SACCSIV – blog ortodox

Scrisoarea MITROPOLITULUI TEOFAN catre PARINTELE PAMVO de la SCHITUL RADENI

Posted in Uncategorized by saccsiv on decembrie 15, 2016

Aparuta la Scrisoarea IPS Teofan adresata Parintelui Pamvo, egumenul Schitului Radeni de pe Aparam Ortodoxia:

2016-12-12-scrisoarea-ips-teofan-aresata-parintelui-pamvo_page_12016-12-12-scrisoarea-ips-teofan-aresata-parintelui-pamvo_page_22016-12-12-scrisoarea-ips-teofan-aresata-parintelui-pamvo_page_3

31 comments

31 răspunsuri

Subscribe to comments with RSS.

  1. maxim said, on decembrie 15, 2016 at 10:57 pm

    Din seria: ‘Serpii scriu scrisori la porumbei…’

    Apreciat de 1 persoană

    Răspunde
    • Anonim said, on decembrie 16, 2016 at 10:08 pm

      Fratilor , cei care mai aveti o FARIMITURA de credinta trezitiva la realitate .
      Va spun un fapt care se petrece in arhiepiscopia Buzaului si a Vrancei , preoti sunt OBLIGATI sa DEPUNA JURAMINT DE CREDINTA lui ips ciprian . Stau si ma intreb in mintea mea , oare stiu la ce expun , oare in constiinta lor o mai fi prezent DUHUL LUI HRISTOS , cel MORT SI INVIAT .
      Se pare ca nu a fost nici o altercatie pe data de 14 decembrie , caci atunci a fost conferinta cu preoti din protoeria 1 , iar luni pe data de 19 decembrie va fi cu a 2 -a protoerie .
      Oare nu avem nici un Parinte marturisitor in aceasta Eparhie , oare toti au murit duhovniceste , nimeni nu are curajul sa zica lucrurilor pe nume .
      Nu mai zic ca se pierde turma lui HRISTOS , ca nici un parinte nu a zis nimic despre sinod , iar daca a incercat cineva sa deschida gura imediat au avut grija sa o inchida .
      As spune mai multe dar ma rezum doar la acest lucru , care pe mine unul foarte tare ma framinta si ma ingrijoreaza

      Apreciază

      Răspunde
  2. Apa trece, pietrele raman said, on decembrie 15, 2016 at 10:57 pm

    Cu ,,durere”? Sau cu frica pentru faptul ca prostimea se trezeste?

    Apreciat de 1 persoană

    Răspunde
  3. Sluga netrebnica said, on decembrie 15, 2016 at 11:22 pm

    Cuvinte viclene, viclene, viclene. Atat stie minciuno-mitropolitul Teofan sa faca. Sa vicleneasca, sa minta, sa-si dea toata silinta pentru a atrage pe cat mai multi la erezia legiferata de adunarea politica si talhareasca din Creta.

    In primul rand, in Creta nu a fost nici-un sinod. La Sfintele Sinoade, toti episcopi au drept de vot, si niciun vot nu este mai mare decat altul. Votul patriarhului nu este mai mare decat al celui mai mic episcop. Deci tot ceea ce s-a semnat in Creta nu trebuie revizuit, imbunatatit, schimbat … ci trebuie anulat.
    Acolo a fost o intalnire politica a autoproclamatilor papi din Biserica Ortodoxa si tot ceea ce s-a hotarat la acea intrunire politica nu are nici-o insemnatate.

    Validitatea, modificarea, inlocuirea unor texte este o tinta falsa. Odata ce suntem de acord cu „imbunatatirea” acelor texte eretice, automat recunoastem validitatea sinodului talharesc, deci automat recunoastem si inovatia papista prin care doar votul patriarhilor conteaza.

    Vicleanul Teofan da un citat din Sf. Ioan Gura de Aur, neintelegand ca acel citat se refera tomai la el. Caci el, pseudo-mitropolitul Teofan, a fost nascut si crescut in Biserica si a fost invatat cu exactitate toate tainele, dar fara de veste si-a dat mana cu ereticii si s-a transformat in vrajmas al Bisericii. Ei insusi este in afara Bisericii.
    Deasemenea, daca tot a adus discutia despre Sf. Ioan Gura de Aur, trebuie sa-i amintim vicleanului Teofan ce zice sfantul despre episcopii cazuti in erezie:

    ,, Trebuie a asculta de invatatori si de preoti, si a nu-i judeca chiar de ar avea o viata urata. Daca insa credinta le e gresita, atunci nu trebuie doar sa nu-i ascultam, ci si sa fugim de ei si sa-i judecam”

    Apreciază

    Răspunde
  4. Sluga netrebnica said, on decembrie 15, 2016 at 11:29 pm

    „Scriem aceasta pentru istorie. Sinodul nostru doar a «cocolosit» problema Marelui Sinod. Deciziile din Kreta prin care se recunosc ca biserici romano-catolicii si protestantii a deschis larg drumul globalizarii. Ecumenismul triumfa. Diferentele noastre dogmatice au fost acoperite. Ortodoxia noastra sufera.
    Pliroma Bisericii noastre, dupa traditia ortodoxa, condamna Deciziile sinodului, adica recunoaste fiece sinod din istoria Bisericii noastre ca fiind fie Ecumenic, fie Talharesc. Ierarhii cugeta si decid, dar poporul este acela care accepta sau respinge Deciziile.
    Avem intuitia ca sinodul din Kreta, cu precizie matematica, conduce Biserica spre o noua Schisma. Deja Sinodul Bisericii Bulgariei a respins in totalitate deciziile din Kreta. Biserica Romaniei a lasat problema deschisa, adica nu a aprobat aceste decizii[1]. Vocile Academiilor Teologice au respins cu voce puternica deciziile din Kreta. De asemenea si manastirile noastre…

    In fata pericolelor din partea ereticilor, nu raspundem prin autosuficienta si inertie. Raspundem prin lupta cu participare completa. Pastori si turma, impreuna pe aceeasi metereza…

    Fratii mei, Domnul salveaza Ortodoxia noastra.”

    + Ambrozie, Mitropolit de Kalavrita si Eghialias

    Sursa: http://astradrom-filiala-bihor.blogspot.ro/2016/12/mitropolitul-ambrozie-de-kalavrita.html

    Apreciază

    Răspunde
    • Anda said, on decembrie 16, 2016 at 11:15 am

      Si mie mi-au mers la suflet cuvintele IPS Ambrozie tocmai pentru ca rostesc adevarul direct, concis si fara alunecari. Slava lui Dumnezeu pentru asemenea ierarhi!

      Apreciază

      Răspunde
  9. ovidiu said, on decembrie 16, 2016 at 3:25 am

    RUSINE MAGARULE DE tradator teofan !Pe tine te-a hranit BISERICA ,PE CARE acum serpeste o tradezi impreuna cu toti pseudo ierarhi care veti fi judecati pentru schisma!M-ie sila de glasul dulce sub care se vede veninul de sarpe al ecumenismului!ANEXIOS tuturor ierarhilor bor!

    Apreciază

    Răspunde
  10. gheorghi said, on decembrie 16, 2016 at 4:15 am

    Se incurca in minciuna…
    Daca un Sinod este competent sa se pronunte…. de ce a semnat ceva ce nu a fost stabilit de vreun Sinod precedent?
    Asta este logica „circulara” sau fuga dupa propria coada… s-o fi crezand vreun dumnezeu care se „face” singur, el centreaza, el marcheaza, el arbitreaza…. s-o fi vazand in oglinda drept dl. Sinodu’…
    Ori aplici ce a fost deja stabilit fara sa comentezi/schimbi, ori nu te pronunti pentru „noutati” daca nu te „duce”… sa le respingi sau esti lipsit de barbatie…
    A aprobat de fapt SCHIMBAREA de multe „iota”, potrivnic invataturii Sfintilor Parinti.
    Si-a[u] luat dreptul de siluire fiindca au orbit sufleteste, nici nu cred ca Dumnezeu mai intervine… asa cum cred sectantii, demonizatii; NU MAI AU FRICA DE DUMNEZEU!
    Ce era „de facut”? – nu pui in discutie, nu dezbati, nu votezi, nu semnezi… NU TE DUCI LA MASA CONSPIRATORILOR!
    El a facut contrar celor pe care le cere altuia.
    „Ce tie nu-ti place, altuia nu face!”
    Parafrazand, daca nu i-a placut credinta, altuia nu-i ceara la fel, nu-i ceara sa nu ii placa – LASA-L IN DREAPTA CREDINTA!!
    Si mai ales – POCAIESTE-TE ca nu stii cand e sfarsitul!

    Apreciază

    Răspunde
  11. Stefan Nitu said, on decembrie 16, 2016 at 6:44 am

    Sa intelegem oare ca daca avem de ales intre cuvantul Mantuitorului si hotararile unei conduceri ce de ani multi strica imaginea BOR printr-un comportament rupt de credinta si chiar impotriva legilor statului, se rupe de Sfintele Canoane pe care le foloseste partial doar pentru a-si mentine pozitia, manifesta abateri grave ajungand in final pana la tradarea Ortodoxiei si mentinandu-se in aceasta tradare impotriva tuturor avertismentelor venite din toata tara in mod din ce in ce mai frecvent, trebuie sa ascultam orbeste si sa sustinem erezia chiar impotriva credintei stramosesti? Sa asteptam sa se reuneasca tocmai cei ce ne-au tradat si sa decida ce vom face in continuare? Aceasta este inca o dovada de manipulare si nesimtire; il sfidati pe Dumnezeu, poporul credincios pe care ar trebui sa-l reprezentati dar de care v-ati rupt si va intoarceti impotriva lui, sfidati preotii adevarati pe care de multi ani ii jefuiti si ii persecutati printr-un comportament dictatorial, mintiti poporul cu nerusinare avand cu acelasi zambet teatral si cinic, va folositi de dragostea si respectul pe care sunteti departe de a le merita. Incetati sa ne mai persecutati adevaratii reprezentanti ai credintei de care v-ati rupt, lasati-ne sa ne urmam calea Ortodoxiei asa cum a fost lasata, temeti-va de Dumnezeu si de mania poporului, luati-va mainile murdare de pe tot ce este sfant acestui popor, caci vi se apropie funia de par si in curand veti plati tot raul facut!

    Apreciază

    Răspunde
    • lnanau2014 said, on decembrie 16, 2016 at 8:55 am

      Ce-i accentul acesta la el? Noii ierarhi sau impostori, infiltrați în ortodoxie, școliți prin străinătatea eretică și puși să conducă poporul ortodox. N-au fost nici o clipă monahi, nici o clipă români, nici o clipă creștini.

      Apreciază

      Răspunde
  13. guti flo said, on decembrie 16, 2016 at 9:57 am

    Ceea ce trebuie sa inteleaga Teofan , este ca el nu mai este mitropolit, ci un simplu functionar de care se folosesc cei care vor sa distruga ortodoxia…sa dea Dumnezeu sa inteleaga acest lucru!…pana atunci „durerea, grija” si deciziile pe care le va lua fata de parintele Pamvo sunt egal cu 0….mai pe romaneste :”frectie la picior de lemn”.

    Apreciază

    Răspunde
    • ovidiu said, on decembrie 16, 2016 at 3:31 pm

      Deci o singura solutie : sa plece pana nu-i va lua DOMNUL LA EL ! Tradadorilor ,v-am rabdat destul ,jos labele scarboase ale ecumenismului de pe DREAPTA CREDINTA ,APARATA DE STEFAN CEL MARE ,BRANCOVENI SI SFANTII MARTURISITORI NASAUDENI ! ASA SA NE AJUTE DUMNEZEU ! PARINTE PAMVO TE ROG CU LACRIMI IN OCHI SA NU CEDEZI IN FATA tradatorului teofan „magarul”.
      ovidiu pacatosul

      Apreciază

      Răspunde
  14. Adrian said, on decembrie 16, 2016 at 1:33 pm

    Din cartea de cult ARHIERATICON (https://www.scribd.com/doc/83687651/Arhieraticon) de la pag.83-101 (rânduiala hirotonirii întru Arhiereu).

    Care dintre ”episcopii” din cadrul BOR a respectat/respectă făgăduințele făcute lui Dumnezeu în cadrul acestei slujbe ?!!!

    Teofane, eşti cu totul NEVREDNIC de a purta sarcina de EPISCOP şi de a purta şi numele pe care-l porţi !
    Iudă ce eşti !

    Pentru tine şi pentru toţi ereziarhii şi apostaţii, în mod special, dar şi pentru noi, ca luare aminte !

    Sfânta Evanghelie după Matei
    Capitolul 23
    1. Atunci a vorbit Iisus mulţimilor şi ucenicilor Săi,
    2. Zicând: Cărturarii şi fariseii au şezut în scaunul lui Moise;
    3. Deci toate câte vă vor zice vouă, faceţi-le şi păziţi-le; dar după faptele lor nu faceţi, că ei zic, dar nu fac.
    4. Că leagă sarcini grele şi cu anevoie de purtat şi le pun pe umerii oamenilor, iar ei nici cu degetul nu voiesc să le mişte.
    5. Toate faptele lor le fac ca să fie priviţi de oameni; căci îşi lăţesc filacteriile şi îşi măresc ciucurii de pe poale.
    6. Şi le place să stea în capul mesei la ospeţe şi în băncile dintâi, în sinagogi,
    7. Şi să li se plece lumea în pieţe şi să fie numiţi de oameni: Rabi.
    8. Voi însă să nu vă numiţi rabi, că unul este Învăţătorul vostru: Hristos, iar voi toţi sunteţi fraţi.
    9. Şi tată al vostru să nu numiţi pe pământ, că Tatăl vostru unul este, Cel din ceruri.
    10. Nici învăţători să nu vă numiţi, că Învăţătorul vostru este unul: Hristos.
    11. Şi care este mai mare între voi să fie slujitorul vostru.
    12. Cine se va înălţa pe sine se va smeri, şi cine se va smeri pe sine se va înălţa.
    13. Vai vouă, cărturarilor şi fariseilor făţarnici! Că închideţi împărăţia cerurilor înaintea oamenilor; că voi nu intraţi, şi nici pe cei ce vor să intre nu-i lăsaţi.
    14. Vai vouă, cărturarilor şi fariseilor făţarnici! Că mâncaţi casele văduvelor şi cu făţărnicie vă rugaţi îndelung; pentru aceasta mai multă osândă veţi lua.
    15. Vai vouă, cărturarilor şi fariseilor făţarnici! Că înconjuraţi marea şi uscatul ca să faceţi un ucenic, şi dacă l-aţi făcut, îl faceţi fiu al gheenei şi îndoit decât voi.
    16. Vai vouă, călăuze oarbe, care ziceţi: Cel ce se va jura pe templu nu este cu nimic legat, dar cel ce se va jura pe aurul templului este legat.
    17. Nebuni şi orbi! Ce este mai mare, aurul sau templul care sfinţeşte aurul?
    18. Ziceţi iar: Cel ce se va jura pe altar cu nimic nu este legat, dar cel ce se va jura pe darul ce este deasupra altarului este legat.
    19. Nebuni şi orbi! Ce este mai mare, darul sau altarul care sfinţeşte darul?
    20. Deci, cel ce se jură pe altar se jură pe el şi pe toate câte sunt deasupra lui.
    21. Deci cel ce se jură pe templu se jură pe el şi pe Cel care locuieşte în el.
    22. Cel ce se jură pe cer se jură pe tronul lui Dumnezeu şi pe Cel ce şade pe el.
    23. Vai vouă, cărturarilor şi fariseilor făţarnici! Că daţi zeciuială din izmă, din mărar şi din chimen, dar aţi lăsat părţile mai grele ale Legii: judecata, mila şi credinţa; pe acestea trebuia să le faceţi şi pe acelea să nu le lăsaţi
    24. Călăuze oarbe care strecuraţi ţânţarul şi înghiţiţi cămila!
    25. Vai vouă, cărturarilor şi fariseilor făţarnici! Că voi curăţiţi partea din afară a paharului şi a blidului, iar înăuntru sunt pline de răpire şi de lăcomie.
    26. Fariseule orb! Curăţă întâi partea dinăuntru a paharului şi a blidului, ca să fie curată şi cea din afară.
    27. Vai vouă, cărturarilor şi fariseilor făţarnici! Că semănaţi cu mormintele cele văruite, care pe din afară se arată frumoase, înăuntru însă sunt pline de oase de morţi şi de toată necurăţia.
    28. Aşa şi voi, pe din afară vă arătaţi drepţi oamenilor, înăuntru însă sunteţi plini de făţărnicie şi de fărădelege.
    29. Vai vouă, cărturarilor şi fariseilor făţarnici! Că zidiţi mormintele proorocilor şi împodobiţi pe ale drepţilor,
    30. Şi ziceţi: De am fi fost noi în zilele părinţilor noştri, n-am fi fost părtaşi cu ei la vărsarea sângelui proorocilor.
    31. Astfel, dar, mărturisiţi voi înşivă că sunteţi fii ai celor ce au ucis pe prooroci.
    32. Dar voi întreceţi măsura părinţilor voştri!
    33. Şerpi, pui de vipere, cum veţi scăpa de osânda gheenei?
    34. De aceea, iată Eu trimit la voi prooroci şi înţelepţi şi cărturari; dintre ei veţi ucide şi veţi răstigni; dintre ei veţi biciui în sinagogi şi-i veţi urmări din cetate în cetate,
    35. Ca să cadă asupra voastră tot sângele drepţilor răspândit pe pământ, de la sângele dreptului Abel, până la sângele lui Zaharia, fiul lui Varahia, pe care l-aţi ucis între templu şi altar.
    36. Adevărat grăiesc vouă, vor veni acestea toate asupra acestui neam.
    37. Ierusalime, Ierusalime, care omori pe prooroci şi cu pietre ucizi pe cei trimişi la tine; de câte ori am voit să adun pe fiii tăi, după cum adună pasărea puii săi sub aripi, dar nu aţi voit.
    38. Iată, casa voastră vi se lasă pustie;
    39. Căci vă zic vouă: De acum nu Mă veţi mai vedea, până când nu veţi zice: Binecuvântat este Cel ce vine întru numele Domnului.

    Iertați de îndrăzneală !
    Doamne ajută !

    Apreciază

    Răspunde
  15. grigorie said, on decembrie 16, 2016 at 2:30 pm

    Cuviosul Sava Cipriotul despre parintele Epifanie Teodoropulos, din scrisoarea catre cei care-l acuzau ca intrerupand pomenirea patriarhului ecumenic a intrat in schisma cu Biserica: „Parintele Epifanie Teodoropulos a fost redus la tacere atunci cand, acum vreo douazeci de ani, i-au fost dovedite greselile. Dar voi, cu aceleasi argumente ne-teologice, vreti a indreptati comuniunea cu patriarhii care propovaduiesc erezii „cu capul descoperit”, ce au „o dragoste demonica” pentru eretici, in vreme ce prigonesc pe autenticii ortodocsi, si asemanandu-se astfel Patriarhului Beccos, Imparatului Copronim, si tuturor celor asemenea lor”.

    Se stie ca dupa trecerea la cele vesnice a cuviosului Sava trupul sau a raspandit buna-mireasma: „Intr-o noapte, toata manastirea a fost inundata de o mireasma nespusa. Stareta nu stia de unde provine, insa dupa putin timp au depistat ca mireasma iesea din chilia unde statea Parintele Sava. Cand au deschis usa, totul s-a umplut de buna mireasma si au vazut ca Parintele Sava adormise in Domnul; numai atunci au inteles ca mireasma aceea iesea din sufletul inmiresmat al Parintelui Sava.”

    Apreciază

    Răspunde
  16. mircea.v said, on decembrie 16, 2016 at 2:36 pm

    Scrisoarea antimitropolitului Teofan…

    Apreciază

    Răspunde
    • el said, on decembrie 16, 2016 at 3:23 pm

      mircea.v

      …. celofan vrei sa zici.
      caci ERETICUL asta nici botez , nici calugarie, nici hirotonie, nici HAR nu mai are DEMULT!

      Apreciază

      Răspunde
      • el said, on decembrie 16, 2016 at 3:51 pm

        vreau sa spun nu mai are in el harul lucrator spre mantuire al acelor St Taine pe care le-a primit spre OSANDA lui!

        iar de Har ERETICUL celofan savu cel ANATEMATIZAT ca MONOFIZIT si ca Ecumenist e LIPSIT CU DESAVRASIRE.

        palavre otravite si nebune de eretic salbaticit de draci sa muste oile din Turma Lui Hristos si care VA TRAI pe pielea lui cuvantul Psalmului 57 spre VESNICA LUI RUSINE :

        IATA ASA se va face de la Dumnezeu ERETICULUI celofan savu si MAJORITATII celor de o stare si un cin cu el:

        „6. Dumnezeu va zdrobi dinţii lor în gura lor; măselele leilor le-a sfărâmat Domnul.
        7. De nimic se vor face, ca apa care trece; întinde-va arcul Său până ce vor slăbi.
        8. Ca ceara ce se topeşte vor fi nimiciţi; a căzut foc peste ei şi n-au văzut soarele.
        9. Înainte ca spinii voştri să se aprindă, ca pe nişte vii întru mânie îi va înghiţi pe ei.
        10. Veseli-se-va dreptul când va vedea răzbunarea împotriva necredincioşilor; mâinile lui le va spăla în sângele păcătosului.
        11. Şi va zice omul: „Da, este răsplată pentru cel drept! Da, este Dumnezeu Care îi judecă pe ei în viată! ”

        ca sa vada tot omul cel drept ca Dumnezeu II JUDECA PE EI IN VIATA !

        Apreciază

      • el said, on decembrie 16, 2016 at 3:52 pm

        SA SE BUCURE Parintele Pamvo caci el INTREG si NEVATAMAT VA VEDEA cu ochii lui IMPLINIREA acestui cuvant la Psalmului asupra ERETCILULUI celofan savu !!!

        Apreciază

  17. grigorie said, on decembrie 16, 2016 at 2:43 pm

    Paradigma fiarei apocaliptice descrise de Sfantul Apostol Ioan se potriveste si ecumenismului; are mule capete dar un corp comun. Capul este simbolul ratiunii, al mintii, al conducerii, dar si al conceptiilor despre lume pe care oamenii le urmeaza.
    „Fiara” ecumenismului cea cu multe feluri de capete ale ereziilor se vrea o unificare a tuturor „crestinilor”, mai apoi a tuturor religiilor, intr-un corp comun dar cu pastrarea de catre fiecare a conceptiei proprii in credinta. Vor sa fie una fara a ceda nimic din dogmele false ce le sustin.
    Unii doresc ca si Ortodoxia sa fie unul din capetele acestei „fiare” hidoase, ba chiar viseaza ca au si realizat acest lucru, realitatea fiind de fapt alta, ca pe acei „ortodocsi” pe care i-au ademenit sa fie parte in aceasta organizatie eretica i-au instrainat de Ortodoxie, de aceea „Ortodoxia” alaturata miscarii ecumenice, prin acesti „ortodocsi”, e tot o erezie si nu Ortodoxia adevarata. Ortodoxia autentica nu este prezenta nici macar cu o „iota” in miscarea ecumenica. Iar acele madulare care s-au stricat prin identificarea cu ecumenismul sunt la propriu lepadate de Biserica, urmand a fi departate formal de corpul sanatos al Ortodoxiei si printr-un adevarat sinod orthodox.
    Ortodocsii care nu sunt inca neclintiti in credinta trebuie sa se fereasca de acesti frati mincinosi pentru a nu cadea din dreapta credinta; acesti frati mincinosi „sunt departe de adevar si trebuie sa evitam orice legatura cu ei si sa ne ferim de convorbirea cu ei, ca de ceva ce strica sufletele ”(Sfantul Vasile cel Mare).
    Participarea la slujbele acestor apostati nu aduce folos duhovnicesc ci paguba sufleteasca.Daca ei au apostat de la dreapta-credinta, devenind eretici, nemaiavand partasie cu ei in credinta, daca ne vom ruga impreuna cu ei vom cadea si noi sub incidenta sfintelor canoane care interzic rugaciunea impreuna cu cei abatuti de la dreapta credinta.

    Apreciat de 2 persoane

    Răspunde
  18. mirica elena said, on decembrie 16, 2016 at 6:22 pm

    Am primit acest marturisire pe email>
    Am citit cu mare atentie aceasta scrisoare si as putea spune urmatoarele:
    Cunosc foarte bine acest model de concepție intrucat, eu însumi la locul de munca si in functia exercitata concep astfel de materiale.
    Adresa vrea sa creeze percepția ca este întocmita in baza regulilor canonice, are un puternic caracter juridic si orientat spre norma. Este „politic corect” detaliata, totul in scopul de a spune ca : (1) cel caruia i se adresează se afla in abatere de la reguli, (2) superiorii sunt „întristați”, răbdători, orientati spre soluții si puși in situatia nedorita sa ia masuri drastice desi ei nu ar vrea (a se vedea ca se repeta in conținut de mai multe ori sintagma „singur v-ati exclus din Biserica”), deci superiorii vor sa pozeze in nevinovați si ca practic sunt obligați sa acționeze intr-o directie coercitiva si (3) daca nu se repoziționează va fi sancționat cel caruia i se adresează adresa.

    Acum, legat de contextul in care este redactata acesta adresa si in contextul zbaterilor actuale din sânul Bisericii Ortodoxe, eu mentionez ferm urmatorul punct de vedere:
    Cand IPS Teodosie a fost chemat la Poliție si Parchet fiind învinuit pentru pretinse fapte de corupție, s-a prezentat in fata organelor statului înconjurat de un scut uman format din preoți si alte persoane din anturajul lui. Prezenta tuturor acestor oameni avea rolul de a induce in percepția colectivă ca IPS nu este singur, IPS este nevinovat, daca il condamni pe IPS condamni de fapt Biserica, oamenii marturisesc pentru IPS…..Evident, lucurile in cazul IPS Teodosie sunt departe de a fi clarificate insa, vreau doar sa scot in evidentă „unitatea” si „solidaritatea” manifestata de unii, benevol/din convingere sau constrânși, fata de IPS Toedosie. Sinodalii stiu exact ca Biserica inseamna poporul / mulțimile / credincioșii de rând (mai jos corelez cu situatia in care este Pr Pamvo)!
    Bun, acum ca sa revin, ne aflam intr-o situatie mult mai importanta, complexa si hotărâtoare pentru Biserica Ortodoxa, respectiv faptul ca un Parinte, călugăr (si nu este singurul), mărturisește si ia masuri concrete (in cadrul Sf Liturghi) faptul ca superiorii săi încalcă unul dintre canoanele Sfinților Parinti si sunt adepții ecumenismului.
    Prin urmare, corelez cu primul exemplu si spun ca, asa dupa cum au inteles preoții si unii creștini sa „mărturisească” prin manifestări concrete tip „scut uman” pentru IPS Teodosie, consider ca atitudinea fata de Pr Pamvo ar trebui sa fie similară incepand cu acest moment, respectiv: Preoții, monahii, monahiile si creștinii mireni, cel putin cei care sunt in acelasi duh si adevăr cu Pr Pamvo (si împărtășesc aceeasi poziție cu parintele) ar trebui acum sa faca „scut uman” in jurul Părintelui si celorlalți Pr mărturisitori. Toti ar trebui sa fie acolo, langa Pr Pamvo, iar cand vine Teofan sa mărturisească prin propria lor prezenta sustinerea pentru Pr Pamvo. Toti ar trebui sa merga alaturi de Pr Pamvo la Arhiepiscopie / Patriarhie / pe străzi / peste tot si sa mărturisească in sustinerea atitudinii Pr. Pamvo. Toti ar trebui sa transmita sinodalilor nostri ca, daca il persecuta pe Pr Pamvo, ii persecuta pe ei. Daca il exclud pe Pr Pamvo din Biserica si ei se auto exclud din Biserica. Toti ar trebui sa arate determinare ca merg laturi de Pr Pamvo pana la final. Numai asa sinodalii vor intelege ca nu este de glumit cu valul de atitudine anti-ecumenism manifestat de credincioșii de rând. Numai asa sinodalii vor intelege ca Preoții mărturisitori nu sunt singuri. Numai asa credincioșii, atât cei care deja sunt pregatiti sa ia atitudine concretă, cat si cei care inca se considera nepregătiți, vor intelege ca nu este de gluma cu mântuirea. Numai asa Patriarhul si Sinodul vor recunoaste ca, pana la urma, Biserica este poporul!
    Daca nu se va intampla asa, nu văd niciun rezultat eficient, caci pe inactiunea poporului, pe sterilitatea unor acțiuni lipsite de fermitate a credincioșilor, pe temerile preoților si ale monahilor/monahilor se si bazează ierarhii ecumeniști. Cu alte cuvinte, pe lipsa de unitate si fermitate a tuturor celor care manifesta aceasta atitudine anti-ecumenista. Mai mult, pe unii Preoti care au luat inițial atitudine i-au „îndoit” deja, iar asta nu este deloc bine!
    Pe sinodalii Ecumeniști nu-i va mai sperie nimic de acum inainte, insa consolidarea atitudinii anti-ecumeniste are nevoie in acest moment de mișcări / manifestări de tipul celor ale Sf Mucenici care direct in fata împăraților tirani si ne-creștini si in fata călăilor mărturiseau dreapta credința acceptând astfel martiriul; este nevoie de atitudini ca ale Sf Martiri din închisori, care fata catre fata cu torționarii mărturiseau pana la moarte drepta credința…..Peste veacuri numai astfel de mărturisiri conteaza pentru mântuire.
    Insa, eu constat (si nu cred ca ma înșel) faptul ca, pana acest moment, creștinii si, din păcate, chiar unii preoți/ monahi/monahii/teologi, se rezuma la a mărturisi din pix sau tastatura.
    A fost si este utila si mărturisirea in cuvânt, insa sunt sigur ca limitarea doar la acest tip de mărturisire nu mai este de ajuns in acest moment.
    In acest moment, cand Pr Pamvo si alți Preoți care au mărturisit in concret la Sf Liturghie prin ne-pomenirea ierarhului, au nevoie de strângerea rândurilor, au nevoie de scut uman, au nevoie de o forma concretă de mărturisire….
    De la distanța, din on-line, de pe hârtie, pixul si tastatura nu ne dor, insa nici nu produc efectul unei mărturisiri exprimate prin prezenta fizica.
    Si ca sa pun punctul pe „I” si sa explic cu un exemplu ceea ce vreau sa spun, menționez opinia unui Staret din Bucuresti (stim bine la cine fac referire) care spune creștinilor pentru a-i determina sa razgândească: „va vor bate jandarmii!” Aha, deci de asta ii este lui teama? Ca vor fi creștinii bătuți? Nu, ii este teama de impactul care va fi generat de o astfel de manifestare concretă, ferma si jertfelnicia a credincioșilor! Lui de pix si tastatura nu-i este teama, caci el si alții ca el sunt experți in cuvânt si cateheze……
    Are dreptate! Chiar asa va trebui sa fie! El nu exprima opinia lui, exprima opinia celor mai mari pe care-i reprezintă! Exact de asta se tem ei! Daca poporul va mărturisi in strada si va fi pregatit sa mărturisească pana la sânge, daca poporul va fi pregatit sa-si urmeze Preoții mărturisitori, numai atunci conducerea ecumenista a Bisericii Ortodoxe va avea o problema reala de gestionat.
    Pana atunci, pentru ei ceea ce se intampla cum este floare la ureche! Praf in ochi! Furtuna intr-un pahar cu apa!
    Unul cate unul, Preotii mărturisitori vor fi decimati de ecumeniștii care conduc ortodoxia iar noi toti vom asista neputinciosi cu pixurile in mana si degetele pe tastatura!?
    Ce ar avea un efect mai puternic? Daca scriu acest mesaj si altele exprimându-mi dezacordul fata de ierarhii ecumeniști sau daca as strânge 100-200-300 de creștini si as merge la Patriarhie, prim tara la Ardoepiscopii si am urla pana nu ne mai tin plămânii! Dar oare daca credincioșii mărturisitori din Grecia, Bulgaria, Rusia, Cipru, Romania etc s-ar intâlni si și-ar uni acțiunile anti-ecumeniști?
    Dar daca mai primim vreo doua – trei bastoane pe cârca de la jandarmi sau daca mai si dormi vreo doua-trei nopți la Poliție pentru cauza asta? Eu zic ca se mai poate mișca ceva in rândurile credincioșilor mărturisitori iar ierarhii nu mai dorm asa liniștiti si se gandesc de doua ori inainte sa semneze caterisirea unui Preot mărturisitor! Sunt scrise tratate întregi care demasca ecumenismul. Ii mișca cu ceva pe ecumeniști?! Nu! Numai actiunea unita a marturisitorilor in câmpul de lupta, in străzi etc mai poate trage un semnal de alarma!
    Ecumenismul si ecumeniștii acționează structurat, organizat si planificat la nivel mondial! Iar creștinii mărturisitori acționează local, răsfirați, timid si lipsiți de resurse si de organizare! Acțiunea anti-ecumenista trebuie organizata, planificata si manifestata explicit si ferm!

    In plan personal, poate reiese si din ceea ce am scris, in interiorul meu este un adevărat vulcan, care mai are putin si erupe! Viața mi-a demostrat ca nu poti realiza nimic cu jumătăți de măsura, iar cand vorbim de ortodoxie si de mântuire, jumătățile de măsura nu isi au locul!
    Pentru mine a renunța la actualul duhovnic, din convingere anti-ecumenista, nu mai este o actiune suficientă! Ar fi un pas dar, repet, insuficient.
    Ortodoxia se va apăra in strada cu pieptul gol împotriva sistemului, iar cand sistemul va domina (caci este scris asta si se va ajunge acolo) atunci nu ne mai ramane decât pribegia, prigoana, retragerea in munți, pustiuri, ori prin peșteri sau sub pământ!

    Concluzie: Pr Pamvo are nevoie de scut uman in jurul lui; doar cuvântul nu-i va mai fi de folos in viitorul apropiat! Daca Pr Pamvo va fi îngenuncheat si redus la tăcere, toti vom fi!

    Daca aceste cuvinte au un gram de adevar in ele m-aș bucura daca le-ar putea citi cat mai multi creștini ortodocși indiferent de ceea ce cred ei in acest moment, dar daca nu exprima niciun adevăr, acest mesaj poate fi pur si simplu aruncat la cos printr-un simplu delete.

    Apreciază

    Răspunde
    • mircea.v said, on decembrie 16, 2016 at 9:38 pm

      „Ortodoxia se va apăra in strada cu pieptul gol împotriva sistemului”

      Nu, asta e metoda lumeasca. Nu asa lucreaza ortodoxul. Ortodoxia se apara prin cuvant, fiecare unde e, si dupa puterile lui. Rugaciune, post… Parintele Calciu a fost singur impotriva sistemului si a invins. Singur si cu Dumnezeu. Parintele Pamvo nu poate fi ingenuncheat si redus la tacere, decat daca il omoara. Si daca il omoara, Parintele Pamvo a invins. Parintele Pamvo nu isi pune nadejdea in om, ci in Dumnezeu.
      Asta nu inseamna ca ucenicii sai nu trebuie sa-i fie alaturi.

      Apreciază

      Răspunde
  19. Adrian said, on decembrie 16, 2016 at 7:48 pm

    Frate Vasile, dacă vei considera folositor, te rog să postezi acest articol, preluat de pe site-ul http://axa.info.ro:

    Ortodoxia noastră cea păgână

    DESPRE MOŞ CRĂCIUN, PORCUL FARAONIC ŞI BRADUL COSMIC

    Cine este Moş Crăciun?

    Cum-necum, am scăpat încă o dată de „magia sărbătorilor de iarnă” (precum atît de potrivit grăiesc reclamele publicitare), sărbători pe care eu le-aş numi „ale celor cinci moşi” (mai mult sau mai puţin personificaţi în mintea noastră): Moş Niculae, Moş Ignat, Moş Ajun, Moş Crăciun şi Moş Anul Vechi care se auto-clonează întru Anul Nou. Puţini se întreabă însă ce înseamnă cuvîntul acesta: „magie” şi cine sînt „moşii” cu pricina. Păi, magia era ocupaţia şi meşteşugul magilor (maghdim la Babilonieni), a preoţilor păgîni (vrăjitorilor) care săvîrşeau adică slujbele de cinstire a dumnezeului lor Satana şi a duhurilor lui. Iar magii erau neapărat bătrîni şi foarte bărboşi (adică moşi), acesta fiind semnul „sfinţeniei” şi „înţelepciunii” lor.

    Ce vreau să spun e că, în răstimpul ziselor sărbători „de iarnă” (măcar că la antipozi ele sînt de vară), omenirea – fie ea păgînă, eretică sau drept-credincioasă – se află cu adevărat stăpînită de puterea magică a Satanei mai mult decît în restul anului. Căci eu aş zice că Moş Crăciun şi ceilalţi moşi nu sînt nici măcar închipuiri ale unor oarecari magi (slugi diavoleşti), ci Satana însuşi împreună cu alţi voievozi ai cetelor drăceşti. Zicînd aceasta, mă sprijin întîi de toate pe un vechi colind (neaoş românesc), în care „Bătrînul Crăciun” poartă o mantie „cu soarele pe piept, luna pe spate şi luceferii pe umeri”. Cu alte cuvinte, „Crăciun” nu e altul decît „stăpînitorul lumii acesteia” căzute, făptura cea mai bătrînă, Lucifer cel întîi zidit. (De aceea şi magicienii purtau un asemenea veşmînt cu însemnele astrale, întru cinstirea şi pomenirea stăpînului lor.)
    Legat de aceasta, într-un manual de Religie pentru clasa a 4-a, am găsit o foarte hulitoare şi tîmpită poezioară în care autorul (Goga Octavian) ne arată limpede că „Bătrînul Crăciun” nu e altul decît însuşi Moş Satana, acela pe care maniheii l-au văzut în chipul „dumnezeului celui bun”. Să citim stihurile, împreună cu tîlcuirea mea:
    „Moş Crăciun, de Octavian Goga, Dragi copii din ţara asta, vă miraţi voi cum se poate Moş Crăciun, din cer, de-acolo să le ştie toate, toate.” În ce ne priveşte, noi nu ne mirăm că „Moşul” le ştie pe toate, dar luăm aminte că prin „cer” nu trebuie înţeles lăcaşul lui Dumnezeu, ci văzduhul; în care, cu adevărat, stăpîne sînt duhurile răutăţii, păzind vămile către Cer şi cerîndu-ne sufletul pentru a-l duce în adîncul iadului.
    „Uite cum (urmează poetul), vă spune badea: Iarna-n noapte pe zăpadă, el trimite cîte-un înger la fereastră, să vă vadă. Îngerii se uită-n casă, văd şi spun, iar Moşul are colo-n cer, la el în tindă, pe genunchi, o carte mare. Cu condei de-argint el scrie ce copil şi ce purtare.” Nimic mai limpede şi mai adevărat: „Moşul” învechit în rele trimite fiecărui om cîte un înger căzut, care îl îndeamnă la rău şi îi păzeşte păcatele, pe care Satana le însemnează în zapis, sau „carte”, pentru ca la judecată să vădească cum că acel suflet e al său. (Un asemenea „catastif” are şi Sfîntul Înger păzitor, în care însemnează faptele bune ale muritorilor.) Şi singura cale de a şterge zapisul căderilor noastre e numai pocăinţa şi Sfintele Taine ale Bisericii, împreună cu rugăciunile Maicii Domnului, ale Sfinţilor şi ale Sfinţilor Îngeri. Neruşinata poezioară se termină însă cu nădejdea pierzării noastre şi a biruinţei „Moşului”: „Şi, de-acolo, ştie Moşul, că-i şiret el, lucru mare!” Aferim! – e şiret ca o fiară, are în el toată viclenia, nu degeaba e numit „cel rău şi viclean”.
    Dar să ne întoarcem la înfăţişarea „Moşului”, pe care tartorul cel mare şi-a mai schimbat-o după vremi, oprindu-se la aceea a lui Santa-Claus, negustorul de Coca Cola Islandezo-American, ce-şi trăieşte acum biruinţa asupra întregii lumi (comuniştii l-au copiat sub numele de „Moş Gerilă”). Toţi ştim cum arată personajul: are barbă şi plete nefiresc de albe, însemnînd că zisul „Crăciun” e într-adevăr un moş foarte bătrîn, că e întruchiparea vechimii înseşi; pe de altă parte, pîntecele rotund, de-abia stăpînit de lăţimea centurii, rotunjimea chipului, roşeala obrajilor şi a nasului borcănat ne arată că nu e deloc ros de vîrstă, ci dimpotrivă, viguros şi foarte trupesc. Apoi, „Moşul” e deosebit de vesel: rîde gros pe sub mustaţă şi ne face cu ochiul. Avem aşadar de-a face cu un moş prea-desfrînat, prea-învechit în rele. Dar însuşirea de căpetenie a lui „Moş Crăciun” este mărimea de suflet, căci asta îi e meseria: să aducă tuturor daruri, pe care le poartă pe umăr într-un sac mare. Pe scurt, iată cea mai dezgustătoare închipuire a Ispititorului Satana, cel care dintru început Îl maimuţăreşte pe Dumnezeu Cel Vechi de Zile (adică veşnic), Făcătorul şi Ţiitorul a toate, Acela care ne dăruieşte cele de nevoie. Iar cel rău ce ne dăruieşte, de 7518 ani încoace? Libertatea trupească, împlinirea patimilor, închipuite prin dulciurile şi jucăriile pe care le poartă în sacul cel umflat.

    Iudeii cei vechi, Iudeii cei noi, întru aceeaşi necredinţă

    Aşa stînd lucrurile, vedem bine că sărbătoarea lui „Crăciun” este o mare biruinţă a diavolului asupra Creştinilor şi o neputincioasă izbîndire a lui împotriva întrupării Dumnezeu-Cuvîntului. Căci acesta a fost cel mai minunat lucru din toată istoria minunată a lumii şi cea mai mare taină, precum zice apostolul: „Mare este taina bunei-credinţe: Dumnezeu S-a arătat în trup!” (1 Timotei 3:16)” Astfel încît „Crăciunul” este şi semnul deznădejdii Satanei; fiindcă, odată cu naşterea lui Dumnezeu în trup omenesc, el a şi fost osîndit, chiar dacă împlinirea osîndei mai întîrzie o vreme. În noaptea cînd S-a născut Hristos-Dumnezeu, Satana a ştiut fără îndoială că vremea stăpînirii lui asupra firii omeneşti a şi luat sfîrşit, şi bucuria mîndriei i s-a întunecat. De aceea se şi străduieşte atît să hulească praznicul Naşterii Domnului (ca şi pe acela al Învierii, fireşte, şi pe toate celelalte). Nimic de mirare în asta, ba chiar de înţeles. Înfricoşător e cînd hula vine din Biserica lui Hristos, adică din adunarea credincioşilor lui Ortodocşi, care sînt Creştini în dar (căci Sfîntul Botez este dar!), însă păgîni din voinţa lor înşile. Iar împotriva acestei voinţe nu se poate face nimic. Cei botezaţi (care nu ştiu nici Crezul pe de rost, necum înţelesul lui!) au ales hotărît păgînismul cel vechi şi l-au făcut dogmă între dogmele, adică între adevărurile dumnezeieşti, ale dreptei-credinţe. Precum zicea acum un veac şi jumătate Sfinţitul Ignatie Briancianinov, „lucrarea credinţei pravoslavnice poate fi recunoscută ca apropiindu-se de sfîrşitul hotărîtor…”
    Păgînismul pătruns în inima Ortodoxiei este un semn vădit al apropiatului sfîrşit al acestei lumi şi al celei de a doua veniri a Dumnezeu-Cuvîntului printre oameni. Aşa a fost şi la cea dintîi, adică la întruparea Lui: şi atunci norodul ales al Iudeilor – împreună cu povăţuitorii săi: arhiereii, bătrînii şi cărturarii – trăia cu mintea în păgînătate, măcar că urma rînduielile Legii celei Vechi, dar fără să le înţeleagă. De aceea nici nu L-au primit pe Cel vestit de prooroci, ci chiar au vrut să-L ucidă de la început, iar apoi L-au gonit, şi L-au osîndit în sinedriu şi într-un sfîrşit L-au răstignit. Să ne gîndim cine le-a vestit naşterea adevăratului lor Împărat? Cei trei împăraţi-magi, care erau păgîni! Căci zice: „Iar dacă S-a născut Iisus în Vitleemul Iudeii, în zilele lui Irod împăratul, iată Magi de la Răsărit au venit în Ierusalim, zicînd: Unde este Împăratul Iudeilor care S-a născut? Căci am văzut steaua Lui în Răsărit şi am venit să ne închinăm Lui” (Matei 2:1, 2). Oare nu s-ar fi cuvenit ca steaua (care a fost de fapt Sfîntul Arhanghel Gavriil) să se arate învăţătorilor de Lege, preoţilor şi arhiereilor, adică acelora care ştiau proorociile, şi ei să vestească poporului naşterea Pruncului? Ba aşa s-ar fi cuvenit, doar că ei judecau cu totul trupeşte: îşi doreau întreaga putere în cetate, rîvneau cinstirile oamenilor şi cărnurile jertfelor, ca nişte zei. Ce le trebuia lor era un împărat pămîntesc, un alt Irod mai „global”, împreună cu care să lărgească stăpînirea pămîntească a lui Israil pînă la marginile lumii. Dar, pentru aceasta, mai bine să-l ascultăm pe Sfîntul Ioan cel cu gura de aur:
    „Aş putea fi întrebat: Dar pentru care pricină steaua s-a arătat Magilor? Ca să mustre nesimţirea Iudeilor şi să le ia orice cuvînt de apărare pentru nerecunoştinţa lor. Pentru că Cel născut avea să pună capăt vechii vieţuiri, chemînd întreaga lume la închinarea Lui, fiindcă avea să fie închinat şi pe apă şi pe uscat. De aceea, El deschide «neamurilor» [păgînilor] uşa chiar de la început, voind să-i înveţe pe ai Săi prin cei străini. Căci – de vreme ce Iudeii n-au ţinut seama de proorocii lor, care le vorbeau necontenit de venirea Lui – Dumnezeu a făcut să vină nişte păgîni dintr-un pămînt îndepărtat pentru a-L căuta pe Împăratul născut printre ei, şi astfel să afle Iudeii din gura Perşilor ceea ce nu voiseră să afle de la prooroci; şi astfel să se încredinţeze de naşterea lui Hristos, de vor fi oameni cu judecată; iar de se vor împotrivi, să fie lipsiţi de orice apărare. Ce cuvînt de dezvinovăţire ar mai putea găsi Iudeii pentru că nu L-au primit pe Hristos după ce au avut mărturiile atîtor prooroci, după ce au văzut că Magii L-au primit numai prin arătarea unei stele [precum credeau ei] şi că s-au închinat Celui născut?”

    Iudeii n-au crezut naşterea lui Hristos pentru că nu au vrut să o creadă!

    Căci învăţătorii de Lege chiar i-au spus lui Irod şi Magilor unde avea să se nască Pruncul, precum citim: „Şi, adunîndu-i [Irod] pe toţi arhiereii şi cărturarii norodului, i-a întrebat: Unde este să Se nască Hristos? Iar ei i-au răspuns: În Vitleemul Iudeii“ (Matei 2: 4). „Ai văzut (zice acelaşi Ioan Gură de Aur) că toate s-au făcut spre mustrarea Iudeilor? Atîta vreme cît Iudeii nu-L vedeau pe Hristos, nu erau stăpîniţi de invidie şi dădeau mărturie despre adevăr; dar – cînd I-au văzut slava adusă de minuni, stăpîniţi de invidie – n-au mai spus adevărul. Adevărul însă ieşea la lumină şi tocmai vrăjmaşii [arhiereii şi cărturarii] îl întăreau mai mult.” Iudeii nu au vrut să creadă naşterea Mîntuitorului (vestit lor – şi doar lor! – prin prooroci) încă şi dintr-o altă pricină: anume că, prin naşterea Sa, Acesta avea să-i judece pentru răutăţile lor şi întîi de toate pentru că, în loc să lumineze neamurile păgîne prin propovăduirea Legii Sale, ei făcuseră dimpotrivă, adică urmînd ei înşişi obiceiurile păgîneşti (încă de la ieşirea din Egipt şi apoi în toată istoria care a urmat, precum citim în cărţile Cronicilor şi în cele ale Împăraţilor). Din aceeaşi pricină, nici noul neam ales al lui Dumnezeu (adică noi, Creştinii) nu vrea să creadă nici în Naştere, nici în Înviere, nici în Înălţare. Fiindcă ştim (prin darul Sfîntului Botez) că, după acestea, Mîntuitorul Se va pogorî încă o dată ca Judecător al viilor şi al morţilor, şi ne va judeca pe toţi încă şi pentru cele mai mici fapte, şi vorbe şi gînduri ale noastre. Şi cui îi place aceasta?! Încît e mult mai odihnitor să ne lăsăm pătrunşi de magia păgînismului, să ne mulţumim cu bunăstarea rituală a pîntecelui, precum păgînii cei lipsiţi de nădejdea vieţii celei de veci. Care, în deznădejdea pierzării lor, se mîngîiau cu nebuneasca filosofie a trăirii clipei şi ziceau cu eroică tînguire: „Mîncaţi, beţi şi vă veseliţi, căci mîine vom muri!”

    Porcul faraonic şi bradul cosmic

    Aşa ne lămurim de ce Moş Crăciun L-a biruit în inimile noastre pe Dumnezeu cel făcut om pentru noi, astfel încît uităm buna Lui vestire şi Îi sărbătorim naşterea printr-un şir de petreceri neînchipuit de hulitoare, la care unii dintre păgîni nici nu îndrăznesc să viseze. Şi ne pornim de la praznicul Sfîntului Ierarh Nicolae – apărătorul dreptei-credinţe, pălmuitorul blestematului Arie – şi facem din ziua cinstirii lui zi de prostire a copiilor noştri botezaţi şi de îmbătare şi desfrînare a noastră. Să nu uităm că sîntem în vremea Postului Naşterii Mîntuitorului, pe care mulţi dintre noi îl ţinem de bine-de rău (şi asta tot din superstiţie, din „obicei”, fără să ştim de ce!). Iar apoi, chiar la sfîrşitul postului ce facem? Spurcăm totul în chip desăvîrşit, prăznuind sărbătoarea sîngeroasă (şi cît de sîngeroasă!) a cărnii şi sîngelui porcului nostru cel de toate zilele. Cum se numeşte şi al cui obicei este acesta, ca toţi Creştinii să-şi ucidă porcul de-odată şi să-i mănînce urechea crudă şi rărunchii abia pîrliţi? Nu este oare acesta un obicei al păgînilor celor mai sălbatici şi întunecaţi la minte? Şi în ce zi, mai ales? De ziua Marelui Ierarh şi Mucenic Purtător de Dumnezeu Ignatie (anul acesta s-a întîmplat chiar într-o Duminică!), cel care şi-a dat (din voia sa!) carnea şi sîngele mîncare leilor! Carne din care nu a rămas decît inima. Şi de ce aceasta? Pentru ca păgînii ce l-au ucis să vadă cu ochii lor că Dumnezeul lui Ignatie într-adevăr locuieşte în inima lui, aşa cum el însuşi le spusese. Căci, tăindu-i sfînta sa inimă în două, călăii lui au văzut scris pe cele două jumătăţi, cu litere de aur: „Iisus” şi „Hristos”.
    Desfrînarea ortodoxă urmează apoi cu praznicul din ultima zi de post, în care îl cinstim nesmintit pe un „Moş” numit „Ajun”. Acum, i se aduc porcului ultimele cinstiri faraonice: e tăiat cu grijă, tocat, îmbălsămat cu ierburi aromatice şi apoi dat la rece (şi gustat, stropit cu rachiuri şi vinuri; aşa, de probă). Tot acum se dă cinstire, în locul Ziditorului, întregii zidiri, închipuită prin bietul brăduţ verde tăiat din pădure, adus în casă şi batjocorit cu felurite podoabe. Acest pom – în formă de piramidă, cu frunzişul în trepte – e „arborele cosmic” (cum zicea maestrul Mircea Eliade), închipuire a universului cu lumile sale, de la sub-pămînt şi pămînt, pînă la cele din al nu ştiu cîtelea cer platonician. Aşa şi e împodobit: cu animăluţe, omuleţi, coşari-drăcuşori, globuleţe (adică aştri şi planete), cu tot felul de „spirite” şi „entităţi”; pînă în vîrf, unde e „steaua învăpăiată”, Luceafărul-Lucifer, întîia făptură zidită (precum am amintit şi mai sus).
    Apoi, ce se întîmplă în ziua Naşterii Domnului, am zis: Moş Crăciun se pogoară din cer în toate casele (pe coş, pe unde poate şi el) şi toată lumea se pune pe mîncare şi pe băutură pînă la borîre (şi pe altele, de care e şi ruşine a pomeni).
    Dar, din nebunia deznădăjduită a petrecerii (adică din magie), nu ne oprim aici: urmează a doua zi „de Crăciun”, şi a treia, şi a patra, şi a cincea şi a şasea. După care, putem petrece necreştineşte în chip liber, adică cu voie de la Biserică, în noaptea Anului Nou. La prima vedere, această sărbătoare nu se întemeiază pe nimic, calendarul nostru civil nefiind nici solar, nici lunar, ci unul convenţional, abstract-practic (?!). Şi totuşi, „Anul Nou” e urmarea vechii sărbători romane a Saturnaliilor, legată de solstiţiul de iarnă. Atunci, cu voie de la stăpînire, se întîmplau cele mai mari fărădelegi, cetăţenii nebunindu-se în iureşul unui carnaval care le amesteca şi le răsturna pe toate: plebeii se făceau boieri, iar patricienii se făceau robi; bărbaţii se făceau muieri, iar ele se făceau bărbaţi; oamenii se amestecau cu satirii şi cu nimfele, zeii se pogorau din Olimp şi se împerecheau cu muritoarele. Pe scurt, se săvîrşea o veselă slujbă de îndrăcire a tuturor. Aşa e şi acum la noi: la oraş se fac „revelioane”, iar la ţară înfricoşate carnavaluri populare „tradiţional româneşti”. Căci, fiind un praznic al libertăţii, egalităţii şi fraternităţii, nu e de mirare că sărbătoarea „Anului Nou” a fost şi este apărată cu atîta înverşunare atît de cei nebotezaţi, cît şi de Creştinii drept-credincioşi. Doar că aceştia din urmă o fac spre mai greaua lor osîndă şi spre mai marea bucurie a Satanei şi a dracilor săi, deşi „noaptea sfîntă dintre ani” (aşa zice un cîntec) ar trebui să fie pentru duhurile cele necurate prilej de frică şi de cutremur, auzindu-se ei blestemaţi de Dumnezeu prin gura Sfîntului Vasilie cel Mare, ale cărui molitfe înfricoşate se citesc în toate bisericile lui Hristos.

    Să prăznuim naşterea Domnului precum Îi place lui Dumnezeu!

    Aici, s-ar cuveni să ne oprim, căci zadarnică e răzvrătirea noastră împotriva lui „Moş Crăciun” şi a cetei sale. Căci – dacă nici papa (atot-puternicul zeu de la Roma, înainte-mergătorul Ahtihristului celui mare şi împărat al împăraţilor pămînteşti, căruia chiar şi preşedintele Americii, celălalt atot-puternic al lumii, îi sărută în genunchi inelul), aşadar dacă nici papa nu l-a putut birui pe zisul „Moş Crăciun” – noi oare cine credem că sîntem?! Căci am auzit că „Sanctitatea Sa” (adică „Sfinţenia Sa”, amîndouă cu „s” mare) l-a vorbit de rău pe „Moş” acum vreo cîteva săptămîni, cerîndu-le enoriaşilor săi (sînt vreo două miliarde, unul mai păgîn decît altul) să nu-l mai cinstească (adică pe „Moş”), fiindcă nu ar fi Christian (adică el, „Moşul”). Şi ce credeţi? Cică pentru o dată, supuşii Faraonului de la Vatican nu s-au supus, măcar că de obicei se tăvălesc în ţărînă, din prea-multă evlavie, cînd acesta le grăieşte (gîngăvit) ceva, orice. Şi asta în ciuda faptului că papa însuşi e vechi de zile şi de răutăţi şi că poartă tichie roşie cu margine de hermină albă (el zice că şi asta e din vechime la papi) şi pantofi roşii de la Prada! Pentru ascultare, zişii credincioşi nu ar fi avut decît să-l bărbierească pe Santa-Claus de barba lui din vată pusă pe elastic şi să-l boteze „Moş Papa”, şi toată lumea ar fi fost mulţumită!

    *
    Şi totuşi nu vom sfîrşi fără un scurt cuvînt cu putere multă de la Sfinţii Părinţi cei insuflaţi de Dumnezeu-Duhul. Căci, în ciuda stării jalnice a Bisericii Sale, avem totuşi îndreptăţire să ne bucurăm desăvîrşit, fiindcă Hristos-Dumnezeu S-a născut într-adevăr şi l-a biruit pentru noi pe vrăjmaşul diavol. Şi iată ce avem de făcut:
    „Să prăznuim naşterea Domnului nu cum este obiceiul în adunările norodului, ci precum place lui Dumnezeu! Nu lumeşte, precum vrea stăpînitorul lumii acesteia, ci mai presus de lume, duhovniceşte! Nu cu cele ce ne sînt plăcute nouă, ci cu cele ce sînt plăcute Celui ce este al nostru (adică de un neam cu noi după omenire), iar mai vîrtos cu cele ce sînt plăcute Celui ce este Stăpîn al nostru (după dumnezeire). Nu cu cele ale neputinţei şi neascultării, ci cu cele ale vindecării şi mîntuirii. Nu cu cele ale zămislirii şi naşterii celei trupeşti, ci cu cele ale înnoirii şi naşterii celei duhovniceşti. Şi cum va fi aceasta? Să nu punem cununi de flori şi verdeaţă la pragurile uşilor, să nu facem jocuri, să nu împodobim uliţele, să nu ospătăm ochiul, să nu îndulcim cu sunet de fluier şi zicături auzul, să nu muierim mirosul cu parfumuri, să nu curvim gustul, să nu facem hatîr pipăirii. Căci acestea – zic adică simţurile, neînfrînîndu-se – sînt căi lesnicioase spre răutate şi intrări ale păcatului. Să nu ne subţiem şi să ne moleşim cu îmbrăcăminte moale alunecoasă împrejurul trupului şi a cărei bunătate este a se păstra netrebnică. Nu cu raze de pietre, nu cu străluciri de aur, nu cu meşteşuguri de vopsele, care mint frumuseţea cea firească şi s-au născocit împotriva chipului celui făcut de Dumnezeu. Nu cu ospeţe, cu cîntece şi cu beţii, cu care ştiu înjugate paturile şi curviile. […] Să nu facem mese înalte cu grămezi de cărnuri şi de bucate, gătind şi pricinuind desfătări pîntecelui. Să nu alegem vinurile cele tămîioase şi mirositoare, dresurile şi îndulcirile bucătarilor, mirurile cele de mult preţ. […] Ci acestea să le lăsăm Elinilor [păgînilor], şi trufiilor şi praznicelor lor, acelora care numesc «dumnezei» pînă şi pe cei ce se bucură de mirosul jertfelor de dobitoace şi care aşadar îl slujesc şi-l cinstesc pe dumnezeul lor cu pîntecele, răi cu adevărat, fiind scornitori, propovăduitori şi ucenici ai răilor draci. Iar nouă, care Îl închinăm pe Cuvîntul cel ipostatic al Tatălui, ne trebuie ceva ca să ne desfătăm? Să ne desfătăm în cuvîntul cel despre Dumnezeu şi despre cele dumnezeieşti, şi în legea cea dumnezeiască şi în povestirea atît despre altele, cît şi despre acelea ale praznicului de acum. Ca astfel desfătarea să fie potrivită şi nu departe de Cel ce ne-a chemat” (Sfîntul Grigorie Teologul).

    Sursa: http://axa.info.ro/editoriale/oglinda-vremii/ortodoxia-noastra-cea-pagana/

    Apreciat de 1 persoană

    Răspunde
  20. Schitul Rădeni va continua nepomenirea până când un sinod va corecta documentele eretice din Creta sau ierarhul se va dezice de ele | Saccsiv - Weblog said, on decembrie 16, 2016 at 9:46 pm

    […] Scrisoarea MITROPOLITULUI TEOFAN catre PARINTELE PAMVO de la SCHITUL RADENI […]

    Apreciază

    Răspunde
  21. IULIA TIPA said, on decembrie 26, 2016 at 1:53 pm

    IULIA TIPA
    EU ZIC SA-I FAC PLANGERE PENALA MITROPOLITULUI SI ACOLITILOR SAI … :)))))))))))))
    PENTRU TOATE FAPTELE PE CARE NU LE POMENESTE …. :))))))))))))))))))))))
    LASA CA-L POMENESC EU DACA TOT VREA… :))))))))))))))))))))))))))))))))))))))
    SI patriarhului antihrist ii fac plangere penala…sa-i vada lumea in plenitudinea lor pe INFRACTORI… :)))))))))
    SUSTIN SCHITUL RADENI, PE PARINTELE PAMVO SI PE TOTI PARINTII LUPTATORI PENTRU DREAPTA CREDINTA.

    Apreciază

    Răspunde

Responsabilitatea juridică pentru conţinutul comentariilor dvs. vă revine în exclusivitate.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.