Saccsiv – Weblog

POTIRUL COMUN nu este inceputul drumului, ci finalul sau

Posted in Uncategorized by saccsiv on Decembrie 11, 2016

Tot auzim variante ale vorbei: “Stati linistiti, caci nu exista Potir comun”. Sau: “Ne vom opune doar dupa Potirul comun”.

Vorba spusa de Ierarhi eretici precum Mitropolitul Teofan:

“In momentul in care voi il veti vedea pe Mitropolitul Teofan sau pe Patriarhul Daniel sau pe ceilalti Ierarhi ca ne impartasim cu sectele, atunci, cu adevarat aveti dreptate in atitudinea voastra. Dar atata timp cat Dumnezeu ne tine sanatosi, noi relatii euharistice cu acestia n-o sa avem niciodata.”   

Cititi va rog mai multe la:

Video: MITROPOLITUL TEOFAN raspunde MIRENILOR pe tema MARELUI SINOD

Vorba spusa de catre intrusi precum cei ce de la Cuvantul Ortodox (fost Razboi intru cuvant):

Schema distrugerii rezistentei anti cip este folosita pentru a distruge si miscarea anti ecumenista: MISIUNEA SERPEASCA a blogului “CUVANTUL ORTODOX” / Ce spunea parintele JUSTIN PARVU? / NU PLECAM DIN BOR, ci NU MAI POMENIM IERARHII. Dar de cand?

Vorba spusa si de catre fosti anti ecumenisti ce au renuntat la lupta.

Doar ca acel moment al Potirului comun e deja finalul, nu inceputul. E incununarea caderii. Daca stai sa astepti acel moment, deja esti demult gata impachetat pentru iad. Esti deja demult eretic.

Caci iata ce se spun Sfintii Parinti:

Dacă va intra cineva ca să se roage cu ereticii: catolicii, protestantii, adventistii, pocăitii, tudoristii, baptistii si altii de acest fel, sau dacă va mânca la praznicele lor, unul ca acela să se afurisească si dacă nu se va căi să se taie cu totul de la Biserica lui Hristos, ca unul ce a căzut din har.”

Cititi va rog mai multe la:

CAT DE PACATOSI SUNTEM … Păcatele care opresc de la Sfânta Împărtăsanie si canonisirea lor după Sfintele Canoane

Ce inseamna EREZIE si APOSTAZIE. „Daca se va ruga cineva cu ereticii, acela să se afurisească si dacă nu se va căi, să se taie cu totul de la Biserica lui Hristos, ca unul ce a căzut din har”

Adica deja trebuie obligatoriu afurisiti cei ce doar s-au rugat cu ereticii sau care au mancat la praznicele lor. Adica ei sunt deja cazuti din har de acolo, dar noua ne cer sa asteptam … Potirul comun?

Ba mai mult, este foarte posibil ca nici sa nu se mai ajunga, pana la venirea ANTIHRISTULUI, la un astfel de moment al Potirului comun:

Manastirea Petru Voda asteapta ceea ce nu se va petrece niciodata

 

Anunțuri

78 răspunsuri

Subscribe to comments with RSS.

  1. Angela said, on Decembrie 11, 2016 at 4:30 pm

    Este util un astfel de articol care incearca sa lege mai multe fapte, sa le puna intr-o corelatie, dand astfel sens fiecaruia in parte. Pentru a ramane totusi in Duhul Adevarului cred ca este momentul sa ducem rationamentul pana la capat si sa spunem: da, s-au tot petrecut erezii peste erezii si acest duh viclean s-a strecurat peste tot in Biserica. Ce facem asadar? Care este atitudinea corecta si pana unde putem merge impreuna? Deja parinti duhovnicesti au dat dezlegare pentru separarea de erezie prin nepomenire. Totusi n-au spus sa iesim din Biserica. Aici lucrurile sunt foarte fine. Daca doar spunem ca nu suntem de acord cu ereziile dar recunoastem Biserica suntem inca impreuna (o parte curata si o parte vatamata de erezie). Daca nu mai recunoastem Biserica si, implicit, tainele sale inseamna ca ne-am rupt de ea si ca vorbim deja de o schisma iar de aici incepe cu adevarat discutia: unde este Adevarul? La cei bolnavi sau la cei ravnitori care s-au rupt? Stim de asemenea ca Biserica va ramane pana la sfarsitul veacurilor. Aceasta inseamna ca vorbim de Una Sfanta, Soborniceasca si Apostoleasca Biserica ceea ce presupune ca hotararile se vor lua soborniceste si ca vor fi ierarhi cu succesiune apostolica care o vor pastori. Trebuie sa recunoastem asadar ca in acest moment putem doar sa ne ingradim de erezie asa cum ne indeamna constiinta si ne ajuta Dumnezeu si sa ne rugam Domnului sa randuiasca cele de folos sufletelor noastre astfel incat sa ne deschida un drum pe o cale soborniceasca si apostoleasca in Biserica cea UNA a Sa.

    Apreciază

    • saccsiv said, on Decembrie 11, 2016 at 7:35 pm

      Angela

      Dar nu iese nimeni din Biserica. Ce schisma?

      Apreciat de 1 persoană

      • Angela said, on Decembrie 11, 2016 at 8:39 pm

        Saccsiv

        Lucrurile sunt extrem de simple: ingradirea de erezie este una (indiferent cum se face aceasta) iar faptul ca se sustine ca toti cei care au semnat sau pomenesc semnatarii (de voie, din nestiinta, lasitate etc etc) nu mai au har este alta. De fapt in a doua situatie este schisma. Cei ravnitori spun ca ceilalti s-au abatut, nu mai au har si, evident, ei au plecat cu harul. Asta inseamna despartire, adica schisma si avem deja cateva mii de exemple in istorie. Lucrurile sunt foarte fine si de aceea marii teologi Zizis si Tselenghidis privesc chiar si ingradirea prin nepomenire cu foarte mare retinere pentru ca foarte usor se poate aluneca de la ingradire la despartire. Chiar tu mi-ai reprosat la un comentariu de la un articol anterior ca sunt cu fundu’ in doua luntre. Si nu este deloc asa. Inteleg bine pericolul ereziei ecumenismului dar vreau ca lucrurile sa se desfasoare soborniceste (adica printr-o lucrare a unui sobor reprezentativ) si sa existe succesiune apostolica (sa fie si ierarhi dreptcredinciosi care participa la acest sobor).

        Retine: nu am auzit NICIUN parinte cu viata imbunatatita cum ca Biserica nu mai are har si, deocamdata, toti ierarhii (marturisitori sau nu) sunt in pomenire si impreuna slujire. Mare grija asadar pentru ca ingradirea sa nu devina despartire decat atunci cand este foarte limpede unde este acea UNA, sfanta, soborniceasca si apostoleasca Biserica.

        Apreciază

      • saccsiv said, on Decembrie 11, 2016 at 8:47 pm

        Angela

        Aiurea discutie despre Har. Asta au scos-o pe piata intrusii care repeta schema diavoleasca folosita si pe vremea Sfantului Maxim Marturisitorul. Ce atata vorbarie? Ca mai e Har, ca nu mai e Har, ca comuniune, ca stai sa vezi …

        Ierarhii ecumenisti nu mai trebuie pomeniti si punct.

        Apreciat de 1 persoană

      • Matiu Cosmin said, on Decembrie 11, 2016 at 9:06 pm

        Sinoade și sinoade mincinoase
        Vai credincioșilor care stau și asteaptă judecata sinodală. Când va fi cu putință, într-adevăr, convocarea unui sinod? Și dacă un sinod ar trebui convocat cândva, ce fel de sinod ar fi? Va fi acesta un sinod adevărat, sau va fi un sinod tâlhăresc? Atunci când preoții ortodocși ai Constantinopolului au încetat a-l pomeni pe episcopul lor Nestorie, au așteptat ei condamnarea unui sinod? Din fericire, nu. Un sinod a fost într-adevăr convocat la Constantinopol. Care a fost totuși judecata lui? L-a îndreptățit pe Nestorie și a anatemizat pe ortodocși! Un al treilea sinod ecumenic, a trebuit să fie convocat pentru a repune lucrurile la locul lor. În alte cazuri însă, Ortodoxia a trebuit să îndure cenzura „sinodală” pentru foarte multă vreme. Din fericire, ei nu țineau de acea mentalitate care atribuie sinoadelor episcopilor acea infailibilitate care aparține doar Bisericii.

        Apreciază

      • Matiu Cosmin said, on Decembrie 11, 2016 at 10:28 pm

        Angela,

        BOR are deja probleme de la schimbarea calendarului, nu mai este 100 % canonica. De atunci ecumenistii tot lucreaza si nu se vor opri. De atunci harul a fost prin iconomie. Acum la sinod au fost deja distruse dogme vechi si e grav si se aplica canoanele de ingradire fata de erezie.
        Hristos nu se lasa batjocorit si da harul cui crede El, in nici un caz nu e bine pentru fricosi si vicleni care stiu dar nu au curajul sa faca ce trebuie.

        Apreciat de 1 persoană

    • augustin said, on Decembrie 11, 2016 at 7:48 pm

      Biserica este cel ce sta in Duhul Adevarului, este botezatul, nu cladirea bisericeasca sau patriarhia. Tu!

      – Sfanta Impartasanie este in Sfanta Biserica si Sfanta Biserica in Sfanta Impartasanie
      – Sfanta Impartasanie este Trupul real al lui Hristos 
      – Trupul lui Hristos este Sfanta Biserica 
      – Sfanta Biserica sunt botezatii neeretici, botezati in Dreapta Credinta Dumnezeiasca, Ortodoxa, mirunsi si impartasiti
      – Toti crestinii botezati si neeretici, prin botez se imbraca in Hristos 
      – Hristos la randul Sau, este imbracat cu toate trupurile botezatilor impartasiti si neeretici, pentru ca in ei se afla Trupul si Sangele Sau 
      – Hristos este in agonie cu Trupul Sau pana in clipa Parusiei, pana in momentul in care are sa vina ca Infricosator Judecator, pentru ca toate durerile din trupurile crestinilor sunt dureri resimtite si de El
      – Orice sange varsat dintr-un botezat neeretic, este Sangele lui Hristos
      – Hristos este cu noi, botezatii neeretici, pana la Sfarsitul Veacurilor, si prin Duhul Sau Cel Sfant, dar si prin trupurile botezatilor neeretici, adica prin Sfanta Impartasanie care este in noi
      – Trupul lui Hristos ramane mistic si dumnezeieste si in trupurile raposate ale botezatilor neeretici
      – Botezatul care devine eretic, nu mai face parte din Trupul lui Hristos, ci devine mladita rupta in afara Vitei-Hristos 
      – Paganii nu sunt parte din Trupul lui Hristos, si deci nu sunt parte nici din Sfanta Sa Biserica 
      – Sfanta Biserica are un singur Cap, pe Hristos Insusi, iar restul madularelor Trupului Sau sunt botezatii neeretici
      – Hristos ramane in botezatii impartasiti, atata timp cat acestia nu devin eretici
      – Crestini sunt doar botezatii neeretici: mireni, monahi, diaconi, preoti si arhierei
      – Oricine este in afara Bisericii Sfinte Ortodoxe, nu este botezat, miruns sau impartasit, pentru ca Hristos are doar o Biserica Sfanta, si doar in Aceasta savarseste lucrarile Sale Dumnezeiesti
      – Paganii au Chipul lui Dumnezeu dar nu au posibilitatea asemanarii cu El, adica nu sunt neam cu El
      – Niciun eretic ce a murit in erezie nu are sa vada in veci mantuirea lui Hristos
      – Orice fiinta omeneasca ce lauda vreo erezie sau pe eretici, devine una cu erezia
      – Pe pamant, nimeni nu administreaza harul preotiei, afara de arhiereul ortodox neeretic si preotul ortodox neeretic, si nimeni nu administreaza Sfanta Impartasanie in afara celor doi slujitori (Sfantul Iustin Popovici)

      Apreciat de 1 persoană

    • mihai said, on Decembrie 11, 2016 at 8:24 pm

      ei apostati au iesit din biserica, prin adoptarea iereziilor

      Apreciază

    • Mirela said, on Decembrie 11, 2016 at 9:55 pm

      Angela

      Spui: „Daca nu mai recunoastem Biserica si, implicit, tainele sale inseamna ca ne-am rupt de ea si ca vorbim deja de o schisma”

      Biserica lui Hristos o recunoaştem şi vrem să rămânem în ea, nu să fim tăiaţi ca mlădiţe uscate prin părtăşia cu erezia legiferată şi impusă de BOR (la care te referi de fapt când spui Biserică).
      Ţi se pare că ceea ce afirmi se potriveşte cu ceea ce ne învaţă Sfinţii Părinţi?

      Sf. Theodor Studitul: „Împărtășania de la eretic înstrăinează pe om de Dumnezeu și îl predă diavolului.” În Euharistie, „pîinea ereticilor nu e trupul lui Hristos.” „După măsura deosebirii dintre lumină și întuneric, așa e și deosebirea dintre împărtășania drept slăvitoare (ortodoxă) și cea ereticească: cea drept slăvitoare luminează, cea ereticească întunecă; una îl unește cu Hristos, cealaltă – cu diavolul; una dă viață sufletului, cealaltă îl ucide”. „Împărtășania din mînă eretică este otravă, nu simplă pîine.”____________S-a rupt de Biserică Sf. Theodor Studitul? Sau poate susţinătorii Cretei nu sunt eretici???

      Cat priveste lucrarea celor ce singuri s-au blestemat prin partasia cu erezia, Sf. Maxim Marturisitorul se intreba retoric: “Aceia ce fel de taină săvîrşesc? Apoi ce duh vine asupra acelora care se hirotonisesc de unii ca aceia?” (Sursa: Viata Sf.Maxim)___________ Şi Sf. Maxim „s-a rupt de Biserică”?

      Declaraţia episcopului unit Inocenţiu Micu Klein despre atitudinea Sfantului Visarion Sarai:
      „La indemnul lui, in multe locuri poporul nu mai merge la biserica, nu se serveste de preotii uniti, mortii si-i ingroapa fara prohod si fara mangaierile duhov¬nicesti, copiii si-i boteaza prin femei batrane si se intampla si alte pagube duhovnicesti de felul acesta”. _______Asta înseamnă că Sf. Visarion Sarai recunoştea tainele uniţilor şi îndemna la părtăşia cu ele? Sau şi el e rupt de Biserică?

      Sf. Grigorie de Nissa, ”Despre rugaciune”: ”Cand credinciosii si preotii pomenesc un episcop eretic, ei nu se adreseaza Tatalui ceresc, ci lui satan insusi”__________Cine, aşadar, ne dă sfinte taine?

      “Dacă episcopul care este pomenit in Biserica este eretic, dar oamenii nu-l consideră astfel, atunci o astfel de rugăciune Îl insultă pe Hristos Domnul, care nu poate fi parte din minciună. Oricine se împărtășește intr-o biserică unde este pomenit un episcop eretic, chiar dacă preotul acelei biserici învață ortodox, o astfel de împărtășire nu rămâne fără urmări. Acel om va avea parte la Judecata de Apoi cu episcopul eretic, in fundul iadului.” (Sfântul Ciprian al Cartaginei)_____________Adică, „rămâi în Biserică”, dar te duci în iad?

      Sfântul Ioan Damaschin: „Să ne ferim cu toate puterile de a primi împărtăşania ereticilor şi a o da lor, ca să nu ne facem părtaşi învăţăturii lor stricate şi osândirii lor”___________Îndemn la schismă?

      Sf. Ioan Gură de Aur: „De aceea v-am amintit adesea despre ereticii cei fără de Dumnezeu şi vă rog şi acum: să nu aveţi nici un fel comuniune cu ei – să nu mâncaţi cu ei, să nu beţi, să nu legaţi prietenii, nici relaţii, nici dragoste, nici pace. Căci dacă cineva se învoieşte cu ereticii în acestea, acela se face străin de Biserica Sobornicească” .___________Să mâncaţi cu ei nu e OK, dar să vă împărtăşiţi cu trădătorii lui Hristos şi cu susţinătorii lor (din frică/laşitate/convingere) e OK?

      Din viaţa Sf. Ipatie de Rufinian: „Cum am aflat că [Patriarhul Nestorie] spune erezii despre Dumnezeu, am încetat orice comuniune cu el şi nu-i mai pomenesc numele; pentru că nu este episcop”.

      Sf. Vasile cel Mare: „De cei care arată că mărturisesc credinţa ortodoxă, dar sunt în unire cu cei care i se împotrivesc, dacă după mustrare nu vor întrerupe această unire, de aceia trebuie nu numai să te desparţi, dar nici fraţi nu se cuvine să-i mai numeşti” ____________Să te desparţi!!!

      Sf. Marcu al Efesului: „Se învinovăţeşte acela care îl pomeneşte ca arhiereu ortodox pe acest papa şi pe cei ce-l vor urma în eres, şi latino-cugetătorul trebuie privit ca un trădător al credinţei. Prin urmare, fugiţi de aceşti lupi, fraţilor, ca şi de împărtăşirea cu ei, pentru că unii ca aceştia sunt apostoli mincinoşi, lucrători vicleni”._______Îndeamnă la schismă?

      Apreciat de 1 persoană

      • ilioara said, on Decembrie 12, 2016 at 11:34 am

        Angela,

        Uita-te la comentariul Mirelei la citatul Sf Ioan Gura de Aur: „sa nu mancati cu ei, sa nu beti, sa nu legati prietenii, nici relatii, nici dragoste nici pace”, cum de fapt este scris si in Biblie, sa nu-i primim in casa, sa nu le uram „bun venit”.Intelegeti omeneste ca Acceptarea unei erezii, indiferent de stadiul ei este cadere din Biserica. Cadere din biserica este orice pacat nespovedit chiar la nivelul de gand, de judecata, mandrie, dorinta de a le fi rau altora…. nespovedite duc in iad deci rup de Biserica dar noi aici vorbim despre EREZIE. Erezia inseamna lovirea obrazului lui Hristos scuiparea Lui. Cine ti-a dat tie acest drept??????
        Poti tu sa vii sa spui ca doar ai scuipat cu saliva nu ai improscat cu mizerie?????Poti tu sa vii sa spui ca ai lovit doar cu palma nu ai dat cu paru?????AI TU DREPTUL SA LOVESTI OBRAZUL LUI HRISTOS????? Mai oameni buni, in viata intoarcem obrazul nostru dar in ORTODOXIE NU NI S-A DAT NOUA SA INTOARCEM OBRAZUL LUI HRISTOS. EL singur s-a smerit pana la moarte pentru noi dar mai mult de atat nu ne este noua dat sa cerem. Datoria noastra este sa NE DELIMITAM, schisma este ramanerea alaturi de schismatici, si NU MAI BLASFEMIATI BISERICA LUI HRISTOS, CEA UNA SFANTA , SOBORNICEASCA SI APOSTOLESCA PE CARE NICI PORTILE IADULUI NU O POT INVINGE. Noi trebuie sa ne facem datoria , de restul se ocupa HRISTOS daca mai are pentru cine.
        Iar la potirul comun oricum s-a ajuns de mult…e sufiecient ca cineva sa accepte in sinea lui ca se .mantuiesc si catolicii sau oricare alti eretici si a si cazut iar daca tu te impartasesti cu el;…….plus ca se impartasesc ereticii cu ortodocsii din ce in ce mai des in ultimul timp..

        Apreciază

    • el said, on Decembrie 12, 2016 at 1:36 am

      Angelika ERETIKA

      „Daca doar spunem ca nu suntem de acord cu ereziile dar recunoastem Biserica suntem inca impreuna”___EXACT asta vreti voi APOSTATII, sa merga GLOATA cu voi INDIFERENT ce cred ei despre EREZIE ! ar fi DE AJUNS sa MEARGA cu voi ERETICII OFICIALI numiti de tine „biserica” in IAD ! asta vor si ei si tu RASPNADCA lor !

      Biserica sunt SUFLETELE oamenilor care TIN DREAPTA CREDINTA , iar NU FORMELE EXTREIOARE numite de tine „Biserica „!

      ti.am mai spus odata : esti o ERETICA PERVERSA Angelika ERETIKA !

      MARS de aici !

      Apreciat de 1 persoană

      • el said, on Decembrie 12, 2016 at 1:38 am

        angelika ERETIKA

        repetati AIUREA IMPINSI de DRACII la care va inchinati aceeasi PLACA MINCINOASA hodorogita si FALSA !

        Apreciat de 1 persoană

    • trovant said, on Decembrie 12, 2016 at 10:22 am

      desi parintii au avertizat de foarte multa vreme asupra acestor vremuri iata ca suntem nepregatiti,
      inainte de adunarea din Creta mai multe personalitati au lasat sa se inteleaga ca ar exista un plan b ce se va pune in aplicare daca se va merge pe linia ecumenismului; speram macar la un proiect de salvare asemanator bisericii ruse din catacombe (mitropolitii rusi de atunci, in conditii mai grele in timpul revolutiei, au aratat mai mare responsabilitate si si-au asumat martiriul).
      iata ca a trecut ceva vreme si cu regret constat ca nu este nici o urma de opozitie organizata, doar cativa marturisitori (cinste lor, Bunul Dumnezeu sa-i aibe in paza) tot mai izolati si prigoniti.
      episcopii din Romania au cazut (unii erau cazuti dinainte) si este in desfasurare cernerea la preoti si monahi, apoi poporul. Dupa cum se desfasoara evenimentele preotia sacramentala o sa cam dispara iarasi;
      Pregatiti-va-pentru Preotia Imparateasca!
      Doamne ajuta!

      Apreciază

  2. Matiu Cosmin said, on Decembrie 11, 2016 at 4:36 pm

    Anateme date asupra noastra:

    Nou-calendariștii: cei care urmează vinovata schimbare a calendarului în conformitate cu enciclica din 1920 a patriarhiei ecumenice, în ciuda faptului că Sinoadele Panortodoxe din 1583, 1587 și 1593 și multe alte sinoade ortodoxe ulterioare au condamnat noul calendar și au pronuntat anatema asupra celor ce l-au adoptat.

    (pagina 4)

    Acum citesc cartea, nu stiu inca ce scrie mai incolo :

    http://www.glasulstramosesc.ro/Carti3/Alexandre_Kalomiros_Piatra_de_poticnire.pdf

    Apreciază

    • Matiu Cosmin said, on Decembrie 11, 2016 at 4:39 pm

      „În Biserică noi mărturisim credința noastră prin numele episcopului pe care îl pomenim. Ortodocșii pomenesc pe arhiereii ortodocși, arienii pomenesc pe episcopii arieni, monofiziții pomenesc pe episcopii monofiziți, iconoclaștii pe episcopii iconoclaști, uniații pe episcopii uniați, iar ecumeniștii pomenesc pe episcopii ecumeniști.8) Este posibil ca orice lucru să pară a fi ortodox în Biserică; cu toate acestea, episcopul care este pomenit de către preot ne va arăta nouă unde ne aflăm cu adevărat. În biserica uniată9), toate lucrurile par a fi ortodoxe.” (pag.5)

      Apreciază

    • Matiu Cosmin said, on Decembrie 11, 2016 at 6:32 pm

      Să vedem totuși, dacă al 15-lea canon este defapt opțional. Iată textul canonului:
      “Căci cei ce se despart pe sine de comuniunea cea cu întâiul stătător al lor pentru oarecare eres osândit de sfintele sinoade sau de Părinți, adică, de comuniunea cu acela care propovăduiește eresul în public și cu capul descoperit îl învață în Biserică, unii ca aceștia nu numai că nu se vor supune certării canonicești, desfăcându-se pe sineși de comuniunea cu cei ce se numește episcop chiar înainte de cercetarea sinodicească, ci (dimpotrivă) se vor învrednici și de cinstea cuvenită celor ortodocși. Căci ei nu au osândit pe episcopi, ci pe pseudoepiscopi și pe pseudoînvățători și nu au rupt cu schismă unitatea Bisericii, ci s-au silit să izbăvească Biserica de schisme și de dezbinări.”

      După citirea textului de mai sus, cine mai poate afirma că cel ce nu întrerupe comuniunea cu ierarhul eretic, ci continuă să fie în comuniune cu acesta, face la fel de bine? Cine ar îndrăzni să susțină că cel ce urmeaza pe falsul episcop face bine? Cine ar pretinde că cel ce concelebrează cu un fals episcop împărtășește credincioșilor Trupul și Sângele Domnului? Cine ar susține că cel hirotonit de un fals ierarh este cu adevărat preot? Acela ar trebui să fie un sincretist, un ecumenist, și un om care tăgăduiește Credința ortodoxă pentru a susține astfel de lucruri. Știind că episcopul tău nu este episcop, vei continua să îl pomenești de parcă ar fi ? Nu este asta o parodiere a lui Dumnezeu? Știind că episcopul tău nu are harul preoției și nu poate săvârși Sfintele Taine, vei continua să-l pomenești când săvârșești Sfintele Taine? Este canonul al 15-lea opțional?
      (pag.13)

      Apreciat de 1 persoană

    • Matiu Cosmin said, on Decembrie 11, 2016 at 6:35 pm

      Dacă un alt cleric nu face aceasta (adică, nu încetează pomenirea și comuniunea cu ierarhul eretic) ci continuă să își pomenească ierarhul fără să adopte învățăturile sale și așteaptă clarificarea și judecata (sinodului), cu nici un chip, spun acești scriitori, nu este condamnat de către canon. Să fim rezonabili! De vreme ce acela care încetează comemorarea și comuniunea izbăvește Biserica de schismă, nu cumva cel care continuă să rămână cu schismaticii cade sub judecata canonului?

      Apreciat de 1 persoană

    • Matiu Cosmin said, on Decembrie 11, 2016 at 6:36 pm

      Sinoade și sinoade mincinoase
      Vai credincioșilor care stau și asteaptă judecata sinodală. Când va fi cu putință, într-adevăr, convocarea unui sinod? Și dacă un sinod ar trebui convocat cândva, ce fel de sinod ar fi? Va fi acesta un sinod adevărat, sau va fi un sinod tâlhăresc? Atunci când preoții ortodocși ai Constantinopolului au încetat a-l pomeni pe episcopul lor Nestorie, au așteptat ei condamnarea unui sinod? Din fericire, nu. Un sinod a fost într-adevăr convocat la Constantinopol. Care a fost totuși judecata lui? L-a îndreptățit pe Nestorie și a anatemizat pe ortodocși! Un al treilea sinod ecumenic, a trebuit să fie convocat pentru a repune lucrurile la locul lor. În alte cazuri însă, Ortodoxia a trebuit să îndure cenzura „sinodală” pentru foarte multă vreme. Din fericire, ei nu țineau de acea mentalitate care atribuie sinoadelor episcopilor acea infailibilitate care aparține doar Bisericii.

      Apreciază

    • Popsy said, on Decembrie 12, 2016 at 12:35 pm

      @Matiu Cosmin

      Eu am inteles asa: anatemele s-au dat impotriva celor ce schimba data Pastelui.
      Noi folosim noul calendar, dar sarbatorim Pastele impreuna cu vechii-calendaristi, deci data Pastelui nu a fost modificata, deci anatema nu se aplica.
      Si ca sa fie clar: consider ca schimbarea calendarului din 1922-23 a fost o greseala.

      Doamne-ajuta!

      Apreciază

      • Matiu Cosmin said, on Decembrie 12, 2016 at 2:27 pm

        In pidalion exista un canon care face referire la data pastilor care cu exceptia catorva ani dupa schimbare a fost la alta data se sarbatoreste cu cei de pe vechi la aceeasi data. Anatemele date de acele sinoade sunt pentru calendarul nou, nu pentru data pastilor.

        Apreciază

      • Popsy said, on Decembrie 13, 2016 at 7:07 am

        @ Matiu Cosmin

        Cum se poate da anatema asupra cuiva care nu incalca o dogma? A gresit parintele Cleopa cand a spus ca, (virgula) calendarul nu este dogma?
        Oare parintele Cleopa nu stia de „Sinoadele Panortodoxe din 1583, 1587 și 1593 și multe alte sinoade ortodoxe ulterioare”?

        Doamne-ajuta!

        Apreciază

      • Popsy said, on Decembrie 14, 2016 at 6:56 am

        @Matiu Cosmin

        Frate, ai afirmat un lucru care m-a surprins si am cerut niste lamuriri.
        Binevoieste, te rog, si raspunde ca altfel ma faci sa cred ca ai un scop ascuns.

        Doamne-ajuta!

        Apreciază

  3. best722014 said, on Decembrie 11, 2016 at 4:49 pm

    Așa este, Frate Vasile, cine nu se trezește de pe acum nu va putea ieși mai târziu din lepădarea față de Hristos!

    Cât privește această trădare de Iudă a împărtășirii comune sau a slujirii cu ereticii am găsit la Părintele Dumitru Stăniloae ceva devastator. Se aude prin anumite căi de comunicare că deja se slujește cu ușile închise liturghie cu ereticii chiar și pe teritoriul României nu numai la întâlniri ecumenice prin occident! Chiar poți face un palmares al acestor slujiri începând cu cea a Mitropolitului Corneanu, continuând cu cea slujită de Episcopul Ieronim Crețu prin Creta parcă înainte de a fi hirotonit episcop….

    Părintele Dumitru Stăniloae elucidează problema:
    Sursa: Pr. Prof. D. Stăniloae, În problema intercomuniunii, în Revista Ortodoxia XXIII [1971], nr. 4, pp. 561-584.
    / Rezumatul:
    De aceea pentru Biserica Ortodoxă, intercomuniunea care dezleaga comuniunea Euharistiei da unitatea de credinta si de Biserică, este de neconceput, este un pericol de dizolvare a Bisericii, a unitatii de credinta si de incetare a Euharistiei.
    O astfel de atitudine relativista a fost pusa in circulatie, in atmosfera creata de miscarea ecumenista, in raport cu Euharistia, prin tendinta spre asa-zisa „intercomuniune”. Insusi formula aceasta este produsul, celui mai atent spirit relativist si sincretist, al unei diplomatii si porniri sentimentale tranzactioniste pe tema invataturii despre Euharistie. Ea reflecta importanta marginala, secundara acordata acestei invataturi si practici in formatiile crestine de unde a aparut.
    Duhovnicul ortodox, pe la care trebuie să treacă cel ce vrea să se împărtașească de Sfânta Euharistie, verifică mai întâi identitatea credinței acestuia cu credința Bisericii și credința lui în Biserica Ortodoxă ca singura Biserică adevarată, adica apartenența lui la Biserica Ortodoxă.
    Neținand seama de aceasta legatură indisolubilă între cele trei coordonate ale comuniunii adevarate și depline, pe care Biserica Ortodoxa o accentuează cu deosebită putere, în virtutea concepției ei eclesiologice și euharistice, în timpul din urmă, sub influența Mișcării ecumeniste, a început să fie susținută și în unele părți ale Ortodoxiei ideea că se poate acorda, în anumite împrejurări, Euharistia membrilor unor „biserici” neortodoxe, în speță celor ai Romano-Catolicismului, Vechi-Catolici și Necalcedonienii, printr-o extindere a iconomiei.
    Aceasta este însa o greșită interpretare a noțiunii si practicii iconomiei.
    Refuzul împărtășirii la un potir comun cu alte „biserici” din partea Ortodoxiei nu înseamnă lipsa de iubire pentru ceilalați creștini. Tocmai pentru a păstra neștirbită constanta supreme iubiri a lui Hristos față de lume și putința de a trăi iubire față de toți oamenii, tocmai pentru a nu goli Euharistia de eficacitatea acestei iubiri supreme, Ortodoxia nu se învoiește cu tratarea Euharistiei ca o ceremonie mai mult simbolică, ca o prezență echivocă și insuficient de ineficace a trupului lui Hristos, ca o ceremonie cu semnificație mai mult teoretică sentimentală, despărțită mai mult sau mai puțin de prezența reală a trupului lui Hristos și a energiilor lui Dumnezeu, tocmai de aceea Biserica nu se învoiește să considere împărtășirea comună ca pe un act lipsit de calitatea de bază a unei credințe commune [Ortodoxia] lipsit de calitatea de bază a unei înaintări moral ascetic în sfințenie, ca pe un act lipsit de putere care unește într-o Biserică pe cei ce-l practică.
    Aderentii atitudinii favorabile fata de intercomuniunea partiala intre Biserica Ortodoxa si Romano-Catolici ar putea aduce in sprijinul ei afirmatia ca sunt in fond una, intrucat deosebirile doctrinare sunt atat de mici, incât nu sparg unitatea Bisericii. Aceasta fundare a atitudinii favorabile fata de intercomuniunea partiala intre Biserica Ortodoxa si Romano-Catolici, daca ar fi sustinuta consecvent, ar trebui sa duca la indiferentismul fata de diferentele doctrinare respective. Dar aceasta concluzie nu o trag nici creștinii ortodocsi – sa speram cel putin – si cu atat mai sigur nu o trag toti aderentii romano-catolici al intercomuniunii.

    / Mai extins aici:

    Vointa de unitate a dat nastere uneori unui entuziasm facil, care crede că poate înmuia și modela ușor realitățile prin căldura lui sentimentală, alteori unui spirit diplomatic-tranzactionist, care crede ca poate concilia prin compromis unele poziții sau realități datorită cărora confesiunile stau despărțite.
    În amândoua aceste moduri de a trata sau de a nesocoti realitațile se manifestă o anumita elasticitate sau chiar un anumit relativism fata de unele din învătaturile de credintă ale Bisericii.
    Poate ca acest relativism reflecta importanța mai redusă ce o acorda unele formațiuni creștine punctelor de credintă în care, prin entuziasm sau prin diplomatie, anumite cercuri ale lor, sau ele însele în întregime, propun tranzacții și compromisuri. De aceea ele nu au de pierdut nimic prin tranzacțiile și compromisurile ce le propun. Aceste tranzacții și compromisuri reprezintă însă un mare pericol pentru Biserică pentru care respectivele învațături au o importanța de prim ordin. Ele reprezinta tot atatea valuri prin care relativismul dizolvant al anumitor formatii crestine cu privire la acele invataturi izbeste continuu in zidul invataturilor de prim ordin ale Bisericii, invataturi constitutive pentru insasi fiinta ei, ca unele ce tălmacesc pe Hristos Însusi si asigura dreapta credinta în El.
    O astfel de atitudine relativista a fost pusa in circulatie, in atmosfera creata de miscarea ecumenista, in raport cu Euharistia, prin tendinta spre asa-zisa „intercomuniune”. Insusi formula aceasta este produsul, celui mai atent spirit relativist si sincretist, al unei diplomatii si porniri sentimentale tranzactioniste pe tema invataturii despre Euharistie. Ea reflecta importanta marginala, secundara acordata acestei invataturi si practici in formatiile crestine de unde a aparut.
    Produs al unui spirit de tranzactie, conceptul intercomuniunii cuprinde in sine mai intai o grava contradictie logica si reala. Nu o coincidentia oppositorum prin care e constitutia orice unitate de bogata complexitate, ci o non-coincidentia oppositorum, in care contrariile se anuleaza pur si simplu, in care negatia face imposibila afirmatia sau ii reduce considerabil deplinatatea.
    Ca comuniune euharistica, intercomuniunea ar trebui sa fie o comuniune deplina; dar ca intercomuniune, ea e mai putin decat comuniunea euharistica deplina si prin urmare, nu poate fi socotita comuniune euharistica. Caci grupurile care se afla sau vor sa se afle in intercomuniune euharistica nu se afla sau nu se vor afla in comuniune totala, sau adevarata, asa cum se concepe comuniunea euharistica. Poti oare sa fi in Hristos pe de o parte unit, pe de alta neunit cu altii ? Poti sa cugeti in puncte importante altfel decat altii, aflandu-te cu ei in acelasi Hristos? Sau, poti sa te afli deplin in Hrislos cu cei cugeta in multe privinte altfel decat tine despre El ? In ce mai consta comuniunea cu ei in Hristos, o data ce nu ai aceeasi cugetare despre El cu cei cu care afirmi ca esti în El? Nu afecteaza cugetarea ta deosebita despre El in puncte importante intreaga ta cugetare despre El ?
    O unire in Hristos, in pofida diferentei de cugetare cu privire la El, s-ar putea admite numai in cazul cand s-ar intelege ca o comuniune metanoetica (mai presus, de cugetare) in El, traita in simtire. Dar si aceasta presupune credinta comuna in ceva esential cu privire la Hristos: credinta (si deci si cugetarea) ca prin Euharistie suntem adunati in mod real in El, ca El ni se face prin Euharistie fundamentul comun in care viețuim si factorul care creeaza in toti crestinii aceasta simtire. In sensul acesta vorbeste Sfantul Maxim Marturisitorul de o lucrare transformatoare a harului in noi, mai presus de simtirea si de intelegerea celor ce participa la Liturghie, mai ales cand ei sunt inca prunci in Hristos. Dar acestia cred totusi in Hristos in mod unitar si au vointa de a inainta in aceeasi intelegere din credinta.
    Aceasta unitate nu se afla insa intre cei ce vor sa practice intercomuniunea. Iar daca ar spune ca sentimentul unitatii in El le vine dintr-o uniune metanoetica in El, care produce acest sentiment de unitate in El, de ce nu ar produce acea unitate, metanoetica in ei si o unitate de gandire cu privire la El ?
    Intercomuniunea care se urmareste e o comuniune euharistica lipsita de fundamentul unei comuniuni de credinta, deci un fel de comuniune mai mult formala. E o comuniune euharistica concomitenta cu necomuniunea sau cu o necomuniune constienta si voita in puncte destul de esentiale ale credintei. Stim mai degraba in ce consta necomuniunea in cadrul acestei intercomuniuni, decat in ce consta comuniunea; si nu vedem cum necomuniunea ar putea fi coplesita in oarecare masura de comuniune, o data ce nu stim in ce consta propriu-zis comuniunea care s-ar realiza prin intercomuniune.
    Pornirea sentimentala si diplomatica tranzactionista, care a lansat formula si a adoptat practica intercomuniunii, a gasit termenul si practica intercomuniunii, euharistice, sau comuniunea euharistica intre grupuri deosebite in credinta, ca mijloc de conciliere intre o anumita comuniune si intre o anumita necomuniune. Prin aceasta a creat o formula si o practica hibrida, contradictorie in ea insasi care nu poate fi acceptata decat de o constiinta care se lasa adormita, care nu cugeta pana la capat sensul actului pe care-l exprima si-l practica, sau crede ca poate crea pentru totdeauna o situatie contradictorie sau imprecisa. Numai o constiinta care se poate impaca cu uitarea necomuniunii in credinta, poate gandi ca realizeaza in pofida acestei necomuniuni in credinta o comuniune euharistica reala si durabila. Nu negam ca o astfel de uitare este posibila, dar este ea oare posibila lunga vreme si este ea recomandabila, in actul impartasaniei euharistice de Hristos, care se cere practicat in conditiile de trezvie corespunzatoare cu seriozitatea lui? Nu constituie acest act, pentru o constiinta treaza, prin el insusi o marturisire a lui Hristos in gradul unei supreme luciditati?
    Lipsa acestei constiinte se manifesta la aderentii intercomuniunii, in ambele alternative in care ar putea ei sa se afle. Daca aderentii intercomuniunii socotesc ca realizeaza prin intercomuniunea euharistica o comuniune deplina, pun Euharistia mai presus de orice si dispretuiesc comuniunea in puncte importurile ale credintei, fara sa poata spune cum se poate realiza prin Euharistie o asemenea comuniune, in lipsa comuniunii de credinta. Dar intrucat dintre punctele de credinta deosebite face parte si Euharistia, despre care confesiunile au conceptii foarte deosebite, se poate spune mai degraba ca aceasta alternativa reprezinta o atitudine relativista nu numai fata de tezaurul de credinta, ci si fata de invatatura despre Euharistie a Bisericii. Dar atunci, aceasta alternativa nu admite o comuniune reala nici prin simpla intercomuniune euharistica.
    Daca, dimpotriva, ei admit ca prin intercomuniune nu se urmareste o comuniune ontologica, adevarata in Hristos, ci numai o comuniune psihologic-partiala, ca mijloc pe drumul unei oarecare apropieri in credinta, ei dispretuiesc Euharistia in esenta ei, in timp ce respecta tezaurul de credinta al confesiunilor in toate diferentierile lui, o data ce nu pot parasi aceste diferentieri.
    Aceasta a doua alternativa e proprie multor formatii crestine iesite din Reforma, pentru care Euharistia, ca si Botezul, pe care il mai recunosc dintre Taine, e mai mult o manifestare exterioara a unei solidaritati crestine, decat un mijloc de intrare in posesia harului sau de unire spiritual-onlologica cu Hristos. Dar in felul acesta nici in aceasta a doua interpretare a intercomuniunii nu e implicata o comuniune profunda. De fapt, aderentii acestei interpretari nu cred intr-o comuniune spiritual-ontologica prin intercomuniunea euharistica, intre cei ce o practica. Dar nici intr-una realizata prin credinta. Caci, de regula, opiniile lor in materie de credinta sunt foarte variate. De aceea ei pot afirma ca prin impartasirea euharistica comuna, care – date fiind deosebirile de credinta intre ei chiar cand fac parte din aceeasi confesiune – e mai mult o intercomuniune, ei realizeaza totusi o oarecare comuniune, poate chiar mai mare decat cea pe care o au prin credinta. Dar aceasta nu e o comuniune deplina, ontologic-spirituala, ca cea care se realizeaza in Biserica Ortodoxa prin Euharistie. E o comuniune vaga, lipsita de profunzime si consistenta ontologica, care poate fi socotita in alta privinta necomuniune.
    In ambele alternative avem de-a face cu o alta conceptie despre unitate, cu una sentimental-exterioara, nu cu una adanca, ontologic-spirituala, care se realizeaza in Biserica Ortodoxa, prin credinta si Euharistie.
    Pot coborî membrii Bisericii Ortodoxe Euharistia de la rolul ei de mijloc al unei astfel de uniuni profunde in Hristos, la rolul unei comuniuni sentimentale, superficiale si trecatoare ?
    In atitudinea diferita fata de intercomuniune e implicata astfel si o conceptie diferita despre Biserica. Cei ce pledeaza pentru intercomuniune, manifesta nu numai un relativism in privinta unitatii de credinta si a importantei Euharistiei, ci si o conceptie neontologica despre Biserica, pe care Ortodoxia nu o poate adopta. Ortodoxia, considerand Biserica drept o unitate profund si ontologic ancorata in Hristos, iar Euharistia ca mijlocul culminant de sustinere continua a acestei unitati, nu poate cobori Euharistia la nivelul unui mijloc de unitate laxa, psihologica si superficiala intre crestini. Aceasta ar avea repercusiuni pentru insasi sensul ei despre Biserica, pentru insasi mentinerea Bisericii in acest sens. Caci ar fi greu sa conceapa si sa practice Euharistia in doua sensuri, ca avand doua roluri: intr-unul cand e primita impreuna cu membrii Bisericii si intr-altul cand e primita cu cei ce nu sunt membrii Bisericii Ortodoxe.
    Unitatea credintei si convingerea ca in Euharistie ne impartasim de insusi Trupul si Sangele lui Hristos, Dumnezeu-Omul, sunt solidare in Ortodoxie cu convingerea despre Biserica, ca unitate ontologica profunda a credinciosilor cu Hristos si intreolalta in Hristos. Fara unitatea credintei si fara impartasirea de insusi Trupul si Sangele Cuvantului intrupat nu ar putea exista o astfel de Biserica, sau o Biserica in sensul deplin al cuvantulul. Fara unitatea in credinta si fara o Biserica in acest inteles nu s-ar putea realiza o astfel de impartasire euharistica. Biserica, trup extins al Cuvantului intrupat, continua sa se hraneasca prin Euharistie, dar e data de la inceput ca un astfel de trup extins al Cuvantului intrupat in care El continua sa se ofere spre mancare ca trup personal celor ce fac parte din trupul lui extins sau vor sa faca parte din El. In sfarsit, fara o Biserica si fara o impartasire euharistica in acest inteles, n-ar putea dura o unitate de credinta. Acestea sunt cele trei coordonate indisolubile si intr-o reciproca conditionare a comuniunii sl a vietii depline in Hristos.
    De aceea pentru Biserica Ortodoxa, intercomuniunea care dezleaga comuniunea euharistiei da unitatea de credinta si de Biserică, este de neconceput, este un pericol de dizolvare a Bisericii, a unitatii de credinta si de incetare a Euharistiei.
    Duhovnicul ortodox, pe la care trebuie sa treaca cel ce vrea sa se impartaseasca de Sfanta Euharistie, verifica mai intai identitatea credintei acestuia cu credinta Bisericii si credinta lui in Biserica Ortodoxa ca singura Biserica adevarata, adica apartenenta lui la Biserica Ortodoxa.
    Netinand seama de aceasta legatura indisolubila intre cele trei coordonate ale comuniunii adevarate si depline, pe care Biserica Ortodoxa o accentueaza cu deosebita putere, in virtutea conceptiei ci eclesiologice si euharistice, in timpul din urma, sub influenta Miscarii ecumeniste, a inceput sa fie sustinuta si in unele parti ale Ortodoxiei ideea ca se poate acorda, in anumite imprejurari, Euharistia membrilor unor Biserici neortodocse, in speta celor ai Romano-Catolicilor, Vechi-Calolici si Necalcedonieni, printr-o extindere a iconomiei.
    Aceasta este insa o gresita interpretare a notiunii si practicii iconomiei. Ea ar duce fie la un indiferentism in privinta credintei, fie la unul in privinta Bisericii; fie la nepasarea fata de Biserica, fie la considerarea Tainelor si a credintei ca neesentiale pentru constituirea Bisericii. In ambele cazuri, comuniunea adevarata nu se realizeaza; in ambele cazuri se ajunge la un indiferentism sincretist, fie ca se crede in infaptuirea unei comuniuni reale, sau a Bisericii „adevarate, chiar daca ea cuprinde in sanul ei tot felul de credinte, fie ca nu se urmareste aceasta…
    In fata unei atitudini favorabile fata de intercomuniune e cazul sa ne intrebam: membrii unei confesiuni care se impartasesc de „Tainele” altei „biserici”, carei Biserici apartin? Din ce unitate organic-spirituala fac parte? Ei nu mai apartin deplin nici Bisericii, odata ce primesc Euharistia de la alta „biserică”, nici celei de la care primesc uneori Euharistia, pentru ca nu au credinta ei. Ei plutesc oarecum in spatiul spiritual dintre cele doua potire, neavand o credinta comuna cu membrii Bisericii cu care se împartasesc, dar nemaipastrand o comuniune deplina in Taine nici cu membrii Bisericii, ei n-au decat o comuniune nedeplina cu Biserica. Ei nu vor putea realiza comuniunea reala cu membrii Bisericii, cu care primesc Euharistia, neavand comuniunea in credinta cu ei deci lipsindu-le deplina deschidere interioara fata de aceia, ramanand intr-o privinta esentiala inchisi in ei insisi, lipsiti de intelegere fata de credinta acelora si fata de Biserică.
    Aderentii atitudinii favorabile fata de intercomuniunea partiala intre Biserica Ortodoxa si Romano-Catolici ar putea aduce in sprijinul ei afirmatia ca sunt in fond una, intrucat deosebirile doctrinare sunt atat de mici, incât nu sparg unitatea Bisericii. Aceasta fundare a atitudinii favorabile fata de intercomuniunea partiala intre Biserica Ortodoxa si Romano-Catolici, daca ar fi sustinuta consecvent, ar trebui sa duca la indiferentismul fata de diferentele doctrinare respective. Dar aceasta concluzie nu o trag nici creștinii ortodocsi – sa speram cel putin – si cu atat mai sigur nu o trag toti aderentii romano-catolici al intercomuniunii.
    Atitudinea favorabila a unor cercuri ortodoxe fata de intercomuniunea partiala cu Romano-Calolicii a aparut ca un raspuns la recomandarea facuta de Conciliul al II-lea de la Vatican, concomitent cu deplina reafirmare a primatului papal, in „Decretul despre ecumenism”, cu privire la o oarecare comunicatio in sacris (cu Bisericile Orientale) „In imprejurari favorabile si cu aprobarea autoritatii eclesiastice” (par. 815). Conform acestei recomandari, unii membri ai Romano-Catolicilor au inceput sa ceara adeseori Sfanta Împartasanie de la preoti ortodocsi. Unii preoti si chiar unele cercuri oficiale din Biserica Ortodoxa au socotit ca pot raspunde favorabil acestor cereri.
    Dar ar trebui sa avem in vedere ca atitudinea aceasta a Romano-Catolicilor fata de intercomuniune e intrucatva explicabila, deoarece izvoraste dintr-o conceptie despre Biserica si despre Taine deosebita de cea ortodoxa. Dupa aceasta conceptie, Biserica nu e atat un organism spiritual articulat nemijlocit in Hristos, cat o organizatie juridica ce se misca cel mult in planul supranatural, dar nu divin, al gratiei create. Din aceasta conceptie se trage urmatoarea concluzie: Biserica e posesoarea de drept a tuturor Tainelor, caci ca administratoare exclusiva (prin concesie divina) a depozitului gratiei create a Tainelor, care se savarsesc conform definitiei lor, indiferent de catre cine. Deci ea o posesoarea de drept si a Euharistiei ce se savarseste in credinta ca speciile de paine si vin se transubstantiaza, prin simpla repetare a cuvintelor „Luati mancati”, „Beti dintru acesta toti”, ale Mantuitorului, fara invocarea Duhului Sfant, deci chiar in afara de spatiul juridic vizibil (de cel spiritual se poate vorbi mai putin) al Bisericii. Euharistia e rupta astfel din solidaritatea cu unitatea de credinta si cu spatiul Bisericii in care lucreaza Duhul Sfant, realizandu-se cu un fenomen in sine, dar legandu-i totusi pe cei ce se impartasesc de ea, de Romano-Catolici in oarecare mod juridic. Caci dreptul Romano-Catolicilor se intinde dincolo de sfera organizației lor juridice vizibile, sau recunoscute.
    Juridicul e mai tare ca sacramentalul. Aceasta, pentru ca credinciosii; neprimind in Taine harul necreat, care ii sadeste in Hrislos, ci o gratie creata, raman detasati de Hristos, raman exteriori Duhului Sfant, in ordinea supranaturala, dar strict creata si posibil de condus si administrat juridic. Chiar in Euharistie ei Îl primesc pe Hristos numai ca pe Cel care prin Duhul Sfant produce in ei sau le comunica gratia creată, care pe de alta parte face parte din depozitul Bisericii, Duhul Sfant comunicand-o din acest depozit, sau croind-o in ei, intrucat o creeaza in depozitul administrat de Biserica. Credinciosii nu primesc nici chiar in Euharistie viata divino-umana proprie a lui Hristos, nu traiesc cu Hristos viata lui Hristos insusi in energiile Lui necreate, care indumnezeiesc energiile lor create.
    Oricat de interior le-ar deveni Hristos credinciosilor prin Euharistie, planul vietii divine al lui Hristos ramane detasat, inchis fata de viata lor. Aceasta se dezvolta in planul strict separat al gratiei create, deci al unei Biserici distincte de Hristos, a carei viata total creata si deci marginita poate incapea oarecum intreaga intr-o ordine juridica. Conceptia aceasta despre unitatea mai mult juridica exterioara a Bisericii lasa pe al doilea plan unitatea interioara prin credinta si prin sadirea credinciosilor in Hristos, unitate plina de acelasi Duh Sfant si intim al lui Hristos, care continuu se raspandeste din Hristos si, devine propriu credinciosilor si activ in ei in energiile Lui necreate. Iar o conceptie mai exterioara despre unitatea Bisericii, e solidara cu o conceptie mai putin exigenta despre unitatea in credinta si despre eficienta Tainelor in profunzime, despre solidaritatea Tainelor cu Biserica astfel inteleasa.
    Pentru Ortodoxie, unitatea – Bisericii fiind o realitate cu radacini profunde in Hristos si plina de Duhul intim al lui Hristos; in mentinerea acestei unitati are un rol indispensabil unitatea credintei in Hristos, cu atasare solidara totala a membrilor ei fata de Hristos si intreolalta; un rol nu mai putin decisiv il au Tainele, ca acte de sadire a credinciosilor in intimitatea profunda a lui Hristos si in acelasi timp ca brate ale Bisericii de atragere a celor ce vor intra aceasta intimitate a ei, care nu e decat intimitatea lui Hristos, sau Duhul cel Sfant al lui.

    Apreciază

  4. Sluga netrebnica said, on Decembrie 11, 2016 at 4:55 pm

    Domnul si Dumnezeul nostru Iisus Hristos le spune Sfintilor sai Apostoli ca oricine se leapada de ei, adica de invatatura pe care o propovaduiesc ei, se leapada chiar de Hristos Domnul, si cine se leapada de Hristos Domnul se leapada si de Dumnezeu Tatal care l-a trimis pe Hristos.
    Si nu numai atat, ci si chiar praful din casele celor ce se leapada sa-l scuture Apostolii de pe sandalele lor, si ca mult mai rau le va fi la Judecata celor care au auzit invatatura cea buna dar s-au lepadat de ea.
    Deci oricine se leapada de Canoanele Apostolesti, acela se leapada de Hristos Domnul si de Dumnezeu Tatal, se leapada de Dumnezeu cel Viu si Adevarat, cel in Sfanta Treime inchinat.

    Sfanta Scriptura, editia 1914 – Sfanta Evanghelie de la Luca

    Cap. 10:
    1. Iar dupa acestea au aratat Domnul si pre alti saptezeci (Apostoli n.m.) si au trimis pre dansii cate doi inaintea fetei sale, intru tot orasul si locul unde vrea el sa mearga.
    2. Si zicea catre dansii: secerisul este mult, iar lucratorii putini; deci rugati pre Domnul secerisului, ca sa scoata lucratori la secerisul sau.
    3. Mergeti, iata eu va trimit pre voi ca mieii in mijlocul lupilor.
    4. Sa nu purtati punga, nici traista, nici incaltaminte; si pre nimenea sa nu intrebati de sanatate in cale.
    5. Si in orice casa veti intra intaiu ziceti: pace casei acesteia.
    6. Si de va fi acolo fiul pacei, se va odihni preste dansul pacea voastra; iar de nu, la voi se va intoarce.
    7. Si intru aceasta casa petreceti, mancand si band cele de la dansii; ca vrednic este lucratorul de plata sa. Sa nu va mutati din casa in casa.
    8. Si ori in care cetate veti intra si va vor primi pre voi, mancati cele ce se vor pune inaintea voastra.
    9. Si tamaduiti bolnavii cari vor fi intr’insa si graiti lor; s-a apropiat spre voi imparatia lui Dumnezeu.
    10. Iar ori in care cetate veti intra si nu va vor primi pre voi, iesind la ulitele ei cele late, ziceti:
    11. Si praful ce s-a lipit de noi din cetatea voastra, il scuturam voua. Insa acestea sa stiti, ca s-a apropiat spre voi imparatia lui Dumnezeu.
    12. Graiesc voua: ca mai usor va fi Sodomului in ziua aceia, decat cetatii aceea.
    13. Vai tie Horazinel, vai tie Vitsaido! Ca de s-ar fi facut in Tir si in Sidon puterile care s-au facut intre voi, de mult in sac si in cenusa sezand s-ar fi pocait.
    14. Insa Tirului si Sidonului mai usor le va fi la judecata, decat voua.
    15. Si tu Carpenaume, care pana la cer te-ai inaltat, pana la iad te vei cobora.
    16. Cela ce asculta pre voi, pre mine ma asculta, si cela ce se leapada de voi, de mine se leapada. Iar cela ce se leapada de mine, se leapada de cela ce m-a trimis pe mine.
    17. Si s-au intors cei saptezeci cu bucurie, zicand: Doamne si dracii se pleaca noua intru numele tau.
    18. Si le-a zis lor: vazut-am pre satana ca un fulger din cer cazand.
    19. Iata dau voua stapanire sa calcati preste serpi si preste scorpii si preste toata puterea vrajmasului si nimic pre voi nu va va vatama.

    Pidalion – Carma Bisericii Ortodoxe, dupa exemplarul original tiparit la Manastirea Neamt in anul 1844 – Canoane ale Sfintilor si intru tot laudatilor Apostoli

    Sfanta Scriptura ne invata ca Apostolii s-au adunat de mai multe ori intre anul 33 si anul 59 de la Hristos, si ne-au dat Canoane dupa care sa vietuiasca tot clerul si tot poporul binecredincios.
    Si toate aceste Apostolesti Canoane au fost intarite de sfintii nostri Parinti in toate cele 7 Sfinte Sinoade.
    Sfantul Meletie aducand spre marturie Apostolescul Canon cel pentru azime zice ca, Climent a scris Apostolestile Canoane cu porunca lui Petru si a lui Pavel. Inca si insusi Climent acesta in Canonul 85 apostolesc isi scrie numele sau.
    Iar Sfantul Climent a fost nu numai ucenic si urmator al Sfantului Apostol Petru, ci si ucenic al Sfantului Apostol Pavel, precum aceasta o arata epistola lui Pavel catre Filipeni, care zice: „Si impreuna cu Climent, si cu ceilalti impreuna lucratori ai mei.” ( Filipeni 4, 3 )

    Canonul 45 Apostolic

    „Episcopul, sau prezbiterul, sau diaconul, impreuna cu ereticii rugandu-se, sa se afuriseasca numai.
    Iar de au dat lor voie, ca unor clerici a lucra ceva, sa se cateriseasca.”

    Talcuire:
    „Canonul acesta randuieste, ca oricare Episcop, sau prezbiter, sau diacon daca numai impreuna s-ar ruga, dar nu si impreuna ar Liturghisi cu ereticii, sa se afuriseasca. Ca cel ce impreuna se roaga cu afurisitii (precum acest fel sunt ereticii) trebuie impreuna a se afurisi si el, dupa Canonul 10 al acestora-si Apostoli.
    Iar de au iertat ereticilor acestora sa lucreze vreo slujire ca clericii, sa se cateriseasca. Fiindca oricare cleric va si liturghisi (impreuna liturghisi) cu cel caterisit (precum unii ca acestia sunt si ereticii, dupa Canonul 2 si 4 al Soborului 3) impreuna se cateriseste si el, dupa al 11-lea Canon al Apostolilor.
    Ca se cuvine pe eretici sa-i uram si sa ne intoarcem fetele dinspre ei, dar nu candva si sa ne rugam impreuna cu ei, sau sa iertam lor a lucra vreo slujire Bisericeasca, ori ca niste clerici, ori ca niste ierei.”

    Canonul 65 Apostolic:

    „Daca vreun cleric sau mirean va intra in Sinagoga iudeilor, sau a ereticilor, spre a se ruga, sa se cateriseasca si sa se afuriseasca.”
    [Apostolic 7, 45, 71; Sobor 6, 11; Antiohia 1; Laodiceea 6, 32, 33, 37, 38]

    Talcuire:
    „Mare pacat socoteste Canonul acesta a intra vreun crestin in Sinagoga iudeilor sau a ereticilor, pentru ca sa se roage. Ca ce parte este credinciosului cu cel necredincios (II Corinteni 6, 15) dupa dumnezeiscul Apostol? Caci, daca insusi iudeii intrand in sinagogile lor si jertfe facand, faradelege fac, fiind opriti afara de Ierusalim a aduce jertfa dupa lege (precum o marturiseste aceasta dumnezeiescul Iustin in dialogul cel catre Trifon, Sozomen in Bisericeasca istorie cartea 5, cap. 21, si Hrisostom in cuvantul al 2-lea impotriva iudeilor), cu cat mai vartos face faradelege crestinul acela ce se roaga impreuna cu rastignitorii lui Hristos.
    Dar si biserica si adunarea ereticilor, ca una ce impotriva de dreptslavitori cugeta, nu se cuvine a se cinsti, ci mai vartos a se lepada.
    Pentru aceasta si Canonul acesta randuieste, ca oricare cleric sau mirean, ar intra in sinagoga iudeilor sau a ereticilor pentru ruga, clericul, ca unul ce foarte a pacatuit, sa se cateriseasca si impreuna sa se si afuriseasca, iar mireanul numai sa se afuriseasca, fiindca, ca un mirean mai putin a pacatuit decat clericul, facand-o aceasta, ca a se caterisi fiind mirean nu se poate.
    Sau mai drept, precum altii talcuiesc, clericul cel ce ar intra in sinagoga sa se roage, sa se cateriseasca, iar mireanul sa se afuriseasca.”

    Oameni buni, treziti-va! Patriarhi, episcopi, preoti, monahi sau mireni, daca lepadati poruncile Apostolilor, va lepadati de Hristos Dumnezeul nostru. Erezia ecumenismului ne desparte de Hristos.
    Sfintii Apostolii le-au interzis ortodocsilor sa se roage cu ereticii, le-au interzis sa slujeasca cu ereticii, le-au interzis sa intre si sa se roage in sinagoga iudeilor sau a ereticilor.
    Cine se leapada de aceste porunci ale Apostolilor, de Sfanta Treime se leapada.

    Apreciază

  5. ovidiu said, on Decembrie 11, 2016 at 5:26 pm

    Cu alte cuvinte daca a se imbolnavesc ,atunci se vor „impartasii cu satana”.

    Apreciază

  6. el said, on Decembrie 11, 2016 at 5:52 pm

    PERFECT ADEVARAT : potirul comun NU este INCEPUTUL , ci SFARSITUL drumului ereziei ecumeniste !

    Apreciat de 1 persoană

  7. augustin said, on Decembrie 11, 2016 at 5:54 pm

    Intercomuniune euharistica nu este doar atunci cand un arhiereu sau preot se impartaseste cu un cardinal sau pastor; intercomuniune euharistica (sau Potir comun) este si atunci cand un preot ortodox impartaseste din Potirul Ortodox pe un laic protestant, neoprotestant sau papistas, intrucat din acelasi Potir se impartasesc si mirenii ortodocsi din acea liturghie sau parohie!

    Apreciază

    • Mirela said, on Decembrie 11, 2016 at 9:24 pm

      Asta cu împărtăşirea ereticilor din potirul ortodox deja se întâmplă frecvent. În diaspora, ereticii care vor să vină la ortodoxie sunt primiţi fără botez, prin mirungere sau chiar fără, deci RĂMÂN ERETICI, apoi se cred ortodocşi şi se împărtăşesc din acelaşi potir cu cei botezaţi. La fel, în Ardeal, nu există delimitare strictă între ortodocşi şi catolici, care se împărtăşesc unde apucă. Adică, iar potir comun. Şi ştim că şi Arsenie Boca îi împărtăşea pe greco-catolici, deci apostazia e veche. Doar orbii nu o văd şi „aşteaptă”.

      Apreciază

  8. Nicu said, on Decembrie 11, 2016 at 7:37 pm

    Imi poate da cineva cu exctitate citatul din Sfintii Parinti pe care l-a citat Parintele Iustin Parvu: Mai bine o biserica impartita decat una ratacita.

    Apreciază

    • Matiu Cosmin said, on Decembrie 11, 2016 at 9:10 pm

      Biserica nu poate fi impartita decat geografic, cu mici grupuri de credinciosi raspanditi prin diferite tari.

      Apreciază

  9. Ortodhox said, on Decembrie 11, 2016 at 8:00 pm

    Apreciază

  10. Ortodhox said, on Decembrie 11, 2016 at 8:01 pm

    Apreciază

  11. Sluga netrebnica said, on Decembrie 11, 2016 at 9:02 pm

    […]
    „Sfântul Ciprian nu îngăduie mai multor credinţe să coexiste simultan în interiorul Bisericii. Biserica are o singură credinţă. Nici nu le îngăduie ereticilor să fie în Biserică: dacă cineva devine eretic, prin definiţie se găseşte în afara Bisericii.”
    […]
    „În timpul convorbirilor, Ioan, vicarul tronului Antiohiei a spus tare că ,,erezia îl desparte pe om de Biserică.” Sfântul Sinod a răspus ,,aceasta este foarte limpede” Această constatare este încă limpede pentru adevăraţii ortodocşi, dar pr. Vasile şi ai lui par să o fi uitat.

    La finalul consfătuirilor, Sfântul Sinod a spus ,,episcopii să păşească înainte şi să îşi citească lepădările, de vreme ce voiesc acum să intre în Biserica sobornicească”. Tarasie a răspuns ,,să le citească (lepădările), acum că aceste două chestiuni de interes au fost cercetate – şi anume, primirea celor care vin din rândurile ereziei în Sfânta Biserică sobornicească, şi a celor care au fost hirotoniţi de către eretici.”
    Ereticii şi-au citit lepădările, iar Tarasie a spus ,,de vreme ce şi-au făcut cunoscută mărturisirea de credinţă prin lepădarea de erezie, să aibă loc primirea lor într-una din şedinţele viitoare, dacă nu mai există şi alte obstacole.”

    În final, Sinodul, în Crezul său, a făcut oficial cunoscută poziţia ortodoxă cu privire la ereticii care nu au fost încă condamnaţi de un sinod, afirmând ,,pentru că ei (iconoclaştii) au îndrăznit să defăimeze frumuseţea dumnezeiască a sfintelor Taine, fiind numiţi ,,preoți” fără să fie de fapt.”
    Pentru că dezbaterile celui de-al Șaptelea Sinod Ecumenic oglindesc la nivelul cel mai înalt concepţia Bisericii cu privire la situaţia ereticilor necondamnaţi de vreun sinod, această concepţie trebuie să fie de necontestat pentru ortodocşi. A pretinde că astfel de eretici necondamnaţi rămân mădulare ale Bisericii […], contrazice total poziţia celui de-al şaptelea Sinod…”
    […]

    Integral la sursa: http://www.glasulstramosesc.ro/blog/nu_exista_canoane_sau_texte_patristice_care_sa_afirme_ramanerea_in_comuniune_cu_ereticii_care_nu_au_fost_condamnati_inca_de_un_sinod/2016-12-11-252

    Apreciază

  12. Matiu Cosmin said, on Decembrie 11, 2016 at 9:08 pm

    Am nevoie de ajutorul vostru. Acum in aceste vremuri de grea incercare pentru biserica a inceput pe facebook o epidemie de Nil Dorobantu ca mare sfant. Daca aveti cumva poze sau dovezi va rog sa le postati.

    Apreciat de 2 persoane

    • el said, on Decembrie 12, 2016 at 12:10 am

      Matiu Cosmin

      frate LASA-I ! e pierdere INUTILA de vreme ca asunt BOLNAVI, BETI de INSELARE si LIPITI de ea cu incapatanare.
      astia sunt de teapa alora cu IDOLATRIA in mase boca, si iata ca aia nicipana azi NU s-au vinedcat de INSELAREA lor desi au aparut atatea INFO referitoare la INDRACIREA lui boca!
      cum sa se vindece astia, astia merg di rau in mai rau si din RATACIRE in RATACIRE pana la adorarea lui antcrist , la fel de „justfcati” !

      astia sunt idolii lor, iar maine il vor primi la fel si pe anticrist !

      MANTUIESTE-TI sufletul tau ca GLOATA e IREMEDIABIL pierduta !
      iar cei nestiutori cu buna inima si fara viclesug SINGURI vin la tine sa intrebe despre mantuirea lor si pentru inima lor fara viclenie sunt AJUTATI de Dumnezeu, fie d etine fie de altul si NU se vor pierde.

      iar pt restul e INUTIL ! pana al Parusie sa te lupti sa-i lamuresti ca RATACESC GRAV si NU ve reusi sa-i smulgi din INSELAREA lor iubita.

      Apreciat de 1 persoană

      • Matiu Cosmin said, on Decembrie 12, 2016 at 8:12 am

        Culmea este ca exista pe facebook: asociatia nil dorobantu care il asalteaza pe Pr Claudiu cu tone de citate din nil dorobantu, pe pagina lui

        Apreciat de 1 persoană

      • saccsiv said, on Decembrie 12, 2016 at 8:47 am

        Matiu Cosmin

        Asociatia asta are vreo legatura cu parintele Macarie de la Oituz?

        Apreciază

      • Mirela said, on Decembrie 12, 2016 at 11:06 am

        Cosmin

        Din proprie experienţă, susţin sfaturile date de fratele @el. E pierdere de vreme să insişti cu lămurirea înşelaţilor îndărătnici, căci aceştia se lipesc de erezie/înşelare de bună voie, din mîndrie, cu convingerea că au discernământ şi nu pot greşi. E dureros să vezi cum tocmai cei care se bălăcăresc în înşelarea cea mai groasă invocă, de pe poziţii pretins superioare, discernământul, fiind total orbi faţă de starea lor duhovnicească reală.
        Omul smerit şi care vrea să se mântuiască e prevăzător, se teme ca nu cumva să o ia pe cale greşită şi cercetează chestiunea dacă cineva îl avertizează că e în înşelare. În timp ce lipiţii de înşelare se cred foarte luminaţi şi, fără să considere că au nevoie de vreo analiză/călăuzire/informare, resping orice argument, bazându-şi/întărindu-şi înşelarea pe simţămintele „evlavioase” (de la draci) pe care le place să le creadă expresie a stării duhovniceşti alese. Apoi, se cred apărători ai ortodoxiei şi ai sfinţilor, fără să aibă habar că râvna lor e de la draci, spre a lor pierzare.
        Lasă-i, că pentru iubitorii de înşelare, dacă nu e una, e alta. Omul singur trebuie SĂ VREA să fie pe calea bună, altfel e muncă inutilă, risipirea resurselor, pierdere de timp preţios, aruncare de mărgăritare înaintea porcilor. Crezi că degeaba Sf, Ap. Pavel ne învaţă să ne depărtăm de eretic după prima şi a doua mustrare, nu după o mie?

        Apreciat de 1 persoană

      • Matiu Cosmin said, on Decembrie 12, 2016 at 11:12 am

        Nu stiu cine este in spatele paginii dar aceasta este :

        https://www.facebook.com/profile.php?id=100009163256042&lst=100006922893202%3A100009163256042%3A1481533867

        Apreciază

      • STOP RFID ( Viorel Ghica ) said, on Decembrie 12, 2016 at 5:28 pm

        el

        Lasa mandria la o parte, ca nu sti nimic de Nil Dorobantul, nici tu, nici cei ce-l critica. Nil Dorobantul a fost un nebun pentru Hristos, de aia nu-l suporta lumea.

        Apreciază

      • saccsiv said, on Decembrie 12, 2016 at 6:26 pm

        STOP RFID ( Viorel Ghica )

        Eu il stiu de ratacit. Dar poate gresesc. Chiar te rog sa-mi demonstrezi ca a fost de bine cu el.

        Apreciază

      • STOP RFID ( Viorel Ghica ) said, on Decembrie 12, 2016 at 7:33 pm

        saccsiv

        Frate Vasile, opera lui Nil Dorobantul e o capodopera, opera pe care a scris-o descult si flamand, hartuit de securitate si de apostatii din biserica. Am vazut mai multe video-uri pe you tube, despre care vorbesc cei ce l-au cunoscut. Opera sa e de o importanta vitala pentru noi, de aia a ingaduit Dumnezeu ca sa fie descoperita tocmai acum.

        Apreciază

      • Ioana said, on Decembrie 12, 2016 at 9:47 pm

        Sfantul Munte este total impotriva acestui insleat notoriu! (Gheron Sava e la curent cu inselarea Nil care i-a afectat din pacate si pe unii preoti si credinciosi care au incetat comuniunea cu eretici… SI NU ESTE DELOC DE ACORD cu SMINTELILE RATACITULUI NIL, Daca va reveni in Romania va vorbi si impotriva ratacirilor Boca, Vladimiresti, Maglavit, Dorobantu)

        Acest Nil Dorobantu a sustinut fenomenul de la Maglavit si pe inselatul Petrache Lupu demascat in cartea lui Mihai Urzica ” Minuni si false minuni”

        Daca era nebun pentru Hristos nu sustinea inselatii si nici nu scria in transa ca si spiritistii!

        Dorobantu a fost ucenicul lui Boca, CITITI-I VIATA.

        Din „darurile” inselatului: teofaniile, răpirile, extazul, dedublarea sau levitaţia – INSELARI DRACESTI a se vedea Sfantul Ignatie Briancianinov – Despre inselare

        Ramasitele trupesti ale lui Petrache Lupu, cel care ZICE CA Îl VEDE pe Dumnezeu (vedea inselari dracesti de la demoni) la Maglavit si sustinut de Nil Dorobantu, sunt negre ca la vrajitori !!!!!!!! – DACA NIL AL VOSTRU ERA „VREUN SFANT” NU AR FI SUSTINUT ASEMENEA INSELATI !!!

        Daniel BLA BLA BLA ii promoveaza cu sarg inselarile:

        https://danielvla.wordpress.com/2015/11/17/parintele-ieroschimonah-nil-dorobantu-ascet-nebun-pentru-hristos-sfant-cu-puteri-suprafiresti-geniu-si-martir/- Căzând adesea „în răpire” INSELARE DRACEASCA DE LA DRACII MANDRIEI, a tăinuit multă vreme harurile cu care l-a înzestrat Dumnezeu pentru credința și adânca lui smerenie (părere de sine vicleană si ascunsa – sfintii se socoteau ultimii pacatosi nu cugetau asa semet), dar observând ce se întâmplă cu ortodoxia (Astăzi a intrat o necredință, o îndoială în toată lumea.) nu a putut să-și ascundă la infinit trăirile și a considerat de datoria sa să strige „sus și tare” ce a „experimentat în mod științific, controlabil, real”: Cu ochii mei am văzut pe Dumnezeu, pe cât mi s-a putut; cu urechile mele am auzit Cuvântul lui Dumnezeu prin glas omenesc; cu limba mea am gustat și am văzut ce dulce este Domnul Euharistic; cu simțul olfactiv am adulmecat balsam, miresme de smirnă divină și miros străin de lumea asta, parfumul Logosului divin; cu mâinile mele și cu simțul tactil am simțit puterea palpabilă a Dumnezeului Celui Viu. Sfintii Parinti ne avertizeaza sa nu primim cu usurinta asemenea stari, ci sa fugim de ele, chiar si ingeri luminosi de-ar fi – unde sunt interogatiile si pocainta omului care marturiseste ca nu e vrednic de asemenea trairi, PLUS CA TOATA ACEASTA EXPRIMARE A LUI ESTE PATIMASA, TRUPEASCA nu e in duhul Sfintilor Parinti

        – din cuvantarile lui Nil Dorobantu:

        „preoților,să purtați și voi epitrafir la gît,pe dedesubt și cînd ieșiti afară în lumea aceasta să binecuvîntați pe toți,să iertați pe toți ,cînd intrați într-un magazin binecuvîntati mîncarea și băutura de acolo,cînd mergeți lîngă un pîrîiu binecuvîntți apa de acolo, binecuvîntati tot,,…iertați dezlegați purtati-l la gîtul vostru și iertați lumea chiar dacă oamenii nu vă cer iertarea voi dezlegații pe toți, iertațile păcatele că așa ne-a trimis Hristos să iertăm păcatele în lumea aceasta.

        „ cînd intrați într-un magazin binecuvîntati mîncarea și băutura de acolo ”….
        R:da!binecuvîntăm tot și țigări și prezervative și droguri ….TOT!…nu?

        „și iertați lumea chiar dacă oamenii nu vă cer iertarea voi dezlegații pe toți „
        R:
        *********************
        a dezlegat o vrăjitoare să se împărtășească
        *************
        apoi a primit cu mare usurință toate vedeniile dracesti pe care sfintii au spus clar si raspicat să le alunge,ori el le-a primit …de asta zbura pe sus…etc
        apoi împărtăsea fără să aplice canoanele, făcea la fel ca cei de la vladimiresti…apoi a făcut tîlcuiri la canoane care nu o mai pot fi făcute de nimeni, decît de cei care au fost sfinți, purtati de duhul sfânt

        – plus ca face slujbe pe unde apuca: grajduri, suri, case

        – Dădea canoane smintite.

        La Nechit o femeie a venit la spovedit,și avea păcate grele si părintele i-a spus:„120 de ani să nu te împărtășești”… femeia cînd a auzit a început să plîngă,a căzut în genunchi și plîngea,și plîngea,și plîngea,…după vreo oră a zis părintele:ai plîns?R:da…îți pare rău?….R:da….ai mâncat nu…hai la împărtășit!ți-au fost de ajuns 120
        ….vorbește de pocăința tâlharului….

        De asemenea punea pe unii să numere frunzele din copac… canoane ……îl lăsa o oră două….cîte frunze sînt?…aaa ai greșit…aîtea sînt ! Aceste canoane poate păreau smintite în ochii unora,dar eu cred că părintele vroia să-i sensibilizeze,să le cutremure ființa,să se pocăiască.

        De asemenea dădea canoane stranii

        @Vreți să aveți descoperiri?deșteptați-vă și luați seama,cercați-vă pe voi pururea și vă ispitiți și vedeți.Mergeți oare voi oare pe urmele și pe calea fraților preacuvioșilor părinților noștri celor mai dinainte al căror nume șo orînduială ați primit,sau pe alt drum larg și într-altă parte rătăciți și mergeți.Și cunoscînd fiecare rătăcirea voastră din urmă și calea preacuvioșilor părinți îndată să vă întoarceți la calea și obiceiurile lui Hristos și ale Sfinților preacuvioșilor și fericișilor părinți și patristici.
        Și astfel Hristos vă va da vouă precum și noi am primit și noi cei prigoniți îndestulați darul Său în inimile noastre și cuvîntul ceresc în gurile clerului monahismului și creștinilor ca și părinților noștri cei mai dinainte și vă veți învăța și vă veți povățui și folosindu-vă unul pe altul vă veți mântui toți si nici unul nu va pieri.Iar de nu veți urma lui Hristos și Sfinților să știți că în zadar ați primit și purtați haina monahală și clericală și creștinească și mai trăiți și prin mănăstiri și pustii neavînd teofanii,răbdînd smerenie,iubire,în zadar vă e tăcerea,în zadar vă e pravila,citirea multă și canoanele în care vă nădăjduiți,și vă pare că aceia va va mântui pe voi.În zadar vă e ruga cea întru multă vorbă,și postul și înfrânarea voastră,acestea nimic nu vă vor folosi și cu toate acestea în pieire veșnică veți merge de nu veți urma Sfinților părinți și obiceiurilor și rînduielilor cu răbdare smerenie și iubire.

        48:Părintele era acuzat că are vedenii false Și el explică fenomenul prin el primea daruri de la Dumnezeu prin care avea teofaniile sale. Dumnezeu ne trimite și astăzi revelația supranaturală

        INCA UNUL PARANORMAL CARE A ATRAS ATENTIA SECURITATII, NIL ALA VOSTRU: http://adevarul.ro/cultura/spiritualitate/nil-dorobantu-nebunul-infruntat-satana-comunista-1_5682376a37115986c6ec1519/index.html

        Apreciază

      • Ioana said, on Decembrie 12, 2016 at 10:38 pm

        „Misiunea MEA, zice ieroschimonahul Nil Dorobanţu, a fost în special pentru clerici şi cinul monahal, nu pentru mireni. Înainte de a se risipi tot clerul şi lumea monahală în câmpul muncii lui satan, trebuiau să vadă ighemonii cum arată un cleric adevărat, ales al lui Hristos.“ – DUHUL MÂNDRIEI

        Citeste mai mult: adev.ro/o04370

        Apreciază

      • Raluca said, on Decembrie 13, 2016 at 8:16 am

        ”Întâlnirea cu Arsenie Boca, care i-a îndreptat paşii către monahism, este descrisă chiar de Nil Dorobanţu în autobiografia sa: „Arsenie era văzător cu duhul şi îmi zicea Ortacul. M-a chemat la el din mijlocul a sute de oameni. Avusese descoperire despre mine în 1945, în martie. Mâncând din pâinea sfinţită de Arsenie, am simţit un curent mistic ce m-a transformat”.

        Apreciază

      • STOP RFID ( Viorel Ghica ) said, on Decembrie 13, 2016 at 10:27 am

        Ioana

        Sfantul munte nu mai e ce a fost, conform profetiilor el va cadea, atunci cand icoana Maicii Domnului Portarita, va pleca pe mare, asa cum a venit. Pe de alta parte sfantul munte asculta in gura mega ratacitului Matei Vulcanescu. Hristos a facut minuni, nu acuza minunile, acuza pe habaucii care nu stiu sa descifreze aceste minuni. Urzica nu e sfant parinte si nici BISERICA, unii adopta sloganuri, iar altii neinformati se duc dupa fenta.

        Apreciază

      • Ioana said, on Decembrie 14, 2016 at 1:32 am

        Apreciază

      • Ioana said, on Decembrie 14, 2016 at 1:55 pm

        Sfântul Ignatie Briancianinov, De la întristarea inimii la mângâierea lui Dumnezeu. Scrisori către mireni, Scrisoarea 45. Despre științele omenești. Rațiunea cu nume mincinos. Despre înțelepciunea duhovnicească și cea trupească, Editura Sophia, Editura Cartea Ortodoxă, București 2012, pp. 146 – 147

        Apreciază

  13. Matiu Cosmin said, on Decembrie 11, 2016 at 9:33 pm

    Ecumensimul este ca si constructia unei masini piesa cu piesa, abia la sfarsit se pune stema (potirul comun).

    Este masina din imagine un mercedes chiar daca nu i s epune stema, sau nu?

    Apreciază

    • Matiu Cosmin said, on Decembrie 11, 2016 at 9:35 pm

      Minutul 10:00, abia la sfarsit se pune sigla (potirul comun) dar nu este obligatoriu in realitate sa aiba loc.

      Cei care asteapta potirul comun vor fi asa amortiti duhovniceste incat nu vor mai avea puterea nici macar atunci sa se ingradeasca de erezie.

      Apreciază

      • saccsiv said, on Decembrie 11, 2016 at 9:40 pm

        Matiu Cosmin

        Procedeaza ca la cip: ca la implant se vor opune si vai ce mai luptatori vor fi.

        Apreciat de 1 persoană

      • Mirela said, on Decembrie 11, 2016 at 10:22 pm

        Este deja potir comun, dar unii nu vor să vadă sau nu înţeleg şi cred că potir comun înseamnă să se împărtăşească ereticul sub nasul tău, cu aceeaşi linguriţă. Cei cu o astfel de percepţie nu pricep că, prin rămânerea în bor apostată, în care se pomenesc eretici, au comuniune euharistică cu ereticii care au invadat biserica oficială.

        Apreciat de 2 persoane

      • Raluca said, on Decembrie 11, 2016 at 10:38 pm

        Mirela, cred că nu au invadat, ci mai corect ar fi au uzurpat.

        Apreciat de 1 persoană

      • Mirela said, on Decembrie 12, 2016 at 11:15 am

        Raluca,

        Nu mă refer numai la ierarhii eretici, care, aşa cum spui, au uzurpat majoritatea bisericilor oficiale, ci mă refer şi la ereticii primiţi la „ortodoxie” fără botez, la ereticii cărora li se dă împărtăşania doar pentru că o cer (catolici şi protestanţi), la clerul eretic cu care liturghisesc apostaţii „ortodocşi”. Aceştia au invadat, nu au uzurpat, spre a tuturor pierzare.

        Apreciază

      • Raluca said, on Decembrie 12, 2016 at 8:33 pm

        Mirela, da, atacul este multidirecțional, pe toate fronturile și cu toate mijloacele. Nu precupețesc niciun efort pentru înșelare, minciună și dezinformare. Creta a fost doar bomboana de pe colivă, oficializarea a ceea ce se făcea de mult timp in ”ilegalitate”. Acum s-a dat drumul (”dezlegare”) la aproape orice. Și majoritatea clerici și mireni e încântată, aprobă cu entuziasm, sau se aliniază corrrect politic chiar dacă știe că nu e bine. Vorba lui Teofan (l-a luat gura pe dinainte), în 6-8 ani se rezolvă, se neutralizează și rămășița de rezistență asupra căreia se dă acum asaltul final. Or să reușească? Nu știu, dar au toate mijloacele ca să o facă. Depinde de fiecare dacă acceptă sau nu.

        Apreciază

  14. enkidu said, on Decembrie 11, 2016 at 11:00 pm

    Hristos a învățat, Apostolii au propovăduit și Sfinții Părinți au păstrat.

    Izvorul legii în Biserică nu e utilul sau binele comun ci Adevărul. De unde rezultă că ascultăm de Biserică nu pentru că așa spune Biserica (ierarhia ei) ci pentru că ea grăiește după Adevăr. Atunci când însă Biserica (ierarhia) nu mai vorbește după Adevăr, ea nu mai trebuie ascultata.

    Eu am auzit de cineva dintr-o biserică ariană care nu a părăsit biserica respectivă ( formată dintr-o sută de membri) pe motiv că s-a îngrădit de restul trupului bolnav.
    Sunt 99 de bolnavi si unul sănătos (cel ingradit dar care n-a plecat din ea). Din câte am înțeles, el încă așteaptă un sinod al celor o sută. El zice că se află bine.

    Trump binecuvântat de un preot ortodox:
    http://www.freerepublic.com/focus/f-news/3409155/posts

    Apreciază

    • gheorghi said, on Decembrie 13, 2016 at 12:20 am

      Fru-mo-o-o-s… da’ nu „scapam” usor!:
      „….. In November 2014, Lemelson was a member of the Orthodox Church’s delegation for a two-day meeting between Ecumenical Patriarch Bartholomew I and Pope Francis in Istanbul. He has said that as a young man he fostered a vision that Catholics and Orthodox Christians would soon be reunited,[17] and he has stated that more progress towards reconciliation has been made under these two leaders than had taken place in nearly a millennium,[18] since the East–West Schism. …”
      https://en.wikipedia.org/wiki/Emmanuel_Lemelson

      Apreciază

  15. sorin said, on Decembrie 12, 2016 at 12:30 am

    angela, si daca au har ce vrei sa zici? Nu vedeti ca toti va cautati justificari la cadere. Vreti so mai duceti bine si nu va convine ca deja trebuie sa renuntati la tot

    Apreciat de 1 persoană

  16. Pro Copil said, on Decembrie 12, 2016 at 9:35 am

    Am sentimentul ca anumiti lupi in piele de oaie vor sa dezbine si sa manance oile! Cu sinodul din Creta s-a hotarat sa le manance pe toate! Alti lupi in haine de oaie scot oile cele rebele din turma ca sa le manance haita ce amare! si sa nu existe probleme ca oile cele cuminti sa se uneasca cu cele rebele si sa reziste!
    Sper sa ma insel!

    Apreciază

  17. Pro Copil said, on Decembrie 12, 2016 at 9:51 am

    Asa am simtit! Nu stiu sa dezvolt mai mult! Fiecare sa inteleaga ce vrea
    Simt ca mai bine sa stea unite si sa lupte fiecare acolo unde este! Nu se supara Dumnezeu daca in Biserica unde ne aflam luptam ( chiar daca este pomenit ierarhul) pentru indreptarea celor facute in Creta si presiune pe preoti sa se dezica de erezii! Decat sa se separe si sa le manace lupul! Cred ca asta se si doreste izolarea si darea afara a celor nemultumiti…iar oile cele blande sa stea la junghiere cu mieii

    Apreciat de 1 persoană

    • Aurora said, on Decembrie 12, 2016 at 11:08 am

      Pro Copil
      Nu degeaba ti-ai ales numele asta , caci ai gandire infantila. Si imi place ca iti dai singur like la ineptii. Cum adica sa stam uniti cu cei pro-sinod talharesc si sa luptam din interior ? Tu, daca ai fi printre leprosi, ai lupta impotriva bolii stand in continuare printre ei ? Ce sa caute un om sanatos in mijlocul unei comunitati bolnave ? Sau nu esti convins ca vei lua si tu lepra ? Iti spun eu sigur : VEI LUA !

      Apreciază

    • Mirela said, on Decembrie 12, 2016 at 11:52 am

      Copil

      Nu poţi lupta cu erezia câtă vreme te afi în comuniune cu erezia. Dacă vrei să te mântuieşti nu te mai lua după simţiri proprii (pe care nu Duhul Sfânt ţi le inspiră), ci după Sfinţii Părinţi, care TOŢI ne spun să fugim de erezie.
      Ia aminte!

      Sfantul Vasile cel Mare spune: „De cei care arată că mărturisesc credinţa ortodoxă, dar sunt în unire cu cei care i se împotrivesc, dacă după mustrare nu vor întrerupe această unire, de aceia trebuie nu numai să te desparţi, dar nici fraţi nu se cuvine să-i mai numeşti”

      Sfantul Teodor Studitul: “Hrisostom ii expune cu glas tare nu numai pe eretici, ci si pe cei care sint in comuniune cu ei ca vrajmasi ai lui Dumnezeu” si in alt loc: „Dacă ar da cineva toţi banii lumii şi are părtăşie cu erezia, nu este prieten al lui Dumnezeu, ci vrăjmaş”.

      Sfantul Marcu al Efesului:
      „Toţi Dascălii Bisericii, toate Soboarele şi toate Dumnezeieştile Scripturi ne îndeamnă să fugim de cei ce cugetă diferit şi să oprim comuniunea cu aceştia”

      Sf. Grigorie de Nissa, ”Despre rugaciune”: ”Cand credinciosii si preotii pomenesc un episcop eretic, ei nu se adreseaza Tatalui ceresc, ci lui satan insusi”.

      Sf. Maxim Mărturisitorul: „Dacă, de dragul iconomiei, împreună cu credinţa cea rea este suprimată şi credinţa mântuitoare, atunci o astfel de formă de pretinsă iconomie este de fapt o separare totală desăvârşită de Dumnezeu şi nu o unire”.

      Sf. Ioan Gură de Aur: „De aceea v-am amintit adesea despre ereticii cei fără de Dumnezeu şi vă rog şi acum: să nu aveţi nici un fel comuniune cu ei – să nu mâncaţi cu ei, să nu beţi, să nu legaţi prietenii, nici relaţii, nici dragoste, nici pace. Căci dacă cineva se învoieşte cu ereticii în acestea, acela se face străin de Biserica Sobornicească” .

      Sf. Atanasie cel Mare: „Fugiţi de cei care, prefăcându-se că nu sunt de acord cu Arie, de fapt slujesc împreună cu cei care îl urmează”

      Sf. Teodor Studitul zice: „Unii au suferit un naufragiu desăvârşit în materie de credinţă, iar alţii, dacă totuşi nu s-au înecat prin gânduri rătăcite, totuşi mor din cauza comuniunii cu erezia”

      Sf. Marcu al Efesului: „Se învinovăţeşte acela care îl pomeneşte ca arhiereu ortodox pe acest papa şi pe cei ce-l vor urma în eres, şi latino-cugetătorul trebuie privit ca un trădător al credinţei. Prin urmare, fugiţi de aceşti lupi, fraţilor, ca şi de împărtăşirea cu ei, pentru că unii ca aceştia sunt apostoli mincinoşi, lucrători vicleni”.

      “Dacă episcopul care este pomenit in Biserica este eretic, dar oamenii nu-l consideră astfel, atunci o astfel de rugăciune Îl insultă pe Hristos Domnul, care nu poate fi parte din minciună. Oricine se împărtășește intr-o biserică unde este pomenit un episcop eretic, chiar dacă preotul acelei biserici învață ortodox, o astfel de împărtășire nu rămâne fără urmări. Acel om va avea parte la Judecata de Apoi cu episcopul eretic, in fundul iadului.” (Sfântul Ciprian al Cartaginei)

      „Dacă episcopul tău este eretic, fugi, fugi, fugi ca de la foc şi ca de la un şarpe” (Sfântul Ioan Gură de Aur).

      Sf. Nichifor Mărturisitorul (818): ”Vă sfătuim, că în bisericile luate în stăpânire de eretici să se intre ca într-o simplă casă și să se cânte numai din nevoie, așezându-se cruce la mijloc, iar în altar nici să nu se intre, nici să se tămâieze, nici să se săvârșească rugăciune, nici să se aprindă candele și lumânare.”

      Sf Teodor Studitul: ”In legătură cu cele rânduite de Sfinții Părinți, trebuie spus că nici a petrece, nici a mânca, nici a cânta împreună, nici a avea vreo părtășie cu ei (ereticii) nu am primit, ci ”Vai!” se rostește asupra celor care au părtășie cu ei, fie și doar la mâncare sau băutură sau simplă relație”.

      Sf. Valsamon arată că de eretici ”trebuie să ne scârbim ca și de niște întinăciuni și să nu avem legături cu ei.”

      Sf. Ignatie Teoforul poruncește: ”De aceștia (de eretici) trebuie să fugiți ca de fiare (…). Trebuie să vă feriți de ei, fiindcă mușcăturile lor sunt greu de vindecat.”

      Sf. Vasile cel Mare afirmă: ”Trebuie să evităm orice părtășie cu ei (cu ereticii) și să le respingem cuvintele ca unele ce sunt otravă pentru suflete.”

      Sf. Gherman cel Nou al Constantinopolului (1224-1240), într-o scrisoare de a sa, din 1229, îi îndemna pe ortodocșii din Cipru: “Fugiți cu grăbire, depărtându-vă de preoții care s-au plecat stăpânirii latine. Să nu vă adunați cu ei în biserică, nici să nu primiți din mâinile lor vreo binecuvântare. Fiindcă este mai bine să vă rugați lui Dumnezeu, singuri în casele voastre, decât să vă adunați în biserică, dimpreună cu slugarnicii latino-cugetatori.”

      Sfântul Nicodim Aghioritul (1809) spunea: ”Se cuvine să ne îngrădim pe noi înșine și să ne separăm de episcopii care în chip vădit, stăruie în greșeală, privitor la cele ce țin de Credință și de Adevăr, așadar se vădesc a fi eretici sau nedrepți.”

      Sfântul Ignatie Teoforul în cuvântările sale afirmă: ”Un episcop care a devenit eretic nu mai este episcop, dar dacă credincioșii continuă să-l considere pe el episcop ortodox, dacă continuă să vină la slujbele din bisericile ce îl pomenesc pe el, să primească “darurile” sau „binecuvântările” lui, atunci vor cădea cu toții în afara Bisericii.”

      Apreciază

    • el said, on Decembrie 12, 2016 at 12:11 pm

      Pro PROSTIE ecumenista

      „simtzaminte” eretice ai si dupa ele te calauzesti.
      ramai tu deci linistita in beserica.srl si sa-ti aduci aminte de faptul ca ai fost AVERIZATA ACUM de RATACIREA ta !

      niste ratacite sunteti umblati dupa sentimente si „simtiri” de la draci ca mintea la voi e BEZNA!
      inca una din GLOATA care a iesit la „luminat” lumea !

      Apreciat de 1 persoană

      • saccsiv said, on Decembrie 13, 2016 at 11:40 am

        el

        Doamne ajuta!
        Frate, iti scriu aici caci nu stiu daca adresa ta de e-mail este valida.
        Consider ca ar fi folositor sa scrii editoriale pe viitorul portal. Cand poti si de cate ori poti. Pe teme pe care crezi tu ca le stapanesti mai bine, dar cu vechiul limbaj, ala taios si plin de citate, dar decent. Semnate cu numele tau sau cu pseudonim.
        Da-mi te rog un raspuns cat mai rapid.
        Multumesc.

        Apreciază

  18. grigorie said, on Decembrie 12, 2016 at 10:10 am

    Patriarhul Neofit al Constantinopolului in talcuirea canonului 68 apostolic spune: „ cei de eretici botezati, sau hirotonositi, nici macar crestini nu pot fi cu acest ereticesc botez, sau mai bine a zice spurcare, nici ierei si clerici, cu aceasta ereticeasca hirotonie. Pentru aceasta fara primejdie unii ca acestia se si boteaza de ierei dreptslavitori , si se hirotonisesc de dreptslavitorii arhierei; drept acea prin urmare si marele Vasile scriind catre nicopoliteni, zice : „ Eu nu voi numara impreuna candva cu adevaratii preoti ai lui Hristos, pe acela ce s-a hirotonisit si a luat purtarea de grija a norodului din spurcatele maini ale ereticilor, spre spurcare dreptslavitoarei credinte”.
    Asa cum stim, in anul 375 episcopul Eustatiu de Sevasta, devenit intre timp capetenie a eresului pnevmatomah, il inscauneaza pe un oarecare apostat, numit Fronton, ca episcop al Nicopolei. Unii din preotii „hirotoniti” de Fronton s-au intors,se pare ca impreuna cu acesta, la ortodoxie dupa ce au vazut ca majoritatea credinciosilor din Nicopole au ramas statornici in dreapta-credinta. In aceste conditii unii ortodocsi erau nedumeriti in legatura cu autenticitatea arhieriei lui Fronton si a hirotoniilor savarsite de el.
    Sfantul Vasile cel Mare le raspunde acestor nehotarati, nerecunoscut ca fiind valida episcopia acestui Fronton si nici hirotoniile savarsite de el: „Nu recunosc pe un astfel de episcop al lor si n-as putea numara in randul preotilor lui Hristos pe cel care a fost pus pe prima trepta de niste maini necurate, spre surparea credintei.
    Asa judec eu lucrurile. Daca aveti vreo partasire cu mine, cugetati ca mine; dar daca nu primiti sfat decat de la voi insiva, atunci fiecare e stapan pe propriul lui cuget, iar eu sunt strain de acest sange.Daca va scriu aceste lucruri n-o fac pentru ca nu mai cred in voi, ci facandu-va cunoscuta parerea mea vreau sa spulber nehotararea multora, ca nu cumva sa fie atrasi la comuniunea cu ei, iar dupa ce au primit de la ei punerea mainilor sa nu ne sileasca – odata ce pacea va fi revenit dupa aceste triste evenimente – sa-i mai numaram in ceata sfintilor slujitori ”.
    Acestea s-au intamplat inaintea Sinodului 2 ecumenic care a condamnat erezia pnevmatomaha.
    Cei din gruparea lui Eustatie de Sevasta care in anul 375 l-au hirotonit pe Fronton ca episcop al Nicopolei nu erau condamnati la acea data de vreun sinod pentru erezie.Acestia aveau sa-si dea pe fata doctrina ratacita in anul urmator, 376, intr-un sinod ce l-au tinut in Cizic; aveau sa fie condamnati abia in anul 378 in sinodul de la Sirmium, iar apoi de sinodul 2 Ecumenic.
    Pnevmatomahii erau cunoscuti in acea vreme ca fiind adeptii unei noi forme de arianism. La inceput ei au fost sustinatorii termenului omiousios (asemanator dupa fiinta) , in loc de omoousios (deofiinta), ei mai sunt numiti si semiarieni.
    Semiarienii, intre care si Eustatie de Sevasta, au fost condamnati de sinodul orthodox din Gangra (340 sau 361) .
    In urma sinodului din Lampsacus acestia refuza sa fie in comuniune cu partida ariana a lui Eudoxiu, fapt pentru care sunt alungati din scaunele episcopale de catre Valens.
    Pentru a fi reabilitati, din randurile aceastei fractiuni sunt trimisi la Roma un grup din care a facut parte si Eustatie de Sevasta. Acestia nu reusesc sa se intalneasca cu imparatul Valentinian, insa au mers la episcopul Romei pe care la inceput au incercat sa-l convinga de „justetea” termenului omiousios, ca ar avea acelasi inteles ca omoousios. Episcopul Liberiu nu a fost de acord cu ei considerandu-i eretici. In aceasta situatie acestia au acceptat sa renunte la termenul omiousios, prezentand apoi in scris o marturisire de credinta in care au fost de acord cu omoousios, cu invatatura de credinta de la Niceea.In urma acestui act ei au fost primiti in comuniune de episcopul Romei, reabilitarea lor fiind recunoscuta apoi si in Rasarit, reocupandu-si fiecare scaunul episcopal din care a fost alungat.Unii din aceasta grupare au acceptat sincer dogma ortodoxa, nu era insa si cazul lui Eustatie de Sevasta si a celor apropiati lui in credinta, care asteptau momentul prielnic in care sa-si dea pe fata adevarata lor doctrina.
    In anul 372 la cererea Sfantului Vasile cel Mare, Eustatiu semneza o marturisire de credinta ortodoxa, de fata fiind si preotul Fronton care se afla sub jurisdictia episcopului Teodot de Nicopole.Eustatie nu se dezice pe fata nici de aceasta marturisire de credinta ortodoxa, insa in anul urmator (373) l-a acuzat in mod public pe Sfantul Vasile de apolinarism, raspandind peste tot aceasta acuza nedreapta, cerandu-le episcopilor din regiune sa rupa comuniunea cu Sfantul Vasile. Mai mult, acolo unde aveau ocazia, aceasta grupare a lui Eustatiu inscaunau episcopi din cei care erau de partea lor, cum a fost si in cazul lui Fronton.
    In urma mutarii la cele vesnice a episcopului Teodot de Nicopole, Eustatiu a incerca sa ocupe acest scaun episcopal, insa pentru ca nu a fost dorit de majoritatea credinciosilor din Nicopole, cei din gruparea acestuia au hirotonit ca episcop al Nicopolei pe Fronton.
    Abia in anul urmator aceasta grupare si-a expus public doctrina afirmand ca Fiul este de o fiinta asemanatoare cu Tatal, iar pe Sfantul Duh punindu-L in randul celor create.
    Aceasta inseamna ca la momentul cand l-au hirotonit pe Fronton ca episcop cei din gruparea lui Eustatie nu aveau vreo condamnare pentru erezie data de vreun sinod, tinand seama de faptul ca au fost reabilitati de episcopal Romei.
    La Sinodul 2 Ecumenic li s-a cerut acestora sa-si pastreze credinta marturisita in scris la Roma in fata epicopului Liberiu , insa ei s-au lepadat de acea marturisire scrisa, cu toate ca inainte facusera mare caz de acel act prin care li s-a anulat excomunicarea.
    Prin urmare Sfantul Vasile a considerat invalida arhieria lui Fronton, dar si hirotoniile savarsite de el, datorita faptului ca s-a convins de faptul ca aceia care l-au hirotonit pe acesta ca episcop sunt eretici, aceasta fara a mai astepta excomunicarea acestora de catre un sinod.

    Apreciază

  19. Ioan said, on Decembrie 12, 2016 at 10:57 am

    Inca o incercare de a arata ca ierarhii ecumenisti nici usturoi n-au mancat si nici gura nu le pute: http://www.doxologia.ro/arhiepiscopia-iasilor/raspunsul-parintelui-mitropolit-teofan-la-scrisoarea-preasfintitului-longhin

    Apreciază

  20. sorin said, on Decembrie 12, 2016 at 12:45 pm

    un parinte mi-a zis cum zilele trecute niste ucenici de-ai dansului care erau indoielnici , au cazut si au devenit pro ecumenisti. Tot asa ziceau ca trebuie luptat din nu stiu ce biserica

    Apreciază

  21. Ioana said, on Decembrie 12, 2016 at 12:54 pm

    BISERICA BULGARIEI respinge categoric si dur SINODUL din CRETA, indeosebi DOCUMENTUL ECUMENIST. Sinodul bulgaresc acuza ”DEVIERI DE LA TRADITIA DOGMATICA”, dar reafirma PASTRAREA COMUNIUNII cu BISERICILE PARTICIPANTE – de pe cuvantul kakodox http://www.cuvantul-ortodox.ro/recomandari/2016/11/30/biserica-bulgariei-respinge-categoric-si-dur-sinodul-din-creta-indeosebi-documentul-ecumenist-sinodul-bulgaresc-acuza-devieri-de-la-traditia-dogmatica-dar-reafirma-pastrarea-comun/

    Dacă e așa. ce să mai aștepti si de la bulgari…. și țările neparticipante fac jocurile apostaziei…

    DOAR EPISCOPII ȘI PREOȚII CARE SE DEZIC DE ORICE IMPREUNĂ-SLUJIRE CU ERETICII MAI TREBUIESC CĂUTAȚI !

    Multumesc @Mirela:

    Sf. Ioan Gură de Aur: „De aceea v-am amintit adesea despre ereticii cei fără de Dumnezeu şi vă rog şi acum: să nu aveţi NICI UN FEL DE COMUNIUNE CU EO – să nu mâncaţi cu ei, să nu beţi, să nu legaţi prietenii, nici relaţii, nici dragoste, nici pace. Căci dacă cineva se învoieşte cu ereticii în acestea, acela se face străin de Biserica Sobornicească” .___________Să mâncaţi cu ei nu e OK, dar să vă împărtăşiţi cu trădătorii lui Hristos şi cu susţinătorii lor (din frică/laşitate/convingere) e OK?

    Din viaţa Sf. Ipatie de Rufinian: „Cum am aflat că [Patriarhul Nestorie] spune erezii despre Dumnezeu, AM ÎNCETAT ORICE COMUNIUNE cu el şi nu-i mai pomenesc numele; pentru că nu este episcop”.

    Sf. Vasile cel Mare: „De cei care arată că mărturisesc credinţa ortodoxă, cu cei care i se împotrivesc, DACĂ după mustrare NU VOR ÎNTRERUPE ACEASTĂ UNIRE, de aceia trebuie nu numai să te desparţi, dar nici fraţi nu se cuvine să-i mai numeşti” ____________Să te desparţi!!!

    Apreciază

    • Mirela said, on Decembrie 12, 2016 at 9:38 pm

      @Ioana

      Cu drag. Tot repet avertismentele Sfinţilor Părinţi, dar au urechi pentru ele doar cei care deja s-au îngrădit de erezie. Se pare că ceilalţi, vrăjiţi de teorii iubiriste unificatoare, nu dau doi bani pe cuvintele de Dumnezeu inspirate ale sfinţilor, ci îşi preferă să îşi îndulcească auzul duhovnicesc cu cântecele de sirenă ale ierarhilor, duhovnicilor şi teologilor moderni apostaţi, pe ale căror acorduri mieroase înaintează cu viteză către abisurile ereziei şi ale gheenei.
      Dacă Hristos nu a putut opri căderea celor care au ales să cadă, ce putem noi? Strigăm, dar cine aude?

      Apreciază

  22. Andrei Creacico said, on Decembrie 12, 2016 at 2:25 pm

    Dar oare împreună împărtăşirea ortodocşilor cu ecumeniştii nu este un „potir comun”?
    Ai dreptate când spui că acest eventual „potir comun” cu vechii eretici poate nici să nu fie pe ordinea de zi a ecumeniştilor, căci el într-un fel se realizează deja la slujbele la care participă ortodocşii şi se pomenesc arhiereii ecumenişti sau slujesc preoţii ecumenişti.

    Apreciază

  23. Ioana said, on Decembrie 12, 2016 at 2:31 pm

    Conferinta monahilor athoniti la Piatra Neamt

    Daca aveau mai multa ravna pentru a marturisi Adevarul. daca nu ar fi lungit discutia cu referiri repetate la poporul nestiutor si nu ar fi pus accentul pe „targuirea” harului la pomenitorii de eretici, lansandu-se in fel de fel de paranteze NEESENTIALE cu talcuiri dogmatice, ocolind TOCMAI CAND ERA MAI MULTA NEVOIE exprimarea MARTURISITOARE, VIE, CLARĂ, ARZĂTOARE si în duhul Sfinților Părinti (care nu au lasat nici cel mai mic loc sau cuvant de indoiala pentru cei slabi) CONFERINTELE MONAHILOR ATHONITI AR FI TREZIT PE MAI MULTI DINTRE CEI AMORTITI

    ( IATA CA APAR FEL DE FEL DE „ANGELUTZE”, MONAHI CALDICEI care stau pe ganduri, fel de fel de comentatori care marturisesc ca merg inca la bisericile pomenitorilor de eretici, ca ei simt harul si important e ca stiu ca nu e de bine cu iereii cretani, dar ca trebuie „luptat din interior”, fara sa le pese ca sunt PARTASI LA EREZIE si se impartasec spre osanda lor din POTIRUL COMUN al ereziei, spre pierderea sufletelor!!!).

    Sau nu le-ar mai fi dat loc de interpretare si de scuze ca e bine sa mergi la pomenitori de eretici, ca e cu „iconomie”.

    Monahii athoniti nu au urmarit sa induca poporul in eroare, dar prin ravna mai mare pentru talcuirile dogmatice decat pentru TREZIREA POPORUL NESTIUTOR SI NEDUMERIT, I-AU LASAT NEDUMERITI pe aceia care aveau nevoie de un cuvant puternic si hotarat.

    Buna si folositoare osteneala lor, au vorbit despre marturisirea credintei si respingerea celor care aproba sinodul din Creta indiferent daca episcopii ce erau impotriva apostaziei initial, isi vor schimba poziția, au spus ca preoții care vor fi opriti necanonic de la slujire vor putea sluji in case daca va fii nevoie, in caz ca vor fi scosi afara din biserici. Au spus ca trebuie sa ii multumim lui Dumnezeu pentru aceste vremuri in care avem ocazia sa ne marturisim credinta.

    Dar, urmarind conferintele i-am vazut usor ezitanti IN A AFIRMA CLAR CA TREBUIE RUPTA ORICE COMUNIUNE CU ERETICII SI POMENITORII DE ERETICI. Au spus si asta bineintele, dar nu chiar pe de-a dreptul, venid cu fel de fel de explicatii care au scazut receptivitatea ”amortitilor”. Unii oameni au nevoie de un cuvant VIU si PUTERNIC, asa cum au vorbit SFINTII MARTURISITORI. Discutiile teologice. intorcand subiectul pe toate partile nu fac decat sa le slabeasca logica si sa le moleseasca vointa, agatandu-se de pretexte inventate, pentru ca sunt mai slabi si nu sunt pregatiti sa urmareasca acest tip de discurs oarecum diplomatic si elitist, desi ortodox in esenta.

    In sala au fost prezenti si duhovnici care le-au adresat cateva intrebari.

    Parintele Antim l-a avertizat pe monahul Teodot (care a mai pus si el paie pe foc pentru ramanerea in amorteala) ca Sfantul Teodor Studitul spune sa nu te impartasesti acolo unde este pomenit un ierarh eretic, pentru ca te vei osandi – asa ar fi trebuit sa vorbeasca si monahii athoniti, cu mai multe exemple din marturisirile Sfintilor Parinti si mai putina incredere in ratiunea proprie…

    Apreciază

    • mircea.v said, on Decembrie 12, 2016 at 9:40 pm

      Cine cauta gaseste. iar lucrul f bun care l-au facut, a fost distribuirea cartii „Sfintii Catacombelor Rusiei”.
      Toate raspunsurile in aceasta carte.

      Apreciat de 1 persoană

    • Ioana said, on Decembrie 12, 2016 at 11:30 pm

      îi mulțumim Simonei, cititoarea scorțișoară care le-a distribuit.

      și un citat ÎMPOTRIVA actelor cu CIP:

      GHERON SAVA partea a 3-a minutul 42: „PERSONAL NU AM ACCEPTAT NICI UN ACT BIOMETRIC, nici măcar carnetul de sănătate grecesc, care nu este biometric. Știm însă, și de la Sfîntul Paisie și de la Sfinții Părinți că așa ceva este ceva interzis creștinismului. Ăsta este numărul 666. Avem profeție în apocalipsă că va fi pecete pe mână sau pe frunte, și oricine va lua această pecete nu va avea mântuire. Cardurile, care au 666, pot să nu fie chiar pecetea, aceasta va fi pe mînă sau pe frunte dar se pune întrebarea dacă este negarea lui Hristos. Vedeți, Sfinții Părinți au spus că atunci când cineva acceptă învățătură eretică îl neagă pe Hristos. Nu este doar pecetea de pe mînă și de pe frunte negare. Sfîntul Paisie Aghioritul a spus foarte frumos că atunci când acceptăm numărul numelui lui Antihrist în buletinul nostru, în cel mai personal document, care ne reprezintă pe noi și fără de care nu putem să facem nimic, și asta este negare. Poate să nu fie pecete finală, dar este intrare în statul lui Antihrist. Cum spunea din nou Sfîntul Paisie, înainte de pecetea de pe mînă și de pe frunte, vor obliga oamenii să ia un buletin electronic, care acest buletin, care le va contine pe toate, va ajunge pecete; o vor avea în mînă, o vor implanta în mînă sau în frunte, și fără ea nu vei putea să cumperi sau să vinzi. Deci pentru noi asta este interzis. Nu putem avea pe cel mai personal document 666. Aceasta este problema și aceasta e și părerea noastră.

      Minutul 48: cei care sunt eretici in gîndire, chiar dacă nu o spun public, nu au harul lui Dumnezeu !!!! ( Pînă la urmă recunosc că nu e harul lui Dumnezeu cu ereticii, au greșit în discurs că nu au fost mai fermi, lăsînd loc de interpretare pentru mințile slabe, data viitoare sperăm să asculte de cuvintele Sfîntului Apostol Pavel: „Imbărbătați pe cei slabi la suflet” – să nu mai meargă la eretici !!!!!!! – cu mai multă ACRIVIE ! – Dar înainte au zis ca harul sacramental se pierde doar prin caterisire, întrebarea era dacă există har personal și har sacramental)

      Apreciază

  24. mircea.v said, on Decembrie 12, 2016 at 6:23 pm

    Nu stiu daca s-a spus mai sus, dar prin casatoriile mixte se ajunge la potir comun. Ultimul articol al monahului Teodot arata si dezvolta tema asta. Aici zice bine.

    Asa ca s-a ajuns si la pasul asta, final. Oficial, cu semnatura, tot tacamul.

    Apreciat de 1 persoană


Vă rog să comentați decent, în duhul Ortodoxiei! Responsabilitatea juridică pentru conţinutul comentariilor dvs. vă revine în exclusivitate.

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: