Saccsiv – Weblog

DESPRE GRIJILE VIETII (Matei VI, 22-33) / Sfantul Paisie Aghioritul: SIMPLIFICATI-VA VIATA / Cu atat mai mult cu cat VINE ANTIHRISTUL

Posted in Uncategorized by saccsiv on Iunie 25, 2017

Imagini pentru duminica a 3 a dupa rusalii

Ni se tot spune de doua mii de ani:

 

Zis-a Domnul către dânşii: luminătorul trupului este ochiul; dacă va fi ochiul tău curat, tot trupul tău va fi luminat; iar dacă ochiul tău va fi rău, tot trupul tău va fi întunecat. Deci, dacă lumina, care este în tine, este întuneric, cu cât mai mult va fi întunericul! Nimeni nu poate să slujească la doi domni, căci sau pe unul va urâ şi pe altul va iubi, sau după unul se va ţine şi de celălalt nu va avea grijă; nu puteţi să slujiţi lui Dumnezeu şi lui Mamona. Drept aceea vă spun vouă: să nu vă îngrijiţi pentru viaţa voastră gândind ce veţi mânca, ori ce veţi bea; nici pentru trupul vostru cu ce vă veţi îmbrăca. Oare, nu este viaţa mai mult decât hrana, şi trupul, decât îmbrăcămintea? Uitaţi-vă la păsările cerului, că nu seamănă, nici nu seceră, nici nu adună în hambare, şi Tatăl vostru cel ceresc le hrăneşte. Au nu sunteţi voi cu mult mai presus decât ele? Şi cine dintre voi, oricât şi-ar pune el mintea, poate să-şi adauge la statura sa un cot? Iar de îmbrăcăminte ce vă îngrijiţi? Luaţi seama la crinii câmpului cum cresc: nu se ostenesc, nici nu torc, şi totuşi vă spun vouă că nici Solomon, în toată mărirea sa, nu s-a îmbrăcat ca unul dintre ei. Iar dacă iarba câmpului, care astăzi este şi mâine se aruncă în cuptor, Dumnezeu în acest fel o îmbracă, oare, nu cu mult mai mult pe voi, o puţin credincioşilor? Deci, să nu duceţi grijă zicând: ce vom mânca, sau ce vom bea, sau cu ce ne vom îmbrăca! Că toate acestea le caută păgânii; doar ştie Tatăl vostru cel ceresc că aveţi nevoie de toate acestea. Ci căutaţi mai întâi împărăţia lui Dumnezeu şi dreptatea Lui, şi toate acestea se vor adăuga vouă.

 

Si ni se spune degeaba. Ca de aia se bulucesc crestinii sa nu rateze nici un carton cu cip sau vaccin de ultima ora care le “salveaza” viata sau orice altceva le mai ofera un sistem satanic care de fapt le vrea raul.

Iata si ce putem citi in articolul Simplificaţi-vă viaţa!, Cuviosul Paisie Aghioritul de pe Sfantul Munte Athos:

“Cu cât oamenii se îndepărtează mai mult de viaţa cea simplă, firească şi înaintează spre lux, cu atât creşte şi neliniştea din ei. Şi cu cât se îndepărtează mai mult de Dumnezeu, este firesc să nu afle nicăieri odihna. De aceea umblă neliniştiţi chiar şi împrejurul lumii – precum cureaua maşinii împrejurul roţii nebune – pentru că în toată planeta noastră nu încape multa lor linişte. Din traiul cel bun lumesc, din fericirea lumească iese stresul lumesc. Educaţia exterioară cu stres duce în fiecare zi sute de oameni (chiar şi copii mici) la psihanalize şi la psihiatri şi construieşte mereu spitale de boli psihice şi instruieşte psihiatrii, dintre care mulţi nici în Dumnezeu nu cred, nici existenţa sufletului nu o primesc. Prin urmare, cum este cu putinţă ca aceşti oameni să ajute suflete, când ei înşişi sunt plini de nelinişte? Cum este cu putinţă ca omul să mângâie cu adevărat, dacă nu crede în Dumnezeu şi în viaţa cea adevărată, cea de după moarte, cea veşnică? Când omul prinde sensul cel mai adânc al vieţii celei adevărate, i se îndepărtează toată neliniştea şi-i vine mângâierea dumnezeiască, şi astfel se vindecă. Dacă ar fi mers cineva la spitalul sau cabinetul de boli psihice şi le-ar fi citit bolnavilor pe Avva Isaac, s-ar fi făcut bine toţi cei ce ar fi crezut în Dumnezeu, pentru că ar fi cunoscut sensul cel mai adânc al vieţii.

Oamenii încearcă să se liniştească cu calmante sau cu teorii yoga, şi nu vor adevărata linişte, care vine atunci când se smereşte omul şi care aduce mângâierea dumnezeiască înlăuntrul lor. Şi turiştii care vin din ţări străine şi umblă pe drumuri, prin soare, căldură, praf, prin atâta zăpuşeală, gândeşte-te cât suferă! Ce silă, ce apăsare sufletească au, de ajung să socoată destindere această chinuială exterioară! Cât sunt de izgoniţi de ei înşişi, de ajung să socoată această chinuială drept odihnă!

Când vedem un om cu o nelinişte mare, cu mâhnire şi supărare, deşi le are pe toate – nu-i lipseşte nimic – atunci să ştim că-i lipseşte Dumnezeu. În cele din urmă, oamenii sunt chinuiţi şi de bogăţie, pentru că bunurile lumeşti nu-i împlinesc sufleteşte; suferă de un chin îndoit. Cunosc oameni bogaţi care au de toate şi nu au copii, şi tot se chinuiesc. Se plictisesc de somn, se plictisesc de plimbări, sunt chinuiţi de toate. “În regulă”, îi zic unuia, “dacă ai timp liber, fă-ţi cele duhovniceşti. Citeşte un Ceas, citeşte puţin din Evanghelie”. “Nu pot”, îmi spune. “Fă un bine, du-te la un spital şi mângâie un bolnav”. “Cum să merg până acolo?, îmi răspunde. “Şi de ce să fac aceasta?”. “Du-te şi ajută vreun sărac de prin vecini”. “Nu, nu mă mulţumeşte nici aceasta”, spune. Să aibă timp liber, să aibă o grămada de case, să aibă toate bunătăţile şi să se chinuiască! Ştiţi câţi astfel de oameni există? Şi se chinuiesc până ce li se strâmbă mintea? Înfricoşător! Şi dacă nici nu lucrează, ci îşi trag veniturile numai din averile lor, atunci sunt cei mai chinuiţi oameni. Dacă ar avea cel puţin un serviciu, ar fi mai bine.

Viaţa de astăzi e alergătură, este un iad

Oamenii se grăbesc şi aleargă mereu. La ora cutare trebuie să se afle aici, la cealaltă acolo, şi aşa mai departe. Şi ca să nu uite ce au de făcut, şi le notează pe toate. Cu atâta alergătura, tot este bine ca îşi mai amintesc cum îi cheamă… Nici pe ei înşişi nu se cunosc. Dar cum să se cunoască? Se poate să te oglindeşti în apă tulbure? Dumnezeu să mă ierte, dar lumea a ajuns un adevărat spital de nebuni. Oamenii nu se gândesc la cealaltă viaţă, ci cer numai aici mai multe bunuri materiale. De aceea nu află linişte şi aleargă mereu.

Bine că există viaţa de dincolo. Dacă oamenii ar fi trăit veşnic în viaţa aceasta, nu ar fi existat un iad mai mare, dat fiind felul în care şi-au făcut ei viaţa. Cu neliniştea asta de acum, dacă ar fi trăit 800-900 de ani, ca în vremea lui Noe, ar fi trăit un mare iad. “Zilele anilor noştri şaptezeci de ani, iar de vor fi în putere, optzeci de ani; şi ce este mai mult decât aceştia, osteneala şi durere.” (Ps.89, 10-11). Şaptezeci de ani sunt de ajuns ca oamenii să-şi căpătuiască copiii.

Într-o zi a trecut pe la coliba mea un medic care trăieşte în America şi mi-a spus despre viaţa de acolo. Lucrează toată ziua. Fiecare membru al familiei trebuie să aibă maşina sa. Apoi acasă, pentru ca fiecare să se mişte liber, trebuie să aibă patru televizoare. Lucrează şi se ostenesc ca să scoată bani mulţi, ca sa spună că sunt aranjaţi şi fericiţi. Dar ce legătură au toate astea cu fericirea? O astfel de viaţă plină de nelinişte şi într-o neîncetată alergătură (după bani) nu înseamnă fericirea, ci este un iad. Ce să faci cu viaţa într-un astfel de stres? Dacă ar fi trebuit ca întreaga lume să trăiască o astfel de viaţă, eu nu aş fi voit-o. Dacă Dumnezeu le-ar fi zis acestor oameni: “Nu vă pedepsesc pentru viaţa ce o trăiţi, însă vă voi lăsa să trăiţi veşnic în acest fel”, asta pentru mine ar fi fost un mare iad.

De aceea, mulţi oameni nu pot răbda să trăiască în astfel de condiţii şi ies afară în aer liber, fără direcţie şi scop. Se adună în grupuri şi merg în afara oraşelor, în mijlocul naturii, unii ca să facă gimnastică, iar alţii pentru altceva. Mi s-a spus despre unii că ies în aer liber şi aleargă, ori se suie pe munţi până la înălţimea de 6000 de metri. Îşi ţin răsuflarea, apoi o lasă, şi iarăşi inspiră adânc… Lucruri de nimic. Aceasta arată că inima lor este strivită de nelinişte şi caută o ieşire. Am spus unuia dintre aceştia: “Voi săpaţi o groapă, o măriţi, vă minunaţi de groapa ce aţi făcut-o şi… săriţi în ea, prăvălindu-vă în jos, în timp ce noi [creştinii] săpăm groapa, dar aflăm metale preţioase. Nevoinţa noastră are rost, fiindcă se face pentru ceva mai înalt.“

Simplificaţi-vă viaţa!

Mirenii spun: “Fericiţi sunt cei care trăiesc în palate şi au toate înlesnirile”. Dar însă fericiţi sunt cei care au izbutit să-şi simplifice viaţa şi s-au eliberat din laţul acestui progres lumesc al multelor înlesniri, sau mai degrabă al multelor greutăţi, şi au scăpat de acest stres înfricoşător al vremii noastre de azi. Dacă omul nu îşi simplifică viaţa, se chinuieşte, în timp ce simplificând-o nu va avea acest stres.

Odată, la Sinai un german i-a spus unui copil de beduin, care era foarte deştept: “Tu eşti deştept, poţi învăţa carte”. “Şi după aceea?”, îl întrebă copilul. “După aceea o să devii mecanic”. “Şi după aceea?”. “După aceea iţi vei deschide un atelier de reparat maşini”. “Şi după aceea?”. “După aceea o să-l măreşti”. “Si după aceea?”. “După aceea vei lua şi pe alţii să lucreze şi vei avea mult personal”. “Adică, ii spune, să am eu durere de cap, apoi să dau şi altuia durere de cap, şi după aceea altuia? Nu este mai bine acum, când nu am nicio durere de cap?” Cea mai mare durere de cap vine din gândurile acestea: “Să facem aceasta, să facem cealaltă”. Dacă gândurile ar fi duhovniceşti, cel ce le are ar simţi mângâiere duhovnicească şi nu ar avea durere de cap.

Încă şi la mireni insist mult asupra simplităţii, pentru ca multe din cele ce se fac nu sunt de trebuinţă şi îi mănâncă stresul. Le vorbesc de cumpătare şi nevoinţă. Strig mereu: “Simplificaţi-vă viaţa, şi stresul va fugi“. Cele mai multe divorţuri de aici pornesc. Oamenii au de făcut multe treburi, multe lucruri şi astfel se ameţesc. Lucrează amândoi, tata şi mama, şi îşi lasă copiii de izbelişte. Osteneală, nervi – din probleme mici, scandaluri mari – apoi, divorţ fără justificare. Acolo ajung. Dar dacă şi-ar simplifica puţin viata, ar fi şi odihniţi, şi veseli. Acest stres este o catastrofă.

Odată mă aflam într-o casă foarte luxoasă. Discutând cu stăpânii ei, aceştia mi-au zis: „Noi trăim în rai, în timp ce alţi oameni duc lipsă”. “Trăiţi în iad”, le spun. “Nebune, în noaptea aceasta…”, a spus Dumnezeu bogatului. Dacă Hristos m-ar întreba: “Unde vrei să trăieşti, într-o puşcărie sau într-o casă ca aceasta?”, eu aş răspunde: “Într-o puşcărie întunecată”, pentru că puşcăria m-ar ajuta. Mi-ar aminti de Hristos, de sfinţii mucenici, mi-ar aminti de pustnicii care au stat în crăpăturile pământului, mi-ar aminti de călugărie. Puşcăria ar semăna puţin şi cu chilia mea, şi m-aş bucura. Dar casa voastră de ce mi-ar aduce aminte şi la ce m-ar ajuta? De aceea puşcăriile mă odihnesc mai mult decât un salon lumesc, dar şi decât o chilie frumoasă a unui monah. De mii de ori aş prefera să stau în puşcărie, decât într-o astfel de casă.

Odată, fiind găzduit în casa unui prieten din Atena, gazda m-a rugat să primesc un creştin înainte de a se lumina de ziuă, deoarece în altă vreme a zilei acela nu putea. Aşadar, acel om a venit bucuros şi slăvind neîncetat pe Dumnezeu. Avea multă smerenie şi simplitate şi-mi cerea să mă rog pentru familia lui. Fratele acesta era cam pe la 38 de ani şi avea şapte copii. Împreună cu familia lui mai stăteau şi cei doi părinţi ai săi; în total unsprezece suflete, care locuiau împreună într-o singură cameră. Îmi spunea cu toată simplitatea pe care o avea: “Camera ne încape numai atunci când stăm în picioare, dar când trebuie să ne culcăm nu ne mai încape, este puţin strâmtă. Dar, slavă lui Dumnezeu, acum am făcut un adăpost pentru bucătărie şi am rezolvat-o. Părinte, noi cel puţin avem un acoperiş deasupra capului, în timp ce alţii stau sub cerul liber”. Lucra ca tocilar. Locuia în Atena şi plecă înainte de a se lumina de ziuă ca să ajungă la Pireu, unde lucra. Din pricina statului în picioare şi a multelor drumuri avea varice, care îl deranjau, însă multa lui dragoste pentru familie îl făcea să uite durerile şi suferinţele. Mai ales se prihănea pe sine mereu şi spunea ca nu are dragoste, pentru că nu face fapte bune cum se cuvine unui creştin şi lăuda pe femeia sa că face fapte bune, pentru că pe lângă copiii şi socrii săi, de care avea grijă, mergea şi lua lucrurile bătrânilor din vecinătate, pe care le spăla; le punea acestora casele în rânduială şi le făcea şi câte o supă. Pe faţa acestui bun creştin se putea vedea zugrăvit harul dumnezeiesc. Avea înlăuntrul său pe Hristos şi era plin de bucurie, iar camera sa era plină de bucurie paradisiacă. În timp ce aceia care nu au înlăuntrul lor pe Hristos sunt plini de nelinişte. Chiar şi numai doi oameni dintre aceştia să fie, nu încap nici în unsprezece camere. Pe când acei unsprezece oameni, care aveau pe Hristos în ei, încăpeau într-o singură cameră.

Chiar şi pe unii oameni duhovniceşti îi vezi că nu încap, oricât loc ar avea, fiindcă înlăuntrul lor n-a intrat în întregime Hristos. Dacă femeile ce au trăit în Farasa ar fi văzut luxul care exista azi, chiar şi în mănăstiri, ar fi zis: “Va arunca Dumnezeu foc să ne ardă! Ne va părăsi Dumnezeu”. Acelea îşi făceau treburile taca-taca. Dis-de-dimineaţă trebuia să scoată caprele la păscut, apoi să deretice casa. După aceea, mergeau la bisericuţele din împrejurimi ori se adunau prin peşteri, unde vreuna, care ştia puţină carte, citea Sinaxarul cu Sfântul zilei. Pe urmă dă-i la metanii; rosteau apoi şi rugăciunea: “Doamne Iisuse…”. Şi lucrau, şi se osteneau. Femeia trebuia să ştie să coasă toate hainele casei. Şi pe atunci le cosea cu mâna. Maşini de cusut erau puţine, şi acelea numai în oraşe; în sate nu existau. În Farasa exista numai o singură maşină de cusut. Coseau încă şi hainele bărbaţilor lor, care erau mai comode decât cele de astăzi; iar ciorapii ii împleteau cu mâna. Aveau gust, tragere de inimă, şi le mai rămânea şi timp, fiindcă ele pe toate le făceau simple. Femeile din Farasa nu se uitau la amănunte. Trăiau bucuria călugăriei. Şi dacă, de pildă, pătura nu era bine întinsă şi atârna puţin într-o parte, şi i-ai fi spus: “Îndreaptă pătura!”, ea ţi-ar fi răspuns: “Te împiedică la rugăciune?”.
Oamenii de astăzi nu cunosc această bucurie a călugăriei. Ei cred că nu trebuie să trăieşti în lipsă, ca să nu te chinuieşti. Dacă oamenii ar gândi puţin mai călugăreşte, dacă ar trăi mai simplu, ar fi liniştiţi. Acum se chinuiesc, pentru că au în sufletul lor nelinişte şi deznădejde. “Cutare a reuşit în viaţă fiindcă şi-a făcut două blocuri de locuinţe sau pentru că a învăţat cinci limbi etc. Iar eu nu am nici un apartament şi nu ştiu nicio limba străină. Oh, sunt pierdut!”. Unul are o maşină şi începe: “Cutare are una mai bună. Să-mi iau şi eu”. Ia una mai bună, însă tot nu se bucură de ea, pentru că altul are una încă şi mai bună. Şi ia pe cea încă şi mai bună, dar după aceasta află că unii au avioane personale şi iar se chinuieşte. Nu se mai opresc. În timp ce unul nu are maşină slăveşte pe Dumnezeu şi se bucură. “Slava lui Dumnezeu, spune, nu-i nimic ca n-am maşină. Am în schimb picioare sănătoase şi pot merge. Câţi oameni nu sunt cu picioarele tăiate şi nu se pot sluji pe sine, nu pot ieşi la plimbare, ci le trebuie un om să-i slujească, în timp ce eu am picioarele mele!”. Şi un şchiop se bucura când spune: “Alţii sunt lipsiţi de amândouă picioarele!”.

Nemulţumirea şi nesaţiul sunt un rău mare. Cel robit bunurilor materiale este stăpânit mereu de mâhnire şi de nelinişte, pentru că pe de o parte tremură ca să nu piardă cele materiale, iar pe de alta parte ca să nu i se ia sufletul. Într-o zi a venit un bogat din Atena şi mi-a spus: “Părinte, am pierdut legătura cu fiii mei; mi-am pierdut copiii!”. “Câţi copii ai?”, îl întreb. “Doi”, îmi răspunde. “I-am crescut cu lapte de pasăre. Tot ce au vrut au avut! Chiar şi maşină le-am luat.” Din discuţie reieşea că şi el avea maşina lui, şi femeia sa pe a ei, şi copiii lui pe a lor. “Binecuvântatu-le, i-am spus, tu în loc să-ţi micşorezi problemele, le-ai mărit. Acum ai nevoie de un garaj mare pentru maşini, de un mecanic pe care să-l plăteşti de patru ori mai mult ca să le repare, ca să nu mai vorbim de faptul că vă primejduiţi toţi patru în fiecare clipă să muriţi. În timp ce dacă ţi-ai fi simplificat viaţa, familia ţi-ar fi fost unită, v-aţi fi înţeles unul pe altul şi nu ai fi avut aceste probleme. Nu sunt vinovaţi copiii tăi, tu eşti vinovat că nu te-ai îngrijit să le dai altă educaţie”. O familie, patru maşini, un garaj, un mecanic etc.! Ce are dacă merge unul mai târziu? Toate aceste înlesniri nasc greutăţi.

Altă dată a venit un alt familist la coliba mea – familia lui era alcătuită din cinci persoane – şi mi-a zis: “Părinte, avem o maşină şi mă gândesc să-mi iau alte două. Ne vor ajuta”. “Dar te-ai gândit cât vă vor îngreuia? l-am întrebat. Pe aceea pe care o ai o pui acolo, într-o gaură, pe toate trei unde le vei pune? Îţi va trebui un garaj şi o magazie pentru carburanţi. Veţi trece prin trei primejdii. Mai bine sa aveţi una şi să vă limitaţi ieşirile. Veţi avea atunci timp să vă vedeţi şi de copii. Veţi avea şi linişte. Simplificarea este totul”. “Nu m-am gândit la aceasta”, îmi zice.

Când eram mici făceam dintr-un mosor o jucărie minunată, şi ne bucuram de ea. Copiii mici se bucură de o maşinuţă mai mult decât oricare din părinţii lor, atunci când îşi cumpără un Mercedes. Dacă întrebi o fetiţă: “Ce vrei, o păpuşă sau un bloc de locuinţe?”, vei vedea ca îţi răspunde: “O păpuşă”. Aşadar, copiii mici cunosc deşertăciunea lumii.
– Părinte, ce ajuta mai mult pentru ca cineva să cunoască această bucurie a cumpătării?
– Să prindă sensul cel mai adânc al vieţii. “Căutaţi mai întâi Împărăţia lui Dumnezeu…”. De aici porneşte simplitatea şi orice înfruntare corectă a lucrurilor”.

Sursa: Cuviosul Paisie Aghioritul, “Cu durere si cu dragoste pentru omul contemporan”, Editura Evanghelismos, 2003 via Revista Porunca Iubirii

Comentariu saccsiv:

Cititi va rog si:

Sfântul PAISIE AGHIORITUL explică de ce EVREII folosesc 666 pentru SEMNUL FIAREI, nu-l înlocuiesc cu un alt număr, o fac pe față, ba îl mai și promovează

 

Anunțuri
Tagged with:

18 răspunsuri

Subscribe to comments with RSS.

  1. mircea.v said, on Iunie 25, 2017 at 1:10 pm

    Ernest Bernea – Indemn la simplitate

    –––––––––––––––––––

    Sfantul Ioan Gura de Aur – Omilii la Matei

    „… dupa ce ne-a tinut de rau si ne-a facut atenti asupra vietii noastre, dupa ce ne-a indemnat cu toata taria, vine acum si ne mangaie, spunand:
    „Ca stie Tatal vostru ceresc, ca aveti trebuinta de toate acestea” (32)
    N-a spus: „ca stie Dumnezeu”, ci: „Ca stie Tatal”, ca sa ne dea si mai mare nadejde. Daca este Tata, – si un astfel de Tata – apoi nu poate sa treaca cu vederea pe fiii Lui, cand sant in cele mai mari nevoi. Nici parintii cei de pe pamant nu fac aceasta cu copiii lor.
    Pe langa acest argument, Domnul adauga un altul.
    – Care?
    – Acesta: „Ca stie ca aveti trebuinta de toate acestea” . Cu alte cuvinte Domnul spune asa: „Hrana, bautura si imbracamintea sant, oare, lucruri de prisos, ca sa le treaca Dumnezeu cu vederea? Dumnezeu nu trece cu vederea nici pe cele de prisos, de pilda iarba, dar mai ales pe cele de trebuinta”
    Deci ceea ce tu socotesti ca-ti este pricina de grija, aceea iti spun ca este indestulator ca sa te indeparteze de aceasta grija. Daca spui: „Tocmai de aceea trebuie sa ma ingrijesc de hrana, de bautura si de imbracaminte, pentru ca sant de neaparata trebuinta existentei mele!”, apoi eu iti voi spune contrariul: Tocmai de aceea nu trebuie sa te ingrijesti de ele, pentru ca sant de neaparata trebuinta. Nici daca ar fi de prisos n-ar trebui sa te deznadajduiesti, ci sa ai incredere ca Dumnezeu ti le va da! Dar pentru ca iti sant de neaparata trebuinta, nicidecum nu trebuie sa te indoiesti. […] El este Creatorul firii noastre si stie foarte bine trebuintele noastre.
    Nici aceasta apoi n-o poti spune: „Da, e Tatal nostru si sant de neaparata trebuinta cele ce-I cer; dar El nu stie ca am trebuinta de ele”. Nu poti spune asta pentru ca fiind Creatorul firii noastre, plasmuind-o asa si cunoscind-o, negresit stie si nevoile ei mai bine decat tine care ai aceste nevoi. Ca El a hotarat ca firea noastra sa aiba astfel de nevoi. Deci Dumnezeu nu se va impotrivi propriilor Lui hotarari, pe de o parte, facandu-te sa ai astfel de nevoi, iar pe de alta parte, lipsindu-te de cele ce satisfac aceste nevoi.

    Sa nu ne ingrijim, deci, nici de hrana, nici de bautura, nici de imbracaminte! Nu ne alegem cu nimic altceva decat ca ne chinuim in zadar.

    „Cautati imparatia cerurilor si acestea toate se vor adauga voua”. (33)
    Dupa ce a liberat sufletul de grija, Domnul vorbeste de imparatia cerurilor. Ca Hristos a venit sa desfiinteze cele vechi si sa ne cheme la o patrie mai buna. De aceea face totul, ca sa ne scape de cele de prisos si de dragostea ce ne leaga de pamant. […] Ca n-am fost facuti sa mancam, sa bem si sa ne imbracam, ci sa placem lui Dumnezeu si sa dobandim bunatatile ce vor sa fie. […]
    N-a spus: „se vor da voua”, ci: „se vor adauga voua”, ca sa afli ca darurile date de Dumnezeu pe lumea aceasta sant o nimica in comparatie cu maretia celor viitoare. De aceea ne si porunceste sa nu le cerem pe acestea cand ne rugam, ci pe celelalte, fiind incredintati ca ni se vor adauga si acestea la celelalte. Cauta, dar, pe cele viitoare si vei primi si pe cele de acum! Nu cauta pe cele vazute, si le vei dobandi negresit! Este nevrednic de tine sa te apropii de Stapan cu niste cereri ca acestea!

    „Nu va ingrijiti de ziua de maine” (34)
    Ai vazut ca si prin aceste cuvinte Domnul ne-a incredintat ca vom primi negresit si bunatatile din lumea aceasta? Cel ce da cele mai mari, cu atat mai mult va da cele mai mici. „Nu pentru aceasta v-am spus sa nu va ingrijiti si sa nu cereti hrana, bautura si imbracaminte, ne spune Hristos, ca sa n-aveti ce manca, ce bea si sa umblati goi, ci ca sa aveti din belsug si acestea!”.
    „Iti poruncesc sa nu ceri hrana, bautura si imbracaminte, pentru ca nu cumva ingrijindu-te de ele si risipindu-te in atatea si atatea griji sa ajungi nevrednic si de aceste daruri pamantesti si de darurile cele duhovnicesti, sa te chinui in zadar si sa pierzi tocmai ceea ce ceri!”.

    Apreciază

    • el said, on Iunie 26, 2017 at 1:10 am

      mircea.v

      Sa te mantuiesti frate ! Sa ma pomenesti si pe mine si eu te voi pomeni cu drag.
      Sf Paisie Aghioritul va avea grija de tine( cu a avut si pana acum) cata vreme si tu PAZESTI SIMPLITATEA si Dreapta Credinta NEABATUTA!

      TATAL NOSTRU Cel din Ceruri va avea grija de tine si de TOTI cei cu inima / si MAI ALES CREDINTA CURATA!

      frumoase cuvinte ale Sf. Ioan Gura de Aur, le-am experimentat si ei eu, …. PRACTIC/ EFECTIV !
      Si de cand am motanul VAD ZILNIC/CONSTANT MINUNILE Lui Dumnezeu in TOATA Creatia Lui .

      ” 34. Cântaţi Dumnezeului Celui ce S-a suit peste cerul cerului, spre răsărit; iată va da glasul Său, glas de putere.
      35. Daţi slavă lui Dumnezeu! Peste Israel măreţia Lui şi puterea Lui în nori.
      36. Minunat este Dumnezeu întru sfinţii Lui, Dumnezeul lui Israel; Însuşi va da putere şi întărire poporului Său. Binecuvântat este Dumnezeu”. ___ Psalm 67

      omul TREBUIE a traiasca SIMPLU, pana si animalele/ TOATA FAPTURA ne invata asta si FARA VICLESUG.
      TOT ce avem azi MAINE VA PIERI !

      Pe Dumnezeu insa NU il vom pierde NICIODATA, DACA suntem SINCERI si in DREAPTA CREDINTA ai Lui !

      SI daca imi permiti un sfat : (DACA) CAND DAI DE GREU sa alergi la ARHISTRATEGA noastra, la Maica Lui Dumnezeu , Ei NIMENI NU ii poate sta impotriva, nici TOT IADUL , nici anticristul !!!
      Si ca MAICA are MILA de toti cei curati cu inima care CAUTA SINCER pe Fiul Ei.

      si DOAR Ea SINGURA POATE cu Rugaciunea Ei TOATE cate poate Dumnezeu cu PUTEREA Lui.

      daca NU ne vom mai auzi sa iti amintesti de acestea cand/daca vei avea vreo nevoie.

      Nu uita :

      „MARE eşti Doamne şi MINUNATE sunt lucrurile tale şi nici un cuvânt nu este îndeajuns spre lauda MINUNILOR Tale!” Psalm.

      te pomeneste cu drag „el” !

      Apreciază

      • el said, on Iunie 26, 2017 at 1:22 am

        mircea.v

        te las in GRIJA Maicii Domnului ARHISTRATEGA NEBIRUITA a lumii vazute si nevazute !

        Apreciază

      • ioana L. said, on Iunie 26, 2017 at 7:15 pm

        Draga „el” esti bine? nu te-am mai „vazut ” pe blog. Sfintii Apostoli Petru si Pavel sa te ocroteasca. Roaga-te pt.mine, te rog..

        Sa iei un motanel lui Iliuta, prieten…

        Apreciază

      • mircea.v said, on Iunie 26, 2017 at 9:22 pm

        @el,

        aceleasi ganduri frumoase si din partea mea!
        Multumesc pt sfaturi!
        Dumnezeu sa te mantuiasa, si Maica Domnului sa te aiba in paza!

        Citind psalmul de mai sus, mi-au venit in minte niste cuvinte ale unei maici; au fost postate de cineva la comentarii acum ceva ani in urma:

        „Duhovnicul Mănăstirii Dragomirna, a cerut unei maici bătrâne de acolo, una pe care toată lumea o considera nebună, să-i dea un cuvânt de folos, anume, să-i spună ceva despre Dumnezeu. Știți ce i-a răspuns maica ?
        A zis așa: „Mamă, Dumnezeu este de o seriozitate înfiorătoare. Despre El se laudă, nu se vorbește.” „

        Apreciază

      • el said, on Iunie 27, 2017 at 2:46 pm

        ioana L.

        ma rog cu drag ! si sper sa fie reciproc !
        sunt bine, si vreau demult sa iau fratior lui Iliutza dar nu prea „se leaga” , poate inca nu e momentul sau n-am gasit „personajul” potrivit cu noi … ca Iliutza e extrem de gelos si posesiv.

        Multumim frumos, e taaare scump pisoiasul, eu si azi as lua un pisoias mic , dar nu pot sa-l las singur acasa cu „fiara” geloasa ! 🙂

        Doamne ajuta si Sf Apostoli cu Maica Domnului sa va aibe in grija!

        Apreciază

  2. Fratele Mihail said, on Iunie 25, 2017 at 4:22 pm

    Pentru cei care nu știau sau au uitat, dar domnul Pomohaci trebuia caterisit de când a invitat un eretic penticostal să predice într-o biserică ortodoxă :

    Apreciat de 2 persoane

    • Mihai said, on Iunie 25, 2017 at 9:11 pm

      Pai cine sa il caterisească?!, Cei în cuget și simțiri cu el?!, Hai sa fim serioși, nu este singurul

      Apreciază

      • valentin said, on Iunie 26, 2017 at 7:42 pm

        CORECT! ERETICII AU CATERISIT DOAR PE CEI ORTODOCȘI !
        IAR PE CEI ÎN CUGET CU EI NU!

        Apreciază

  3. Sluga netrebnica said, on Iunie 25, 2017 at 6:31 pm

    @ Saccsiv

    Iertare pentru off-topic

    A fost pe site un articol cu piramida celor care detin celelalte companii. Era despre piramida prin care, mii de companii sunt detinute sau controlate de alte companii si in varf piramidei sunt doar 10 proprietari. Va rog daca ma puteti ajuta sa gasesc acel sau acele articole. Multumesc!

    Apreciază

  4. M. said, on Iunie 25, 2017 at 7:26 pm

    Off-topic: Există vreo metodă de adăugare a fotografiilor la comentarii?

    Apreciază

  5. Ioana said, on Iunie 27, 2017 at 10:14 pm

    „Înalt este peste toate neamurile Domnul, peste ceruri este slava
    Cine este ca Domnul Dumnezeul nostru, Cel ce locuieşte întru cele înalte
    Şi spre cele smerite priveşte, În cer şi pe pământ?
    Cel ce scoate din pulbere pe cel sărac şi ridică din gunoi pe cel sărman,
    Ca să-l aşeze cu cei mari, cu cei mari ai poporului Său.” (Psalm 112)

    30. Iisus, răspunzând, a zis: Un om cobora de la Ierusalim la Ierihon, şi a căzut între tâlhari, care, după ce l-au dezbrăcat şi l-au rănit, au plecat, lăsându-l aproape mort.
    31. Din întâmplare un preot cobora pe calea aceea şi, văzându-l, a trecut pe alături.
    32. De asemenea şi un levit, ajungând în acel loc şi văzând, a trecut pe alături.
    33. Iar un samarinean, mergând pe cale, a venit la el şi, văzându-l, i s-a făcut milă,
    34. Şi, apropiindu-se, i-a legat rănile, turnând pe ele untdelemn şi vin, şi, punându-l pe dobitocul său, l-a dus la o casă de oaspeţi şi a purtat grijă de el.
    35. Iar a doua zi, scoţând doi dinari i-a dat gazdei şi i-a zis: Ai grijă de el şi, ce vei mai cheltui, eu, când mă voi întoarce, îţi voi da.
    36. Care din aceşti trei ţi se pare că a fost aproapele celui căzut între tâlhari?
    37. Iar el a zis: Cel care a făcut milă cu el. Şi Iisus i-a zis: Mergi şi fă şi tu asemenea.

    În vremea în care Iisus Hristos rostea pilda samarineanului milostiv, cel mai disprețuit popor, în viziunea iudeilor, erau samarinenii. Când erau totuși forțați să treacă prin Samaria, făceau călătoria în mare grabă, iar când ieșeau din acest teritoriu, își scuturau sandalele, ca nu cumva praful samarinenilor să spurce pământul sfânt al evreilor. Istoria le dădea toate motivele să urască acest popor corcit, care le crease atât de multe necazuri, popor care îmbrățișase un iudaism corupt, sincretist, atunci când le era favorabil, dar îl abandonase la fel de repede atunci când situația devenise constrângătoare. Și samarinenii aveau conștiința acestei stări de fapt, căci femeia samarineancă îi reproșează Mântuitorului: „Cum Tu, care eşti iudeu, ceri să bei de la mine, care sunt femeie samarineancă? Pentru că iudeii nu au amestec cu samarinenii” (Ioan 4, 9). Dar totuși, în parabola samarineanului, niciunul dintre conaționalii evreului rănit nu se oprește să-i ofere primul ajutor, însă o face unul de alt neam, un ignorant, cu o teologie dezordonată și o istorie care nu-i face cinste. Acesta se oprește, se uită la cel care nu ar fi ezitat să-l scuipe în față dacă ar fi fost în stare bună și inima i se frânge, văzând starea celui care îi era dușman declarat, încât îi bandajează rănile și îl duce într-un loc unde putea să fie îngrijit, pentru a-și restabili sănătatea.

    Iisus putea să aleagă pe oricine pentru a juca rolul aproapelui celui căzut între tâlhari, dar nu a făcut-o. Alegându-l pe samarinean, a făcut o breșă adâncă în modul de gândire al evreilor. L-a ales pe cel mai disprețuit, pentru a arăta că, în fața lui Dumnezeu nu este importantă originea cuiva, ci important este doar atunci când atributul dumnezeirii, iubirea, se manifestă în viața făpturilor Sale.

    Apreciază


Vă rog să comentați decent, în duhul Ortodoxiei! Responsabilitatea juridică pentru conţinutul comentariilor dvs. vă revine în exclusivitate.

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: