Saccsiv – Weblog

Sfantul Teodor Studitul a fost in SCHISMA sau in “SCHISMA”?

Posted in Uncategorized by saccsiv on Martie 9, 2017

Foto: https://ro.orthodoxwiki.org/Teodor_Studitul

Iata comentariul fratelui Ioan postat la Din povestile parintilor mei (partea 1):

Mare atentie!! Cei care sunt impotriva adunarii din Creta trebuie sa fie foarte bine informati deoarece sunt tot felul de oameni care se prefac a fi anti-ecumenisti si care prin comentariile pe care le fac incearca sa insele lumea.

Un exemplu de astfel de comentariu rau-intentionat care ar putea provoca indoiala in sufletul unui nestiutor:

Andrei Danciu7 martie 2017, 22:55
mi se pare normal sa meaga oamenii la biserica. Ce-ai vrea sa faca? sa mearga la adunarile sectare?sau unde sa mearga, la stilisti? sau la catolici? Nu vezi ce prostii vorbesti?Ce-ai vrea sa faca schisma ca sa fii tu multumit?…
In ce priveste afirmatiile Sf Teodor Studitul iti spun ca aceasta nu este parerea Bisericii aprobata de sinoadele canonice, ci este doar o parere a sa personala. Poate nu stiai ca sf Teodor de care pomeneai a fost intr-o perioada in schisma, dar spre sfarsitul vietii si-a revenit.Din pacate ucenicii sai au ramas in schisma o perioada mai lunga.Vezi unde duc astfel de atitudini? Excesul de zel si pozitiile extreme ne „ajuta” sa intram in schisma. Tu asta cauti? Nu faci parte cumva din gruparea extremista a lui Vasile Vieru cu blogurile lui(Saccsiv, invatatura sfintilor parinti, ortodoxinfo etc.)care indeamna oamenii sa-si faca slujbele singuri acasa? Daca asa vedeti voi ortodoxia ma mir cum va mai rabda Dumnezeu in Biserica Lui.
Nici eu nu sunt ecumenist, dar extremismul vostru nu face decat sminteala.

http://astradrom-filiala-bihor.blogspot.ro/2017/03/video-predica-la-duminica-ortodoxiei.html

La care am raspuns:

@ Andrei Danciu – In ce schisma a fost Sfantul Teodor Studitul?

Afirmi: „dar spre sfarsitul vietii si-a revenit.” Si-a revenit la ce?

Sarpe viclean ce esti. Induci lumea in eroare spunand ca Sfantul Teodor a fost schismatic.

Sa povestim pe scurt intamplarile nefericite care au dus la suferintele dumnezeiescului Teodor, egumenul Manastirii Studion:

Imparatul Constantin al VI-lea (780-797) s-a casatorit cu amanta lui Teodota, dupa ce si-a inchis cu forta pe sotia lui Maria intr-o manastire. Nelegiuita casatorie a fost oficiata de preotul iconom Iosif de la Sfanta Sofia.
Sfantul Teodor impreuna cu Sfantul Tarasie patriarhul (784-806), au mustrat cu indrazneala pe imparatul Constantin ca s-a despartit de sotie si a luat pe alta. Sfantul Tarasie a fost scos din scaunul sau, iar pe marele Teodor l-au batut si l-au exilat la Tesalonic.

S-a intors din exil dupa ce imparatul Constantin si-a pierdut imparatia si a fost orbit in urma revoltei poporului. Mama lui Constantin, Irina a preluat conducerea imperiului iar Sfantul Tarasie a revenit si l-a caterisit pe Iosif si a intrat in comuniune cu Sfantul Teodor.

In anul 802 logofatul Nichifor uzurpa tronul si devine imparat.

Dupa moartea Sfantului Tarasie este ales Nichifor patriarh de catre imparatul care purta acelasi nume.

Patriarhul Nichifor I (806-815) a convocat un sinod in anul 806 care l-a „reabilitat” pe Iosif, cel care a oficiat casatoria nelegiuita.

In urma opozitiei ferme Sfantul Teodor e arestat impreuna cu fratele sau Iosif, arhiepiscopul Tesalonicului in 808.

In anul 809 patriarhul si imparatul convoaca un nou sinod (cunoscut mai tarziu sub numele de „adulterin”) care ii condamna pe Sfantul Teodor si pe cei de un cuget cu el.

Sfantul Teodor impreuna cu fratele lui sunt exilati si tinuti in regim aspru de inchisoare. In inchisoare Sfantul scrie o serie de scrisori despre adulterul imparatului, despre falsul sinod din 809 si despre necanonicitatea iconomului Iosif.

In anul 811 imparatul Nichifor moare iar pe tron urca Mihail I Rangabe (811-813) iar Sfantul Teodor este chemat sa revina in Constantinopol.

Sfantul Teodor se impaca cu patriarhul, hotărârile sinodului din anul 809 anulate şi preotul Iosif excomunicat şi caterisit.

Sa aperi dreapta credinta in fata puterii politice si bisericesti este schisma?

Se poate numi schisma? A avut Sfantul Teodor cumva o pozitie gresita, schismatica?

El a fost drept si a cugetat drept in ciuda opozitiei patriarhului si sinodului din vremea sa.

Din cele de mai sus vedem ca patriarhii sau sinoadele nu sunt infailibile. Cand un patriarh sau un sinod greseste incalcand pravilele Sfintilor Parinti atunci datoria noastra este de a nu ii urma in greseala lor. Aceasta a facut si Sfantul Teodor.

Aveti grija la oamenii rau-intentionati gen Andrei Danciu care batjocoresc viata si lucrarea unor mari sfinti acuzandu-i de schisma.

https://www.scribd.com/doc/259039992/Dreapta-credinta-in-scrierile-Sfintilor-Parinti-vol1-pdf#scribd

   Comentariu saccsiv:

   Cititi va rog si:

Ce spun Sfintii Parinti despre Episcopii eretici

 

Anunțuri

22 răspunsuri

Subscribe to comments with RSS.

  1. Mihai said, on Martie 9, 2017 at 8:23 pm

    Și sunt naivii cu ghiotura ce pun botul la balivernele spuse de individul acela mai sus menționat, tocmai că în schisma au picat minciuno- ierarhii, împreună cu europopii ce le țin trena și ai pomenesc de parcă zici că fac dedicatii

    Apreciază

  2. Mihai said, on Martie 9, 2017 at 8:41 pm

    După mintea lor bolnava SF. Maxim mărturisitorul, SF Paisie Aghioritul, si. Ceilalți Părinți mărturisitori, au fost extremiști

    Apreciază

  3. David said, on Martie 9, 2017 at 9:41 pm

    A spus unu odată pe aici cum că Sf Maxim Mărturisitorul ar fi fost „în afara Bisericii și că ereticii erau in Biserică, iar după ce a trecut iureșul ereziei, Sfântul ar fi „reintrat in Biserică”. Un teolog al iadului in misiune, firește!

    Apreciază

  4. Ionuț said, on Martie 9, 2017 at 10:24 pm

    O poezie Sfinților Închisorilor:
    http://limbadulce.blogspot.ro/2017/03/13-sfintii-inchisorilor.html

    Apreciază

  5. m&v said, on Martie 9, 2017 at 10:40 pm

    Erezie, schismă, adunări nelegiuite (parasinagogi), ce sunt ? despărțiri de Dumnezeu și închinarea la diavol. Unul ca Andrei Danciu îl lasa pe om sub stapanirea deplina a mortii si a diavolului, de care numai Dumnezeu- Hristos il poate salva, fiindca nimeni altcineva de sub cer nu poate face acest lucru. Ieșirea din erezie, schismă sau parasinagogi, se realizează, conform Sfântului Canon 1 a Sf. Vasile cel Mare, pe durata a trei ani de post cu o bucată de pâine și o cană de apă după asfinșitul soarelui, este cazul fericit, deoarece canonul din Pidalion, spune de zece ani de post. Deja Biserica nu mai are ochi de văzut, urechi de auzit și minte pentru înțeles Biserica Ortodoxă nu mai aude clopotul Apocalipsei, nu o înteresează de ce plânge Mântuitorul, nu o doare de durerea fiilor ei ce merg la iad, iar noi auzim doar trâmbițele apostaziei generale zi de zi și vedem luxul lor de viață în contrast cu sărăcia materială, iar fuga după câștig a devenit o datorie, devenind ereziile și schismele legalizate, Biserica încetează de a mai fi Biserică. Ea devine pseudobiserică, gata de a-l primi pe antihrist ca „Mesia”, în afară de „mica rămăşiţă” a dreptcredincioşilor care, potrivit cuvintelor Sfântului Ignatie devine „tot mai săracă şi mai săracă”. A sosit timpul limită pentru fiecare din noi să hotărâm – unde suntem şi cu cine: în această „mică rămăşiţă” a dreptcredincioşilor, în această „turmă mică a lui Hristos”, după cuvintele lui Hristos Mântuitorul Însuşi (Luca 12, 32) – cu Hristos, sau cu vrăjmaşul Său antihristul? În 1925 Sfântul Patriarh Mucenic Tihon, în scrisoarea din temnița bolșevică, unde a fost ucis, arată: Vă Blagoslovesc înainte de moarte: rugaţi-vă singuri prin casele voastre, fără preoţi, fiindcă ei sânt lupi în piele de oaie. Singuri îngropaţi morţii, singuri botezaţi copiii. Iar căsătoriile, să le blagoslovească tata şi mama cu Sfintele Icoane. Rugaţi-vă fiecare după cum ştie şi după cum poate, ţineţi toate Posturile, cinstiţi Sfintele Sărbători, păziţi credinţa Pravoslavnică pană la sfârşit.
    Fiilor! În vremea stăpânirii sovietice credinţă Pravoslavnică nu va mai fi. Şi atâta vreme nu va mai fi credinţă Pravoslavnică, cât va fi şi stăpânirea sovietică. Dar dacă noi ne vom ruga neîncetat şi vom posti, apoi atunci va mai fi pentru o scurtă vreme, o oarecare libertate religioasă. Şi-atunci, toţi revoluţionarii bisericeşti, popii şi vlădicii, slujitorii sovietelor, ucigătorii şi pierzătorii Sufletelor creştineşti din nou îşi vor lua locurile în biserici, de cari ei odinioară s-au lepădat. Dar voi, robii cei aleşi a lui Dumnezeu, să nu vă împărtăşiţi cu ei, şi să nu mergeţi la ei ca să vă rugaţi, căci ei toţi se află subt Anathemă şi blestem.* Şi pentru ca ei iarăşi să aibă dreptul dela Dumnezeu să săvârşească Sfintele Slujbe în Biserică, ei trebuie să se roage şi să postească în zatvor vreme de trei ani de zile, având voie să mănânce numai o bucată de pâine şi să bea un pahar cu apă, odată în zi, după apusul soarelui. Iar după acest Canon, să se spovedească deschis înaintea norodului pentru păcatele lor şi numai după aceea vor putea să primească iarăşi dela Dumnezeu darurile şi drepturile depline ale unui preot creştin, în toate eparhiile. Căci drepturile şi darurile preoţeşti şi arhiereşti vor supraveţui numai în Japonia, şi aceasta, dacă japonezii vor rămâne tari în credinţă până la sfârşit şi nu-L vor vinde pre Hristos. Iară prin alte ţări, Pravoslavia abia dacă va mai supraveţui câte puţin, pe alocuri. Iar aşa, numiţii înnoitori ai credinţei, cei ce singuri pre sine se “sfinţesc” şi se numesc creştini, preoţi şi arhierei, aceştea toţi se află în slujba satanei, în slujba minciunii şi a înşelării Sufletelor creştineşti, căci atunci în biserici, “urâciunea pustiirii va sta în locul cel Sfânt”. Urâciune a pustiirii, cari îşi trage rădăcina sa încă din vremea despărţirii Bisericii Răsăritului de Biserica Apusului, cea din Roma. Dar Domnul Dumnezeul nostru Iisus Hristos, nu va mai răbda această fără-de-Lege şi va veni să Judece noroadele. Fiilor! Încă odată vă mai spun, din tot sufletul, aflându-mă în boală, pre patul de moarte, ca un bolnav, cari înainte de moarte primeşte uşurare de boala sa, iar apoi se ia dela dânsul şi boala, şi moartea: va mai fi o oarecare libertate religioasă şi pre urmă gătiţi-vă pentru Dreapta şi Înfricoşata Judecată, Judecata cea mai de pre urmă, definitivă şi fără de nici o întoarcere. Fiecare om să aştepte Judecata lui Dumnezeu. Amin. Această *scurtă vreme de libertate religioasă*, de care vorbea Sfântul Patriarh Mucenic Tihon, a trecut, deci să ne pregătim sufletele , căci puțin timp a mai rămas.

    Apreciat de 1 persoană

  6. Mihai said, on Martie 10, 2017 at 8:03 am

    Chiar ieri de dimineață când am ieșit de la lucru, în drumul meu m-am oprit la o biserica mai ales că era și SF 40 de Mucenici, biserica la ora 9 dimineață goala decât omul de vindea luminări, cand am ieșit afară,ce sa vezi, panouri și banere cu papistasi, iar la.fisier la poarta propaganda ecumenista, biserica cu pricina este in București sos Olteniței din sectorul 4 in cartierul Berceni parohia Apărători Patriei2 cu hramul Sf Ambrozie, am profitat de ocazie si am fotografiat un panou din curtea bisericii, și Vasile til voi trimite pe mail poza că pe blog nu reușesc să il postez

    Apreciază

  7. calatorul said, on Martie 10, 2017 at 10:04 am

    off-topic: am urmarit cu mare interes o parte din seriile filmului ingerul rus, insa nu gasesc pe nicaieri filmul 2 seria 1 si 3 (este numai filmul 1 cu cele 4 serii si filmul 2 seria 2 si 4). Va rog daca le aveti sa le postati, sunt foarte folositoare.
    link-ul de la care le-am urmarit: https://vremuritulburi.com/2015/11/19/inger-rus-otroc-veaceslav-filme-ortodoxe/

    Va multumesc si ma iertati!

    Apreciază

  8. Nicoleta said, on Martie 10, 2017 at 10:49 am

    Admin, bun de citit. Totul la comun, da?… Parcă și comuniștii ziceau la fel, dar și naziștii, când trimiteau tinerele la pension (internat), unde regula principală era „nimic nu-ți aparține – totul este la comun”. Inclusiv, propriul corp.

    http://ziarullumina.ro/o-intelegere-comuna-a-slujirii-si-marturiei-crestine-120570.html

    Apreciază

    • Ion said, on Martie 10, 2017 at 2:25 pm

      O vai lor ecumenistilor, ca ei nu vor intra in Imparatia Cerurilor si nici pe altii nu-i lasa sa intre.
      Vai lor ecumenisti fatarnici ca nu dragostaea de omul de rand eretic ii arde ci ii arde ortodoxia si lupta lor cu aceasta este, cu Adevarul.
      Vai lor ca in loc sa le spuna ereticilor ca sunt in erezie si sunt departe de „cararea cea stramta ce duce la-nviere” ei ii numesc biserici.
      Vai lor farisei fatarnici si se semneaza cu titluri de doctori, ca sa le faca lumea plecaciune.
      Ziarul lumina…… te apuca si rasul. mai bine si-ar schimba numele.

      Apreciază

  9. Ioan said, on Martie 10, 2017 at 11:56 am

    Raspuns celor care indreptatesc pomenirea ierarhilor cretani invocand scrierile Parintelui Epifanie Theodoropulos

    In anul 1969 Parintele Epifanie Theodoropulos trimite o scrisoare Cuviosului monah Nicodim care se nevoia in obştea Ierom. Efrem, Provata – Sfântul Munte Athos care voia sa se alature gruparii vechilor calendaristi greci pe motivul gandirii ecumeniste a patriarhului Athenagoras. Parintele Epifanie scrie: „Mai jos mă întrebi dacă este drept să primiţi po­menirea arhiereilor ce țin calendarul vechi.”

    Asadar redau un fragment din acea scrisoare pe care va rog sa il cititi cu foarte mare atentie:

    „Fratele meu, este clevetirea cea mai de pe urmă cele spuse de unii despre Biserica Greciei că „îl urmează pe Atenagora”. NU! Adevărul este că Biserica Greciei, din delicateţe exagerată faţă de întâistătătorul Ortodoxiei, i-a dat prea mare atenţie lui Atenagora – desigur, un lucru rău făcut. Cu toate acestea, sub nici un chip nu este de acord cu faptele lui îndrăzneţe şi lipsite de orice scrupule. Cred că în toată Biserica Greciei nu există mai mult de şase-şapte episcopi filoatenagorei. Ceilalţi, mai mult de şaizeci de epis­copi, cu neplăcere (unii mică, alţii mare şi alţii şi mai mare) privesc la acţiunile lui, dar nu se manifestă, cel puţin public, răbdând „până la o vreme”. Trupul Ie­rarhiei Bisericii Greciei şi, în general, clerul ei cuprin­de în sânurile lui stânci de Ortodoxie.

    […]

    Nu trage con­cluzii despre Biserica Greciei din tăcerea ei. Tăcerea nu înseamnă numai acord sau dezacord, ci înseamnă şi suferire. De altfel, trei-patru episcopi, mai energici din fire, cum ar fi al Pireului, al Elefteropolei, al Florinei şi încă unul, precum şi notabilele ziare reli­gioase cum ar fi: „Lupta bisericească”, „Presa Orto­doxă”, „Mântuitorul”, „Trei Ierarhi” şi altele, de multe ori au ameninţat că vor face acţiuni publice violente împotriva cutezanţelor patriarhului. Din tăcerea Bise­ricii Greciei faţă de aceste situaţii nu putem trage concluzia că ea este de acord cu aceia sau cu acţiunile patriarhului. Când a tras la judecată Biserica Greciei pe clericii potrivnici patriarhului sau ai lui Iacov al Americii pentru acţiunile împotriva lor, deşi au existat cazuri când aceste acţiuni, izvorâte din râvnă exagerată, cuprindeau şi atacuri grave la per­soană? Cum de au explicat unii tăcerea Bisericii Gre­ciei faţă de acţiunile patriarhului ca aprobare, iar tăcerea ei faţă de potrivnicii lui au explicat-o ca… dezaprobare??? Ce fel de logică este aceasta?

    Consideri că Arhiepiscopul Ieronim al Atenei are aceeaşi cugetare cu cea a patriarhului Atenagora. Iubite părinte Nicodim, crede-mă că voi vorbi nepăr­tinitor. De altfel, cu Prea Fericitul Arhiepiscop al Ate­nei nu am nici o legătură deosebită, nici oficială, nici neoficială. Nu neg faptul că Arhiepiscopul căuta cu ochi binevoitori spre smerenia mea şi se gândea să mă înalțe – bineînţeles că am refuzat cuviincios din pricina sănătăţii mele şubrezite -, însă legături deo­sebite şi strânse niciodată nu au existat între noi. De la alegerea sa până astăzi nu am avut cu el mai mult de cinci sau şase întâlniri, dintre care cele mai multe nu au durat mai mult de câteva minute. Dacă la acestea se mai adaugă cinci-şase epistole având diferite teme, pe care i le-am trimis din proprie iniţiativă, ai toate legăturile mele cu Prea Fericitul Arhiepiscop al Atenei. Aşa stând lucrurile, nu trebuie să se socoată că păre­rea mea este influenţată de factori sentimentali.

    Aşadar, Arhiepiscopul Atenei, iubite părinte Nicodime, cu toată nobleţea şi fineţea purtărilor sale – de aici şi amabilităţile lui fată de patriarh, care ar fi fost de dorit să nu fie vreodată exprimate -, niciodată nu a pus dragostea mai presus de adevărul Credinţei. Niciodată nu a subestimat noţiunea de „dogmă”. Dacă nu este superconservator, este totuşi foarte reţinut în aceste subiecte. La întronizarea Sa a spus foarte puține despre legăturile noastre cu confesiunile neortodoxe, iar în concluzie a menţionat despre „stăru­inţa în credinţa şi învăţătura ortodoxă”. Anul trecut când a primit scrisoarea pascală de la Papa, a răs­puns într-un mod cu adevărat artistic. Răspunsul său, incolor, inodor şi fără gust din punct de vedere religi­os (nici vorbă despre aiurelile unioniste ale patriarhu­lui), nu conţine decât câteva cuvinte politicoase. Altădată, iarăşi întrebat fiind despre sărbătorirea Paştelui de către un activist creştin de frunte, a răspuns sinodal că Bisericii Greciei îi este cu neputinţă să încalce chiar şi o iotă din hotărârile Sinodului I ecu­menic.

    În timpul discuţiilor ţinute acum doi ani la Constantinopol între el şi patriarh, nu a şovăit să se opună cu hotărâre la unele propuneri ale patriarhului (de pildă, cea legată la recunoaşterea căsătoriilor făcute de papistaşi etc.). Am încă motive să cred că dacă până astăzi patriarhul nu a îndrăznit să facă şi alte compromisuri mai mari, aşa cum dorea, aceasta se datorează faptului că Arhiepiscopul Atenei nu nu­mai că nu l-a încurajat, ci a pus şi „frână”. În sfârşit, Arhiepiscopul Atenei şi-a exprimat public opinia sa despre neortodocşi, opinie cum nici cel mai fanatic stilist nu ar fi putut-o formula mai aspru. Ai citit „Scri­soarea Praznicală” oficială a lui Ieronim trimisă patri­arhului Atenagora la Crăciunul trecut? Dacă da, atunci ai citit şi acestea: „Dumnezeu să ne învrednicească pe noi şi pe toți cei ai Săi să cugetăm la fel unii față de alţii şi să nu fim iubitori de întâietate, căutând a stăpâni peste turma lui Hristos sau peste ceilalţi, ci întru smerenia lui Hristos să ne punem sufletul pen­tru oi, îngrijindu-ne pentru unirea tuturor celor ce cheamă numele Lui, ca astfel să fie strivit şarpele cel din adânc, care a sfâşiat haina cea necusută şi care pe atâţia dintre cei care îl cunosc pe Dumnezeu i-a abătut de la adevăr, plecându-i să urmeze căile rătă­cirii şl pierzării“.

    Ce trebuia să spună mai mult Arhiepiscopul? După cum vezi, se roagă omul pentru unire, dar nu şovăie să propovăduiască că îi socoate pe eterodocşi înde­părtaţi de diavolul de la adevăr şi umblători pe calea înşelării şi pierzării!!!

    Oare aceste cugetări şi declaraţii sunt nişte tră­dări? Însă cei care susţin acestea ar trebui să se teamă ca nu cumva, nedreptăţind pe oameni (nu numai pe Arhiepiscop, ci şi pe ceilalţi episcopi ai Bi­sericii) atât de cumplit şi lovindu-i fără milă în cele mai sfinte ale lor – deoarece nu există nimic mai sfânt decât credinţa ortodoxă -, să se afle şi ei mer­gând pe calea pierzării, pe care umblă nu doar ereti­cii, ci şi cei care nedreptăţesc. Patriarhul Atenagora şi Iacov al Americii şi încă câţiva s-au dovedit a fi nişte cosmopoliţi şi discipoli ai sinistrului sincretism; s-au dovedit a nu avea nici o legătură lăuntrică şi adâncă cu nestricata şi neprihănita Ortodoxie. Dar ceilalţi? Dau dovadă de astfel de cugetări? De ce caracterizăm – nu voi, nici eu, ci alţii oarecare – atât de uşor pe ceilalţi drept trădători?

    Frate Nicodime, repet: „Să stăm bine, să stăm cu frică. Să luăm aminte ca mărturisirea Sfintei noastre Credinţe cu smerenie să o aducem”.”

    (Arhim. Epifanie Theodoropulos, Cele doua extreme. Ecumenismul și stilismul, Ed. Evanghelismos, București, 2006)

    Asadar Arhiepiscopul Atenei si majoritatea arhiereilor din Grecia nu erau de acord cu Athenagoras, dar la noi tot sinodul a validat ecumenismul si adunarea blestemata din Creta. Noi nu avem nici un arhiereu anti-ecumenist (cel putin vadit).

    Aceasta este marea diferenta dintre arhiereii din Grecia anilor 1969 si cei din Romania anilor 2017. Acolo Arhiepiscopul Atenei si mai mult de şaizeci de epis­copi erau contra ecumenismului si doar „şase-şapte episcopi filoatenagorei”, dar aici tot sinodul in frunte cu patriarhul este pentru. Aici e marea durere a sufletelor noastre.

    La noi, prin hotarare sinodala a fost ratificat tot ceea ce s-a hotarat in Creta, inclusiv documentele eretice.

    Asadar diferenta e colosala si nu putem aduce in discutie aceasta scrisoare a Parintelui Epifanie ca argument pentru continuarea pomenirii. Nu exista comparatie.

    Asadar intreruperea pomenirii este necesara si este bisturiul care ar putea sparge rana plina de puroi facuta de ecumenisti.

    De ce trebuie facuta intreruperea pomenirii? Nu din ura fata de ierarhie ci fata de erezie. Nu uram oamenii ci pacatul. Acest moment este crucial in istoria neamului nostru iar deciziile pe care le luam vor afecta mantuirea unor generatii intregi viitoare. Suntem in pericol sa pierdem Ortodoxia daca nu ne trezim.

    Ramanem statornici in Biserica Ortodoxa dar ne lepadam de ecumenism si de adunarea din Creta.

    Sa nu ne adormim constiinta spunand ca Biserica este nebiruita. Este nebiruita acolo unde exista dreapta credinta si viata dreapta. In afara dreptei credinte, in erezie, schisma si minciuna nu putem vorbi de Biserica pentru ca Hristos, Capul Bisericii este Insusi Adevarul. El este piatra cea din capul unghiului.

    Biserica s-a zidit pe marturisirea cea dreapta a Sfantului Apostol Petru.

    Sfantul Ambrozie al Milanului spune: „Despre credinta s-a spus ca moartea nu va avea putere asupra ei si portile iadului nu o vor birui.” ; „Piatra, aici, are un caracter metaforic si simbolizeaza marturisirea credintei, care confera lui Petru si tuturor celor ce cred in Hristos calitatea de a fi pietre pe care este zidita Biserica.” (Expositio Evangelii secundum Lucam, PL 15, col. 1781)

    Asadar fara o marturisire dreapta mai putem fi noi pietre din Trupul Bisericii?

    Biserica Ortodoxa este Mama noastra pe care trebuie sa o iubim si nu trebuie sa ne despartim sub nici o forma de Ea.

    Sfantul Paisie Aghioritul spune: „Biserica noastra Ortodoxa nu are nici o lipsa. Singura lipsa care se prezinta este din partea noastra, atunci cand nu reprezentam corect Biserica, de la cel mai mare in ierarhie pana la cel mai simplu credincios. Se poate sa fie putini cei alesi, dar acesta nu este un lucru nelinistitor. Biserica este Biserica lui Hristos si El o carmuieste. Nu este Biserica ce se zideste cu pietre, nisip si var de catre credinciosi si se distruge de focul barbarilor, ci este Insusi Hristos;“si cine va cadea pe piatra aceasta se va sfarama, iar pe cine va cadea ea il va spulbera”.” („Cu durere si cu dragoste pentru omul contemporan”, Editura Evanghelismos, Bucuresti, 2003)

    Sfantul Ioan Gura de Aur ne sfatuieste: „Şi ca să spun pe scurt: s-au împlinit semnele spuse mai înainte. Mai departe trebuie să fim gata şi pregătiţi şi să nu iscodim mai mult cele scrise. Mulţi neînvăţaţi şi neîntăriţi s-au făcut strâmbători ai dumnezeieştilor Scripturi. Ia aminte şi tu, să nu te încrezi în ei. Multă răutate, multă viclenie, multe poticneli s-au revărsat pe pământ. Vezi să nu fii şi tu înşelat. Nu te pleca nici la dreapta, nici la stânga, ci mergi pe calea împărătească. Ai mulţi credincioşi, iubitule. Şi dacă nu îi ai pe pământ, însă îi ai în cer. Sârguieşte-te să fii pururea împreună cu ei. Ai acolo adunările îngerilor, ai pe patriarhi, pe proroci, pe apostoli, pe evanghelişti. Ai pe mucenici, pe cuvioşii mărturisitori şi pe cei care au petrecut în vieţuire monahicească – mulţime mare -, ale căror nume sunt în cartea vieţii. Pe aceştia doreşte-i, pe aceştia urmează-i, de aceştia nu te despărţi, pomenirea acestora ţine-o ziua şi noaptea în inima ta; având pururea în mâinile tale cărţile acestora, citeşte-le, ca să afli mult folos.

    1 Neînvăţaţii sunt cei neştiutori, iar cei neîntăriţi sunt cei care chiar dacă ar fi ştiutori, însă nu au şi puterea Duhului care să-i apere de înşelare.

    2 Puterea Ortodoxiei nu constă în numărul de credincioşi, ci în comuniunea vie cu sfinţii.

    Fii neguţător al cuvântului dreptăţii, ca să poţi mustra pe cei ce se împotrivesc în cuvânt şi [să poţi] certa pe grăitorii de basme şi să închizi gura ereticilor şi să povăţuieşti şi să întorci pe cei căzuţi. Cercetează dumnezeieştile Scripturi ca, atunci când vezi nestatornicie şi tulburare [confuzie], să nu cazi, ci să scapi la dumnezeiasca Scriptură. Ia aminte, să nu fi îngâmfat, nici să fi clătinat din mintea ta. Când vezi mulţi nepricepuţi, nu te uimi. Trebuie ca acestea să fie. Când vezi mulţi proroci mincinoşi, adu-ţi aminte de Stăpânul, Care zice: „Se vor scula hristoşi mincinoşi şi proroci mincinoşi”. Când vezi amăgitori prin cuvânt, adu-ţi aminte de prorocul care zice: „Vai celor ce scriu vicleşug” (Is. 10, 1). Când vezi pe cei evlavioşi şi credincioşi şi înţelepţi necinstiţi, iar pe cei ticăloşi şi semeţi şi vânzători şi desfrânaţi că sunt scoşi în faţă, adu-ţi aminte de Apostolul, care zice: „oamenii vicleni şi vrăjitori vor înainta spre mai rău, înşelând şi fiind înşelaţi” (II Tim. 3, 13). Când vezi Sfânta Scriptură profanată de cei ce par creştini şi pe cei care grăiesc cuvântul lui Dumnezeu urâţi, adu-ţi aminte de Domnul, Care zice: „Dacă lumea vă urăşte, să ştiţi că pe Mine mai înainte de voi M-a urât” (In. 15, 18). „Dacă pe Mine M-au prigonit, şi pe voi vă vor prigoni” (In. 15, 20).(„Dreapta credinta in scrierile Sfintilor Parinti”, Editura Sophia Bucuresti – 2006, Cuvânt despre prorocii mincinoşi şi
    dascălii mincinoşi şi lipsiţii de Dumnezeu eretici şi despre semnele sfârşitului veacului acestuia (A fost rostit pe când urma să iasă din trup) (PG 59, 553-568))

    http://www.ioanguradeaur.ro/719/cuvant-despre-prorocii-mincinosi-si-dascalii-mincinosi-si-lipsitii-de-dumnezeu-eretici-si-despre-semnele-sfarsitului-veacului-acestuia/

    Acestea sunt gandurile mele referitoare la subiectul pomenirii unui ierarh ecumenist. Daca ma insel, Dumnezeu sa ma ierte.

    Apreciază

  10. Ioan said, on Martie 10, 2017 at 12:05 pm

    Interviul cu pr. Iustin Parvu

    – „Glasul monahilor”, nr. 4 (18)/ aprilie 2005

    – Parinte, Biserica este astazi clatinata de multe devieri. Ce atitudine sa avem fata de ele?

    – Cei ce marturisesc aparandu-si credinta sunt ca niste apologeti ai vremurilor acestora. Este dovada de curaj si de sacrificiu sa marturisesti pentru ca astazi, cand adevarul este sistematic ascuns cu mestesugire diplomatica, riscul este foarte mare: sa-ti pierzi serviciul, sa ajungi pe drumuri, sa intri la puscarie, sa fii caterisit …

    – Nu poate fi vorba despre un eroism exagerat?

    – Nu este un eroism deloc, ci frica de a nu-ti vinde sufletul, este o datorie. A nu marturisi este exagerat, a tacea este mai grav.

    – Si cand trebuie sa taci?

    – Cand o fi timpul. Trebuie sa stii cand sa taci si cand sa marturisesti. Dar de cele mai multe ori tacerea este ascundere a acestor realitati, o tradare a adevarului. Stim ca un ucenic al Sf. Paisie cel Mare, pe cand trecea prin lume, a tacut in fata unui evreu care i-a ocarat credinta lui cum ca nu e dreapta. Si urmarea a fost ca Sf. Paisie, cand a ajuns el la manastire, nu l-a mai recunoscut ca ucenic, vazand ca darul de la Botez s-a departat de la el. A fost de acord [cu evreul] si a cazut din darul lui Dumnezeu (…).

    Nu e justificat sa stai de-o parte. Aceasta se intampla cand esti intr-o pozitie defavorizata, cand nu ai pe ce sa te sprijini. Daca ai un sprijin puternic, ai mai multa indrazneala sa marturisesti, te avanti fara frica precum copilul care are langa el pe tatal. Pai, noi nu-l avem pe Hristos si pe sfintii sai si tot adevarul la care ne-am angajat? Credinta noastra nu-i putin lucru, este marturisita de sfintii Parinti prin viata, cu cuvantul si chiar cu moartea lor. Stam pe un reazem neclintit, pe care ceilalti nu-l au. Biserica noastra crestina Ortodoxa nu e o scornire omeneasca, e din vesnicie, nu-i o institutie pamanteasca, e de la Dumnezeu. Trebuie sa pastram linia Sfintilor; ei nu treceau usor cu vederea, povatuiau, mustrau si sareau cand era vorba de erezie.

    – Dar aceia erau Sfinti. Noi, pacatosi fiind, putem marturisi la fel ca ei?

    – Bineinteles. Oricand o putem face. Harul lui Dumnezeu este cel care lucreaza, iar harul este cel care lucreaza, iar harul acelasi este, ieri si azi si in veci. Noi suntem fiinte nevrednice si ne facem si mai nevrednici daca ramanem caldicei; nu suntem nici reci, nici fierbinti.

    – Cine-i indreptatit sa marturiseasca?

    – Cine are unele convingeri si le marturiseste. Oricine. Nu ne bagam in probleme pe care nu le cunoastem si nu suntem in stare sa le sustinem, dar de cele pe care le cunoastem ne tinem de ele. Iar daca vrei sa faci o apologie mai serioasa trebuie sa ai o cunostinta duhovniceasca, un har special de la Dumnezeu sa faci aceasta, cum faceau Sfintii. De nu – trebuie sa ai o ratiune bogata care sa sintetizeze corect ce au spus dascalii Bisericii.

    – Ce amestec este justificat cu celelalte credinte, cu celelalte biserici?

    – Biserica Ortodoxa este vesnica prin Hristos Dumnezeu, e netrecatoare, nu are nevoie sa se amestece cu nimic altceva ca sa nu se dilueze. Se apropie, dar nu se amesteca. Nici macar nu poti avea o relatie. Vin foarte multi oameni si ma intreaba ce sa faca: sa mai intre sau nu in bisericile in care s-au facut slujbe ecumenice? Eu le-am spus ca, atunci cand vor vedea ca se vor impartasi unii de la altii, sa nu mai stea. Dar nici asa. Ne temem de cuvintele Sfintilor Parinti care interzic sa stam sub acelasi acoperis cu ereticii. Ba canoanele spun ca nici cu crestinii necununati sa nu stai la masa, darmite cu ereticii. In cazul acesta ea nu mai e Biserica. De altfel e si prorocit ca toate organizatiile ecleziastice vor cadea groaznic si deodata, chiar si institutia Bisericii. Sf. Ignatie Briancianinov spune asta. Biserica decade prin primirea umanismelor. Umanismul este inchinare la idoli, iar dogma infailibilitatii papale este o latura a umanismului, dupa cum spune si Sf. Iustin Popovici, reinviind idolatria. Toti se inchinau si venerau Partidul ca pe un idol. Iar cei care au tacut si s-au supus ideologiei comuniste chiar siliti, socotesc ca sunt asemenea inchinatorilor la idoli.

    – Oamenii nu mai sesizeaza aceste pericole, fiind manipulati usor prin mass-media. Cum mai pot fi treziti?

    – Din ignoranta turma nu are habar pe cine preamareste. E foarte greu sa convingi o masa de oameni cand toti preamaresc acelasi lucru. Ce sa-i mai spui bietului om? Face si el precum aceia din antichitate, cand se hotara moartea unui filosof. Se dadusera niste scoici pe care sa scrie oamenii votul lor. O batrana a scris sa fie omorat. Cineva o intreaba: cunosti mata pe acesta? Nu-l cunosc, raspunde ea. Apoi cum de l-ai condamnat?… Daca asa au facut toti, am facut si eu ca ei.

    – Dar daca nu ai o traire ortodoxa, ce putere mai are marturisirea ta?

    – Daca nu ai traire ortodoxa nici sa nu indraznesti sa spui ceva. Dar chiar asa, cand ai cat de putin si te temi sa nu pierzi dreapta credinta, Iti da Dumnezeu si putere, si intelepciune sa marturisesti, si curaj, si spirit de jertfa. Cel mai important e sa fii acolo, pe calea cea stramta. Ce credeti, ca traitorul este musai cel ca face paraclise si acatiste si crede ca face mare ascultare, ignorand adevarurile de baza ale Bisericii? Ascultarea se face pana la mantuire. Adica, cand ti-a periclitat starea de mantuire, nu mai asculti.

    – Si cum iti dai seama?

    – Foarte simplu. Cand traiesti putin, Dumnezeu iti descopera mult. Tu sa-ti faci datoria ta de crestin, ca-ti da El intelepciunea careia nu-i vor putea sta impotriva toti potrivnicii.

    – Dar daca apara adevarul cu rautate?

    – Depinde. De unde stim noi ca un aparator al Ortodoxiei o face cu rautate? Pai, nu este decat sa ma manii pe pacat si pe eretici. Am tot dreptul acesta. Sf. Ioan Gura de Aur spune ca-i sfintita palma celui care-l loveste pe eretic. Nu pot sa spun eu ca cel ce face o constatare, o analiza, o face numaidecat patimas. O fi si asta, dar nu intru totul. Mai este si putina jertfa. Ca n-o fac pentru a castiga drepturi personale, mosii, ci pentru ca-mi ia credinta. Atunci nu mai e de stat pe ganduri. Atunci cand imi confisca casuta mea, sa zic: Fie numele Domnului binecuvantat! Insa ce a facut Iov cand voia vrajmasul sa se atinga de sufletul lui? Nu l-a predat, mai. De trup sa nu ne pese, dar sufletul trebuie pazit. Daca ne pierdem dreapta credinta, asta inseamna ca ne pierdem sufletul. Cum sa ni-l vindem? Ramanem ortodocsi.

    – Cum sa te supui stapanirii de azi?

    – Ne supunem in cele ce nu impiedica porunca lui Dumnezeu. Ma supun pastorului care intra si iese pe usa. Dar cel care intra ca furul pe aiurea, chiar si prin altar, si prin scoala, prin carciumi, prin droguri, prin homosexualitate si toate faradelegile, pe acela n-am voie sa-l ascult. Noi, care avem raspundere, ce facem?

    – Si daca te caterisesc?

    – Caterisirea este omeneasca. Dar Sfintii cate prigoniri si nedreptatiri n-au rabdat, de care mai degraba nu suntem noi vrednici? Nu asa s-a intamplat si cu Sf. Ioan Gura de Aur? Dar nu s-a dat inapoi. Asta nu l-a impiedicat cu nimic sa marturiseasca in continuare adevarul.

    – Este o vrednicie a fi prigonit?

    – Pai, este o vrednicie, caci asta inseamna ca traiesti oleaca. Daca n-ar fi fost sangele martirilor, care au marturisit dreapta credinta in fata prigonitorilor Bisericii, n-am mai fi avut mostenirea aceasta de care ne bucuram acum.

    – Care este cea mai mare problema a Bisericii astazi?

    – Primejdia cea mai mare este ca noi, de 2000 de ani, sapam la temelia Sfantului Altar slujind cu nevrednicie. Raul este in noi.”

    Apreciază

  11. Mirela said, on Martie 10, 2017 at 12:29 pm

    După ce aderarea la hotărârile adunăturii din Creta i-a transformat pe preoţii pomenitori de eretici în actori care joacă rolul de preoţi ai lui Dumnezeu, bisericile devin tot mai des şi sălaş de spectacol laic.
    Concertelor li se adaugă expoziţii de fotografii:

    „Gazdele acestui eveniment au fost preoţii Ioan Bănuţă (parohul Bisericii “Sfinţii Apostoli”) şi fiul acestuia, Cristian Bănuţă. Au fost expuse fotografii cu peisaje naturale, cu animale din zona de munte, ştiută fiind pasiunea doctorului pentru asemenea trasee. Alături de acestea au mai fost expuse şi fotografii de pe scenele teatrelor vâlcene. De asemenea, Trestian Găvănescu a prezentat celor aproximativ 100 de persoane prezente mai multe albume foto, cu diferite tematici, la care a lucrat în anii trecuţi.”
    http://www.indiscret.ro/vechi/articol-expozitie-de-fotografii-intr-o-biserica-din-ramnicu-valcea

    Mai are loc Hristos în aşa biserici? Casa Domnului a fost acaparată, iar Domnul a fost dat afară spre a face loc plăcerilor omului. În biserică, omul nu-l mai caută pe Dumnezeu, ci caută propria desfătare. Trendul de transformare a bisericilor în săli de spectacol profan papistaş e tot mai evident.

    Apreciază

    • ban said, on Martie 10, 2017 at 4:52 pm

      Iar azi la 19.30, la biserica Sf. Dumitru-posta din Bucuresti va fi rulat un film rusesc, cam comunist, cica in cadrul cateheze (asa scrie pe feibuc-ul lor). Poate si un concert cu alex velea si connect-r pe viitor, de ce nu, nu-i asa ca e frumos ecumenismul?

      Apreciază

  12. acelas said, on Martie 10, 2017 at 1:04 pm

    auzi, auzi ce griji are patriarhia romana, cea care apara furibund Creta, acum moare de grija europei si a globalismului… . Ce griji au oamenii astia!

    http://www.evz.ro/bor-daca-ue-se-destrama-pentru-romania-ar-fi-tragedia-finala.html

    ca fapt divers, legat de termen. E un truism, o banalitate chiar si pt un copil mic spusa ca o data cu Invierea Mantuitorului, termenul „tragedie” (antic, pre-crestin) nu mai exista propriu-zis, el nu mai are sens …, poate exista ceva dramatic in viata fiecaruia, insa tragedia (ca fundatura, ceva fara sens, absurd si vesnic) a fost „abolita” ca sa spunem asa de catre Mantuitorul … Dar poate, Mantuitorul nu a venit realmente si pt consilierul patriarhal …, poate ca il asteapta frenetic, impreuna cu evreimea si masoneria frateasca … . Se asteapta la o tragedie FINALA !

    Apreciat de 1 persoană

    • Mihai said, on Martie 10, 2017 at 2:58 pm

      Același, acum ,, patriarhia română” prezenta la tirgul de turism de la Berlin, de anunță ,,pelerinaje” care mai de care mai bengoase, bineînțeles și pe la tot soiul de eretici

      Apreciază

  13. Angela said, on Martie 10, 2017 at 3:58 pm

    off topic

    fain. pacat ca n-a nimerit la misa ca aia il sarutau in mai multe locuri: http://www.flux24.ro/foto-un-copil-saruta-picioarele-unui-lider-psd/

    Apreciază

  14. Lev said, on Martie 10, 2017 at 5:04 pm

    Au venit vremurile când răului i se spune bine, și binelui, rău. Totul e întors pe dos de către vrăjmașul, prin slugile sale. P.S. Să nu uităm că numai la noi nu s-a făcut Slujba din duminica Ortodoxiei așa cum se cuvine. Trebuia să-i obligam să slujească cum trebuie! Pentru NECREDINȚA și LAȘITATEA noastră nu mai suntem un popor, ci o populație de sclavi! Doamne, intareste-ne întru credința cea adevărată! Felicitări și multe mulțumiri pentru articole, frate SACCSIV!

    Apreciază

  15. costel said, on Martie 11, 2017 at 5:20 pm

    Am citit un articol mai vechi in care e vorba de „doua surori” si am gasit niste comentarii care si-au gasit raspunsul anul trecut:

    silviu said, on Octombrie 23, 2013 at 12:02 am

    Bisericile pline nu sunt un argument! Avem proorociile Sf Lavrentie al Cernigovului, şi nu doar, în care se spune că Bisericile vor fi pline de lume, dar credinţa va fi strâmbă. Noi nu prea mai avem preoţi, ci mai mult POPI ecumenişti, pro-cip şamd… Aici e buba cea mai mare a româniei – CLERUL BOR care colcăie de securişti şi francmasoni. Nu o spun eu ci preoţii prigoniţi din interiorul BOR, vezi ex Pr Justin Pârvu, Ilie Cleopa, Gh Calciu, Arsenie Boca şi mulţi, mulţi alţii …

    Apreciază

    Răspunde

    delimar said, on Octombrie 23, 2013 at 6:35 pm

    e si asta o parere, nu neaparat trebuie sa fie asa. Decat sa tot ramanem agatati ca asa spun profetiile, mai bine ne-am gandi cu propria minte unde anume se vede ca ” e plin clerul de securisti si francamosi”. Nu-mi spuneti, chiar ati verificat dvs tot clerul ?
    Si apoi, orice pacatos cu ajutorul lui Dumnezeu se poate indrepta. Da’ nu. Noua asa ne place, sa ne tot plangem ca n-avem preoti. Sa ne ierte Dumnezeu!

    Apreciază


Vă rog să comentați decent, în duhul Ortodoxiei! Responsabilitatea juridică pentru conţinutul comentariilor dvs. vă revine în exclusivitate.

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: