Saccsiv – Weblog

Foto: MESAJE ANTI CRESTINE la PROTESTELE din CLUJ

Posted in Uncategorized by saccsiv on Ianuarie 30, 2017

Iata ce putem citi la Anarhiștii clujeni manifestă împotriva religiei. Profită de proteste să lovească în credință de pe NapocaNews:

Demonstrațiile ilegale și neautorizate din ultimele zile de la Cluj au fost un bun prilej pentru anarhiștii clujeni să manifeste împotriva religiei și Bisericii în general.

Anarhiștii clujeni se folosesc de lozinci nobile privind lupta împotriva corupției și pentru justiție, pentru a promova mesaje graffiti împotriva lui Dumnezeu și credinței pe zidurile clădirilor din centrul istoric al Clujului.

Un anarhist a declarat unui reporter NapocaNews, care nu și-a declinat identitatea, că ”arta progresistă e împotriva religiei, iar aceste mitinguri sunt un bun pretext pentru noi să promovăm ateismul și societatea condusă de anarho-comuniști. Avem sprijinul celor tari că nu ne amendează nimeni și nu ne este frică de nimeni”.

În ultimul timp Clujul a devenit un uriaș tablou cu graffiti anarhiste pe imobilele istorice.

NapocaNews

Comentariu saccsiv:

   Consider ca in toata tara nucleul protestelor este acelasi cu al celor de dupa Colectiv:

INCENDIUL de la “Colectiv” = Un 9/11 ROMANESC? Scopul? SACRIFICIU RITUALIC – REVOLUTIE – EXPLOZIE DE SATANISM – PRIGONIREA ORTODOCSILOR. Cu o extrem de puternica implicare directa a DRACILOR

 

Anunțuri

25 răspunsuri

Subscribe to comments with RSS.

  1. Mihai said, on Ianuarie 30, 2017 at 3:12 pm

    Cine sunt in spatele Astora aceia trag și hățurile

    Apreciază

  2. sorin said, on Ianuarie 30, 2017 at 4:54 pm

    Frate Vasile. uite ecumenism la parastasul lui Mota si Marin.
    https://ganduridinortodoxie.wordpress.com/2017/01/30/ecumenism-la-parastasul-lui-mota-si-marin/

    Apreciază

  3. Metatron said, on Ianuarie 30, 2017 at 6:09 pm

    Pai Clujul e centru Masonic de-la noi din tara,
    Uitati-va totusi la faptul ca Turcia se rasteste la Grecia, pe motivul cu cei 8 militari fugiti din vara anului trecut, ma gandesc cat mai este pana intra peste ei? Oare se implineste cat de curand profetia sf, Paise Aghioritul ?

    Apreciază

    • Ionut said, on Ianuarie 31, 2017 at 11:16 am

      Mi se pare mie, sau ai „un dinte impotriva” lui nea Gigi? Nici mie nu imi plac anumite lucruri spuse de el, dar, per ansamblu, cred ca e un om de buna-credinta.
      Chestia cu Visinescu e intr-adevar o furtuna intr-un pahar cu apa. S-au gasit sa-i pedepseasca pe astia doi, Visinescu si Ficior, la 90 de ani, in timp ce toata gloata de securisti si activisti au dus-o regeste dupa ’89 si si-au transferat averile si influenta catre urmasii lor.
      Dar Dumnezeu le vede pe toate, mai bine ne preocupam de pacatele noastre.

      Apreciază

  4. oarecare said, on Ianuarie 30, 2017 at 8:26 pm

    saccsiv, sa mai postez comentarii ca vad ca nu le publici, nu prea am timp liber si sa nu pierd vremea aiurea… sa imi raspunzi daca poti, aici ca mail nu am pt serviciii online daca doresti putem coresponda pe un mail care nu il pun pe servere si sa iti scriu pe mail tau direct.

    acum subiectul:

    S-a trecut la un nou nivel in lupta contra banilor cash.

    Nu prea am bani dar din cand in cand mai incasez de la clienti avansuri prin banca pe care eu trebuie sa le dau in cash pentru firma (la rambursuri etc). Astfel se face ca azi am scos o suma de bani din care mai bine de jumatate 1000 si ceva de lei a fost in bancnote de cate un leu si cinci lei, la intrebarea mea de ce asa, domnisoara de la banca mi-a spus ca a venit circulara de la BNR ca aceste bancnote nu au rulaj si trebuie rulate. Deci sunt constransi de catre BNR si verificati prin chitantele de retragere numerar care au borderou (cate bancnote si de ce valoare s-a efectuat o plata). Acum imaginati-va un curier de la o firma de curierat numarand 1000 de bancnote de un leu si e suficient sa vedeti unde bat astia de la BNR de fapt… ce-i doare pe ei ca nu se muta bancnotele de un leu sau banii cash…

    Apreciat de 1 persoană

    • tataia said, on Ianuarie 30, 2017 at 9:09 pm

      Ma rog nu zic neaparat ca nu e cum zici tu, dar poate exista si explicatii mai simple. Sa presupunem ca toata lumea umbla numai cu bancnote de 100 de lei la el. Cum poti tu sa cumperi o piine, un litru de ulei si un kilogram de zahar de la alimentara daca nimeni nu vrea sa aiba bancnote mici? Cum iti poate da casiera restul daca nu au in casa bancnote de valori mici?

      Apreciază

    • oarecare said, on Ianuarie 30, 2017 at 9:29 pm

      eu am cerut explicit sa primesc alte bancnote, sa fim seriosi putea sa imi dea 200 marunti nu mai bine de jumatate ca asa mi-a reiesit…

      Apreciază

  5. Spaceman said, on Ianuarie 30, 2017 at 8:53 pm

    Am preluat și refăcut din comentariile mele:

    La Club Colectiv SERVICIILE au pus FOC!? Eu cred că DA!

    Să fie oare chiar Cristian Popescu-Piedone lângă stâlpul cu pricina !?

    Ciudat este că la scurt timp după incendiul din Clubul Colectiv, fostul primar Cristian Popescu Piedone a fost arestat de DNA! Oare pentru a da explicații privind prezența lui în Club Colectiv cu puțin timp
    înainte de incendiu!?

    http://www.libertatea.ro/stiri/stiri-interne/zi-decisiva-pentru-piedone-a-fost-arestat-1173605

    http://anticoruptie.hotnews.ro/stiri-anticoruptie-20675814-incendiul-din-colectiv-cristian-popescu-piedone-audiat-din-nou-dna-dosarul-privind-autorizarea-clubului-bucurestean.htm

    Cert este că expertiza din Dosarul „Colectiv” nu a eliminat ipoteza mâinii criminale.

    Iar pe Discovery a fost prezentat un documentar grețos despre incendiul din Club Colectiv cu tineri frumoși și liberi , în care le-a ieșit partea cu inițierea incendiului de către artificii, dar cu efecte speciale generate pe computer.

    Ce poate face un IR laser de 40W, sau cum cred eu că a fost inițiat cu adevărat incendiul din Club Colectiv:

    Laserul infraroșu nu este vizibil pentru ochiul uman, dar pentru camerele de luat vederi da!

    Acum priviți aici:

    Este foarte important să înțelegem că în spatele incendiului de la Club Colectiv au fost SERVICIILE, aceleași SERVICII din spatele lui Marian Munteanu și a „REVOLUȚIEI CURCUBEU”!

    Așadar ultima poză se pare că a fost făcută de un oarecare supraviețuitor Miluță Flueraș

    Dacă poza a fost făcută pe finalul jerbei, atunci UNDE ESTE FLACĂRA? Răspunsul care DOVEDEȘTE MINCIUNA: PE PARTEA CEALALTĂ A STÂLPULUI! Când toate dovezile arată că FLACĂRA a fost inițiată pe partea DINSPRE SCENĂ a stâlpului! Exact acolo de unde se vede acel punct luminos indicat de mine în imaginile de mai sus. Altă dovadă este viteza foarte mare de propagare a incendiului ținând cont de atmosfera cu un conținut scăzut de oxigen datorită aglomerației din Club Colectiv, în seara incendiului: s-ar fi obținut acest efect doar dacă buretele ar fi fost pregătit dinainte cu un accelerator de ardere și ar fi fost stropit cu benzină polistirenul din tavanul fals obținându-se NAPALM. Apoi când s-au deschis ușile să iasă lumea afară din cauza incendiului, alimentarea cu aer proaspăt de afară a dus la suflul acela ca o explozie.

    Cum putem obține ușor „napalm”, din mult polistiren și puțină benzină.

    De ce toate acestea? Pentru că se folosesc de o „revoluție” a N.O.M (Nouă Ordine Mondială) împotriva unei false N.O.M pentru a pregăti CALEA instaurării unui GUVERN MONDIAL, care să STĂPÂNEASCĂ prin:

    SmartID – LEPĂDAREA DE BOTEZ! BISERICA UNIVERSALĂ – ECUMENISM – PÂNGĂRIREA PERMANENTĂ A SFINȚENIEI! – Acestea fiind PUTEREA FIAREI CELEI DINTÂI!!

    Citiți și:

    http://www.jurnalul24.ro/ultima-zvacnire-a-nationalismului-si-sfarsitul-uniunii-europene/

    Apreciază

    • Ionut said, on Februarie 1, 2017 at 9:45 am

      Cei care au facut expertiza (reconstituirea la scara de 1:5) incendiului au declarat ca au obtinut viteze de ardere de 5 ori mai mici si n-au putut obtine sub nici o forma „cocktail-ul” de substante chimice din incendiul de la „Colectiv”. Au cerut permisiunea de la Parchetul General de a reface experimentele la scara de 1:1 si n-au primit nici un raspuns.

      Apreciază

  6. nimic nu sunt said, on Ianuarie 30, 2017 at 9:43 pm

    Text petiţie on-line

    Doamne, Iisuse Hristoase, pentru rugăciunile Preasfintei Născătoare de Dumnezeu şi ale Tuturor Sfinţilor, miluieşte-ne pe noi.

    Moto: ,,Cred (…) în Una, Sfântă, Sobornicească şi Apostoleasca Biserică”

    În atenţia ierarhilor Bisericii Ortodoxe Române

    Prin prezenta, protestăm:
    1. împotriva anulării dreptului de a ne apăra credinţa ortodoxă cu ocazia sinodului din Creta din iunie 2016, în ciuda prevederilor Constituţiei României legate de credinţă;
    2. împotriva caterisirii unor preoţi şi a alungării din mănăstire a unor monahi şi monahii care s-au opus hotărârilor acestui sinod.
    Pentru ca toată lumea să înţeleagă rostul acestei petiţii, vom face o informare a evenimentelor desfăşurate, începând din iunie 2016. Astfel, la sinodul întrunit în insula Creta în perioada 16-26 iunie 2016, s-au aprobat următoarele documente:

    • Mesajul Sfântului şi Marelui Sinod;
    • Enciclica Sfântului și Marelui Sinod;
    • Misiunea Bisericii în lumea contemporană;
    • Diaspora Ortodoxă;
    • Autonomia şi modul ei de proclamare;
    • Sfânta Taină a Cununiei şi impedimentele la aceasta;
    • Importanţa postului şi respectarea lui astăzi;
    • Relaţiile Bisericii Ortodoxe cu ansamblul lumii creştine.

    Pe scurt, acest sinod a legiferat ecumenismul şi a susţinut că ereticii şi schismaticii se pot numi ,,biserici” şi a îngăduit căsătoriile religioase mixte între ortodocşi şi cei de alte confesiuni, căsătorii interzise de canoanele ortodoxe. Apoi, pe baza celor semnate, ascultarea duhovnicească a fost înlocuită cu supunerea faţa de un grup de ierarhi consideraţi infailibili în probleme de credinţă, ca şi papa. Preoţii şi credincioşii sunt obligaţi să se supună necondiţionat faţă de hotărârile acestui sinod, oricare ar fi acestea.
    În articolul 22 din capitolul Relaţiile Bisericii Ortodoxe cu ansamblul lumii creştine, se spun următoarele:,,Biserica Ortodoxă condamnă orice tentativă de dezbinare a unităţii Bisericii, din partea unor persoane individuale sau a unor grupuri, sub pretextul păstrării sau a unei presupuse apărări a Ortodoxiei autentice. După cum mărturiseşte întreaga viaţă a Bisericii Ortodoxe, păstrarea credinţei ortodoxe autentice este asigurată numai prin sistemul sinodal, care constituie dintotdeauna, în sânul Bisericii, cea mai înaltă autoritate în aspecte de credinţă şi reguli canonice (canonul 6 al Sinodului II Ecumenic).”
    Constatăm cu durere că s-au luat hotărâri străine de duhul Ortodoxiei, aşadar semnatarii acestor hotărâri îşi pun sub semnul întrebării propria autoritate. Nu echipele de jandarmi trebuie să le salveze această autoritate, ci puterea adevărului credinţei ortodoxe conferită de Duhul Sfânt poate călăuzi paşii oricărui ortodox. Sfântul Serafim de Sarov spunea că, atunci când nu se ruga, lua hotărâri greşite şi dădea sfaturi greşite. Preasfintei Treimi trebuie să ne supunem cu toţii, aşadar. Preasfânta Treime este cea mai înaltă autoritate în aspecte de credinţă, iar regulile canonice trebuie să fie neapărat vizate de o astfel de autoritate. Fără această viză, orice creştin care trăieşte Ortodoxia, simte mirosul urât al ereziei şi se scârbeşte.
    Oare Ortodoxia presupune infailibilitate omenească şi recunoaştere a adevărului credinţei celor care o denigrează pe Maica Domnului şi pe sfinţi ori a celor care cunună religios persoane de acelaşi sex? La ortodocsi, dobândirea Duhului Sfant este scopul vieţuirii creştine, în vederea mântuirii. Cum sunt ajutaţi ortodocsii să se mântuiască? Dar cei de alte confesiuni?
    Este compatibilă aspiraţia spre dobândirea Duhului Sfânt cu infailibilitatea omului, cu homosexualitatea şi cu alte abateri de la credinţă pe care confesiunile considerate la sinod ,,biserici” le au? Dacă nu, atunci ”cea mai înaltă autoritate în aspecte de credinţă” nu şi-a făcut datoria, aşadar nu trebuie să pretindă ascultare din partea ortodocşilor. Dacă celelalte confesiuni sunt recunoscute ca fiind ,,biserici”, atunci graniţa dintre drepta credinţă şi erezie se şterge, iar învăţăturile lor greşite ne pot pune în pericol mântuirea.
    Lumina Sfintei Învieri coboară doar la slujbele ortodocsilor, nu şi la slujbele celorlalte confesiuni numite la sinod ,,biserici”. Atunci de ce să nu existe preocuparea ca oamenii întregii lumi să vină la Ortodoxie? Cu drag, nu de frica jandarmilor. De ce nu le explică nimeni celorlalte confesiuni cum se poate dobândi Duhul Sfant şi cum lupta cu forţele răului şi cu patimile din noi înşine poate fi câştigată? Ce iubire faţă de semeni ar fi mai mare decât aceasta? Ecumenismul nu poate fi promovat în numele iubirii, ci doar în numele urii faţă de mântuirea semenilor. Iubirea afişată dintre confesiuni nu e iubire, ci este vicleşug satanicesc pentru a-i duce la iad pe cât mai mulţi.
    Ce comoară poate fi mai mare decât fericirea veşnică şi decât pacea sufletească şi liniştea oferită de Duhul Sfânt? Ce faptă bună poate fi mai plăcută lui Dumnezeu decât aceea de a conduce pe cineva pe căile mântuirii?
    În Creta nu a fost apărată ortodoxia autentică, ci ecumenismul. În viziunea ortodoxă, ecumenismul este cea mai cumplită erezie, în măsură să arunce în iad mai multe suflete decât ateismul. Există ţări ortodoxe (Bulgaria, Rusia, Georgia) care nu au luat parte la acest sinod, iar dintre cei participanti, 33 de ierarhi nu au semnat aceste documente. Delegaţia română, formată din 25 de ierarhi, a semnat în unanimitate aceste documente… Ne-aţi lăsat un gust amar şi multe, multe lacrimi. Dacă ne sunteţi părinţi, de ce ne-aţi vândut?

    Iată câteva opinii în legătură cu acest sinod:
    https://ortodoxiacatholica.wordpress.com/2016/04/13/poate-un-sinod-al-ortodocsilor-sa-acorde-caracter-eclesial-eterodocsilor-si-sa-defineasca-diferit-identitatea-de-pana-acum-a-bisericii-de-profesor-dimitrie-tselenghdis/
    http://www.aparatorul.md/comunicatul-integral-al-sfantului-sinod-al-bisericii-ortodoxe-din-bulgaria-despre-sinodul-din-creta-si-cel-mai-controversat-document-al-sau-sinodul-care-a-avut-loc-in-creta-nu-este-nici-mare/

    Cu adâncă tristeţe Îl rugăm pe Dumnezeu să-i întoarcă la ortodoxie pe cei răniţi de erezia ecumenistă. Destinul ţării noastre se poate schimba numai cu ajutorul lui Dumnezeu. Conştientizând pericolul ecumenist, cerem şi scoaterea României din Consiliul Mondial al Bisericilor. Ceea ce li se cere acum preoţilor este lepadarea de credinţa ortodoxă într-o formă subtilă. Mierea amestecată cu otravă este nocivă, nu vindecătoare. Acest lucru îl observă şi clerici şi laici:

    http://aparam-ortodoxia.ro/2017/01/14/apararea-dreptei-credinte-contextul-ecumenismului-si-sinodului-din-creta/
    http://aparam-ortodoxia.ro/2017/01/15/scrisoare-marturisire-catre-ierarhii-bor/

    Unii preoţi şi călugări au întrerupt pomenirea ierarhilor care au semnat documentele din Creta : https://danielvla.wordpress.com/2016/11/17/sapte-preoti-si-ieromohi-romani-au-intrerupt-pomenirea-ierarhilor-care-au-semnat-erezii-la-sinodul-talharesc-din-creta-parintele-ciprian-ioan-staicu-este-printre-ei/. Numărul acestora s-a mărit între timp. Aceasta măsură se aplică temporar atunci când se constată că ierarhii săvârşesc abateri de la credinţă, cu anunţarea acestora, fiind unica formă de protest permisă de canoanele Bisericii.
    Cu toate acestea, reacţiile ”celor mai înalte autorităţi în materie de credinţă” sunt dintre cele mai dure. Există preoti caterisiţi şi călugări izgoniţi din mănăstiri din cauză că au apelat la această formă de protest:

    https://ortodoxiamarturisitoare.wordpress.com/2017/01/27/ieromonahul-onisim-banu-a-fost-caterisit-si-scos-din-monahism-de-ecumenisti/.
    http://aparam-ortodoxia.ro/2017/01/02/mmb-il-instiinteaza-pe-parintele-pamvo-ca-urmeaza-fi-caterisit/.
    http://prieteniisfantuluiefrem.ro/wp-content/uploads/2017/01/Comunicat-de-presa-de-caterisire.pdf/.
    http://ortodoxinfo.ro/2017/01/26/pentru-ca-raman-ferme-pe-pozitii-cele-13-maici-antiecumeniste-din-varatec-sunt-evacuate-miez-de-iarna/#.WI-SEjiciBM.
    http://aparam-ortodoxia.ro/2017/01/08/parintele-grigore-de-la-lacul-frumos-cere-arhiepiscopiei-ramnicului-incetarea-abuzurilor-comise-si-lepadarea-de-erezia-din-creta/.

    Aşadar, oricâte fraze frumoase ar exista în documentele acestui sinod, la care unii susţin că nu s-a întâmplat nimic, realitatea cruntă este aceasta şi nu alta. Iar măsurile luate pentru impunerea ecumenismului ne amintesc de inchiziţie şi de prigoana comunistă pornită împotriva preoţilor.
    De aceea, solicităm încetarea prigonirii celor care se opun prevederilor acestui sinod şi sprijinirea celor care luptă pentru apărarea Ortodoxiei. Răspundem cu toţii în faţa lui Dumnezeu pentru păstrarea credinţei ortodoxe: şi mirenii, şi preoţii şi monahii, şi ierarhii.

    Un grup de ortodocşi

    PS. Anexăm şi alte materiale pe această temă:

    http://lumea-ortodoxa.ro/argumentarea-intreruperii-comuniunii-cu-ierarhii-ecumenisti-din-partea-celor-12-clerici-din-rep-moldova
    https://ortodoxiacatholica.wordpress.com/2016/04/07/oprirea-pomenirii-episcopului-locului-schisma-erezie-protest/
    https://ortodoxiacatholica.wordpress.com/2016/04/09/intreruperea-pomenirii-bisericesti-ca-masura-canonica-si-patristica-de-impotrivire-fata-de-covocarea-sfantului-si-marelui-sinod-daca-va-fi-eretic/
    https://graiulortodox.wordpress.com/2016/03/29/ortodoxos-typos-intreruperea-pomenirii-patriarhului-moscovei-spune-gheron-sava-lavriotul/
    http://astradrom-filiala-bihor.blogspot.ro/2016/04/a-gresit-ps-longhin-oprind-comuniunea.html?m=1
    http://www.atitudini.com/2016/05/scrisoare-adresata-inaltpreasfintitului-teofan-de-catre-monahi-din-mitropolia-moldovei-si-bucovinei-in-vederea-sinodului-din-creta-iunie-2016/
    http://psaltirea.ro/files/Memoriu.pdf
    http://www.apologeticum.ro/2016/07/comunicat-ierarhi-preoti-monahi-si-mireni-se-dezic-de-hotararile-sinodului-panortodox-din-creta/#comments.

    Apreciază

    • Spaceman said, on Ianuarie 31, 2017 at 9:55 pm

      @nimic nu sunt
      Un răspuns scurt la textul tău kilometric: semnezi petiții online și te umpli de spam.

      Apreciază

  7. cca70 said, on Ianuarie 30, 2017 at 10:05 pm

    off topic

    se pare ca pana si Trump nu se mai poate abtine si ” da din casa”…e drept…mai cu fereala, si nu la modul general

    http://infoalert.ro/2017/01/30/avertismentul-presedintelui-donald-trump-spune-ca-vaccinul-antigripal-este-o-mare-inselatorie/

    Apreciază

  8. Ioana said, on Ianuarie 31, 2017 at 3:44 am

    Iata ce putem citi in articolul Sf. Ioan Gură de Aur: PREDICĂ LA DUMINICA A XI-A DUPĂ RUSALII:

    “Asemenea este Împărăţia lui Dumnezeu omului împărat, care a vrut să se socotească cu slugile sale” (Matei 18, 23)

    Despre darea de seamă ce are să ni se ceară şi despre împăcare

    Nu trece repede, fără băgare de seamă, peste aceste cuvinte, ci priveşte la judecata ce se înseamnă aici; intră în conştiinţa ta proprie şi gândeşte ce ai făcut în toată viaţa ta. Când auzi că Domnul voieşte a se socoti cu slugile Sale, gândeşte că prin acestea se referă la împăraţi, căpetenii de oşti şi domni, bogaţi şi săraci, slugi şi stăpâni, în scurt, la toţi. Căci noi toţi ne vom arăta înaintea scaunului judecăţii lui Hristos.

    De eşti bogat, gândeşte că şi tu odată trebuie să dai socoteală dacă ai cheltuit averea ta pentru desfătări sau pentru cei săraci, pentru linguşitori şi măgulitori sau pentru cei nevoiaşi, pentru dezmierdări sau pentru faptele milosârdiei, pentru lux, mâncare şi îmbuibare sau pentru ajutorul celor strâmtoraţi. Şi nu numai pentru întrebuinţarea avuţiei tale ai să dai seamă, ci şi pentru felul în care ai câştigat-o, de ai adunat-o cu munca cea dreaptă sau prin răpire, prin zgârcenie şi lăcomie de avere, de ai moştenit-o de la tatăl tău sau prin jefuirea sărmanilor şi a văduvelor.

    Însă nu numai bogatul are să dea seama despre bogăţia sa, dar şi săracul despre sărăcia sa, de a suferit-o cu răbdare şi cu mulţumire lui Dumnezeu, sau a fost trist şi cârtitor şi a hulit pronia, când a văzut pe altul întru îndestulare şi prisosinţă, iar pe sine întru lipsă şi nevoie.

    Pe cei bogaţi îi va întreba Dumnezeu despre milostenia cea dată, iar pe cei săraci despre răbdare, dar nu numai despre răbdare, ci şi despre milostenie, căci sărăcia nu face neputincioasă darea de milostenie. Dovadă la aceasta este văduva cea din Evanghelie, care a pus cei doi bani în cutia jertfelor, şi cu toată micimea darului ei, a covârşit pe toţi cei care aruncaseră acolo mult (Marcu 12, 42-43).

    Şi nu numai săracii şi bogaţii, dar încă şi stăpânirile şi judecătorii trebuie să dea seama cu de-amănuntul dacă n-au vătămat dreptatea, dacă vreodată n-au rostit vreo hotărâre după favoare sau din nefavoare, dacă n-au judecat vreodată strâmb, ademeniţi de linguşire, dacă n-au prigonit, din răzbunare, pe cei nevinovaţi.

    Şi nu numai stăpânirile lumeşti, ci şi înainte-stătătorii bisericeşti trebuie să dea seama de purtarea dregătoriei lor, şi tocmai ei au să fie supuşi la cea mai ageră şi mai aspră cercetare. Propovăduitorul Evangheliei va fi acolo cercetat cu tot dinadinsul, dacă nu cumva el, din lenevire sau din altă pricină, a scăpat prilejul de a spune şi a propovădui ceea ce era dator, dacă a făcut el însuşi ceea ce propovăduia, dacă a spus el toate lămurit şi n-a trecut nimic din cele ce slujesc spre mântuire.

    Iar cel ce a ajuns la dregătoria episcopală, cu cât este mai sus, cu atât mai aspră socoteală trebuie să dea; dacă a ţinut tare şi drept învăţătura cea adevărată, cât şi dacă a sprijinit şi apărat pe cei săraci; dacă a sfinţit el la preoţie numai oameni de treabă, şi despre mii de alte lucruri.

    La acestea se referă şi Apostolul Pavel, când scrie către Timotei: „Mâinile degrabă să nu-ţi pui (la hirotonie) pe nimeni, nici te face părtaş la păcate străine ” (I Timotei 5, 22). Încă şi în epistola către evrei vorbeşte despre aceiaşi înainte-stătători şi rosteşte înfricoşate cuvinte: „Ascultaţi pe învăţătorii voştri şi vă supuneţi lor, care priveghează pentru sufletele voastre, ca cei ce vor să dea seamă” (Evrei 13, 17).

    Şi nu numai pentru faptele noastre, ci şi pentru vorbele noastre avem să dăm seamă. Când noi încredinţăm bani slugilor noastre, cerem de la ei socoteală amănunţită despre toate; tot aşa şi Dumnezeu, Care ne-a încredinţat cuvântul, va cere de la noi socoteală despre întrebuinţarea lui. Cu asprime se va iscodi şi cerceta, dacă noi n-am risipit cuvântul fără luare-aminte şi fără folos.

    Nici întrebuinţarea cea nebunească a banilor, niciodată n-a pricinuit aşa de mare pagubă, ca şi cuvintele cele nefolositoare şi negândite. Dacă banii cheltuiţi fără folos ne-a vătămat adeseori avuţia noastră, cuvintele cele nefolositoare, adeseori au zăpăcit familii întregi şi au răsturnat sufletele în pierzare. Paguba în avuţie se poate iarăşi îndrepta, iar cuvântul, odată grăit, rămâne grăit.

    Iar că în adevăr noi trebuie să dăm seamă de cuvintele noastre, ascultă pe Hristos, când zice: „ Vă spun vouă că pentru tot cuvântul deşert, pe care-l vor grăi oamenii, vor da seamă în ziua judecăţii. Că din cuvintele tale te vei îndrepta, şi din cuvintele tale te vei osândi” (Matei 12, 36-37).

    Dar nu numai de ceea ce grăim, ci şi de ceea ce auzim vom da seamă. Aşa de pildă, când eu primesc o pâră mincinoasă asupra aproapelui meu, căci se spune: „Să nu asculţi vorbe mincinoase” (Ieşirea 23, 1). Deci, dacă şi cei care primesc o vorbă mincinoasă se osândesc, cum se vor putea apăra clevetitorii şi pârâşii cei mincinoşi?

    Dar ce zic eu despre cele ce noi vorbim şi auzim, noi avem să dăm seamă şi de cele ce gândim. încă şi Apostolul Pavel arată aceasta, când zice: „Mai înainte de vreme nimic să nu judecaţi, până ce Domnul va veni, Care va şi lumina cele ascunse ale întunericului şi va arăta sfaturile inimilor” (I Corinteni 4, 5). Aşa, de pildă, când tu vorbeşti cu strâmbătate şi cu inimă rea către fratele tău, cu gura şi cu limba îl lauzi, iar în inima ta eşti plin de ură şi de zavistie către dânsul.

    Toate acestea Hristos le va aduce la lumina zilei. Şi pentru a arăta încă mai lămurit că nu numai pentru faptele noastre, dar şi pentru gândurile noastre vom da seama, Domnul Hristos zice: „Tot cel ce caută la femeie spre a o pofti, iată a preacurvit cu dânsa întru inima sa ” (Matei 5, 28). Păcatul, deşi nu este vădit în faptă, ci se ascunde în inimă, totuşi, prin aceasta nicidecum nu este fără de vinovăţie.

    Aşadar, când tu auzi că Domnul voieşte a se socoti cu slugile Sale, nu trece repede peste aceste cuvinte, ci gândeşte că aceasta priveşte toate clasele sociale, toate vârstele, pe toţi, bărbaţi şi femei. Gândeşte ce fel de judecată are să fie aceea şi adu-ţi aminte de toate păcatele tale. Căci deşi noi le-am uitat, Dumnezeu nu le va uita, ci va pune înaintea ochilor noştri toate încălcările de lege ale noastre, dacă nu le vom fi stârpit încă aici pe pământ prin pocăinţă, mărturisire şi prin iertarea supărărilor îndurate de noi.

    Însă pentru ce se socoteşte Domnul cu slugile Sale? Nu pentru că El n-ar fi ştiut ceva, căci cum ar fi aceasta cu putinţă Aceluia Care ştie toate încă înainte de a se fi făcut? Ci pentru ca să te convingă pe tine, sluga Sa, că ceea ce datorezi, cu dreptate datorezi; şi nu numai pentru ca să te convingi de datoria ta, ci şi pentru ca tu să te slobozeşti de ea.

    Pentru aceea, şi Proorocul Isaia a trebuit să pună înaintea poporului iudeu păcatele lui. „Vesteşte poporului Meu păcatele sale şi casei lui Iacov fărădelegile sale” (Isaia 58, 1), nu numai pentru ca iudeii să le audă, ci şi pentru ca ei să se facă mai buni.

    Când împăratul din Evanghelie a început socoteala, a găsit pe unul care îi datora zece mii de talanţi. Tot ce i se încredinţase, cheltuise. Cu adevărat, o datorie mare! „Şi el nu avea nimic”, zice Sfânta Scriptură, „cu ce să poată plăti”. Ce însemna aceasta: „el nu avea nimic”! Aceasta nu înseamnă altceva decât: El era lipsit de fapte bune şi nu se îndeletnicise cu nici un lucru bun, care să i se fi putut socoti spre iertarea păcatelor. Adică faptele bune, ba încă şi suferinţele şi necazurile, ni se vor socoti spre iertarea păcatelor.

    Aceasta învaţă Hristos în pilda pentru săracul Lazăr, unde Avraam zice către omul bogat: „Pentru că Lazăr, în viaţa sa cea pământească, a răbdat atâtea rele, de aceea el acum se mângâie” (Luca 16, 25). Dar mai mult decât necazurile, decât bolile şi suferinţele, ni se vor socoti spre iertarea păcatelor lucrările cele bune, pe care noi le săvârşim de bună voie. Totuşi, acea slugă n-a putut arăta nici o singură faptă bună, ci numai o covârşitoare povară de păcate.
    „Fiindcă el nu avea cu ce să plătească, Domnul a poruncit să-l vândă”.

    Tocmai dintru aceasta trebuie să recunoşti tu iubirea de oameni a Domnului, că pe de o parte, se socoteşte cu robul, iar pe de altă parte, porunceşte să-l vândă; căci amândouă le face ca să-l mântuiască. Din ce cunoaştem aceasta? Din cele de la sfârşit. Dacă Domnul înadins ar fi voit să-l vândă, cine L-ar fi putut opri de la aceasta? Dar pentru ce a poruncit să-l vândă, când El nu voia aceasta cu tot dinadinsul?

    Prin acea îngrozire, El a voit să-i sporească frica, şi aceasta voia a i-o spori pentru ca să-l silească pe acela să se roage. Iar la rugăciune voia să-l silească, pentru ca să-l poată ierta. El l-ar fi putut slobozi înainte de rugăciune, dar n-a făcut aceasta, ca să nu-l facă şi mai rău. El putea să-l ierte înainte de a se socoti cu el, dar pentru ca acela să cunoască mărimea nelegiuirii sale şi să fie mai blând şi mai milostiv către aproapele său, de aceea i-a arătat mai întâi mărimea datoriei sale, şi apoi i-a iertat-o.

    Toate acestea le-a făcut Dumnezeu pentru ca să înmoaie inima cea vârtoasă a aceluia. Iar dacă prin toate acestea nu se îndreaptă, atunci nu Dumnezeu, ci acela care nu se îndreaptă poartă vinovăţia.

    Socotiţi acum în ce chip Domnul tratează pe slugă! „Sluga aceea, zice Sfânta Scriptură, căzând la picioarele domnului său, se ruga zicând: Doamne, mai îngăduie-mi, şi-ţi voi plăti ţie tot”. El n-a zis că nu avea cu ce să plătească, căci astfel este obiceiul datornicilor, ca ei, şi când nu pot plăti, totuşi făgăduiesc toate, numai să scape din încurcătură.

    Ascultaţi acum voi, cei trândavi la rugăciune, luaţi aminte cât de mare este puterea rugăciunii! Sluga nu putea dovedi nimic bun, dar îndată ce el a alergat la rugăciune, a putut mişca pe domnul la compătimire. Aşadar să nu obosim întru cerere şi rugăciune! Cine era mai prihănit decât această slugă? Şi el totuşi n-a zis întru sine: „Eu nu mai am trecere la domnul meu, sunt plin de ruşine şi nu mă pot apropia de dânsul, nu pot să-l rog”. Aşa zic mulţi păcătoşi cuprinşi de o frică ce vine din iad şi duce la iad.

    Tu zici că nu ai trecere la Domnul? Tocmai pentru aceea întoarce-te la Dânsul, ca iarăşi să dobândeşti încrederea. Acela pe care tu ai să-L îmblânzeşti nu este un om de care tu te-ai ruşina, ci este Domnul Dumnezeu, Care mai mult decât tine însuţi doreşte iertarea ta. Tu însuţi poate că nu te îngrijeşti aşa de mult pentru mântuirea ta, precum El.

    Tu nu ai încredere? Dar tocmai pentru aceea trebuie să ai încredere, căci cel ce vede că nu are nădejde de a se îndrepta pe sine, tocmai acela are mai multă nădejde la harul dumnezeiesc. Pe de altă parte, de asemenea, este cea mai mare ruşine a voi cineva să se dezvinovăţească pe sine înaintea lui Dumnezeu.

    Cine face aceasta este un nelegiuit, chiar de ar fi fost cândva cel mai sfânt. Dimpotrivă, acela se va îndrepta care se socoteşte pe sine cel mai nevrednic. Aceasta o dovedesc fariseul şi vameşul din Evanghelie. Aşadar, să nu ne îndoim din cauza păcatele noastre, nici să fim fără de nădejde, ci să ne apropiem de Dumnezeu întru rugăciune, să cădem înaintea Lui şi să-L rugăm, precum a făcut sluga aceea.

    Să vedem acum în ce chip Domnul a iertat slugii datoria. „Şi milostivindu-se domnul slugii aceleia, l-a slobozit şi i-a iertat şi datoria”. Aşadar, nu te ruşina a ruga pe Domnul, ci ruşinează-te mai vârtos numai de păcatele tale; nu te îndoi şi nu părăsi rugăciunea, ci apropie-te de Domnul chiar când eşti păcătos, ca să-L împaci şi să-I dai putinţa de a-Şi arăta milostivirea Sa prin iertarea păcatelor tale. Dacă te temi a te apropia de Dânsul, împiedici bunătatea Lui de a se arăta şi opreşti bogăţia harului Său.

    De aceea, să fim neobosiţi întru rugăciune. De am fi noi căzuţi în prăpastia cea mai adâncă a păcatelor, rugăciunea poate în curând iarăşi a ne scoate. Nimeni n-a păcătuit aşa de mult ca sluga aceea; ea a săvârşit tot felul de păcate. Aceasta înseamnă cei zece mii de talanţi, şi el era cu totul deşert de lucrurile cele bune, pentru că el nu avea nimic cu ce să plătească. Şi totuşi, puterea rugăciunii a putut să-l mântuiască. Aşadar, atât de mult a putut rugăciunea, încât a putut izbăvi de pedeapsă şi de osândă chiar pe acela, care cu zeci de mii de fapte a supărat pe Domnul.

    Totuşi, rugăciunea singură nu face totul, ci ea are ajutor harul lui Dumnezeu, care har, propriu-zis, face totul şi dă şi rugăciunii puterea sa. Aceasta se arată în cuvintele: „Şi milostivindu-se domnul slugii aceleia, l-a slobozit şi i-a iertat şi datoria”. Dintru aceasta trebuie să recunoşti că şi înainte, şi după rugăciunea slugii, milostivirea Domnului a făcut totul.

    Dar tot binele ce făcuse sluga prin rugăciunea sa, l-a pierdut prin învârtoşirea sa către tovarăşul său. Ducându-se, a aflat pe unul dintre cei ce slujeau cu el şi care îi datora o sută de dinari; şi cum l-a prins, l-a apucat de grumaz şi i-a zis: „Plăteşte-mi ce-mi eşti dator”. Ce putea să fie mai neruşinat decât purtarea aceasta?

    Cuvântul iertării sale răsuna încă în urechile lui, şi totuşi, el aşa de mult uitase bunătatea Domnului! Vezi cât este de bine a-şi aduce aminte cineva totdeauna de păcatele sale? Dacă acest slujitor şi-ar fi amintit propriile sale păcate, el nu ar fi fost aşa de rău şi neomenos. De acea zic eu adeseori, şi nu voi înceta a zice, că foarte folositor şi de trebuinţă este ca totdeauna să ne aducem aminte de toate păcatele noastre. Nimic nu poate face pe suflet aşa de înţelept, blând şi liniştit, ca permanenta amintire a păcatelor sale.

    De aceea, Apostolul Pavel aşa de adeseori îşi amintea păcatele sale, nu numai cele de după botez, dar încă şi cele pe care le săvârşise înaintea botezului, deşi acestea din urmă toate se stârpiseră prin botez.

    Iar dacă Pavel îşi aducea aminte încă şi de păcatele săvârşite înainte de botez, cu cât mai vârtos datorăm noi să ne amintim încălcările de lege săvârşite după botez? Printr-o astfel de amintire, noi nu numai stingem păcatele, ci prin aceasta ne facem încă mai iubitori către alţii şi slujim Domnului cu mai multă bunăvoinţă, căci pomenind pururea greşelile noastre, totdeauna ne aducem aminte de îndurarea Lui.

    Nu aşa a făcut sluga din Evanghelie, ci uitând mărimea propriei lui datorii, s-a învârtoşat către tovarăşul său, şi iarăşi a pierdut tot ce dobândise prin îndurarea cea dumnezeiască. „Şi apucându-l, îl sugruma zicând: Plăteşte-mi ce-mi eşti dator”. El nu zice: „plăteşte-mi o sută de dinari”, căci el se ruşina, fiindcă acea datorie era atât de mică, ci zicea numai: „Plăteşte-mi ce-mi eşti dator”. Iar acela a căzut la picioarele lui şi îl ruga, zicând: „Mai îngăduieşte-mă şi îţi voi plăti”.

    Prin aceste cuvinte, sluga cea dintâi dobândise iertare de la domnul, şi pentru aceea se cuvenea ca ele să fie folositoare şi tovarăşului. Dar crudul acela nici prin aceste cuvinte nu s-a domolit şi nici nu a gândit că tocmai prin acele cuvinte se mântuise şi el. Dacă el ar fi iertat pe tovarăşul său înainte ca domnul să-i ierte datoria lui şi să-i arate aşa de mare har, aceasta ar fi fost o faptă mărinimoasă.

    Dar acum, după ce lui i s-a iertat o aşa de mare datorie şi i s-a dat un har atât de mare, acum el era oarecum îndatorat a fi cu pogorământ către tovarăşul său. Insă el n-a făcut aşa, nici nu şi-a adus aminte ce deosebire mare era între iertarea de care el se împărtăşise şi între ceea ce trebuia să facă el tovarăşului său.

    Datoria aceea se suia la zece mii de talanţi, aceasta numai la o sută de dinari. Acela făcuse încălcare de lege împotriva domnului său, acesta era dator numai tovarăşului său. După ce el însuşi căpătase o binefacere, deşi domnul nu aflase întru el nimic bun, ar fi trebuit ca şi el să fie compătimitor. Dar la toate acestea el nu gândea, ci orbit de mânie, a apucat pe tovarăşul său şi l-a aruncat în temniţă.

    Văzând aceasta, celelalte slugi s-au întristat, cum spune Sfânta Scriptură, şi l-au pârât domnului. Şi auzind domnul acestea, l-a chemat la sine, l-a înfăţişat iarăşi înaintea judecăţii şi a zis: „Slugă vicleană, eu ţi-am iertat toată datoria”. Când sluga era datoare (chiar cu zece mii de talanţi), domnul nu i-a vorbit nici un cuvânt de ocară, dar după ce acela a fost nemilostiv către tovarăşul său, domnul s-a mâniat, pentru ca noi să vedem că Dumnezeu mai uşor ne iartă păcatele noastre cele împotriva Lui, decât cele împotriva fraţilor noştri. „Şi domnul l-a dat pe el muncitorilor, până ce va plăti toată datoria lui”.

    Deci, care păcat poate să fie mai mare decât nemilostivirea şi neîmpăcarea către fraţi, de vreme ce Dumnezeu pentru acest păcat îşi retrage binefacerile Sale? Dar este scris: „Darurile lui Dumnezeu şi chemarea Lui nu se pot lua înapoi” (Romani 11, 29). Pentru ce oare, numai de această dată, darul harului şi iertarea cea dată iarăşi se retrag? Pentru neîmpăcare.

    De aceea, nu greşeşte cel ce va socoti că greşeala aceasta este cea mai rea din toate. Chiar de s-ar ierta toate celelalte păcate, păcatul acesta nu se va ierta; ba şi cele mai dinainte iertate, din pricina acestuia, iarăşi se vor imputa din nou.

    Neîmpăcarea este aşadar un rău îndoit. întâi, ea însăşi nu se iartă; al doilea, şi datoriile cele vechi, care fuseseră iertate, prin neîmpăcare iarăşi se înnoiesc. Aşa s-a întâmplat şi cu sluga din Evanghelie. Căci Dumnezeu nimic nu urăşte şi nimic nu urgiseşte aşa de tare ca pe omul neîmpăcat. Acestea ne-a arătat El aici, dar şi în rugăciunea pe care El însuşi ne-a învăţat-o: „Şi ne iartă nouă greşelile noastre, precum şi noi iertăm greşiţilor noştri” (Matei 6, 12).

    Ştiind toate acestea şi scriind în inima noastră pilda biblică, la fiecare amintire de răul ce am suferit de la alţii, totdeauna să ne aducem aminte de cele cu care noi înşine am mâniat pe Domnul. Frica pentru propriile noastre păcate uşor va domoli mânia noastră pentru greşelile altora. Iar dacă totuşi voim să gândim Ia greşeli, să gândim la ale noastre proprii.

    Dacă gândim la păcatele noastre, atunci nu ne vom aminti greşelile altora. Dacă, dimpotrivă, noi uităm păcatele noastre proprii, cu atât mai lesne cădem în osândirea altora. Dacă sluga aceea n-ar fi uitat datoria sa de zece mii de talanţi, nu şi-ar mai fi adus aminte de cei o sută de dinari. însă fiindcă el a uitat datoria aceea, a apucat pe tovarăşul său; şi fiindcă el a cerut înapoi datoria cea mică, s-a încărcat iarăşi cu povara celor zece mii de talanţi.

    De aceea eu zic, cu îndrăzneală, că neîmpăcarea este păcatul cel mai mare. Nu, nu eu zic aceasta, ci o zice însuşi Hristos prin pilda aceasta. De aceea, înainte de toate, să gândim a ne curaţi de mânie şi a ierta vrăjmaşilor noştri, ştiind că nici rugăciunea, nici milostenia, nici postul, nici împărtăşirea cu Sfintele Taine, nici altceva nu ne va putea mântui în ziua aceea, dacă noi nu ne-am împăcat.

    Iar dacă ne-am împăcat, atunci păcatele noastre pot fi iertate, căci Hristos zice: „De veţi ierta oamenilor greşelile lor, Tatăl vostru Cel din cer va ierta şi vouă greşelile voastre; iar dacă nu veţi ierta altora, nici Tatăl vostru nu vă va ierta vouă” (Matei 6, 14-15).

    Aşadar, pentru ca noi aici să petrecem o viaţă paşnică şi lină, iar după moarte să dobândim iertarea şi lăsarea păcatelor noastre, trebuie să ne sârguim a ne împăca cu toţi vrăjmaşii pe care îi avem. Atunci iarăşi vom împăca cu noi şi pe Domnul, chiar de am fi săvârşit împotriva Lui zeci de mii de păcate, şi vom fi părtaşi fericirii celei viitoare. Pe care, fie să o dobândim noi toţi, prin harul şi prin iubirea de oameni a Domnului nostru Iisus Hristos, Căruia se cuvine cinstea şi puterea, în vecii vecilor. Amin.

    Sursa:http://www.ioanguradeaur.ro

    Apreciază


Vă rog să comentați decent, în duhul Ortodoxiei! Responsabilitatea juridică pentru conţinutul comentariilor dvs. vă revine în exclusivitate.

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: