Saccsiv – Weblog

Care-i hotarul dincolo de care te vei lepada?

Posted in Uncategorized by saccsiv on Aprilie 10, 2017

Saptamana trecuta am postat pe Portal:

SIRIA: O romanca S-A LEPADAT de Hristos si A SCAPAT de ISIS …

Nu mai reiau poveste, o puteti citi acolo.

Comentariile la acel material m-au determinat insa sa pun aceasta intrebare aici …

Caci vedeti voi fratilor, traim vremuri cand trebuie sa avem deja in cap raspunsul. Si sa raspundem nu cu mandrie, ci cu smerenie, stradanie si rugaciune “Doamne, nu vreau sa ma lepad, ajuta-ma!”

Asta in caz ca nu vrem sa ne lepadam, desigur. Ca mai sunt si celelalte cazuri. Cititi va rog comentariile de acolo.

 

Anunțuri
Tagged with:

32 răspunsuri

Subscribe to comments with RSS.

  1. marian said, on Aprilie 10, 2017 at 9:49 pm

    Raspicat sa spunem, orice, dar nu lepadare, cum ne invata Parintele Arsenie Papacioc, sa fim soldatii Lui Iisus Hristos.

    Trump orders military advisers to prepare plans to hit North Korea
    One of the advisers, Lieutenant General H. R. McMaster, confirmed his Commander-in-Chief has made the order as a U.S. carrier strike group heads for the region.
    It is believed that among the options are combined special forces raids and pre-emptive missile strikes.
    Source: Mirror
    Da Doamne sa scap de cel rau!

    Apreciază

  2. dante said, on Aprilie 10, 2017 at 10:10 pm

    Hotarul??
    Uitati aici pina unde merge acest hotar in cartea ” Noii Mrtiri ai Rusiei”.

    „… Pe 8 iulie 1933, expeditia noastra s-a oprit pentru citeva zile nu departe de acest lagar de concentrare (Kaciug). Tinutul era deja mai putin salbatic.. Nu banuiam prezenta lagarului. Timpul era minunat. Dupa ce am cinat, ne-am instalat in jurul unui foc de lemne, pentru a ne bucura de ceasurile tirzii ale zilei. Noaptea era luminoasa si linistita: aerul curat al Siberiei aducea pe dealul nostru aroma parfumata a florilor din taiga.
    Acest deal! Nu-l voi uita niciodata. Va ramine mereu in amintirea mea..
    Auzeam deseori ceva, care semana cu niste strigate, repetate de ecoul padurii, si nu intelegeam ce putea fi. In sfirsit, a venit si ora culcarii. Somnul linistit al diminetii a fost intrerupt de niste gemete dureroase. Am sarit in picioare, iar seful nostru si-a luat binoclul ca sa priveasca. Sa vezi bine printre maracini nu era lucru usor.
    Trecu un moment si iata ca am putut distinge 60 de detinuti care inaintau, epuizati de o munca care depasea puterile lor. Cu ajutorul unei corzi petrecute pe sub umar, ei trageau sanii in mijlocul lui iulie! Fiecare sanie purta un butoi plin cu excremente umane.
    Escorta convoiului ignora in mod vizibil faptul ca o expeditie se instalase pe teritoriul lagarului de concentrare. Am auzit un ordin: ” Nu miscati!” Un barbat a fugit sa avertizeze lagarul. Un sfert de ceas mai tirziu, o garda inarmata a sosit si ne-a incercuit cu baioneta la pusca, fiind gata sa intervina. Eram luati in mod sigur, drept suspecti sau poate drept ” banditi albi”.
    Dupa verificarea hirtiilor noastre, sefii ne-au explicat ca cei 60 de barbati urmau sa fie impuscati ca ” elemente ostile puterii sovietice”. Gropa care ii astepta era deja sapata. Comandantul ne-a invitat sa intram in corturile noastre, ceea ce am si facut. Acesti 60 de condamnati erau preoti. In acea dimineata luminoasa, in ciuda distante, am auzit clar ce s-a petrecut, caci vocea slaba a comandantilor a ajuns pina la noi. Fiecare preot era dus pina la marginea gropii comune, apoi era interogat de unul dintre calai, care-i spunea: „respiri pentru ultima data, raspunde: exista Dumnezeu? Da sau nu?”. Sfintul martir raspundea cu o voce ferma: Da! Exista Dumnezeu!”
    O impuscatura, doua impuscaturi, trei impuscaturi, in final, iat-o pe ultima. Un singur si acelasi raspuns: Da! exista Dumnezeu!
    Noi sintem martori in viata ai acestui fapt. Am vazut cu ochii nostri si am auzit cu propriile urechi cum, in fata mortii acesti oameni isi marturiseau credinta in Dumnezeu….”

    Restul e…tacere.

    Apreciat de 3 persoane

    • safimvigilenti said, on Aprilie 11, 2017 at 5:48 pm

      eu nu as fi spus da, o greseala prosteasca

      Apreciază

      • Mirela said, on Aprilie 11, 2017 at 7:39 pm

        Aşa te-a învăţat Hristos, aşa te-au învăţat martirii şi sfinţii închisorilor? Văd că eşti foarte vigilent, nu cumva să ratezi iadul!
        Chiar nu ţi-e ruşine?
        Când ţi se va oferi pecetea antihristică ce-o să zici? Da, e o greşeală prostească să n-o iau?

        Apreciază

      • guti flo said, on Aprilie 12, 2017 at 1:00 pm

        safimvigilenti
        Pai daca esti pe alta unda, e si normal sa spui asta!

        Apreciază

  3. guti flo said, on Aprilie 10, 2017 at 11:11 pm

    Intradevar aici se vede credinta omului! Daca nu-l traiesti pe Dumnezeu …si nu-L iubesti cu toata puterea ta….nu poti sa marturisesti pt El in astfel de momente….
    ..e clar ca asa ceva este peste puterea omului….si numai El daca binevoieste, cu puterea Lui poti sa faci acest lucru…..sa-ti dai viata!
    Usor de vb ..si f greu de facut…toti stim lucrul asta!….dar daca privim lucrurile in adevar si am inteles care este sarcina noastra…..alta cale nu este decat marturisirea!

    Gestul femeii in cauza nu este de judecat…lucru care revine exclusiv lui Dumnezeu…dar nici sa fim de acord ……parerea mea este ca noi trebuie ” sa stam bine sa stam cu frica sa luam aminte” …. si sa urmam sfatul sf parinti..sa nu bravam…si cand Dumnezeu considera ca e momentul…asa cum spune si saccsiv de altfel, sa spunem….”cred Doamne, ajuta necredintei mele”.
    Il rog pe Dumnezeu sa imi ierte indrazneala de a vb despre asemenea lucruri….

    Apreciat de 1 persoană

  4. Riko said, on Aprilie 11, 2017 at 1:12 am

    Lucrurile stau foarte simplu.
    – Ne-o facem cu mana noastra.
    -„Fara Mine nu puteti face nimic”. Rugaciune, rugaciune si iarasi rugaciune.
    – Daca a fost cu Iisus Hristos in inima, si sa ajuns la situatia asta, atunci „faca-se voia Ta”.
    „Cel ce iubeşte pe tată ori pe mamă mai mult decât pe Mine nu este vrednic de Mine; cel ce iubeşte pe fiu ori pe fiică mai mult decât pe Mine nu este vrednic de Mine.”
    Mai traiesti cat mai traiesti, dar cum te vei mai putea intoarce la Dumnezeu. Sau daca te omoara oricum dupa ce te-ai lepadat. Direct iadu. Cum zicea cineva acolo, sa fim inteligenti.

    Apreciază

    • Riko said, on Aprilie 11, 2017 at 9:55 am

      Ar mai fi o treaba, daca nu ar fi invatat lepadarea din coran inainte, Dumnezeu nu o mai punea la incercare. Cum sa ne ajute daca noi nu credem in El. Ii ceri ajutorul dar nu ai credinta si iti faci si planul B care e al tau si sigur functioneaza, ca doara e omenesc. De multe ori oamenii cand au o problema nu vad nici o rezolvare posibila, Dar la Dumnezeu nimic nu e imposibil si se pot intoare lucrurile in asa fel incat sa fie mai bine ca inainte, doar credinta sa ai.
      Poate ca eu in situatia ei faceam pe mine de frica si cine stie ce ziceam mai rau ca ea, sau ce lepadare faceam. Dar sa fi invatat dinainte lepadarea din coran, pe asta nu o faceam.

      Apreciază

      • Matiu Cosmin said, on Aprilie 11, 2017 at 12:00 pm

        Faptul ca a invatat din coran acel pasaj inseamna ca a pregatit dinainte in mod constient lepadarea, s-a lepadat deja atunci cand l-a invatat.

        Apreciază

  5. Adi said, on Aprilie 11, 2017 at 8:26 am

    Numai de DUMNEZEU trebuie sa ne fie frica sau rusine in veci AMIN! Caci de ne va fi frica de altcineva inafara de DUMNEZEU aceasta este lepadare in veci AMIN!

    Apreciază

  6. Matiu Cosmin said, on Aprilie 11, 2017 at 8:43 am

    Stau si ma gandesc cum eram eu acum cativa ani, nu aveam nici o treaba cu Dumnezeu si puteam fi la fel si azi daca El nu ma ajuta.

    Eu nu o judec pe acea femeie, pentru ca distrugerea romanilor incepe de la gradinita cu educatia antiortodoxa si ecumenista, diavolul are peste tot in functiile importante oamenii lui si de aceea copii cresc si ajung oameni mari fara credinta, fara sa stie de casatorii mixte si alte lucruri importante pentru mantuire.

    Cei care azi sunt credinciosi sunt niste oameni care au fost favorizati de-a lungul vietii crescand in anumite familii si avand o buna educatie ortodoxa.

    Noi care suntem azi ortodocsi, anticip, antiecumenisti, nadajduim ca ne vom mantui dar in ceea ce ma priveste pe mine, cat timp suntem vii cu trupul putem cadea oricand, iar aceasta cadere poate fi urmata de o ridicare sau nu, depinde cum ingaduie Dumnezeu care pe cei mandri ii coboara pe cei smeriti ii ridica.
    Eu nu sunt capabil sa imi fac nici partea mea din mantuire dar nadajduiesc ca Dumnezeu va ajuta neputintei mele.

    Daca ma voi mantui este numai pentru mila lui Dumnezeu.

    Nu trebuie sa ne credem ca suntem cineva si nici sa devenim mari experti in sfaturi si a judeca pe altii pentru ca ne putem pierde mantuirea oricand.

    Apreciază

    • Cristina said, on Aprilie 11, 2017 at 9:23 am

      Nu neaparat, nu in toate cazurile e pur si simplu vorba de familia in care cresti. Eu nu am avut educatie ortodoxa din familie dar am simtit chemarea catre Hristos, catre a-L cunoaste singura, pur si simplu. Nimeni nu ma incuraja. Intr-adevar nu e meritul meu ci mai degraba lucrarea Lui, dar nu poti reduce acest privilegiu doar la faptul ca ai fost ajutat de mediu. Tocmai asta e si minunea, si suprafirescul lucrarii Lui, ca El cauta oi si le ajuta sa intre in turma Sa, cu acceptul si conlucrarea lor evident deoarece nu forteaza pe nimeni. Multi au familii foarte credincioase si se indeparteaza de Dumnezeu singuri. Deci asta cu favorizarea e falsa, depinde de fiecare om, si, normal, fara Dumnezeu orice stradanie e zadarnica.

      Apreciază

      • Matiu Cosmin said, on Aprilie 11, 2017 at 10:31 am

        Nu este tot una sa te nasti ortodox sau musulman sau budist sau in alta erezie.
        Bineinteles numai Dumnezeu poate judeca pe fiecare cu dreptate si de aceea ortodocsii vor avea un raspuns greu de dat la judecata. Depinde putin si de om dar eu consider ca lucrarea cea mare, peste 99.99 % este a lui Dumnezeu.

        Apreciază

  7. Nicoleta said, on Aprilie 11, 2017 at 9:48 am

    Admin, ia uite ce am descoperit. Este articol din 2012. Mai este vreo mănăstire care nu a intrat (încă) în planurile lor?

    http://www.crestinortodox.ro/biserici-manastiri/schitul-soveja-pregateste-pentru-uniunea-europeana-67789.html

    Apreciază

    • Mihai said, on Aprilie 11, 2017 at 11:57 am

      Acela deja este un ,,schit” politic corect, vai de ,,teologia” acelor ,,măicuțe”, mai degrabă de apucau de altceva

      Apreciază

  8. Mirela said, on Aprilie 11, 2017 at 10:33 am

    Părerea mea este că orice creştin care VREA SĂ SE MÂNTUIASCĂ ar trebui să pornească de la a avea CLAR în cap că lepădarea de Hristos este EXCLUSĂ. Nu să se înfricoşeze cu idei demonice de genul: Vaaai, cum voi putea suporta foamea, frigul, setea, chinurile etc., ci să ştie că ORICE chin e mai bun decât lepădarea. Iar cine se leapădă de teama chinurilor, să-şi amintească unde ajung cei care se leapădă şi cât de „bine” e acolo. Veşnic! Deci, alegerea este doar între chinuri temporare şi chinurile veşnice şi mai mari decât orice chin care ne poate întuneca acum raţiunea.
    Nu vă iluzionaţi că lepădarea în faţa unor pericole vă va aduce dârzenie în respingerea semnului antihristic, despre care acum, întrucât nu suntem obligaţi să ni-l punem, recunoaştem că e o cale ireversibilă către iad. Cine acum găseşte că lepădarea e permisă/justificabilă, va găsi justificări şi pentru pecete.
    Amintesc unii de lepădarea lui Petru şi se acoperă făţarnic cu ea. Aceştia, însă, sunt capabili şi de jertfa şi de sfârşitul Sf. Ap. Petru? Sau îl iau drept model doar în chestiunea lepădării? Petru s-a lepădat premeditat, sau din cauză că şi-a pierdut credinţa că Iisus este Hristosul, Fiul lui Dumnezeu? A făcut-o de frică să nu-şi piardă viaţa sau altceva? Nu şi-a riscat viaţa pentru Hristos înainte de lepădare, iar după lepădare a suferit chinuri şi răstignire?
    Cei care cochetează cu lepădarea pentru salvarea vieţii intenţionează să se lase răstigniţi pentru Hristos?

    După acest prim pas, INTENŢIA de a nu ne lepăda, consider că trebuie să cerem ajutorul lui Dumnezeu. Abia aici trebuie să ne amintim de lepădarea lui Petru (nu la început, ca scuză pentru propria lepădare), ca avertisment că fără ajutorul lui Dumnezeu vom păţi la fel. Nu eroismul şi virtuţile proprii ne vor salva de lepădare, ci ajutorul lui Dumnezeu. Dar pentru a ne ajuta, Dumnezeu trebuie să vadă că vrem, că suntem hotărâţi, nu că ne jucăm de-a lepădarea şi căutăm scuze „pioase” să o facem.

    Iar ca să ne ajute Dumnezeu să nu ne lepădăm, consider că e de folos să câştigăm harul Lui prin paza poruncilor (aşa ne arătăm iubirea faţă de Dumnezeu, după cum spune Hristos însuşi), prin lepădarea de sine în gândire şi simţire (adică, să punem învăţătura revelată mai presus de ceea ce suntem înclinaţi să ni se pară că e bun şi adevărat. Altfel spus, să ascultăm de Hristos, de Sf. Apostoli, de Sfinţii Părinţi, de canoane, NU de mintea proprie) prin gândire smerită şi prin oarecare asceză, ca să nu ne trezim că trupul, obişnuit să ne fie tiran, ne conduce către lepădare pentru că-i este foame, sete, frig etc.

    PS. Întrucât văd clar că e plin de persoane care au alte puncte de vedere şi care consideră că lepădarea e o cale neproblematică spre mântuire, le spun de pe acum că nu le oblig eu să vadă lucrurile ca mine, ci sunt libere să meargă pe ce cale doresc. Eu mi-am expus viziunea DOAR pentru cei cărora le-ar putea fi de folos.

    Apreciat de 2 persoane

    • Matiu Cosmin said, on Aprilie 11, 2017 at 12:06 pm

      Eu cred ca lepadarea lui Petru a fost o lectie pe care Mantuitorul i-a dat-o pentru ca a spus ca daca toti il vor lasa, el nu o va face si arata cam ce poate face omul cu propriile puteri fara ajutorul lui Dumnezeu. Sa te compari cu Sf Ap Petru deja este o mare gresala. Lepadarea e grava, nici nu trebuie luata ca varianta pentru cine vrea sa se mantuiasca.

      Apreciază

    • Dorel said, on Aprilie 11, 2017 at 8:58 pm

      Mirela gresesti si te duci pe o cale nedorita. Sfantul Apostol Petru a negat ca Il cunoaste pe Domnul de FRICA sa nu fie batut sau chinuit. Si dupa aceasta lepadare a ales martirajul caci nu a suportat sa Il mai tradeze pe Domnul inca o data.
      Si Sfantul Apostul Petru nu e nici pe departe precum Sfantul Brancoveanu care si-a vazut copiii omorati inainte de propria moarte. E plin calendarul de Sfinti, dar rari precum Sfantul Brancoveanul, caci ce suferinta e mai mare decat sa iti vezi copiii omorati inainte de a fi tu omorat?

      Dar am spus ca gresesti pentru ca Sfantul Apostol Pavel a negat ca Il cunoaste pe Domnul tocmai de frica.
      La fel cum a facut si aceasta mama. Tu spui de martirajul Sfantului Petru dar oare cunosti finalul vietii acestei mame?

      E mare pacat sa iti dai cu parerea inainte de a se goli paharul.

      Si ca sa inchei, DA cred ca tu ai dreptate, ca nu e bine sa te lepezi ca sa iti salvezi pielea. Dar femeia care e mama e in stare sa mearga si in iad pentru a isi salva copiii. E atat de greu de judecat asta. Mai ales ca ea A MINTIT ca sa isi salveze copiii.

      Doamne ajuta!

      Apreciază

      • Mirela said, on Aprilie 11, 2017 at 10:03 pm

        Dorel,

        Zic tu: „Petru a negat ca Il cunoaste pe Domnul de FRICA sa nu fie batut sau chinuit”_____ Da, tăticule, aşa-i cum zici. Slugile arhiereului (prima fiind o femeie), umblau prin curte cu instrumente de tortură, căutând pe cine să linşeze. Iar pe Petru l-au dus cu forţa în acea curte, aşa-i? Ce interesant că, înainte cu puţin timp, lui Petru nu i-a fost frică să taie urechea unui ostaş, slujitorul arhiereului, dar de o slujnică oarecare care i-a zis că era cu Iisus s-a temut grozav că o să-l chinuiască. Iar când declara că e gata să-şi dea viaţa pentru Iisus era un mare mincinos, aşa-i?

        „Dar femeia care e mama e in stare sa mearga si in iad pentru a isi salva copiii”___________Sigur, lepădarea de Hristos e cale către rai, iar mărturisirea lui Hristos e iad curat. Aşa se salvează copiii, dându-le pilda lepădării de Hristos!

        Dragă, lasă tu grija căii pe care merg eu şi ia aminte la calea pe care mergi tu, că la capătul drumului apostaziei nu Hristos este! Asta dacă îţi pasă de sufletul tău! Şi oferă-te să dai lecţii de teologie numai după ce iei şi/dacă le pricepi, nu înainte!

        Apreciat de 1 persoană

  9. deveghepatriei said, on Aprilie 11, 2017 at 7:56 pm

    Imi blocgeaza accesul la internet, cu greu pot trimite mesaje, oamenii ma pot gasi pe pagina de Facebook „DeVeghePatriei”. Te rog mult sa anunti acest lucru pe blog…

    Apreciază

    • saccsiv said, on Aprilie 11, 2017 at 8:16 pm

      deveghepatriei

      Scrie-mi anuntul exact si eu il postez, ca m-ai bagat in ceata cu comentariul asta.

      Apreciază

  10. Mary said, on Aprilie 11, 2017 at 9:36 pm

    In articol spune ca Iulianei is-a cerut sa plateasca nu stiu ce g… taxa care chiar ea spune ca se platea de catre barbatul musulman care avea femeie crestina, nu de catre femeie. Deci sotul e musulman. Si ea stia acele invataturi din coran pe care se.poate sa.le fi citit si inainte sa fi spus isis acum ori niciodata. Probabil ea si-a facut casatorie civila cu sirianul fara cununie. Ca din cazurile din viata pe care le stiu cam la asta se ajunge. Deci era genul careia nu-i pasa ca e crestina. Si traia in pacat cu barbatul ei. Bine ca a scapat de isis dar lepadarea cred ca a facut-o inainte sa dea fata cu isis. Dar este interesant ce spune ea ca isis nu e format doar din arabi ci vin si alti oameni.. albi..europeeni?..sa se circumcida si sa devina musulmani. Dumnezeu sa o lumineze sa inteleaga ce a facut, si pe sotul ei.
    Referitor la intrebarea din ritlu.. teoretic zucem niciodata dar fizic.. sa nu uitam ca avem cazuri in speta de refuz al lepadarii chiar de catre femei sfinte: Sf. Sofia, Sf. Ecaterina, doar doua exemple. Dar ele erau lamurite, Iuliana cred ca nu este. Din cazurile de casatorii cu musulmani din viata pe care le stiu cam asa este: cei doi.se casatoresc doar civil, sunt romantici..se iubesc..nu isi aduc aminte religie decat prin presiunea familiilor sau cand au un copil si…. botez sau nu?

    Apreciază

    • saccsiv said, on Aprilie 12, 2017 at 6:57 am

      Mary

      Da-mi te rog citat din articol.

      Apreciază

      • Mary said, on Aprilie 12, 2017 at 7:42 am

        „”Primul test l-am trecut, urmează controlul actelor; aici încep sa transpir în şiroaie de teamă, de cald, de stres. Îi dau actele și strigă: Ești creştină! Arată-mi dovada că ai plătit gizie!

        Aici, pe loc, m-a luat o stare de leşin; nemernicul ăsta habar nu are că femeile creştine pe vremuri în islam nu plăteau gizie, ci doar bărbații creştini – gizia era un tribut în aur plătit anual de creştinii care locuiau alături de musulmani.”

        Apreciază

      • saccsiv said, on Aprilie 12, 2017 at 8:24 am

        Mary

        Deci barbatii crestini.

        Apreciază

    • Mirela said, on Aprilie 12, 2017 at 8:45 am

      Mary

      Dacă tot ţi-ai construit comentariul pornind de la o idee, nu crezi că era bine să te asiguri că ai reţinut corect ideea?

      În timp ce tu zici: „In articol spune ca Iulianei is-a cerut sa plateasca nu stiu ce g… taxa care chiar ea spune ca se platea de catre barbatul musulman care avea femeie crestina, nu de catre femeie. Deci sotul e musulman”,

      în articol citim: „Ești creştină! Arată-mi dovada că ai plătit gizie! Aici, pe loc, m-a luat o stare de leşin; nemernicul ăsta habar nu are că femeile creştine pe vremuri în islam nu plăteau gizie, ci doar bărbații CREŞTINI – gizia era un tribut în aur plătit anual de CREŞTINII care locuiau alături de musulmani.”

      Apreciază

      • Mary said, on Aprilie 12, 2017 at 3:19 pm

        Mirela ai dreptate. Da acum am inteles. Am si cautat intre timp ce inseamna gizie.
        Eu am inteles ca era vorba de o taxa impusa crestinilor care traiau cu musulmani in sensul ca si convietuiau in familie, adica expresia X traieste cu Y un alt mod de a spune ca sunt impreuna.
        Dar e ciudat ca ea a primit sfatul de a citi si invata acele versete de la copiii ei. Ei asa micuti studiau coranul .. din curiozitate spirituala daca erau o familie crestina? Sau poate primisera vreun sfat de la vecini. Ma rog, ma opresc nu vreau s-o clevetesc pe Iuliana in fond nu stiu poate in acele tari toata lumea citeste coranul fiind o parte culturala importanta.
        Din ce ai spus tu eu am inteles ca doar sa spui acele versete care se spun la convertire este lepadare in sine. Si atunci rezulta ca ea se lepadase deja cand le-a invatat si repetat. Sau trebuie sa le spui unui musulman sau in public?Daca poti sa imi confirmi ca am inteles corect sau iar mi-a ramas o idee fixa in cap.

        Apreciază

      • Mirela said, on Aprilie 12, 2017 at 9:06 pm

        Mary,

        Copiii Iulianei ştiau şahada pentru că, fiind ţară majoritar islamică, o învăţau la şcoală. Ea stătea acasă, nu avea de ce s-o ştie, dar copiii mergeau la şcoală şi e clar că o tot auzeau.
        Nu oricine citeşte sau ştie şahada devine musulman (şi eu o ştiu în limba română şi am citit-o şi în arabă–cu alfabet latin), dar situaţia româncei e diferită: ea a învăţat şahada de când cu ISIS, la sfatul copiilor, pentru orice eventualitate. Care eventualitate? Aceea că o ia ISIS la cercetat ce credinţă are. Deci, ea a premeditat lepădarea de Hristos, deşi până la momentul scrierii articolului nu a priceput că s-a lepădat. Ea crede că doar a minţit, nu că s-a lepădat.
        Tocmai pentru că îşi făcuse deja planul ca, dacă o chestionează ISIS, să declare că nu e creştină, a învăţat şahada (pe care o ştie orice musulman) şi, în plus, şi-a permis să plece în zonă de război cu controale ISIS, pentru ceva total frivol: o diplomă. Tocmai pentru că îşi programase mental salvarea prin lepădarea de Hristos i-a şi venit repede prin cap să spună că nu e creştină şi să recite şahada fără să o pună nimeni!
        Deci, la ea învăţarea şahadei a fost o lepădare în gând şi în intenţie, după care dracii (NU Dumnezeu) i-au creat şi conjunctura de a se lepăda practic. Pentru ea, rostirea şahadei în faţa islamiştilor a însemnat lepădare de Hristos, nu pasaj din Coran rostit în scop oarecare (didactic, cultural etc.). A făcut-o ca să le demonstreze că nu e creştină, ci musulmană. Iar asta e lepădare!

        Apreciat de 1 persoană

  11. Mirela said, on Aprilie 12, 2017 at 9:48 am

    Pe baza comentariilor postate aici şi mai ales pe Ortodoxinfo, îmi permit să răspund la întrebarea din titlu: Care-i hotarul dincolo de care te vei lepada?

    Ce ne trebuie nouă hotar? Noi ne lepădăm unde-o fi şi când o fi, şi aici, şi dincolo, şi acum, şi mai încolo, că lepădarea e pildă apostolică demnă de urmat care aduce mântuire.
    Deci, de ce să amânăm fapta bună? De ce să aşteptăm cine ştie ce eveniment ca să ne lepădăm, când putem să o facem acum? De ce să ne lepădăm o dată, în loc să ne lepădăm mereu? Cu mintea, cu limba şi cu toate mădularele noastre?

    Apreciază

  12. Mirela said, on Aprilie 12, 2017 at 10:00 am

    „a te lepăda” şi „lepădătură” fac parte din aceeaşi familie de cuvinte. O fi existând vreo legătură de „rudenie” între a te lepăda de Hristos şi a fi lepădătură?

    Apreciază

  13. Mirela said, on Aprilie 18, 2017 at 11:21 pm

    Să ia aminte propagandiştii lepădării!
    Dumitru Bordeianu, Mărturisiri din mlaştina disperarii:

    În februarie 1954 am fost scos din Zarcă şi dus în camera nr. 1 din Secţie. În camera 1 am trăit cea mai îngrozitoare, mai înspăimântătoare şi mai de neconceput tortură sufletească. Şi tot acolo am înţeles ce este credinţa în Dumnezeu.
    La Piteşti, în cea mai cruntă încercare, eu nu mă lepădasem de Dumnezeu, ci numai afirmasem public că nu mă mai rog. De aici însă au urmat consecinţele. Prin propria mea voie refuzasem harul dumnezeiesc şi atunci probabil şi Dumnezeu m-a părăsit, rămânând eu singur şi gol în marea încercare. În sufletul meu lipsit de prezenţa şi puterea lui Dumnezeu intrase duhul satanei, posedare pe care o trăiam cu o violenţă de nedescris.
    Mişcându-mă prin cameră, mi-a atras atenţia un tânăr deosebit de toţi ceilalţi. Avea o figură de ascet răsăritean care radia bunătate. La un moment dat m-a surprins uitându-mă la el. A trebuit să mă reazim de perete ca să nu-mi pierd echilibrul. Parcă o forţă, alta decât voinţa mea, se opunea acelei priviri. Duhul satanei care mă poseda probabil că nu putea suferi privirea cu care Gheorghe Jimboiu – acesta era numele tânărului – se uita la mine.
    A doua zi dimineaţă s-a apropiat de mine şi m-a invitat la el pe prici, să stăm de vorbă. Primul cuvânt pe care mi l-a adresat a fost: „Frate, eşti bolnav; nu te teme însă şi ai încredere în mine. Deschide-ţi sufletul şi spune-mi ce ai pe inimă; poate voi fi în stare să te aj ut cu ceva”.
    În câteva cuvinte i-am spus tot ce aveam pe conştiinţă. M-a întrebat dacă îmi mai fac rugăciunea. „O fac, dar nu simt nimic, mi-e inima de piatră”, a fost răspunsul meu. „De când te rogi, i-ai cerut iertare lui Dumnezeu?”. La răspunsul meu negativ a continuat: „De plâns, ai plâns?”. Din nou, nu. „Aş vrea să ştiu şi eu cum te rogi”. După ce i-am spus rugăciunea cu care mă rugam, mi-a răspuns că mă rog bine. De atunci m-a invitat să stăm de vorbă în fiecare zi. Dându-mi seama cât de mare putere duhovnicească avea, l-am implorat să se roage şi pentru mine. „Eu am să mă rog, mi-a răspuns el, dar trebuie un efort personal… Numai când te vei ruga cu lacrimi şi te vei căi, Dumnezeu îţi va auzi glasul şi te va ierta”.
    Se apropiau Paştile şi puterile mele fizice şi sufleteşti se epuizaseră. Sâmbătă seara, când a sunat stingerea, m-am întins pe prici. Spre miezul nopţii ceva m-a îndemnat să mă dau jos şi să mă mişc prin cameră. M-am apropiat de geam şi în clipa aceea am auzit clopotele bisericii din Gherla anunţând slujba învierii. Am căzut în genunchi în faţa ferestrei şi, cu mâinile încrucişate pentru rugăciune, am strigat din adâncul sufletului meu: „Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, mărturisesc că Ţi-am greşit, dar Tu, Doamne, ştii că am ajuns la marginea suferinţei şi a răbdării. Nu mai pot! Fă cu mine ce vrei Tu! Eu am fugit de la Tine, Doamne, dar mă rog Ţie cu toată fiinţa mea: de este cu putinţă, iartă-mă şi învie sufletul meu, pentru că eu cred nelimitat în învierea Ta!”.
    În clipa aceea, cum stăteam în genunchi, cu mâinile încrucişate şi cu ochii aţintiţi printre gratii, toată fiinţa mea s-a cutremurat şi din ochi au început să-mi curgă şiroaie de lacrimi. Printre lacrimi, atât doar am mai putut rosti: „Doamne, fie-Ţi milă de mine!”. N-am apucat să termin aceste cuvinte, că tot trupul mi-a fost cuprins de un cutremur şi o zvârcolire ca a posedaţilor şi am simţit cum din sufletul şi trupul meu a ieşit şi m-a părăsit o putere străină. Era duhul satanei, care mă muncise şi mă stăpânise timp de patru ani de zile.
    Am căzut cu capul pe ciment, leşinat, cu cămaşa udă de transpiraţie şi lacrimile nu mai încetau să-mi curgă şiroaie. În patru ani de chin nu vărsasem o lacrimă, dar acum sufletul meu era scăldat în baia căinţei şi a minunii lui Dumnezeu.
    Târziu m-am ridicat, nemaiştiind unde mă aflam. Mă simţeam un alt om şi eram atât de uşor, de parcă pluteam în alte sfere. Am îngenuncheat din nou şi, întins cu faţa la pământ, am strigat din toată suflarea mea: „Doamne, eşti atât de bun şi de milostiv cu cei păcătoşi, încât nu ştiu cum aş putea să-Ţi mulţumesc!”. Şi atunci mi-au venit în minte cuvintele lui Iisus vindecându-l pe cel îndrăcit: „Iată, te-ai făcut sănătos. Mergi şi de acum să nu mai păcătuieşti!”.
    M-am ridicat de pe ciment. Ca o apariţie din lumea visurilor, în faţa mea stătea Jimboiu. L-am îmbrăţişat, spunând din toată inima: „Hristos a înviat!”. „Adevărat a înviat!”, mi-a răspuns plin de duioşie. Am plâns o vreme amândoi. În viaţa mea n-am simţit pe nimeni aşa de aproape ca în acea clipă pe Jimboiu.
    Se făcuse ziuă şi cei din cameră s-au sculat. Pe mine, lumina învierii mă scălda în razele ei. Eram un alt om, pentru că „pierdut am fost şi m-am aflat, mort am fost şi am înviat”.

    Apreciază


Vă rog să comentați decent, în duhul Ortodoxiei! Responsabilitatea juridică pentru conţinutul comentariilor dvs. vă revine în exclusivitate.

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: