ce in ce mai straniu si nefiresc…da. o „imitatie” a Creatiei lui Dumnezeu.

        Maicuta Domnului sa ne intareasca prin rugaciunile ei!

        si dincolo de uimire si consternare pentr cele se abia se ivesc si vor urma (!!!) datoria noastra de crestini insa, cred ca este sa ne rugam pentru toti… asa tehnologizati//we are ONE// cum vor alege sa fie.
        „Cei credinciosi pentru cei chemati sa ne rugam”… si bunul Dumnezeu pe toti ne cheama, zilnic, cate un pic! Doar ne nu am fi surzi si muti…

        Apreciază

    • Riko said, on Iulie 22, 2017 at 12:04 am

      Interesanta idee. Dar ma astept sa fie destul de jalnica. Ar putea fi o buna sursa de spionaj a utilizatorilor.

      Apreciază

      • NIMENI said, on Iulie 22, 2017 at 5:13 pm

        Riko,
        Asta e scopul, sa „versi” tot ce ai in suflet la „aplicatie” iar „aplicatia” te va ajuta!

        Apreciază

  10. elena adriana said, on Iulie 21, 2017 at 4:34 pm

    Cum putem sa-l ajutam pe parintele IOAN UNGUREANU ?
    ce i se poate intampla acum daca slujeste in continuare?
    Si ceilalti parinti ” caterisiti” slujesc dar oarecum mai in taina…
    Multumim fratelui El ca mai da cate un semn de viata …ne lipsesc mult invataturile sale .
    Sarea si piperul…care ne trezeau la adevar .
    Vreau sa-l rog pe fratele „el „sa -mi spuna ce parere are despre SFINTELE LITURGHII,slujite de preotii pomenitori in asa zisele biserici papistase ,anglicane ,evanghelice ..sau de care or mai fi ,Acest lucru se intampla de zeci de ani in dispora ….si acum ..cu ocazia luptei care a inceput impotriva ereziei…ne trezim si noi cei care ..traim departe de tara …pentru pacatele noasre …
    Ba chiar folosirea acestor spatii penru care se plateste chirie …vrea sa para o bunavionta a ereticilor fata de ortodocsi..adica ne fac favoruri…asa spun arhierei nostrii….DOAMNE ..NU NE LASA ….PE NOI PACATOSII….

    Apreciază

    • Mihai said, on Iulie 21, 2017 at 10:01 pm

      Elena Adriana și noua ne cam este dor de fratele El, și apropo de rătăciții la care ai făcut referire, de la aceștia nu trebuie acceptat nimic

      Apreciază

  11. Fratele Mihail said, on Iulie 21, 2017 at 9:57 pm

    Alte acuzații de homosexualitate la încă 3 ierarhi din B.O.R.

    http://www.comisarul.ro/articol/explodeaza-bor-inca-trei-nume-doi-arhiepiscopi-si-_898727.html

    Apreciază

    • Nicoleta said, on Iulie 22, 2017 at 2:08 pm

      Cel fără de prihană să arunce primul cu piatra. Ce vă mai place să atacați Biserica…, fără ca măcar să știți dacă este adevărat… Aveți grijă să nu cădeți și voi, „drepților”!…

      Apreciază

      • Mihai said, on Iulie 23, 2017 at 2:42 pm

        Nicoleta, nu Biserica ci intruși din ea cu fațetă de ,,episcopi” hai că să nu le amestecam, intradevar că presa jegoasă profita de conjunctură pt a ataca Biserica, pt că este plătită știm noi de cine

        Apreciază

  12. […] si comentariul cititoarei Iuliana: REPLIKA – o aplicatie pentru smartphone care ajunge sa devina o replica a ta. Nu doar vorbeste […]

    Apreciază

  13. ioana L. said, on Iulie 25, 2017 at 7:18 pm

    Frate Vasile, da, este corecta adresa de email.

    Apreciază

  14. ioana L. said, on August 8, 2017 at 10:42 am

    Frate „el”, de ziua internationala a pisicilor (trebuia sa fie si o zi a lor) ii strang labuta lui Iliutza si ii doresc zile multe si frumoase alaturi de tine.

    Apreciază


Vă rog să comentați decent, în duhul Ortodoxiei! Responsabilitatea juridică pentru conţinutul comentariilor dvs. vă revine în exclusivitate.

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: