Saccsiv – Weblog

DIRECTIVA a exagerat de fericitului Daniel: Să fie chemați preotii si sa jure (si sa semneze) ca nu se alatura celor care se dezic de Sinodul talharesc din Creta

Posted in Sinodul din Creta by saccsiv on Decembrie 9, 2016

Iată ce putem citi pe Sinodul Tâlhăresc, într-un articol preluat de pe NewsBuzăuCretanii ÎNAINTEAZĂ în viclenii: preotii sunt chemati pe rand la toate Arhiepiscopiile pentru a se dezice de dizidentii care nu accepta „sinodul” din Creta. În timp ce noi așteptămmm să se rediscute, reformuleze….

Subjugare totala – pseudo-episcopul Ciprinel Crasnel pluseaza: ii pune pe preoti sa-i jure credinta! 

Trasnaile si nesimtirile Arhiepiscopului Buzaului si Vrancei – IPS Ciprinel Crasnel continua –  a chemat printr-un sms toti preotii din Eparhie pentru a-i pune sa jure (si sa semneze) ca nu se alatura celor care se dezic de Sinodul talharesc din Creta (asa zis ecumenic prin care s-au adoptat multe erezii) si…surpriza: sa-si reinnoiasca juramintele catre arhiepiscop!!! Am putea scrie mare: A INNEBUNIT cu totul dar cuvintele ar fi prea sarace…cert este ca directiva i-a venit direct de la Harap Alb – Patriarhul Daniel. Astfel, miercuri 7 decembrie si vineri 9 decembrie sunt chemati sa-i jure credinta (“in genunchi”) preotii din Protoieria 1 si respectiv 2 din Buzau (in Catedrala Arhiepiscopala din oras – ora 9:30), urmand ca pe 14 decembrie sa se repete figura in Vrancea, la Focsani. La Biserica din Piata Unirii, la ora 10:00. Iata mesajul primit pe telefon de toti preotii din Buzau si Vrancea: „Conferinta cu IPS, va fi miercuri 14 decembrie (pentru Vrancea – n.r.) la Biserica Unirii (Pr. Enoiu), la ora 10:00, se vor reface si semna juramintele, prezenta strict obligatorie . La aceasta conferinta trebuie sa participe toti preotii si diaconii. Noile juraminte vor fi semnate in prezenta IPS-ului. Va rugam sa nu lipsiti. Va multumim.” … „PRECUCERNICI PĂRINȚI, VINERI 9 decembrie 2016 orele 9,30 sunteți invitați la o întălnire a  preoților din Protoieria Buzău cu Înaltpreasfințitul Părinte Ciprian, Arhiepiscopul Buzăului și Vrancei la Catedrala ÎNĂLȚAREA DOMNULUI. ATENȚIE    Prezența este obligatorie și nu se admit învoiri.* Responsabilii de cercuri pastoral misionare sunt rugați să-i anunțe pe toți preacucernicii preoți din cercul pastoral pe care-l coordonează. (cu referire la preoții slujitori  nu numai preotul paroh)„.

Unde a mai vazut asa ceva Ortodoxia intreaga si tot crestinismul milenar Inalt Prea Smintite…va e frica ca va fuge pamantul de sub picioare si va pierdeti puterile pamantesti? Nu va dati seama ce erezie si nebunie faceti? Rugam pe toti preotii care mai au putina demnitate sa faca front comun si sa refuze aceasta marsavie antihristica si sa stea demni in fata lui Ciprinel Izmenel si sa nu cedeze….de asemenea ii indemnam sa inregistreze audio si video cum pot toata tarasenia. Il asiguram pe Ciprinel si sleahta de naimiti ca avem in posesie noile nebunii si le vom da in vileag la momentul oportun.

I.G.

sms2_637_1217_100 sms3_637_1217_100 sms4_637_1217_100 sms5_637_1217_100

Comentariu saccsiv:

Ca pomenesc sau nu ierarhul, prigoana e impotriva tuturor. Nu este deja evident ca asistam la o tiranie pentru a ni se impune erezia din Creta? Sa ne unim fortele cei care sunt impotriva ecumenismului si sa intrerupem pomenirea ierarhilor eretici si sa nu mai participam la slujbele unde sunt pomeniti si mai ales unde slujesc ei. Sa se trezeasca cu bisericile goale, iar noi sa fim alaturi de preotii prigoniti. Altfel fratilor, nu vad vreo sansa sa se intoarca acesti ierarhi, daca putem nadajdui la asa ceva!

Anunțuri

97 Răspunsuri

Subscribe to comments with RSS.

  1. augustin said, on Decembrie 9, 2016 at 5:43 pm

    2 TESALONICENI 2, 11-12

    ” Şi de aceea, Dumnezeu le trimite o lucrare de amăgire, ca ei să creadă minciuni,
    Ca să fie osândiţi toţi cei ce n-au crezut adevărul, ci le-a plăcut nedreptatea.”

    Apreciază

  2. Apa trece, pietrele raman said, on Decembrie 9, 2016 at 6:29 pm

    Biserica Ortodoxa Romana nu e WC-ul de serviciu al nimanui. Asadar, nimeni nu are dreptul sa o spurce. Se face reeducarea preotilor mai ceva ca la Pitesti! Atunci Sfanta impărtasanie era luata in derizoriu intr-un fel, caci credinciosii erau ,,impartasiti” cu fecale, iar acum in altul. Li se cere preotilor sa semneze, de fapt, unirea cu ereticii, caci numirea ereziilor drept biserici cam asta inseamna. Adica, pe plan moral, tot fecale! Cata ,,iubire” ecumenista! Aceasta unire cu catolicii are efecte asupra Harului, caci nu putem fi si cu Dumnezeu si cu necuratul. Ce urmeaza? Binecuvantarea pentru implantarea cipului? Cununiii religioase ale homosexualilor?

    Mergeti, preoti, si semnati juramantul de credinta, daca nu va mai pasa nici macar de propria mantuire!

    Apreciat de 3 persoane

    • Ema said, on Decembrie 9, 2016 at 8:40 pm

      Mda… le-a fost frica sa intrerupa pomenirea iar acum urmeaza sa faca plecaciuni in fata satanei. Si inca ceva ca o reflectie pur personala bazata pe 2 exemple: Nu cumva acestia care isi vor pleca capetele in fata raului sint tocmai cei carora in trecut le era frica sa citeasca Molitvele Sf Vasile?

      Apreciat de 2 persoane

      • Mihail said, on Decembrie 10, 2016 at 10:12 am

        Ema, te rog, explica-mi expresia folosita de tine „cei carora in trecut le era frica sa citeasca Molitvele Sf Vasile”. Iertare, dar nu inteleg ce vrei sa spui. Multumesc.

        Apreciază

      • Ema said, on Decembrie 10, 2016 at 1:38 pm

        @Mihail: ma refer la preotii care nu citeau niciodata Moliftele Sf. Vasile. Cunosc cel putin doi astfel de preoti carora le era teama sa citeasca aceste dezlegari puternice si chiar ei au recunoscut acest lucru. Acum cei doi il slavesc pe danut, teofan, serafim joanta etc. Deci e clar in ce tabara sint si pe cine slujesc.

        Apreciază

    • Ionut said, on Decembrie 9, 2016 at 9:08 pm

      Astea-s juraminte de NECREDINTA. Nici macar la hirotonie nu se rosteste vreun juramant.
      „SA NU VA JURATI NICIDECUM”, „IAR CE E MAI MULT DECAT ACESTEA, DE LA CEL RAU ESTE”.

      Apreciat de 1 persoană

    • Radu Humor said, on Decembrie 9, 2016 at 11:55 pm

      Se zice că sunt slugi şi SLUGI, dar cei care-i slujesc Antichristului intră la o altă categorie ! _mrgreen:

      Apreciază

  3. Matiu Cosmin said, on Decembrie 9, 2016 at 6:31 pm

    Preotii sunt chemati sa dea sarutarea lui Iuda.

    Apreciat de 2 persoane

    • Cristian Vodă said, on Decembrie 10, 2016 at 2:25 pm

      Manastirea Sihastria si-a facut cont special pe youtube pentru a sustine sinodul de la Creta.
      Deocamdata au un singur clip:

      Apreciază

      • Cristian Vodă said, on Decembrie 10, 2016 at 2:26 pm

        L-au zapacit ecumenistii de cap pe bietul parinte.

        Apreciază

      • ingrid said, on Decembrie 10, 2016 at 4:17 pm

        Limbajul celui care a postat interviul luiat de Ier. Tihon era sub orice fel de critica! Eu am atras atentia imediat, sacciv, asa cum vezi cel care a luat noul interviu par. Simeon s-a legat si de asta. Discrediteaza mult limbajul.

        Apreciat de 1 persoană

      • saccsiv said, on Decembrie 10, 2016 at 5:09 pm

        pai daca nu au avut argumente teologice s-au luat si ei de ce-au putut, dar nu sta in picioare acuzatia lor pe langa erezia legiferata in Creta, ucigatoare de suflete

        Apreciază

      • Sebastian Lestrange (@SebLestrange) said, on Decembrie 10, 2016 at 4:44 pm

        Arata un pic ciudat fata de celalalt video. Sigur nu i-au dat ceva „medicamente”?

        Apreciază

      • ovidiu said, on Decembrie 10, 2016 at 4:59 pm

        Care biet parinte ,ptr. mine este o panarama daca te intoarce diavolul de 2ori de la MARTURISIREA UNICULUI ADEVAR!PREA SFANTA TREIME IMPREUNA CU MAICUTA DOMNULUI SI CU TOTI SFANTII ADEVARATI APARATI POPORUL ROMAN BINECREDINCIOS DE erezia ecumenista! ovidiu

        Apreciază

      • Iuliana said, on Decembrie 10, 2016 at 5:46 pm

        Doamne ajuta!

        Referitor la comentariul lui Sebastian Lestrange, am o intrebare pentru voi fratilor, care poate stiti mai bine:
        Se poate actiona cu ceva arma psihotronica/ ceva similar/ ceva chimic-drog pentru o schimbare de pozitie sau marturisire?
        …adica poate ar fi de asteptat (sau de ne-uimit) in cazul vreunui actor hollywoodian care din tinerete e programat cu Monarh sau ceva cantareata cu betta-kitten (si care au dat drepturi celui rau sa intervina asupra lor), dar in cazul unui crestin (preot sau mirean) spovedit, impartasit (ipotetic sub protectia Sfantului Duh) se poate actiona cu asa ceva?

        Daca Sfintii Parinti spun ca Sfanta Impartasanie ne va fi „scut” in vremurile de pe urma si va inlatura orice ortrava si influeta antihristica (atata vreme cat si noi pastram Dreapta Credinta, deisgur)…

        Intreb pentru ca mi se par destule dubiosenii in ultimul timp, glasuri mari (vezi IPS Ierotheos Vlachos) care ba-s asa, ba invers… apoi parintele Simeon Zaharia si Dumnezeu stie cati altii…
        Ori n-au fost cu Adevarat pe fata de la inceput, ori s-a actionat cumva asupra lor?! Se poate asta?!

        Maica Domnului sa ne ocroteasca pe toti!

        Apreciază

      • parastaki_dany said, on Decembrie 10, 2016 at 10:14 pm

        Rusine parinte ca sinteti batran si bolnav puteati sa strigati in gura mare si sa nu va deziceti de ce-ati zis . din cauza la astia la tradatorii astia fara coloana si care spun ca au remuscari ca au gresit cand au avut si ei o sclipire in toata viata lor mie sila de asa oameni. MERITI CU ADEVARAT SABIA LUI DUMNEZEU CA NU ARE ELNEVOIE DE RUGACIUNILE TALE SI SA-TI VEZI TU DE MANTUIREA TA CA NU TU LUCREZI MANTUIREA CI EA VINE CA DAR DACA AI CURAJ .CEIA CE LA SFINTIA VOASTRA LIPSESTE . CE TE FACEAI DACA TE PRINDEA MUSULMANII SI TE PUNEA SA TE CONVERTESTI. PANARAME FRATE VETI FI PE LUMEA CEALALTA. SE VEDE CA NU ARE NICI O PUTERE IN CUVANT . CURAJ BRE CURAJ CA ALTFEL LA VIERMI CU TINE SI PE BUNA DREPTATE DE CE AR MAI TINE DOMNUL IN VIATA ERORI DIN ASTEA

        Apreciază

      • Marius said, on Decembrie 10, 2016 at 11:51 pm

        Regie de proasta calitate la fel ca aterizarea americanilor pe luna. Uitati-va la 0:33-0.35 parintele sta cu capul plecat si in cadrul urmator cu capul spre interlocutor. E clar ca clipul a fost modificat.

        Apreciază

      • Riko said, on Decembrie 11, 2016 at 11:16 am

        Iuliana
        Nimic si nimeni nu poate sa schimbe un om cu forta fara acordul lui. Daca un om spune nu, si sa zicem ca e controlat mintal cumva, atunci nu e vinovat in fata Lui Dumnezeu. Dumnezeu a lasat diavolu sa faca tot ce vrea, dar de suflet si constiinta sa nu se atinga, sa lase oamenii liberi.
        Daca cineva isi schimba parerea, e din propria lui vointa. Nu trebuie sa ne mire, traim in vremea apocaliptica, si stim ca pana si cei alesi vor cadea, stelele din apocalipsa sunt acesti tradatori ai ortodoxiei.

        Apreciază

  4. eulescu said, on Decembrie 9, 2016 at 6:31 pm

    Ce mai facem cu dragostea?

    Apreciat de 1 persoană

    • Ionut said, on Decembrie 9, 2016 at 9:11 pm

      Facem… Vai de capul nostru…

      „Iar din pricina înmulţirii fărădelegii, iubirea multora se va răci.
      Dar cel ce va răbda până sfârşit, acela se va mântui.” (Matei 24,12;13)

      Apreciat de 1 persoană

  5. cameliamarian1974 said, on Decembrie 9, 2016 at 7:19 pm

    Părinţii Bisericii au propovăduit cu toţii interzicerea absolută a jurământului. Sfântul Vasile cel Mare a spus că „jurământul a fost interzis o dată pentru totdeauna”, cu referire la canonul 29……http://ziarullumina.ro/juramantul-intre-obligatie-si-pacat-20130.html…?

    Apreciat de 2 persoane

    • el said, on Decembrie 10, 2016 at 2:42 pm

      camelia

      Hristos interzice sa ne juram , iar anticrist si slugile lui VOR /CER/ IMPUN/ JURAMANTUL de credinta lor GLOATEI proaste si tradatoare de Hristos !
      si TOTI cei care NU sunt scrisi in Cartea Vietii si INCALCA Voia Lui Dumnezeu merg cu dracii si vor petrece acolo vesnic, iar popii apostati/eretici/tradatori merg in locul CEL MAI CUMLIT al iadului : AFANIA !

      asta e !
      si anticrist vrea „juramant de credinta” lui = pecetea lui.
      asa si APOSTATII astia vor sa traga GLOATA de ORBI in IAD cu asemenea „juraminte” dupa moda lui anticrist

      vremuri anticriste cu mode anticriste !

      Apreciază

  6. curelusa said, on Decembrie 9, 2016 at 7:31 pm

    eu cred ca mai mult decat impunerea ereziei se urmareste provocarea „schismei”, a separarii totale a celor ce ar putea sa le faca surprize in viitor… cu alte cuvinte au planuri mari, au deadline si nu li se accepta esecul

    intrebarea cea mai dureroasa: ce facem cu inmormantarile? in sudul tarii vom ajunge sa apelam la bulgari?

    Apreciat de 1 persoană

    • Mihai said, on Decembrie 10, 2016 at 7:10 am

      Citește în supermemorandum si vei găsi și răspunsul vizavi de inmormantari

      Apreciază

    • Marius said, on Decembrie 10, 2016 at 11:59 pm

      Faceti exact cum se facea in Ardeal pe vremea Uniatiei. Cum i-au invatat pe Greco-Orientali (cum erau numiti ortodocsi) Sf Marturusitori Sofronie si Visarion.

      Apreciază

  7. nimeni said, on Decembrie 9, 2016 at 7:37 pm

    E cam grav unde s-a ajuns. Să ne rugăm pentru preoți, căci pentru ei e foarte greu să iasă din sistemul care le furnizează banii pentru viața de zi cu zi. Voi vorbiți de pe lângă, dar dacă ați fi preoți, sunt sigur că multora dintre voi le-ar pieri graiul. Din punctul meu de vedere, puțină judecare a lor – de fapt, deloc! – și multă rugăciune pentru ei. Pe de altă parte, e nevoie doar de puțină vitejie pentru RUPERE, căci apoi sigur Dumnezeu ar avea grijă de ei, cumva noi ne-am grupa în jurul lor, inclusiv cu bani. Cât mai putem și noi. Însă e frică mare pentru rupere, căci rata de la bancă vine fix pe data x, iar ajutorul celorlalţi… e relativ. Nu știi dacă poți să.ți plătești rata sau să.ți hrănești copiii din ajutorul celorlalți. Cel mai probabil, nu, dacă ținem cont de ce se întâmplă în jur. ÎNSĂ, e un mare însă: aici e vorba de un catalizator cum n-a mai fost vreodată, și nici nu va mai fi: mărturisirea de credință. Fără doar și poate,acesta va împarte turma în două: mărturisitori și trădători. Și eu nu cred că nu se va alege deloc praful de mărturisitori, ba dimpotrivă,dar… există acum teama aceea de început… căci acum se formează… Curaj, preoți scumpi! Curaj, credincioșilor! ADEVĂRUL E LIMPEDE!

    Apreciat de 2 persoane

    • ovidiu said, on Decembrie 10, 2016 at 2:16 am

      Nimeni nu le cere decat sa-si faca datoria fata de HRISTOS ,si ANUME SA -L PROPOVADUIASCA ,sau a fost si este BUN numai cand iau banii de la enoriasi?ovidiu

      Apreciază

    • Mirela said, on Decembrie 10, 2016 at 1:36 pm

      1. Părerea mea este că un preot care şi-a făcut DATORIA şi le-a vorbit oamenilor despre problemele grave cu care ne confruntăm îi are pe oameni alături, aşa cum s-a văzut că îi are părintele Claudiu Buză. Iar banii nu de la episcop îi primeşte (remember reclamaţiile preoţilor că li se opreşte salariul la episcopie, măcar parţial, deşi ei semnează că l-au luat), ci de la oameni, pentru servicii.
      2. Cu teoriile despre rata de la bancă şi hrana copiilor nu vor lua şi pecetea? Nu vor fi atunci lucrurile mult mai grave/grele? Dacă acum nu fac nimic, atunci vor face?
      2. Ce zici despre un preot dr. care, după ce a citit diverse materiale despre Creta şi despre prigoana declanşată asupra mărturisitorilor, declară repetat că cel care nu-şi pomeneşte episcopul „PIERDE TOTUL”? Nu rezultă de aici că orice pierdere e mai importantă decât pierderea lui Hristos şi că Hristos e zero? Mai este acesta preot al lui Hristos?
      Cine nu e dispus la măcar oleacă de sacrificiu, chiar dacă vede cum stau lucrurile, devine preotul lui antihrist. Pentru unii ca aceştia nu ştiu cât sens are să ne rugăm, de vreme ce ei înşişi se leapădă de Hristos, de pronia şi de puterea Lui.

      Apreciat de 1 persoană

    • parastaki_dany said, on Decembrie 10, 2016 at 2:39 pm

      AUZI CA CE FAC PREOTII CA NU MAI AU SURSA DE VENIT, CA ESTE USOR DE ZIS SI GREU DE FACUT. DAR CAND SE VINDEAU FABRICILE PAMANTURILE SI NOI CARE LUCRAM IN FABRICI SI AVEAM O MESERIE IEREAM OBLIGATI SA NE REPROFILAM SI SA INVATAM ALTCEVA SI PE EI NICI NU-I INTERESA CA TU TE CHINUI SA AJUNGI DIN FIERAR LA APARATURA ELECTRONICA CARE NU AVEAI CU NIMIC DE AFACE IN MESERIE EL NU GANDEA CA-I VINE SI LUI RANDUL CREDEA CA EL VA FI SCUTIT FOARTE BINE CA ACUM A INCEPUT SA SE LAMUREASACA NEGHINA DE GRAU . NU MA INTERESEAZA PE MINE CE FACE EL SI CUM VA SUPRAVIETUI EL ,PE MINE MA INTERESEAZA SA SE RUPA DE BISERICA APOSTATA DE CONDUCEREA EI SI DUPA OM VEDEA CU CE VA TRAI EL. CA DOAR NU O DEVENI CERESETOR. CAND VEDEAI CA SE FURA TOT TU LA SLUJBA CE AI FACUT CA SA APERI TARA DE HOTI? AI ZIS DOAMNE MILUIESTE SI FURATUL A MERS INCONTINUARE SI POATE SI MAI BINE.VEDETI DIN CAUZA LOR AM AJUNS AICI LA SAPA DE LEMN SI SCLAVIE LA COLONIE SI ACUM AI PLANGEM PE EI SARACII CA SINT NEVINOVATI EXTRAORDINAR.

      Apreciat de 2 persoane

  8. dante said, on Decembrie 9, 2016 at 8:19 pm

    Absolut normal ce se intimpla. Minciuna naste minciuna si sminteala naste sminteala, iar absolut tot ce se situaeaza in afara Adevarului naste discordie. Daca acest Ciprian (T)Crasnel s-ar fi aflat pe timpul marii schisme din 1054 cu siguranta l-ar fi pus la zid pe patriarhul Fotie „marturisind” ortodoxia sa. Bolsevici in adevaratul sens al cuvintului care au reusit, prin acest „sinod” ce n-au reusit catolicii si alti rataciti 1000 de ani.
    Nu te teme turma mica, Hristos Dumnezeul om nu-si va parasi niciodata oamenii.!
    In fond, acuma se separa griul de neghina si toate cazaturile ecumeniste isi dau arama pe fata rupindu-se singure de Biserica cea adevarata.

    Doamne ajuta!!

    Apreciază

  9. Stefan said, on Decembrie 9, 2016 at 8:21 pm

    Ce comportament deviat si mafiot are BOR-UL prin a-i sai megafericiti.Eu ,care sunt un vierme pacatos si spurcat ,nu ma lasa sufletul sa arunc in strada ca pe un caine in prag de iarna,un preot sau acele maicute ,care sunt un simbol al smereniei ,blandetii si al unor suflete calde.E un comportament denaturat si sadic.Ce preotie mai e si asta in care Ierarhii (ABSOLUT TOTI ,DE LA UN CAPAT DE TARA LA ALTUL, o sa ii vedem pe toti cum isi arata adevarata fata de fiecare data cand vor fi abordati despre CRETANISM si despre URATORII DE HRISTOS=PAPII,popii cei fara barba ,asemeni FRUMUSETILOR FEMININE si care ,,cine sunt ei sa judece ‘’pe cei DIVERSI …BRE) sau Calugarii d’alde ala de la Petru Voda -Filoteu =NOI SUNTEM STAPANII ORTODOXIEI ?Ce legaturi sunt la acesti PREA SFINTI SI ULTRA FERICITI POPI cu ortodoxia=adevarul=dragostea de aproapele tau=smerenia=HRISTOS IMPARATUL SI CAPUL BISERICII MANTUITOARE ?Astia sunt mai preocupati de sadism si de a-si forma o lege a lor ,care sa le unga urechile ,decat de a tine unita turma si de a ,,DREPT INVATA CUVANTUL ADEVARULUI”. E clar ca totul este PREMEDITAT si calculat in cele mai mici detalii ptr a fi controlata toata Biserica Ortodoxa Romana.E un plan ultradiabolic:IN TIMP CE 95-99% din romanii din Romania (diaspora) isi fac PLANURI DE CONCEDII SI VACANTE CARE MAI DE CARE MAI DIVERSE…BRE,ptr o MICROPATURA sociala (MICROTURMA) se duce o PRIGOANA TOTALA ,bazata pe FORTA,AMENINTARE SI VIOLENTA .Intr-adevar BOR este o MARE PUTERE ,care a devenit o CORPORATIE prin iNTAISTATATORII ei.PTR TOTI PREOTII MARTURISITORI si care doresc sa pastreze adevarul lui Hristos nealterat :TREBUIE SA REZISTATI (MA REFER SI FIZIC ) CU ORICE PRET PTR A RAMANE ORTODOXIA TOT ADEVARATA SI UNICA BISERICA MANTUITOARE !! DUMNEZEU SA VA AJUTE SI SA VA APERE!

    Apreciat de 1 persoană

  10. best722014 said, on Decembrie 9, 2016 at 8:23 pm

    Nicolae Steinhardt / Concesie sau compromis? – „Am semnat de formă”!

    Aud spunându-se uneori „A semnat de formă” ori „Cutare angajament şi l-a luat de formă” ori încă „A dat o declaraţie de formă”. Subînţeles fiind că semnatarul, îndatoratul ori declarantul nu şi-a exprimat şi vrerea lui cea adevărată, sufletul, conştiinţa, opinia în actul săvârşit: s-a menţinut la nivelul neutru şi necompromiţător – fără adâncime – al formelor.
    Fleacuri! Lucruri fără importanță! De ce te-ai crampona de ele? De ce n-ai face un gest care-i o simplă formă? Așa i s-a spus Apostolului Luca, la Atena, când i s-a cerut să arunce o fărâmă de tămâie pe altarul idolicesc spre a fi scutit de osândă. Numai că în asemenea situație fărâma aceea de tămâie nu mai este o bucată, o bucățică, o fărâmă de substanță rășinoasă, ci e TOTUL și însăși CONDIȚIA TA UMANĂ și LEGĂTURA TA CU CERUL și însăși PERSOANA respectivului – și dacă azvârli tămâia n-are nicio importanță, însă persoana aceea s-a pulverizat. Refuzând, Apostolul Luca a știut ce face și a înțeles ce poate deveni – în anumite împrejurări – «o fărâmă de tămâie».
    Zic unii oameni: nu mă lepăd de Hristos, îl iubesc, îl mărturisesc, îl venerez, însă în inima şi sufletul meu, în lăuntrul sinei mele, în ascunzişul persoanei mele intime. Cu gura, cu glas puternic şi înalt nu-mi dă mâna să o fac. «Ei şi?! Nu aceasta trage greu la cântar». Esenţialul nu-i oare ce credem, ce mărturisim în sinea noastră, în adâncul fiinţei noastre spirituale? Vorbele nu-s decât sunete şi părelnicii, alcătuiri şubrede şi de suprafaţă, zboară, se pierd în vremelnicie.
    Nici raţionamentul acesta nu-i creştinesc. Luaţi aminte: nu ajunge credinţa lăuntrică, nu ajunge dragostea nemărturisită în afară, oricât de sinceră, de fierbinte. E făţarnică. Cum adică făţarnică de vreme ce este sinceră, ba şi caldă? E făţarnică pentru că nu se dă pe faţă, e pe jumătate: numai înăuntru, e drămuită. Înjumătăţită, necompletă, necurată este căci se ascunde în interior, se piteşte în găoace şi se teme de lumină. Că aşa este, că am dreptate rezultă din însuşi textul Sfintei Scripturi. Mă refer la Epistola către Romani a Sfântului Apostol Pavel, capitolul 10, versetul 10. Să citim şi textul acesta, cum nu se poate mai limpede:
    «Căci cu inima se crede spre dreptate, iar cu gura se mărturiseşte spre mântuire». Auziţi, fraţi creştini? Mărturisirea lăuntrică e bună pentru sporirea noastră duhovnicească, pentru mântuire însă e nevoie, neapărată nevoie de una exterioară, cu gura, cu vorba. Nu ajung iubirea sau credinţa cu gura, oricare ar fi riscurile.
    Există în Sinaxar la data de 13 iunie această referire la Martirul Crescent din Mira-Lichiei. Pe acesta guvernatorul plin de bunăvoinţă l-a sfătuit să dea o declaraţie de formă cum că se leapădă de creştinism. De ce să te supun chinurilor şi să te trimit la amarnică moarte? – i-a grăit multmilostivul guvernator. Crezi ce vrei în inima ta, nu-mi pasă, dar cruţă-te şi uşurează-mi situaţia, dând de formă o simplă declaraţie de lepădare. Crescent refuză, spunând blajinului său ispititor: «Trupul nu poate merge unde nu merge sufletul, nu pot da o declaraţie, căci ar însemna să mă lepăd de Hristos». Şi, într-adevăr, aşa stau lucrurile: nu există «declaraţie de formă». În asemenea cazuri, fondul şi forma nu pot fi deosebite, ele formează un tot irefragabil. În lumea noastră fenomenală, declaraţia de formă este totuna cu declaraţia de fond. Se cuvine, aşadar, să fim foarte atenţi şi să nu ne ameţim cu vorbe goale şi neroade.
    Răspunsul bătrânului din vechime rezolvă, cred, nu numai un caz particular (cel solicitat şi-a plătit neretractarea cu moartea), ci constituie şi un îndreptar general în aprecierea actelor făcute de formă. Nu există acte, gesturi, declaraţii, iscălituri, depoziţii „de formă”. Noi oamenii nu trăim și nu acţionăm la un nivel numenal si noematic. Ne situăm fată de ceilalţi, ne definim, ne caracterizăm nu prin tainele eului, ci prin manifestările comportamentului şi căile alese de psihie. De la fenomenologi şi existenţialişti încoace lucrurile acestea sunt bine ştiute şi au intrat în domeniul public al adevărurilor elementare. Trăim și acţionăm la un nivel fenomenal și structural unde formalul și numenalul se confundă, unde, altfel spus, forma implică şi angajează fondul. Pe plan moral (sau pur axiologic) distincţia dintre formă şi fond este aşadar factice. În viaţa „concretă” nu-i ca în artă: acolo, într-o oarecare măsură, se poate diferenţia forma de fond. (În artă, forma greşită sau ridiculă poate stârni râsul ori anula emoţia, dar e totuşi cu putinţă să se înţeleagă ce a vrut autorul să spună.) Viaţa „reală” nu cunoaşte rezervele mintale: în mediul acela nu pot fi sesizate, nici chiar transmise; pe plan existenţial, acţiunea (care-i totuna cu „forma”) singură se vădeşte şi este perceptibilă. Ea antrenează cu sine (în sine) şi fondul, asupra căruia nu mai există procedeu care să îngăduie a-l discerne osebit.
    „De formă”, deci, înseamnă de formă şi în fond. În stadiul acesta şi în condiţiile specifice ale câmpului relaţional, fondul e inexorabil legat de formă, e solubilizat în ea, purtat de ea.
    Când Crescent din Mira-Lichiei grăia: trupul nu poate merge unde nu merge sufletul, el nu atât enunţa un precept moral cât făcea o constatare psihologică de natură experimentală. Existenţialiştii, mai târziu, au făcut-o (şi teoretizat-o) şi ei: potrivit datelor trăirii sociale umane, doar forma e accesibilă celorlalţi. Distincţia, subtilă, dintre formă şi fond nu-i comunicabilă. E o iluzie, o amăgire, o fabulaţie, o creatio mentis încătuşată între limitele sinei.
    „Am dat o declaraţie de formă”, „Am semnat de formă” şi altele de acelaşi fel sunt non-sensuri, imposibilităţi. Ţi-ai pus semnătura? Ai jertfit idolilor? Suspansul a încetat, dilema s-a prefăcut în decizie, ipoteticul e acum fapt. Forma a îmbrăcat fondul, s-a lipit de el, s-a împreunat cu el; alcătuiesc un singur trup, cum stă scris la Carte. Forma şi fondul – pe planul existenţial-fenomenal – înjghebează un compus, o combinaţie, nu un amestec. Nu mai pot fi separate. Iar cum „de formă” e o expresie destinată exclusiv aprecierii sociale (liniştirii conştiinţei în raport cu eventualele reacţii ale obştii), rezultă că e o sintagmă imaginar-transcendentală.
    Acidul clorhidric – spre a exemplifica ideea de combinaţie – nu poate zice: cu H sunt de partea… iar cu Cl sunt de partea… Hidrogenul şi clorul nu mai pot fi „prinse qua materii individualizate”. HCl vorbeşte atât în numele clorului, cât şi în al hidrogenului. „De H” votez cu… „de Cl” votez cu… este echivalentul unei contradicţii in terminis şi tăgăduieşte o iremediabilă consubstanţialitate. Orice „sufletism”, prin urmare (fac ce fac, dar cu sufletul nu fac; sunt aici, dar cu sufletul altundeva; acţionez precum se vede, însă nu în numele meu), este incongruent şi falacios. Ne aflăm într-un domeniu în care evidenţa faptică exclude şi preschimbă orice explicaţie suplimentară în farsă. În domeniul pe a cărui poartă de intrare sunt săpate nemuritoarele cvasi-danteşti cuvinte: Attends que je t’explique.
    Materia, în cea mai mare parte, o putem remodela conform dorinţei noastre. Dar sunt şi situaţii psihice (ori legi) care ne scapă, zadarnic încercăm a le eluda. Consolarea şi liniştea urmărite prin recursul la paradigma „de formă” reflectă doar un impuls lăuntric, un vicleşug al subconştientului, o „figură de stil” a străfundurilor intrate în panică, nu o realitate. „De formă” e o stratagemă ce presupune o ruptură atât de totală şi o dedublare atât de tăioasă a personalităţii încât, de ar putea fi închipuită (ba şi resimţită) fulgurant, nu durează, ci de îndată revine la starea normală. E un şiretlic de natură lingvistică a unui duh în derută. E o fantezie, o fantasmă, un flogiston.

    Sfântul Ioan Gură de Aur:
    „Cum atunci zice Sfântul Apostol Pavel «ascultați de conducătorii voștri și supuneți-vă lor?» Cel ce mai înainte zicea «priviți cu luare aminte cum și-au încheiat viața și urmați-le credința» (Evr. 13, 7), atunci zicea «ascultați de conducătorii voștri și supuneți-vă lor». Ce oare, zice, și când va fi rău [eretic], nu-l vom asculta? Rău, cum spui? Dacă este rău pentru credință, fugi de el și tăgăduiește-l, nu numai dacă ar fi om, ci chiar înger coborându-se din cer, dar dacă este pentru viață [morală], nu te preocupa… fiindcă și cuvântul acela «nu judecați ca să nu fiți judecați», despre viață este, nu despre credință [ortodoxă]” Sfântul Ioan Gură de Aur, Comentariu la Epistola către Evrei, Omilia XXXIV.

    Sfântul Ioan Gură de Aur / Comuniunea care este mai presus de cer

    Scoate-mă şi mă izbăveşte de ape multe, din mâna fiilor străini (Ps. 143). Zice: din mâna fiilor străini. Fii străini mi se pare mie că îi numeşte pe cei înstrăinaţi de Adevăr. Căci aşa cum pe cei credincioşi îi consideră fraţii săi, la fel, pe cei necredincioşi îi socoteşte străini şi prin aceasta îi distingem pe ai noştri de străini. Căci socotesc ca frate al meu pe cel ce recunoaşte acelaşi tată şi care se împărtăşeşte [cu Sfintele Taine] la aceeaşi [Sfântă] Masă, mai mult decât cel ce îmi este frate prin sânge. Căci mai straşnică este această lege a înrudirii decât cea după sânge, după cum şi înstrăinarea care vine de la cele contrare acestora este mai clară decât cea după neam. Aşadar, să nu socoteşti astfel: că suntem sub acelaşi cer şi avem aceeaşi ţară. Altă comuniune caut eu, care este mai presus de cer. Acolo este ţara mea şi viaţa mea. „Viaţa noastră, zice, este ascunsă cu Hristos întru Dumnezeu”. Căci nu pământul îl locuim, ci ne vom muta în cetatea cea de sus. Acolo vom avea altă lumină, adevărată, altă patrie, alţi concetăţeni şi alte rudenii. De aceea şi Sfântul Pavel zicea: „Deci dar nu mai sunteţi străini şi locuitori vremelnici, ci sunteţi împreună cu sfinţii şi casnici ai lui Dumnezeu”. Cum atunci zicea Hristos că smarineanul era aproape deşi era mare distanţă între iudei şi el? Nu potrivit firii este cuvântul.
    Când trebuie să faci bine, orice om să-ţi fie aproape. Dar când este vorba despre [a mărturisi] legea Adevărului, trebuie să distingem între frate şi străin. Chiar dacă îl vei avea frate după tată şi după mamă, dar nu îţi este părtaş ţie potrivit cu legea Adevărului, [Ortodoxia] să-ţi fie ţie mai barbar decât scitul. Şi iarăşi, chiar de ar fi scit sau sarmat, dar păzeşte cu străşnicie dogmele creştine [ortodoxe] şi are aceeaşi credinţă cu tine, să-ţi fie mai ceva ca un frate şi mai aproape decât cel care a ieşit din acelaşi pântece cu tine [frate geamăn]. Şi prin aceasta să îl deosebim pe barbar de cel ce nu este astfel, nu după limbă, nici după neam. Ci după credinţă şi după suflet. Căci aceasta mai ales face pe deplin om când păzeşte neştirbit Ortodoxia şi când are petrecere înţeleaptă
    Sfântul Ioan Gură de Aur, Omilii la Psalmi, Ps. 143, Editura Doxologia, Iaşi, 2011, pp. 682-683.

    Vladimir Lossky:
    „Am mai spus că această sobornicitate este o calitate Adevărului revelat, dată Bisericii. Acest Adevăr devine evident întregii Biserici, tot atât de bine întregului Trup, cât și fiecăruia din cele mai mici părți ale sale. Acesta e motivul pentru care obligația de a apăra Adevărul revine fiecărui membru al Bisericii, atât unui laic cât și unui episcop, chiar dacă episcopii sunt primii responsabili de aceasta, în virtutea puterii de care dispun. Un laic este chiar obligat să reziste unui episcop care trădează Adevărul, care nu este fidel Tradiției” Vladimir Lossky, După chipul și asemănarea lui Dumnezeu, trad. Anca Manolescu, Despre cel de-al treilea atribut al Bisericii, Editura Humanitas, București, 1998, pp. 169-170.

    Sfântul Iustin Popovici:
    Dumnezeu-omenitatea e şi esenţa şi măsura ierarhiei, ierarhicităţii

    În esenţă, şi în toate vredniciile şi dimensiunile ei Dumnezeu-omeneşti, ierarhia este de la „veşnicul Arhiereu”, Dumnezeu-Omul Hristos, cea de a doua Faţă a Sfintei Treimi. Drept aceea, Dumnezeu-omenitatea e şi esenţa şi măsura ierarhiei, ierarhicităţii. Aceasta este de la El, şi El este în ea (Efeseni 4, 11-13). De aceea El Se şi identifică pe Sine cu ea, binevestind Sfinţilor Apostoli: Cel care vă ascultă, pe Mine mă ascultă; şi cel ce vă nesocoteşte, pe Mine mă nesocoteşte,… Şi, iată, Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârşitul veacului (Luca 10:16; Matei 28, 20). Aşadar, acolo unde este Dumnezeu-Omul Domnul Hristos, veşnicul Arhiereu, acolo este şi ierarhia şi preoţia veşnică (Evrei 7, 21-27). Biserica, fiind trupul Dumnezeu-Omului Hristos, este singura adevărată posesoare şi păstrătoare veşnică a preoţiei şi ierarhiei veşnice, Dumnezeu-omeneşti; care, prin sfinţenia sa Dumnezeu-omenească, revarsă şi împarte fără încetare, prin Sfintele Taine, toate puterile Dumnezeieşti trebuincioase fiinţei omeneşti pentru buna-credinţă = pentru viaţa Dumnezeu-omenească, atât în lumea aceasta, cât şi în cea de dincolo, pentru în-dumnezeire, pentru în-dumnezeu-omenire (v. 2 Petru 1, 2-4). În chip firesc şi logic, toate acestea se împlinesc şi fiinţează în Biserică în calitatea acesteia de trup, de organism Dumnezeu-omenesc, în care domnesc fără încetare legile capului Dumnezeu-omenesc, ale Domnului Iisus Hristos. Drept aceea, în toată Sfânta Predanie a Apostolilor şi Sfinţilor Părinţi împărăţeşte adevărul: „Episcopul e în Biserică şi Biserica în episcop şi încă: „Unde este Hristos, acolo este şi Biserica sobornicească.” Sfântul Ignatie Purtătorul de Dumnezeu ucenic al Apostolilor, porunceşte creştinilor: „Cu toţii să cinstiţi pe diaconi ca pe o poruncă a lui Iisus Hristos, pe episcop ca pe Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu Tatăl, iar pe presbiteri ca pe o adunare a lui Dumnezeu, ca pe soborul Apostolilor. Fără aceştia, nu este Biserică.” Atât ca organism, cât şi ca organizaţie, Biserica este o fiinţă cu totul singulară în lumea noastră pământească. Ca organism, ea e un organism Dumnezeu-omenesc, e însuşi Domnul Iisus Hristos, prelungit în toate veacurile şi în toată veşnicia. Şi ca organizaţie Biserica este, de asemenea, o organizaţie Dumnezeu-omenească: a clerului, a mirenilor şi a celorlalte elemente pământeşti dimpreună cu ei. În toate acestea însă, Dumnezeu-Omul şi Dumnezeu-omenitatea sunt în veac şi desăvârşita a-tot-valoare, şi suprema a-tot- măsură. Şi în ce priveşte calitatea de organizaţie a Bisericii Dumnezeu-Omul este întotdeauna singurul cap al ei. Iar acolo unde El, Dumnezeu-Omul, este înlocuit cu un om, fie acesta de o sută de ori „infailibil”, acolo I se taie capul Dumnezeu-Omului, şi nu mai e Biserica. Nu mai e ierarhia Dumnezeu- omenească, apostolească, şi prin însuşi acest fapt dispare succesiunea apostolică. În întregimea sa, Sfânta Predanie a Bisericii Ortodoxe este însuşi Dumnezeu-Omul Domnul Hristos. Şi ce ar putea oamenii să dea şi să adauge Sfintei Predanii = a-tot-desăvîrşitului Dumnezeu-Om Hristos? În faţa a-tot- bogatului Dumnezeu-Om, toţi oamenii din toate timpurile de pe această planetă a lui Dumnezeu şi fiecare om în parte nu sunt altceva decât cerşetori nimicnici. Cerşetori nimicnici, care, prin păcat, au sărăcit de tot ca urmare a morţii, care le răpeşte tot ce este Dumnezeiesc, tot ce este ceresc, tot ce este fără de moarte, tot ce e veşnic. Iar a-tot-bunul şi a-tot-milostivul Domn Hristos, pentru credinţa apostolească în El, dăruieşte fiecărui om toate veşnicele şi niciodată căzătoarele bogăţii Dumnezeieşti: adevărul veşnic, dreptatea veşnică, dragostea veşnică, viaţa veşnică şi toate celelalte, pe care numai Dumnezeul dragostei – singurul iubitor de oameni adevărat – le poate dărui unui om. Drept aceea, pentru fiinţa omenească nu există în toate lumile decât o singură bunăvestire adevărată şi o singură bucurie fără de moarte: Dumnezeu-Omul, Domnul Hristos Iisus. În El sunt toate tainele, atât ale lui Dumnezeu, cât şi ale omului. Mare şi dulce este taina credinţei noastre, a binecredincioșiei noastre: Dumnezeu S-a arătat în trup, în om. Aceasta este prima jumătate a veşnicului a-tot-adevăr. Iar cealaltă este aceasta: omul s-a arătat în Dumnezeu (v. 1 Timotei 3, 16). Pentru toate aceste pricini, minunatul Domn Hristos, Dumnezeu-Omul, este singurul lucru de trebuinţă fiinţei omeneşti şi neamului omenesc, în toate lumile văzute şi nevăzute (v. Luca 10, 42).

    Părintele Dumitru Stăniloae : / Din dreapta credinţă rezultă Euharistia – nu invers

    De aceea Liturghia nu începe cu Euharistia, ca să continue (şi la ce-ar mai continua?) cu mărturisirea comună a dreptei credinţe, ci înainte de a se produce în Liturghie prefacerea pâinii şi vinului în Trupul şi Sângele Domnului şi la împărtăşirea de ele comunitatea se luminează în dreapta credinţă şi se întăreşte în unitatea ei, sub îndrumarea preotului, iar acesta îşi mărturiseşte aceeaşi credinţă prin rugăciunile sale. Nu ne apropiem de Euharistie ca de ceva acoperit de un întuneric, ci călăuziţi de lumina dreptei credinţe. De aceea credinciosul ortodox se apropie de Sfânta Împărtăşanie cu lumânarea aprinsă în mână.
    Mărturisirea unităţii în credinţă înainte de săvârşirea Tainei prefacerii sub îndrumarea preotului, care ţine prin episcopul său legătura cu toată Biserica, îşi ajunge punctul culminant, când la îndemnul acestuia: „Să ne iubim, unii pe alţii, ca într-un gând să mărturisim” comunitatea cântă: „Pe Tatăl, pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Treimea cea de o fiinţă şi nedespărţită” şi apoi, tot la îndemnul preotului: „Uşile, uşile, cu înţelepciune să luăm aminte” rosteşte Crezul niceo-constantinopolitan, care cuprinde în mod concentrat întreaga dreaptă credinţă.
    Abia după aceasta, şi îndată după aceasta, se trece la săvârşirea Tainei Sfintei Euharistii.
    Nu se cere numai o asigurare a iubirii reciproce de la membrii comunităţii, ca după aceea să se treacă la săvârşirea Tainei, rămânând ca divergenţele de credinţă să se aplaneze într-un Crez comun, după săvârşirea Tainei şi a împărtăşirii de Ea, cum se propune în teoria eclesiologiei euharistice şi în alte îndemnuri la o intercomuniune (la o împărtăşire comună) între cei de credinţe diferite, în nădejdea că iubirea ce şi-o promit şi împărtăşirea comună îi va aduce mai târziu şi la unitatea credinţei. Iubirea reciprocă, dacă este adevărată şi totală, trebuie să se arate imediat în mărturisirea „într-un gând” a credinţei comune.
    Euharistia adevărată e încadrată în adevărul despre Hristos, despre faptele Lui mântuitoare, mărturisite prin dreapta credinţă, rezultată din dreapta credinţă în El. Trebuie să cunoaştem sensul Euharistiei care se săvârşeşte, şi anume, dacă acest sens este conform adevărului revelat nouă de Hristos şi în Persoana lui Hristos ca Fiul lui Dumnezeu cel întrupat. Hristos nu i-a împărtăşit pe Apostoli cu Trupul şi Sângele Său înainte de a Se face cunoscut cine este El, care este unitatea Lui de o fiinţă cu Tatăl şi înainte ca ei să-L fi mărturisit ca Fiul lui Dumnezeu celui viu. Omul e o fiinţă înţelegătoare. El trebuie să ştie cu cine se împărtăşeşte ca să ştie ce obţine prin Sfânta Împărtăşanie. Euharistia nu lucrează magic, asupra lui, ca un obiect cu forţă atractivă asupra unui alt obiect. Hristos care Se dă spre împărtăşire e un Hristos care S-a explicitat în cuvinte ce trebuie cunoscute şi primite cu credinţă de cei ce vor să se împărtăşească de El. Hristos care ni Se dăruieşte este „o jertfă cuvântătoare”, jertfa unei persoane care s-a explicat pe Sine şi a arătat intenţia urmărită de ea prin această jertfă, prin cuvinte . Hristos promite să Se sălăşluiască numai în cei ce cred în El, sau păstrează credinţa neştirbită în El, păzind toate cuvintele Lui, ca semn al iubirii faţă de El (Ioan 14, 23-24). De fapt cum poate să se unească cineva cu Hristos în Euharistie, dacă nu se uneşte cu El în Duh şi în adevăr şi în voinţă, păzind poruncile Lui, arătând prin aceasta că Îl iubeşte? „Dacă Mă iubiţi pe Mine, păziţi poruncile Mele” (Ioan 14, 15). Şi numai cei care Îl iubesc pe El, păzind poruncile Lui, deci şi adevărul Lui, se iubesc cu adevărat şi între ei, împlinind şi aceasta poruncă a Lui (Ioan 15, 17).
    De aceea Iisus nu desparte câtuşi de puţin unirea cu El de rămânerea în adevărul Lui întreg, în care se cuprinde iubirea adevărată faţă de El şi iubirea între ei a celor ce cred în El aşa cum a cerut El. El uneşte rămânerea în El, cu păzirea cuvintelor Lui. „Dacă rămâneţi întru Mine şi cuvintele Mele rămân întru voi, orice veţi cere se va împlini vouă” (Ioan 15, 7).
    Unirea cu El nu poate fi înţeleasă fără unirea în Adevărul Lui, în adevărul despre El. El şi Adevărul sunt una. Dar aceasta trebuie să se cunoască de către credincios. El cunoaşte că Hristos este Adevărul, prin explicarea ce o dă Hristos despre Sine. De aceea sfinţirea în El e sfinţirea în adevărul Lui sau în cuvântul Lui cunoscut de ei, care e adevărul sau cuvântul despre Tatăl conform acestui cuvânt în Sfântul Duh: „Sfinţeşte-i pe ei în Adevărul Tău, cuvântul Tău este Adevărul” (Ioan 17, 17). Chiar faptul că Cuvântul ipostatic este cuvânt comunicat, arată că cu Hristos nu se poate uni cineva, fără să-L cunoască prin cuvintele ce pornesc din El. Iisus declară chiar că Se va sfinţi pentru oameni ca om (prin cruce) pentru ca şi ei să se sfinţească în El ca adevăr explicitat în cuvinte şi în fapte de iubire pentru ei. „Şi pentru ei, Eu mă sfinţesc pe mine însumi, ca şi ei să fie sfinţiţi în adevăr” (Ioan 17, 19). Dar în cuvintele „sfinţiţi în adevăr” se indică şi valenţele duhovniceşti, sacramentale ale învăţăturilor de credinţă şi ale mărturisirilor, sau ale cuvintelor însuşite de la Cuvântul. De fapt, credincioşii înaintează în Liturghie şi într-o viaţă duhovnicească tot mai înaltă. De aceea punctele de credinţă nu se expun rece, ci în formă de laudă a lui Dumnezeu şi de rugăciune, ba chiar de chemare a lui Dumnezeu prin Duhul.
    C. Andronicov spune că prin aceasta, formula raţională a dogmei devine metaraţională . Noi socotim că însăşi formula dogmatică e metaraţională, punîndu-se în legătură cu Logosul personal mai presus de raţiune. Se scoate numai în relief acest caracter. Pentru orice faptă a lui Hristos, săvârşită pentru mântuirea lor, ei laudă pe Hristos şi cer mila Lui şi ajutorul Lui odată ce au cunoscut iubirea şi puterea Lui. În cult credinţa devine şi preamărire a lui Dumnezeu (sunt cele două sensuri ale cuvântului grecesc doxa) şi cuvântul comunităţii despre faptele lui Dumnezeu devine cuvântare de mărire (doxologie, slavoslovie). Chiar cuvintele: „Mărire Tatălui, şi Fiului şi Sfântului Duh”, folosite de credincios după orice rugăciune, sunt o doxologie a lui Dumnezeu, o uimire pentru puterea şi bunătatea ce ne-a arătat-o şi care e temeiul pentru laudele şi cererile noastre epicletice. Este o strînsă legătură între adevărul lui Hristos sau despre Hristos, şi iubirea Lui sau iubirea noastră faţă de El. Nu există una despărţită de alta. Iubirea lui Hristos cuprinde Adevărul lui Hristos, sau cunoaşterea Lui şi Adevărul Lui cuprinde iubirea Lui. Iubirea de Hristos, sau cunoaşterea Lui nu e goală de Adevărul Lui, sau de cunoaşterea Lui. Cine vrea să înainteze în Hristos numai prin una nu va avea nici un rezultat. Adevărul lui Hristos trăit ca laudă şi ca bază de invocare a Lui ne ridică din nou în Hristos .
    Cum să ne unim cu protestanţii, împărtăşindu-ne împreună, odată ce ei nu văd în Euharistie pâinea şi vinul prefăcute în Trupul şi Sângele Lui, ci numai o prezenţă a lor deosebită de pâine şi vin (Luteranii), sau numai o putere a trupului Lui (Reformaţii), sau numai o amintire a jertfei Lui trecute (alte denominaţiuni protestante sau neoprotestante)? Dacă Hristos nu e întreg în ea, covârşind totul, cum ne vom uni cu El şi deci şi între noi?
    S-ar putea spune că Biserica romano-catolică crede că în Euharistie este prezent Trupul şi Sângele lui Hristos prin transsubstanţierea (sau prin ceva asemănător prefacerii) pâinii şi vinului în Trupul și Sângele Său ca şi Biserica ortodoxă şi că ea a păstrat ca şi Biserica ortodoxă credinţa în Sfânta Treime şi în Hristos ca Fiul lui Dumnezeu cel întrupat, Care ne-a mântuit prin răstignirea şi învierea Lui. Dar Biserica romano-catolică a adăugat la credinţa veche a Bisericii, mărturisită în Liturghia păstrată din primele secole, dogma primatului papal, Filioque şi purgatoriul. În crezul niceo-constantinopolitan, mărturisit de comunitatea liturgică ortodoxă, nu se află Filioque şi nicio aluzie la primatul papal . În crez e mărturisită credinţa într-o Biserică universală, înţeleasă ca având ea însăşi, ca comunitate sobornicească plină de Hristos însuşirea infailibilităţii – nu păstrarea ei întru adevăr prin papa, ca singurul lui cunoscător. În acord cu învăţătura veche despre Biserică, preotul se roagă în mai multe rânduri pentru „păzirea plinirii Bisericii” şi pentru episcopul său, iar episcopul, pentru sinodul căruia îi aparţine, dar niciodată pentru papa. Iar în privinţa vieţii viitoare, crezul niceo-constantinopolitan redă credinţa Bisericii din primele secole, care nu ştia nimic de purgatoriul adoptat de romano-catolici.
    În special dogma primatului şi infailibilităţii papale diminuează valoarea Bisericii ca Trup a lui Hristos sau călăuzirea ei prin Duhul în Hristos, prezent în toţi credincioşii ca factor de unitate interioară, nu juridică, între ei. Dacă iubirea omenească, lipsită de Duhul nu duce la unirea în adevăr atunci nici adevărul susţinut juridic nu cuprinde iubirea şi nu duce la iubire – ci numai prin Duhul Sfânt, Duhul comuniunii între membrii Bisericii.
    Mărturisirea în unitate a dreptei credinţe, care cuprinde adevărata iubire, a fost cerută totdeauna de Biserică pentru împărtăşirea comună reală de adevăratul Hristos.
    Dacă pe cei cu grave păcate, care nu ştirbeau adevărul lui Hristos, moştenit de la Apostoli, Biserica îi ţinea departe de Sfânta Împărtăşanie numai pentru un timp anumit, pe cei ce ştirbeau Adevărul îi excomunica, (îi depărta de la Sfânta Împărtăşanie) pentru tot timpul cât rămâneau în erezie. Sfântul Ciprian zice: „Chiar dacă aceştia îşi varsă sângele în persecuţii, nu sunt martori ai lui Hristos şi jertfa lor e fără rost ca şi tot ce au semănat ei” Sfântul Irineu leagă strâns Adevărul de Duhul Sfânt, de Duhul Adevărului sau al lui Hristos, iar pe Duhul Sfânt de Biserică, în care se păstrează unitatea de credinţă, deci în iubire. De aceea numai în Biserica ce păstrează dreapta credinţă are loc împărtăşirea de Hristos. „Predicarea Bisericii este în toate părţile şi în mod egal perseverentă… ea este primită de credinţa noastră de la Biserică, pentru că e înnoită totdeauna în ea ca un tezaur de preţ într-un vas bun de către Duhul Sfânt, Care înnoieşte vasul însuşi în care este. Căci în acest tezaur este depozitată comunicarea lui Hristos, adică Duhul Sfânt, arvuna nestricăciunii şi întărirea credinţei noastre şi scara înălţării noastre la Dumnezeu… Căci unde este Biserica, acolo este Duhul lui Dumnezeu şi unde e Duhul lui Dumnezeu acolo este Biserica şi tot harul. Iar Duhul este adevărul… De aceea cei ce nu participă la Duhul, nu se hrănesc nici la sânul maicii spre viaţă şi nu beau din izvorul prealimpede din Duhul lui Hristos, ci se duc la bălţile gropilor pământeşti şi beau apa stricată din noroi – fugind de credinţa Bisericii, nu sunt călăuziţi, ci aruncaţi de Duhul, ca să nu fie învăţaţi” .
    Am văzut că Hristos se aduce Tatălui şi se împărtăşeşte ca o „jertfă (sau ca o slujire) cuvântătoare”, sau ca Cel ce a vorbit şi vorbeşte despre Sine credincioşilor pentru a-L primi nu numai fizic, ci cu înţelegere, ca pe adevărul care luminează. Acelaşi lucru îl spune şi Sfântul Irineu în pasajul de mai sus şi-l spune şi Biserica, declarând în rugăciunea preotului de după prefacere că cei ce se împărtăşesc de Hristos se împărtăşesc de Duhul Lui, sau de Adevărul lui Hristos păstrat de Biserica umplută de Duhul lui Hristos. Căci Duhul lui Hristos e ca şi duhul din noi, dar la o potenţă infinită; e lumina înţelegătoare, e cunoaşterea adevărului. De aceea cântă credincioşii după Sfânta Împărtăşanie: „Văzut-am lumina cea adevărată, luat-am Duhul cel ceresc, am aflat credinţa cea adevărată, nedespărţitei Treimi închinîndu-ne, că Aceasta ne-a mântuit pe noi”.
    Hristos s-a întrupat şi ni Se dăruieşte în Euharistie pentru ca să ne reunifice în El, în Adevăr, după ce ne-am dezbinat prin egoismul minciunii păcatului. Dar tot Sfântul Irineu spune: „Precum din grăunţele grâului uscat nu se poate face o unică pastă fără umezeală, nici o unică pâine, tot aşa nici noi cei mulţi nu putem deveni una în Hristos, fără apa care s-a pogorât din cer” . Iar această apă este Duhul (Ps. 147, 7), Care, fiind acelaşi în toţi ca şi în Hristos, susţine în noi o unică credinţă şi promovează o unică viaţă în Hristos.
    Din acest punct de vedere e semnificativ faptul că în Liturghie nu se repetă numai mărturisirea credinţei în Taine, ci mărturisirea aceasta se încheie cu Crezul, în care se cuprind concentrate toate adevărurile de credinţă, imediat înainte de prefacere. Dar odată cu acest progres se observă şi un progres pe plan duhovnicesc. De la ecteniile de cuprins general şi orizontal se trece, după intrarea cu darurile la ecteniile de cuprins duhovnicesc : „Milă şi iertare de greşeli, cele bune şi de folos sufletelor noastre, „pocăinţă” pentru toată viaţa următoare, „sfârşit creştinesc vieţii noastre” etc.
    Dar mărturisirea credinţei se face şi imediat înaintea împărtăşirii. Credinciosul apropiindu-se de Sfântul potir zice: „Cred, Doamne şi mărturisesc” etc. Iar preotul dându-i Sfânta Împărtăşanie zice repetând în esenţă toată credinţa Bisericii: „Cinstitul Trup al Domnului şi Dumnezeului şi Mântuitorului…”. Acum credinciosul păşeşte ca o persoană deosebită în faţa lui Hristos pentru unirea cu El în cadrul comunităţii. Unirea cu Hristos pe baza credinţei comune nu anulează, ci întăreşte identitatea lui personală pentru veci, cum şi Hristos rămâne Om distinct ca persoană în veci. El intră în relaţie cu Persoanele Sfintei Treimi, indicată fiecare pe nume. Aceasta arată iarăşi caracterul personal al Lor. Numai relaţia între persoană şi persoană menţine şi întăreşte identitatea personală. Iar pentru veci o menţine relaţia cu Persoanele Sfintei Treimi, care nici Ele nu se confundă.
    Părintele Dumitru Stăniloae: Spiritualitate şi comuniune în liturghia ortodoxă, Craiova, 1986, pp. 397-403.

    Iată ce ne relatează ÎPS Ierotheos:

    „Paradoxul este că ierarhii aceștia [semnatari în Creta] îi invocau pe profesorii lor, care, în mod clar, așa cum a demonstrat cercetarea științifică, fuseseră influențați de teologia scolastică și protestantă, și nu au făcut ei înșiși ulterior cercetări patristice, pe care ar fi fost datori să le facă, indiferent de faptul că erau succesorii profesorilor menționați. Și, oricum, este paradoxal ca un ierarh să invoce niște profesori depășiți și nu pe Prorocii, Apostolii și Părinții Bisericii, așa cum a mărturisit la hirotonia sa întru episcop”.

    „În cel de-al șaselea paragraf al celui de-al șaselea text, a fost acceptat de către Bisericile prezente noua propunere adusă de Biserica noastră. În mod concret, decizia [inițială a] ierarhiei [a Bisericii Ortodoxe a Greciei] a fost: „Biserica Ortodoxă cunoaște existența istorică a altor Confesiuni și Comunități creștine care nu se află în comuniune cu ea„. După opoziția altor Biserici, Biserica noastră a făcut o nouă propunere: „Biserica Ortodoxă acceptă denumirea istorică altor Biserici și confesiuni heterodoxe care nu se află în comuniune cu ea” Dar noi nu am fost mandatați de ierarhia [Bisericii Ortodoxe a Greciei] de a putea modifica deciziile acesteia, după cum au menționat numeroși ierarhi [ai Bisericii Ortodoxe a Greciei] prezenți [la Sinodul din Creta].
    Apoi, nu au existat discuții pentru a accepta schimbarea în cauză, a existat doar un simplu vot și încă în viteză. Alte propuneri, precum ar fi „restul lumii creștine„, „neortodoxe„, „cele care sunt în afara ei [a Bisericii]„, etc. ar fi putut fi adoptate. In plus, prin noua propunere au avut loc numeroase schimbări, care, în opinia mea sunt problematice, și anume expresia „Biserica Ortodoxă cunoaște” prin sintagma „Biserica Ortodoxă acceptă„. Sintagma „existența istorică” a fost înlocuită cu sintagma „denumire istorică„. Nu există denumire fără existență, căci altfel este exprimat un nominalism ecleziologic. În caz contrar, să acceptăm denumirea de „Macedonia„, pentru Statului Skopje, folosită de mai mulți ani.
    Expresia „Comunități și confesiuni creștine„, a fost înlocuită cu sintagma „Biserici și confesiuni creștine heterodoxe„. Cuvântul „heterodox„, în relație cu Biserica Ortodoxă înseamnă eretic. Prin urmare, atribuirea adjectivului heterodox pentru Biserică este contradictorie. Cuvântul Sfântului Marcu al Efesului este elocvent: „Nu printr-o cale de mijloc, omule, problemele bisericești au fost corectate. Nu există nicio părtășie între adevăr și minciună”. De asemenea, trebuie menționat faptul că termenul de Biserică nu este nici un descriptiv, nici o imagine, ci că manifestă Trupul real al lui Hristos, potrivit învățăturii Sfântului Apostol Pavel: „Şi toate le-a supus sub picioarele Lui şi, mai presus de toate, L-a dat pe El cap Bisericii, Care este trupul Lui, plinirea Celui ce plineşte toate întru toţi” (Efes. 1, 22-23). Acest lucru înseamnă că Biserica este identificată ca fiind Trupul divino-uman al lui Hristos și, așa cum Capul este unul, Hristos, și Trupul lui Hristos este unul: „Este un trup şi un Duh, precum şi chemaţi aţi fost la o singură nădejde a chemării voastre; Este un Domn, o credinţă, un botez, Un Dumnezeu şi Tatăl tuturor, Care este peste toate şi prin toate şi întru toţi” (Efeseni 4, 4-6). Astfel, noua propunere nu respectă „spiritul ierarhiei [a Bisericii Ortodoxe a Greciei]”, așa cum se menționează în comunicatul de presă [al Bisericii Ortodoxe a Greciei] din acea zi (25. 06. 2016), dar constituie o propunere diplomatică.
    5. Ceea ce este însă cel mai important în acest caz este faptul că noua propunere, deși pare la prima vedere inofensivă, cu toate acestea, este antiortodoxă. Pentru a sprijini acest punct de vedere, voi menționa două comentarii teologice. Primul este acela că ideea conform căreia o Biserică poate fi caracterizată ca heterodoxă-eretică a fost condamnată de Sinoadele din secolul al XVII-lea prilejuită de „Mărturisirea Lukarish ttps://ro.orthodoxwiki.org/Sinodul_de_la_Ia%C8%99i”, care pare să fi fost scrisă și adoptată de către Patriarhul Constantinopolului Chiril Lucaris. Este vorba de fraza [Patriarhului] conform căreia „este adevărat și sigur că Biserica pe calea ei poate sa greșească și să aleagă în locul adevărului, o minciună„. Deciziile Sinoadelor din secolul al XVII-lea au susținut că Biserica nu poate greși. Astfel, fie există o Biserică fără învățături eretice, fie există un grup eretic care nu poate fi numit Biserică. Al doilea comentariu teologic este că această nouă propunere exprimă viziunea protestantă asupra Bisericii nevăzute și Bisericii văzute, care este o „ecleziologie nestoriană„. La finalul textului [Sinodului din Creta], se spune: „Conform naturii ontologice a Bisericii, unitatea sa nu poate fi perturbată„. Aici este subînțeleasă Biserica nevăzută care este unită, ceea ce semnifică „ontologic„. Urmarea frazei, care este introdusă prin „cu toate acestea”, continuă astfel: „Biserica Ortodoxă acceptă denumirea istorică a altor Biserici și Confesiuni creștine eterodoxe, care nu sunt în comuniune cu ea„, ceea ce face subînțeles că Biserica văzută este divizată. Luther, dar în primul rând, Calvin și Zwingli, pentru a-și afirma identitatea lor când s-au despărțit de Roma, au dezvoltat teoria [protestanta a] Bisericii nevăzute și văzute.
    Potrivit acestui punct de vedere, unitatea Bisericii nevăzute este dobândită, în timp ce Bisericile văzute, pe pământ, sunt împărțite și luptă pentru găsirea unității. Vladimir Lossky, comentând această teorie, spune că acesta este un „nestorianism ecleziologic„, atunci când se împarte Biserica în cea care este nevăzută și cea care este văzută, după natura divină și umană în Hristos [cf. învățăturii lui Nestorie, n.tr.fr.]. Din această teorie derivă alte teorii, cum ar fi cea a ramurilor, teologia baptismală și altele.
    6. Propunere. Dat fiind toate acestea, cred că, din moment ce textul conține o mulțime de contradicții, în cazul în care ierarhia nu îl respinge, acesta să aibă cel puțin rezerve cu privire la conținutul său și să decidă ca textul în cauză să fie obiectul reexaminării și revizuirilor de către un alt Sinod, care va avea loc în viitor, din următoarele motive:
    a) Numeroși sunt cei care au înțeles că acest text a fost scris și decis în viteză și că nu este finalizat, dat fiind că, în plus, a fost semnat de către ierarhi duminică dimineața în timpul Sfintei Liturghii.
    b) Sinodul din Creta și-a exprimat speranța că astfel de Sinoade să se repete în mod regulat pentru a regla diferite probleme. Mai mult decât atât, multe chestiuni au rămas nerezolvate, unele care necesită o acțiune imediată.
    c) Biserica Antiohiei a considerat Sinodul [din Creta] ca Presinodal, ceea ce și Biserica Sârbă susține de asemenea, și, recent, Biserica Română a decis ca textele adoptate în Creta să poată fi retușate parțial și dezvoltate de către un viitor Sfânt și Mare Sinod al Bisericii Ortodoxe și perfecționate fără presiunea timpului și cu consensul panortodox. d) Aceasta este practica uzuală în sistemul sinodal ortodox. Sinoadele Ecumenice au cunoscut numeroase sesiuni care au durat de-a lungul mai multor ani. Avem de asemenea, Sinodul Quinisext, care a completat pe drept canoanele celui de-al V-lea și al VI-lea Sinod Ecumenic, și încă Sinodul „proto-deftera” (861) și Sinoadele isihaste ale Sfântului Grigorie Palama, care sunt considerate ca un Sinod unic. O astfel de propunere va evita schismele care se pot produce în Biserică”.
    Sursa:
    http://corortodox.blogspot.gr/2016/11/adunarea-episcopilor-bisericii-ortodoxe.html și
    http://corortodox.blogspot.gr/2016/11/principala-interventie-ips-ierotheos.html
    https://graiulortodox.wordpress.com/2016/11/29/sinodul-elen-din-23-24-noiembrie-2016-principala-interventie-a-ips-ierotheos-vlachos-in-sinod-cu-privire-la-sfantul-si-marele-sinod-din-creta-ce-precizeaza-aici-cu-privire-l

    [ Se cuvine să citim și următoarele rânduri pentru a înțelege limpede ce se întâmplă: Lumea întreagă e manipulată pe principiul amânării dezastrului: băncile tipăresc bani neacoperiți în valoare reală, doar că să mențină iluzia prosperității. Oamenii primesc credit nesusținut de dovezi concrete, cât să își permită un confort temporar. Scadența vine însă și nota de plată de la final se cuantifica în ani pierduți, în otrăvuri emoționale deprimante, în revolte ipocrite – întotdeauna pe ceilalți. Vina e de la început a ta – știai prea bine că adevărul te va elibera, dar ai preferat înlănțuirea călduță a iluziei. Spunea cineva că putem acceptă orice adevăr, oricât de zdrobitor, cu condiția să înlocuiască totul, să aibă tot atâta vitalitate cât iluzia căreia i s-a substituit.
    Ne amețesc cu fum ca pe albine.
    În Creație, în Biserica, în societate, în politică, nu există poziție neutră. Nu poți să te plasezi pe o poziție neutră, pentru că nu există neutralitate în materie de conștiință. Declarându-te neutru de fapt îți tăinuiești poziția, apartenența, gândul ascuns al inimii.
    Cine se declară neutru sau indiferent, e asemenea celui ce cu viclenie încearcă să slujească la doi domni. Neutru înseamnă căldicel, iar căldicel înseamnă viclean. Există lumină și întuneric, bine și rău. Nu există „mai puțin rău” sau „mai mult bine”.
    Spune Mântuitorul: „Ci cuvântul vostru să fie: Ceea ce este da, da; și ceea ce este nu, nu; iar ce e mai mult decât acestea, de la cel rău este.”
    Deci, ești cu Hristos sau cu diavolul. Iar când te declari neutru (indiferent, nepăsător) ești cu diavolul, pentru că „cine nu adună cu Mine risipește!”. Risipește tot, toate și pe toți. Risipește, pierde, se pierde și îi pierde și pe alții.
    În spațiul militar, dar și în lupta duhovnicească sunt doar doi termeni care definesc un lucru sau o persoană – amic sau inamic. Oricine se definește ca fiind neutru este socotit drept inamic.
    Ca ierarh, preot, călugăr sau mirean să spui că nu ai o poziție clară sau că nu ști ce sa zici în cazul „Creta”, înseamnă că încă nu te-ai hotărât dacă să îi slujești lui Hristos sau să-l alegi pe diavolul. Deci, încă de pe această poziție de „neutralitate” îi slujești de fapt diavolului.
    Când începi să îl „măsori gânditor din ochi” pe Hristos să vezi dacă „merită” și când începi să te gandești la o modalitate de compromis, înseamnă că vrei să cauți să fi neutru, să încerci să slujești la doi domni, deci ești viclean și îi slujești diavolului dar ca și Iuda te dai prieten, simulezi virtutea și în inima ta ești vânzător de Hristos.
    Spunea cineva că trei păcate îi vor duce pe oameni la iad: indiferența, neștiința și necredința. Cine are minte să înțeleagă!
    Orice Sinod local sau ecumenic care nu își formulează deciziile limpede cu „da” sau „nu”, ci încearcă să camufleze profanul prin cuvinte sacre sau prin tehnici lingvistice este de la cel rău, face cu bună știință lucrarea diavolului. Tot ce e de la Dumnezeu e limpede, se înțelege limpede, e exprimat limpede.
    Tot ceea ce se vorbește acum de către diferiți ierarhi este doar un labirint lingvistic menit să te piardă înainte să îi găsești ieșirea, înțelesul. Nu ne poate nimeni acuza că suntem proști și nu înțelegem „înălțimea” cuvintelor lor. E limpede că totul e tulbure. Se folosesc tehnici de psihologie inversă. Ni se sugerează răspunsurile, ni se sugerează reacțiile. Se caută să ne scoată din tranșee individual pentru a nu reprezenta un pericol de resuscitare în masă.
    Totul e alambicat cu bună știință ca să te plaseze în zugzwang (constrângere de a muta, de a face o mișcare, o strategie care să ducă în dezavantaj adversarul – n.n) înainte să faci prima mișcare. Caută să te plaseze, caută să te împingă pe poziția de indiferență prin faptul că îți prezintă totul neclar, hipnotic, mefistofelic, de neînțeles. Deci, caută să ne anihileze voința, reacția. Caută să te forțeze să te dai bătut. Și toate astea prin tehnici lingvistice, prin tehnici de persuasiune, prin tehnici psihologice. Căscăm gura și ochii la ei căutând răspunsuri, dar acest lucru ne consuma, ne bagă și mai mult în ceață.
    Reacția sinodului din Grecia (noiembrie) este duplicitară, de compromis, nu de mărturisire. Nu e „da” sau „nu”, ci „poate” și „ne mai gândim dacă Hristos merită sau diavolul e o soluție mai bună”. Se leapadă de Hristos pe ascuns de privirea și înțelegerea noastră așa cum majoritatea ierarhilor au făcut.
    Dacă noi nu cădem, nu ne clătinam, atunci lucrarea lor rămâne deșartă. Pentru 10 oameni care cred ortodox și nu eretic, Dumnezeu poate n-o sa piardă cetatea. Noi trebuie să mergem pe linia Sfinților Parinți și a Sfintelor Canoane. Oare nu e limpede că ierarhii caută să ne convingă că noi am rătacit și nu ei? Conferințe cu părintele Rafail Noica, conferințe cu preoți ecumeniști, cu personalități ecumeniste, predici mefistofelice, toate caută să ne facă ca să ne clătinăm… – compilație de texte realizată de Pr. Claudiu Buză ]

    Părintele Sofronie Saharov:

    „Aş vrea să spun aici ceva despre faptul că în vremea de acum o mare parte a Creştinismului din lume înclină a primi una din cele mai primejdioase erezii, ce pretinde că în zilele noastre nu mai este o singură Biserică care să fi păstrat deplin adevărul învăţăturii lui Hristos, care stăpâneşte deplin cunoaşterea tainei sfintei vieţi harice în privinţa moralei-nevoinţei, erezie care socoteşte că multe din «bisericile» care se numesc ale lui Hristos au har egal, şi deci trebuie să se facă o unire a «bisericilor» într-un oarecare program de obşte al tuturor.
    Mi-am îndreptat cuvântul către cele de mai sus numai pentru a-ţi spune că mult aş dori (şi mă rog lui Dumnezeu) să nu te laşi înşelat de ele, ci să fii adânc convins în inimă şi în minte că există pe pământ acea una adevărată Biserică pe care Domnul a întemeiat-o, că acea Biserică păstrează nestricată învăţătura lui Hristos, că ea în întregul ei (iar nu în vreunul din mădularele ei) deţine deplinătatea cunoaşterii şi a harului şi este negreşalnică. Că ceea ce unora li se pare a fi nedeplinătate a învăţăturii nu este altceva decât nesecată şi nemărginită bogăţie a ei, care lasă încă putinţa unei elaborări ştiinţifice, ceea ce însă nicidecum nu contrazice cele spuse mai sus în privinţa faptului că deţine deplinătatea cunoaşterii. Cele rostite în Soboarele a toată lumea, ca formă finală a învăţăturii Bisericii, nu pot fi supuse niciunei schimbări, toată elaborarea ştiinţifică ce urmează trebuind neapărat să se acorde cu ceea ce a fost deja dat de dumnezeiasca descoperire şi de învăţătura Bisericii Soborniceşti a toată lumea” .
    Arhimandritul Sofronie, Nevoinţa cunoaşterii lui Dumnezeu, Scrisori de la Athos către D. Balfour,
    nr. 11, Reîntregirea, Alba lulia, 2006, pp. 158-160.

    Sfântul Ilarion cel Nou [Troisky]:

    Dacă Tainele sunt lucrătoare în afara Bisericii Celei Una a lui Hristos, dacă plinătatea vieţii bisericeşti în har nu este limitată la hotarele Bisericii, atunci există mai multe «biserici» şi «nu semi-biserici», atunci articolul nouă din Crez […şi întru Una, Sfântă, Sobornicească şi Apostolească Biserică…] trebuie lepădat. Nu pot exista nici un fel de «biserici» nedepline. (…) Dacă recunoaşterea eficienţei ierarhiei latine şi a ritualurilor ei religioase nu contrazice adevărul unităţii creştine, atunci trebuie, silit de conştiinţă, să intru de îndată în comuniune cu latinii. (…) Nu, adevărul unităţii bisericeşti nu recunoaşte harul Tainelor administrate înlăuntrul comunităţilor extra-bisericeşti. Este imposibil să împaci unitatea Bisericii cu validitatea Tainelor extra-eclesiale.
    A recunoaşte că heterodocşii au Taina Botezului înseamnă, printr-o solidă extensie teologică, să recunoşti că ei au toate Tainele. Aceasta este pur şi simplu o formă deghizată a teoriei ramurilor.
    Archbishop Hilarion (Troitsky), The Unity of the Church and the World Conference of Christian Communities [Unitatea Bisericii şi Conferinţa mondială a comunităţilor creştine] (Montreal: Monastery Press, 1975)

    Apreciat de 2 persoane

  11. Ionut said, on Decembrie 9, 2016 at 9:05 pm

    Aţi auzit ce s-a zis celor de demult: „Să nu juri strâmb, ci să ţii înaintea Domnului jurămintele tale”.
    Eu însă vă spun vouă: Să nu vă juraţi nicidecum nici pe cer, fiindcă este tronul lui Dumnezeu,
    Nici pe pământ, fiindcă este aşternut al picioarelor Lui, nici pe Ierusalim, fiindcă este cetate a marelui Împărat,
    Nici pe capul tău să nu te juri, fiindcă nu poţi să faci un fir de păr alb sau negru.
    Ci cuvântul vostru să fie: Ceea ce este da, da; şi ceea ce este nu, nu; iar ce e mai mult decât acestea, de la cel rău este.” (Matei 5, 33-37)

    Iar înainte de toate, fraţii mei, să nu vă juraţi nici pe cer, nici pe pământ, nici cu orice alt jurământ, ci să vă fie vouă ce este da, da, şi ce este nu, nu, ca să nu cădeţi sub judecată. (Iacov, 5;12)

    Si cum suna juramintele astea? „Jur sa nu ma ridic impotriva adunaturii din Creta”? Sau „Jur sa nu ma opun ereziilor”?

    Apreciat de 2 persoane

  12. Ionut said, on Decembrie 9, 2016 at 9:13 pm

    Preacucernici si preacuviosi preoti, nu spun eu, spune Domnul Iisus:

    SA NU VA JURATI NICIDECUM !!!

    Apreciat de 1 persoană

  13. Episcopul LONGHIN: “Să stăm bine, să stăm cu frică, să luăm aminte!”

    ……………. să adresăm o stăruitoare şi fierbinte rugăminte tuturor fiilor Bisericii noastre şi, mai ales, slujitorilor ei: Să stea bine, să stea cu frică, să ia aminte la învăţătura sănătoasă care ln-a fost dată de Preabunul Dumnezeu. Noi, păstorii, să ne întoarcem şi să ne ţinem păstoriţii la păşunea cea adevărată, la izvorul sfintei noastre Ortodoxii.
    Şi să ne păzim cu toată teama şi grija de marea primejdie ce se pregăteşte de către cei fără-de-lege, pentru
    a nu fi atraşi, prin acceptarea învăţăturilor mincinoase, în prăpastia înspăimântătoarei lepădări de credinţă şi în marea înşelăciune a acestui Sinod Panortodox, care mai dinainte de a se ţine este denumit „Mare şi Sfânt”, când încă nici nu se cunosc toate temele pe care le va dezbate şi, mai ales, hotărârile pe care le va lua în privinţa viitorului Bisericii Ortodoxe.
    Cerem mila şi binecuvântarea lui Dumnezeu peste toţi cei ce vor citi această carte şi Îl rugăm pe Mântuitorul nostru Iisus Hristos, pentru rugăciunile Preacuratei Sale Maici şi ale tuturor Sfinţilor, să ne ajute, în aceste clipe grele de încercare, să rămânem până la sfârşit mărturisitori ai sfintei noastre credinţe ortodoxe.

    Bănceni,
    la sărbătoarea Sf. Nicolae, 2015
    † Episcopul Longhin

    http://profetii.ucoz.ro/Carti/episcopul_longhin_sa_stam_bine-sa_stam_cu_frica-sa.pdf

    Apreciază

  14. Preot Claudiu said, on Decembrie 9, 2016 at 11:45 pm

    Problema mi se pare destul de incurcata pt cei care au reinnoit juramintele prin semnatura. De ce? Nici nu era nevoie sa se specifice de adunarea de la Creta printre juraminte! S ar fi ridicat, poate, cativa preoti care sa refuze sa semneze! Problema este alta: ca aceste juraminte au fost reinnoite fata de ierarhi apostati (Buzau, Galati, Bucuresti, Oradea, ș.a.). Prin urmare, preotii care au semnat prin inselaciunea mai marilor, s au facut partasi tradarii de la Creta. Multi asteptau si inca mai asteapta tabele cu semnaturi pt acceptarea hotararilor din Creta! Asa ceva nu se va intampla! Tradarea s a facut in chipul acesta: prin semnatura pusa ca urmare a reinnoirii juramantului de ascultare fata de ierarh, preotii buzoieni si nu numai, s au facut partasi la tradarea acestora. Consecintele duhovnicesti nu vor intarzia sa apara! Iertare daca am produs neliniste fratilor preoti! Sper sa fie nelinistea cea buna!
    Pr Claudiu Buza

    Apreciat de 8 persoane

    • nikodim said, on Decembrie 10, 2016 at 1:21 am

      Ierarhia BOR( si nu numai) se arata a fi, treptat, din zi in zi, o adevarata serparie iezuita… Nici nu mai e nevoie de vreo adunare gen Lyon-1274 sau Florenta/Ferrara-1439. Mucegaiul infloreste cu spor din interior. Defapt se vad rezultatele inaltelor studii „teologice” ale seminaristilor de ieri/ierarhilor de azi, beneficiarii burselor de studii la inaltele scoli occidentale, creuzete ale agentilor de influenta iezuiti si masoni scoliti acolo recrutati cu burse din randurile popoarelor „barbare” si apoi infiltrati in pozitii cheie din societatile lor de bastina…Ca la 1701 dupa unia de la Blaj, cand au aparut „intelectualii” scolii ardelene formati deasemenea in institutiile superioare occidentale cu scopul castrarii constiintei de neam si pentru subordonarea civilizationala si religioasa a neamului ortodox. Atunci au reusit sfasierea duhovniceasca a neamului monolit. Ei, aia a fost o etapa si un test pentru viitoarele tehnologii perfide de distrugere duhovniceasca a neamului ortodox. Au urmat, secularizarea lui Cuza, aparitia liberalismului si moda sistemului politic ca metoda de divizare sociala a neamului monolit( se vede si azi cum se divizeaza un popor si chiar familii pe criterii politice), „indreptarea” calendarului cu inca o sfasiere dureroasa a Neamului intre „corectii BOR” si „stilistii habotnici”. Acum ruleaza etapa indobitocirii in masa si a subordonarii masei de indobitociti ereziei ecumeniste-sataniste. Referitor la masurile disciplinare pentru neascultatorii de Creta, in spiritul iezuit in care au fost formati acesti pseudo-ierarhi( ortodocsi doar prin pieile de oaie cu care sunt invesmantati), evident ca apare si Inchizitia ca piesa indisolubila a smintitei noii ordini papo-centriste, inaintemergatoarea si prototipul viitoarei ordini satano-centriste.

      Apreciat de 2 persoane

    • Mihai said, on Decembrie 10, 2016 at 7:26 am

      Dar ei au fost școliți în vremea comunismului, a se citi c.v-urile acestora și când și unde au făcut ,,doctorate”, si mai ales că au fost si turnători

      Apreciază

    • Matiu Cosmin said, on Decembrie 10, 2016 at 9:45 am

      Daca preotii asteapta ca diavolul sa fie corect si cinstit atunci sunt preoti degeaba. Incepand de la Adam diavolul are strategiile lui.

      Exact cum spuneti parinte, ierarhii au apostat si ei au apostat la randul lor prin acel juramant.

      Apreciază

  15. Radu Humor said, on Decembrie 9, 2016 at 11:48 pm

    De la desantul kominterniștilor nu am mai văzut așa ceva

    Adrian Panaite

    Suntem chemați să participăm la o schimbare pe care noi înșine nu știm cum ne-o dorim, dar pe care alții ne-o pregătesc de mai mult timp. Cică ar trebui să înlocuim o clasă politică eratică, păcătoasă, fără vocație pentru o misiune pe termen lung, însă nu cu oameni ridicați din prefacerile societății românești, din zbaterile de zi cu zi, personaje vii cu istorii personale zbuciumate și crez zidit din neajunsurile ultimului sfert de veac.

    Ni se pregătește, în schimb, o unitate în misiune care să vină în pas cadențat pentru a configura o Românie după scripte făcute în laboratoare care n-au nimic de-a face cu realitatea trăită sau cu traiectoria pe care ne-au pus – conștient și cu dedicație – elitele generațiilor de acum un secol, un secol și jumătate.

    Cu 70 de ani în urmă veneau pe tancurile sovietice niște tovarăși pregătiți îndelung în școlile Komintern-ului pentru a ferici arhaica și retrograda Românie cu binefacerile unei istorii marxiste mergând implacabil spre comunism, presupus suprema formă de organizare a societății umane. Mulți nu vorbeau bine română pe care nici măcar nu o aveau ca limbă maternă. Știau, însă, mai bine pentru noi cum trebuie să arate societatea românească, cine e bun și cine nu, ce ne prinde bine și ce ne trage înapoi.

    Nimeni nu i-ar fi băgat în seamă, dar aveau sprijinul unei puteri străine pentru care au fost spărgătorul de gheață pe meleagurile mioritice. Au băgat în pușcăriile țării clasa politică, și ea coruptă, a perioadei interbelice, dar nu suntem siguri că trebuie să le mulțumim pentru asta. Kominterniștii nu au lăsat în urma lor decât sânge, o faimă rea și o imensă spărtură în ce ar fi trebuit să fie cursul firesc al istoriei românilor.

    De la alt azimut, cu același elan internaționalist, dar vorbind despre viitorul României, vine acum o altă generație pregătită să ne pună pe o traiectorie despre care nu știm prea multe și pe care nu suntem convinși că ne-am dori-o.

    La un semn dat putem bănui de unde, persoane cărora de mult li se promisese că vor prelua ștafeta s-au regrupat în formație de pe unde erau risipiți aiurea în lume. Au lăsat slujbe bine plătite și au venit să candideze în Parlamentul pe care tot ei îl hulesc.

    Este noutatea acestor alegeri să găsim pe liste oameni care abia dacă au trăit în România un an din ultimii 10 și dintre care unii vorbesc înfiorător de prost limba română. Ne cer votul și spun că vor schimbarea clasei politice, ca și când ar fi de la sine înțeles că nemulțumirile acumulate până acum față de conducătorii României trebuie să se canalizeze într-un folos către ei.

    Poveste ilară antisistem

    Ni se spune că vor să înlocuiască un „sistem” care ne-a furat viața. Abia aici este componenta mârșavă pentru că lucrurile stau, de fapt, exact invers. Tocmai pentru că sistemul vrea să controleze totul, nu lasă la întâmplare nici mișcările „antisistem”. Nu cumva să se genereze ceva, o mișcare izvorâtă din zbaterile societății românești, punând pe picior greșit puterile străine și militarii cărora acestea le-au încredințat „pacificarea” unei Români spoliate.

    Nemulțumirile noastre, frustrările, chiar ura, trebuie atent canalizate de acest sistem. Vajnicii „luptători antisistem” care au CV-uri croite aproape până la detaliu de stăpânii adevărați ai României ne cer, de la Roșia Montană încoace, și mai abitir după flama de la Colectiv, să venim să dănțuim împreună pe cadavrul vechii clase politice în descompunere.

    Internaționaliștii de ieri și de azi

    De ce am accepta această invitație? „Nici nu știm cine sunt acești oameni!” Replica lui Donald Trump despre refugiați se aplică din plin aici. Persoane venite parcă de niciunde, copleșiți de un dor năvalnic de România într-atât de simultan încât ne face suspicioși. Unde au fost până acum? De când se cunosc între ei? Cum au ajuns pe liste? De ce au venit ca un mare val? Habar nu avem, dar cică sunt altenativa la clasa politică veche.

    Măcinați de spectacolul de terfelire de la DNA, de multe ori neurmat de sancțiunile binemeritate, politicienii vechi bagă capul în pământ. Sunt vremuri de epurare. Ca și în anii ’50, nu neapărat pentru cele rele ale lor părăsesc scena, ci pentru a face loc internaționaliștilor. Kominterniști atunci, neoliberali, adepți ai marxismului cultural sau, pur și simplu, doar inși la ordin acum.

    De la desantul Komintern-ului din 1944 nu am mai văzut așa ceva! Impresia de asalt este covârșitoare. Executanți cu dublă comandă – internă și externă – sunt chemați să-și îndeplinească misiunea pentru care au fost pregătiți. Vă asigur, nu este una de eliberare. Creații de eprubetă, își joacă stângaci rolul, prezențe publice încă mai schimonosite decât politicienii vechi despre care spun că vor să-i înlocuiască.

    Vedem personaje cu traiectorie profesională aproape trasă la indigo, destine liniare fără o legătură cu ce știm despre omul pe care-l întâlnim pe stradă. Cum pot fi oameni atât de nereprezentativi pe listele Parlamentului, teoretic reprezentarea supremă la nivel instituțional al reprezentativității?!

    Pe cine dorim să se întoarcă din străinătate

    Să nu fiu înțeles greșit! Am încredere că români plecați în străinătate se întorc și se vor întoarce, și se vor implica în activitatea publică și politică, din real patriotism. Istoria modernă a României este făcută de oameni care au fost la studii în străinătate și a căror loialitate și dedicație nu o putem sublinia suficient. Mă gândesc, însă, la persoane cu povești reale, cu dubii și crezuri, cu experiențe nemijlocite, lovituri ale sorții și împliniri prin muncă. Cu alte cuvinte, la oameni.

    Desantul ciborgilor Securității de rit nou nu are, însă, cum să mă entuziasmeze. Mi se pare înlocuitorul de coșmar a orice a fost mai mult sau mai puțin rău până acum. Este schimbarea pe care nu avem de ce să ne-o dorim.

    Moartea schimbării

    România militarizată, branșată la planuri globaliste, cu mase de manevră duse de nas cu lingușitorii ale sistemului despre „tinerii frumoși și liberi”, îmi apare mai degrabă ca o veritabilă distopie. E ca și cum am reinventa guverne kominterniste.

    Schimbarea promisă – care, totuși, pare pe cale să eșueze – este exact opusul primenirii. E mai mult decât anchilozare; este chiar sancționarea unei matrițe care să fabrice în continuu „pui ai sistemului”.

    Abia aceasta ar fi o lovitură pentru tot ce România ar putea ridica drept elită politică, culturală și profesională, din prefacerile și trăirile nemijlocite ale societății, printr-o combinație fericită între elecție și emergență. Ce șanse ar mai avea tinerii să se ridice când canalul predeterminat al fabricării de (pseudo)lideri ar funcționa uns de stăpânii interni și externi ai sistemului? Care ar mai fi viața reală a României? Unde ar mai fi ieșirea din încremenire? Unde ar fi loc pentru oameni care să vină susținuți numai de propria lor muncă și de propriul lor destin?

    Apreciază

  16. mircea.v said, on Decembrie 10, 2016 at 12:44 am

    E bine ca e asa, si e normal. Daca taci si nu te opui, si nu pazesti turma, asta rezulta. Ce semeni, aia culegi. Multi preoti sperau sa merga pe burta, in stilul romanesc.”lasa ca au semnat ei, si noi tacem da ne lasa in pace, fara semnatura, prin satele noastre, parohiile noastre…”.
    Nu nenica, celui ce nu se opune i se cere din ce in ce mai mult, cum spune Steinhardt, si cam toti Sfintii Inchisorilor.
    Si asa cum si creta e cu fineturi, si semnatura asta e cu fineturi.” Nu trebuie sa semnezi pro-creta, trebuie sa semnezi ca esti cun noi, care santem de acord cu creta.”

    Totul trebuie sa fie lamurit, si e f bine ca s-a dat strigarea pt semnatura.

    Apreciat de 1 persoană

  17. mircea.v said, on Decembrie 10, 2016 at 12:54 am

    Si se ajunge la separarea clara:
    episcop – antiepiscop
    preot – antipreot
    mirean – antimirean
    Biserica – antibiserica
    Hristos – antihrist

    Apreciază

  18. RomeoB said, on Decembrie 10, 2016 at 7:41 am

    Dupa parerea mea, in momentul de fata se impune solutia Sf Maxim Marturisitorul:
    nu trebuie parasita corabia Bisericii pemtru a nu se creea schisma.
    Trebuie sa marturisesti drepta credinta si sa arati abaterile de la invataturile Sfintilor Parinti indiferent de consecinte, FARA A JIGNI. Adevarul doare mai mult decat jignirile.
    Sf Maxim era calugar si calugar a ramas pana la sfarsitul vietii.

    Acum e un moment de incercare. Va avea grije Dumnezeu sa restabileasca adevarul.

    Daca lucrurile se confirma, masura luata doreste sa contracareze strategia de mai sus.
    Exista o carte publicata de pr Ioan Ica jr in 2004 la ed Deisis, cu actele procesului Sf Maxim, al papei Martin si al ptietenilor sai. Cartea reprezinta un model de comportament in asemenea situatii.

    Cateva fragmente.

    http://marturieathonita.ro/actele-procesului-si-interogatoriilor-sfantului-maxim-marturisitorul-si-a-ucenicilor-lui/
    http://www.aparatorul.md/fragmente-din-procesul-intentat-de-patriarhia-constantinopolului-sfantului-maxim-marturisitorul-pentru-ca-a-rupt-comuniunea-cu-ea-2/

    Apreciază

    • Mirela said, on Decembrie 10, 2016 at 3:51 pm

      Romeo B

      Ce vrei să spui cu „Dupa parerea mea, in momentul de fata se impune solutia Sf Maxim Marturisitorul:
      nu trebuie parasita corabia Bisericii pemtru a nu se creea schisma.”
      Cine părăseşte Biserica lui Hristos, cine face schismă? Ereticii, sau cei care se îngrădesc de erezie prin nepomenirea episcopilor eretici? Să rămâi în dreapta credinţă e schismă? Sfinţii care nu zic să fugim de erezie îndeamnă la schismă? Sfinţii care au întrerupt pomenirea/comuniunea euharistică cu ierarhii eretici au făcut schismă?
      Sf: Maxim a rămas în comuniune euharistică cu ereticii?

      Apreciază

      • Mirela said, on Decembrie 10, 2016 at 3:52 pm

        Erată: Sfinţii care NE zic să fugim de erezie îndeamnă la schismă?

        Apreciază

      • el said, on Decembrie 10, 2016 at 7:33 pm

        Mirela

        lasa-l pe RomicaB ca e tulburel la minte de la atata reeducare marca cuvantul KAKAODOX.
        la el Biserica e o adunatura, ceva o chestie EXTERIOARA omului, in duhul scolastic in care au fost reeducate GLOATELE de DUCACI DEGEABA la bserica.srl. si teHUOlogarii si teHUOlogarele lor BICISNICE si SPURCATI DE DIAVOLII EREZIEI si INSELARII !

        el NU PRICEPE ca Biserica sunt SUFLETELE oamenilor care TIN DREAPATA CREDINTA, AIA sunt Biserica, si deci NICI O TEAMA ca NU AU CUM sa iasa din Biserica, EI INSISI sunt Biserica.

        Iar GLOATA de prosti, ducatorii DEGEABA la beserica.srl care TIN COMUNIUNEA CU EREZIA NU mai sunt DEMULT in Biserica ,de atunci de cand S-AU LEPADAT de Hristos si S-AU UNIT cu EREZIA lor !
        Aia sunt IN AFARA Bisericii indiferent ce grade clericale au ei si care LIPSITI DE HAR cum s-au facut singuri alungand pe Duhul Sfant prin EREZIA din ei NIMIC mai sunt si IN AFARA BISERICII si LEPADATI de Hristos petrec!

        n-ai cu cine draga Mirela, astia HABAR NU AU macar CE si UNDE este Biserica !
        de aia ij mana dracul ereziei si slugile lui lepadate de Hristos pe coclaurile BEZNEI si ORICAT ar citi din Sf Parinti NU PRICEP NIMIC.
        bezna mintii, n-ai ce face, semidoctii care se bat cu caramida in piept ca au cetit Sf Parinti … spre OSANDA lor !

        Apreciat de 1 persoană

      • Mirela said, on Decembrie 10, 2016 at 10:15 pm

        el

        Ştiu că ai dreptate cu Romeo, doar nu e prima dată când confundă serenadele cu ortodoxia. Nu pentru el şi pentru alţii ca el –destui– scriu, ci pentru cei care nu au aflat încă adevărul, poate nu din vina lor. Cu îndărătnicii şi neghiobii nu mi-aş mai pierde vremea, căci ştiu că nu poţi sili să vadă pe cel care de bunăvoie vrea să nu vadă şi preferă orbirea produsă de „lumina” proprie.
        Am şi eu destule experienţe amare 😦

        Apreciat de 1 persoană

    • pcmouse said, on Decembrie 10, 2016 at 5:16 pm

      cine paraseste mah corabia?te referi la ecumenisti eretici?

      Apreciază

    • Pąʍvo said, on Decembrie 10, 2016 at 9:40 pm

      Ioan Ica jr si-a batut joc si de Sf. Siluan Athonitul si de Sf. Isaac Sirul.
      Nu am incredere in el… E un afacerist si un zeflemist.

      Apreciază

  19. Raluca said, on Decembrie 10, 2016 at 8:02 am

    Câți ierarhi au apostaziat deja? De ordinul zecilor! Toți!
    Câți preoți se vrea să apostazieze? De ordinul miilor!
    Care este numărul creștinilor ortodocși care ”trebuie” să apostazieze? De ordinul milioanelor! Asta e adevărata țintă. Norma pe care ei trebuie să o îndeplinească. Să cumperi câțiva zeci de oameni e mai simplu. Să șantajezi câteva mii e mult mai ușor decât s-ar fi crezut, dar să înșeli milioane de oameni e mai greu. Apostazia a fost pregătită din timp de către comuniști, și a continuat cu succes în ultimii ani de către urmașii lor, oameni fără Dumnezeu care s-au perpetuat la conducerea țării. Populația a fost ateizată cu forța pe vremea comuniștilor, și de bună voie după ”învingerea” lor. Așadar populația este pregătită să apostazieze în marea ei majoritate. Trădarea ierarhilor și a preoților va trece pentru marea majoritate a românilor, cândva un popor ortodox, NEOBSERVATĂ. Puținii români care mai mergeau la biserică o vor face în continuare, pentru că pentru ei Creta nu are nici o importanță, și poate că nici n-au auzit de ea. Și dacă pe vremea comuniștilor, și chiar înainte de aceștia (vezi ML) exista credință în popor, și conștiința luptei pentru păstrarea acesteia, acum credința adevărată a devenit floare rară, exotică chiar. Ierarhii și preoții duc spre pierzare o turmă analfabetă în abc-ul credinței, ei fiind primii responsabili, alături de familie și școală în învățarea turmei dreapta credință, și în transmiterea ei neschimbată generațiilor următoare. Pănă acum cultul a fost prin manifestările lui interioare și exterioare nemodificat (cărțile de cult, obiectele de cult, arhitectura locașelor de cult, herminia bizantină, veșmintele, etc.,), de frica poporului, și de frica pierderii banilor care veneau valuri valuri de la credincioși. Acum a venit vremea ca și cultul să se schimbe, bineînțeles treptat, dar în părțile esențiale, fără ca poporul să-și dea seama și să protesteze, iar ortodoxia se va transforma în curând în cu totul altceva, dar numai în creștinism nu. Așa că aviz preoților care vor semna, pentru odată cu această semnătură ei vor renunța la a mai fi creștini, și vor lua și turmei mici care vrea să rămână pe calea ortodoxiei dreptul câștigat în urmă cu două mii de ani de a se mântui.

    Apreciază

    • nimeni said, on Decembrie 10, 2016 at 8:40 pm

      Eu cred că nu ia nimeni nimănui dreptul de a se mântui. Vorbești de Hristos aici; Dumnezeu ne-a dat această posibilitate,dacă vrei,n.as numi.o drept. Cine vrea,se mântuie,cine nu,nu. Eu nu cred că tu poți să.mi faci ceva să.mi iei mântuirea. Dacă eu o caut,o găsesc,fără doar și poate,altfel…Hristos ar fi mincinos. Si nu cred că susții acest lucru.
      DA,de acord,e greu în ziua de azi să vezi cum oamenii sunt păcăliţi de,să zicem,niște ierarhi și preoți,care nu le spun adevărul. Despre erezie/Creta/ce se întâmplă la ora asta. Tac chitic și oamenii nu află,asta acuzi tu. Numai că oamenii…nu-s copiii de crescut,nene,e datoria lor să se informeze ce viaţă trăiesc și pe ce cale sunt! Și CU SIGURANȚĂ Dumnezeu le va arăta adevărul! Deci turma analfabetă de care zici e analfabetă că.i place,că alege! Poți să zici că.i ia cineva mântuirea? Nu,si.o ia singură…
      În altă ordine de idei,mi-a plăcut comentariul tău. Nu că ți.ar păsa…

      Apreciază

  20. Emil said, on Decembrie 10, 2016 at 9:00 am

    Eu nu inteleg un lucru. De ce, in toata nebuneala asta, nu intervine Sfantul Sinod?

    Apreciază

    • Mihai said, on Decembrie 10, 2016 at 1:45 pm

      Emil tu te-ai îmbătat cu apa rece?, un așa ,,sinod” cum este cel din b.o.r numai în desene animate poți întâlni, ei acum sunt ocupați cu paula seling această cantandule de numa numa, la fel cei din diaspora precum joanta si siluan care ei o țin numai asa

      Apreciază

    • Mirela said, on Decembrie 10, 2016 at 3:58 pm

      Emil

      Părerea mea este că nu un lucru nu înţelegi, ci nu înţelegi NIMIC. Nu ne întrebi şi de ce nu facem o plângere către Bartholomeu?

      Apreciază

    • mircea.v said, on Decembrie 10, 2016 at 9:45 pm

      Emil,

      si eu cu cine votez?:)

      Apreciază

    • Ionut said, on Decembrie 10, 2016 at 11:34 pm

      Problema a inceput cu „sinodul” din Creta si cu participarea delegatiei Sinodului BOR la acesta.
      Aceasta „nebuneala” a fost provocata tocmai de atitudinea Sinodului BOR. Nu mai exista nici un ierarh care sa se opuna acestei tendinte. Singurul care nu era de acord a fost IPS Justinian Chira care a suferit un infarct chiar in ziua in care s-a intrunit Sinodul BOR (si a aprobat documentele din Creta), iar a doua zi a plecat dintre noi.

      Apreciază

  21. Corneliu said, on Decembrie 10, 2016 at 11:02 am

    Doamne ajuta!
    Da! Da! Da!. E atat de simplu, de elementar, sa intelegem ca nu mai exista cale de intoarcere pentru acesti sarmani erarhi, ei înșiși pecetluind-o cu voia lor, peste care nici Dumnezeu nu mai poate trece. Mi-am tot inchipuit si am sperat ca vor proceda mai inteligent, lasand libertatea celor nepomenitori, care, nu-i asa, daca ar fi fost in eroare s-ar fi repliat la un moment dat, dar, procedand la aceasta vadita prigoana, se desconspira. Ar fi obtinut rezultate mai bune(!!!???), probabil. Îmi vine in minte atitudinea inteleptului Gamaliel, pe care a avut-o in sinedriu cand erau judecati Apostolii pentru propovaduirea lor.
    Pe când Sf. Apostoli propovăduiau Evanghelia, Sinedriul (organismul judecătoresc suprem al poporului evreu din acea vreme) încearcă să le interzică propovăduirea Evangheliei; aruncaţi în închisoare, aceştia au fost eliberaţi de un înger al Domnului şi s-au întors la propovăduire. Sunt readuşi înaintea Sinedriului şi li se cere încă o dată, fără succes, să renunţe la propovăduirea lor.
    Atunci, se relatează în Faptele Apostolilor, Gamaliel cere ca Apostolii să fie scoşi afară, după care recomandă Sinedriului să nu mai ia măsuri de pedepsire a acestora. El le cere să-i lase în pace pe apostoli întrucât, arată el, dacă această nouă învăţătură era a unui fals Mesia – cum fuseseră mai înainte Teudas sau Iuda Galileanul – ea nu avea să aibă succes. Însă pe de altă parte, dacă învăţătura Apostolilor era de la Dumnezeu, ea nu putea fi nimicită, iar membrii Sinedriului s-ar fi făcut vinovaţi de a se fi luptat împotriva lui Dumnezeu Insuşi. Ca dovadă a prestigiului său, Sinedriul a ascultat de Gamaliel: a pus doar ca aceştia să fie bătuţi cu nuiele, apoi li s-a dat drumul (Fapte 5,25-39).
    Asta daca ar fi fost corecti in credinta lor!!! Sau macar mai șireți(!?)
    P.S. Multumesc @Aurora și @Daniel

    Apreciază

  22. Intreb said, on Decembrie 10, 2016 at 11:09 am

    Stie cineva din Constanta vreun preot ( in oras sau in satele de primprejur) care mai tine dreapta credinta ? Daca exista temerea de a-l expune pe blog, va rog sa-mi trimiteti numele sau si al bisericii la care slujeste pe adresa eucontact54@yahoo.com multumesc.

    Apreciază

    • ban said, on Decembrie 10, 2016 at 12:53 pm

      Cum adica temerea de a-l expune? Ori marturiseste, ori nu. Cu cat mai multi nepomenitori, ca atat mai rau pt. episcopii eretici.

      Apreciază

      • pcmouse said, on Decembrie 10, 2016 at 5:18 pm

        🙂

        Apreciază

      • Ema said, on Decembrie 11, 2016 at 10:04 am

        Nu pot sa nu imi dau iar cu parerea. Eu cred ca nemernicii si tradatorii astia tin mortis sa fie pomeniti in continuare la Sfinta Liturghie ca sa nu le cada mastile si sa le vada oamenii fetele hidoase.

        Apreciază

  23. Corneliu said, on Decembrie 10, 2016 at 11:09 am

    Iertare!
    -erata- ierarhi . Dar poate nu gresisem…

    Apreciază

  24. gheorghi said, on Decembrie 10, 2016 at 11:10 am

    Consider logic ce spun Dante, Mircea V. si Romeo B – E BINE.
    Am a abordare putin diferita:
    Aceste aparitii miscatoare sint noii sefi!
    Cei „vechi” au „murit” duhovniceste prin lepadare, semnandu-si apostazia.
    Astia, care au aceeasi infatisare, poarta aceleasi titluri, vesminte… sint altii duhovniceste, sint ierarhii Mamonei, din pacate dar si spre smintirea multora….
    La vremuri noi, ei sint cei „noi”, marionete ale duhurilor minciunii, sa nu spun ca aduce a posesie demonica ca nu-s eu judecatorul lor…
    Au fost „inspirati” – de cine?…. si „dau glas” – carui duh?… stiu ei ceva ce nu stim noi… „care vine, vine, vine 1 – calca totul in picioare?” La prima vedere ei vor desfiintarea Bisericii (care nu moare cand vor „cainii”…) caci de ce si-ar mai pierde cineva timpul cu ei cand la „altii” poti sa joci rolul lro bisericesc civil fiind…, cu „altii” ajungi la aceeasi destinatie… „tehnic”, atractiv/hollywoodian iar spiritual – dind ascultare „vocii interioare”, fanteziior din starile influentate de droguri…
    Nu inteleg de ce nu pleaca ei, o mana de titrati inrobiti mental Apusului materialist-ateu, semitic si nu ne lasa in pace?
    Atat ura… de unde sa o fi luat?
    Atata aroganta… din ce adancuri mocirloase ale sufletului au scos?
    Atat nebunie… din ce cotloane ale perversitatii mintale sa fie… scuzati – defecata, ex[h]alata in „colectiv”?
    ––––––––
    Cand moare Regele, urmasului sau i se jura ascultare de catre supusi.
    Acum doar sufleteste vor fi murit si duhul care ii inima vrea ascultare „formala” – in scris, prin semnatura si „de facto” prin glasul supusilor.
    ––––––––––
    Cred ca aici a cazut – totusi – in proria-i capcana: num-as mira c cei „chemati” sa se ridice impotriva si sa-l degradeze ori chiar sa-l scoata de barba afara pe impostor dandu-l anatemei.
    Stiu, se tem de caterisire (cea formala, ca n-o [mai] pot face duhovniceste), de interventia Politiei, de reclamarea la Parchet… insa a venit momentul hotarator pentru propriul suflet: cu Dumnezeu sau impotriva.
    Sint curios cum „suna” o decizie de desfacere a contractului de munca a unui Preot care nu accepta lepadarea de Hristos… CAPUL BISERICII!
    Ce ar putea „judeca” o instanta despre legalitatea deciziei de „dare afara”???

    Apreciază

  25. acelas said, on Decembrie 10, 2016 at 12:12 pm

    exact cum se voia sa facem noi. Dar poate fac cei din Grecia. Adica sa se semneze explicit de catre toti ierarhii ca nu fac parte din masonerie. Mitropolitii si episcopii din Grecia care au fost impotriva Cretei si vor Sinodul din ianuarie. Sa le ceara tuturor asta, cine nu semneaza e suspect. Bineinteles ca pot minti, numai ca ei stiu ca aceasta semnatura (mincinoasa, sa zici ca nu si tu sa fii mason) nu va lasa nicio putinta de iertare la dreapta Judecata.

    .

    oricum, cine are nevoie de asa ceva dupa un „sfant”sinod, la fel ca si acel celebru art. 22, decat numai daca ai venit „la furat” si ai actionat mincinos, apoi ai nevoie sa te acoperi de hartii si actiuni de acest gen agresive. Este fara precedent istoria sinoadelor. Se vadesc pe sine astfel intarit ca avand un sinod talharesc si miselesc.

    .

    Apreciază

  26. best722014 said, on Decembrie 10, 2016 at 1:24 pm

    Nicolae Steinhardt scria:

    „Cine oare, în cărți prost tipărite, n-a văzut imagini colorate în poziții de nesuprapunere față de cele în alb și negru? Ei bine, lumea diavolului e tot una cu aceasta mică deviație dintre fond și culoare, mică dar suficientă pentru a duce din ce în ce mai apăsat și mai iute pe alte tărâmuri. E o deviație care se cere corectată.
    În acest sens lumea stăpânită de diavol este reală, dar numai în acest sens. Caci, altminteri, diavolul nu a creat o a doua lume, tot asupra celei făurite de Dumnezeu lucrează; parazitar; e tot aceeași, dar „vrăjită” și asupra acesteia, imaginare (pentru că exista prin ochii, conceptele, convingerile și patimile
    noastre numai), este el voievod”

    Deci „diavolul nu a creat o a doua lume, tot asupra celei făurite de Dumnezeu lucrează; parazitar”

    În cazul jurămintelor de fidelitate față de oameni sus-puși cum parazitează diavolul? Păi parodiază Evanghelia care spune: „Cel care vă ascultă, pe Mine mă ascultă; şi cel ce vă nesocoteşte, pe Mine mă nesocoteşte,…” (Luca 10:16; Matei 28, 20).

    Diavolul spune și el: „Cine vă ascultă pe voi și vă jură credință pe mine mă ascultă”

    Repet: principiul amânării dezastrului: băncile tipăresc bani neacoperiți în valoare reală, doar că să mențină iluzia prosperității. Oamenii primesc credit nesusținut de dovezi concrete, cât să își permită un confort temporar. Scadența vine însă și nota de plată de la final se cuantifica în ani pierduți, în otrăvuri emoționale deprimante, în revolte ipocrite – întotdeauna pe ceilalți. Vina e de la început a ta a celui ce ai jurat – știai prea bine că Adevărul te va elibera, dar ai preferat înlănțuirea călduță a iluziei.

    Păi bine, bine poate spune cineva dar nu au anunțat că: „ca textele adoptate în Creta să poată fi retușate parțial și dezvoltate de către un viitor Sfânt și Mare Sinod al Bisericii Ortodoxe și perfecționate fără presiunea timpului și cu consensul panortodox.”

    Da, dar Boris Bobrinskoy un exponent de seamă al CMB scrie în cartea sa următoarele idei care sunt de luat în seamă:

    „În cadrul dialogului ecumenic, problema recunoașterii comunităților creștine drept biserici se pune într-o formă concretă.Chiar principiul care stă la baza constituirii CMB implică necesitatea recunoașterii unei anumite eclesialități, membrilor care sunt sunt admiși aici[…] Această problemă este departe da fi una teoretică, deoarece ea privește nu mai puțin recunoaștere ( sau nerecunoașterea) sacramentalități [ Tainelor] acestor biserici și deci, validitatea sacramentelor [validitatea Tainelor] acestor comunități. Problema aceasta va fi cu siguranță pusă la următorul Sinod pan-ortodox. Acest lucru va fi foarte dificil.”
    Pr prof. Boris Bobrinskoy, Taina Bisericii, Editura Patmos, Cluj, 2002, pp. 276-277

    Deci iată că CMB și-a îndeplinit obiectivul! Deci ce să mai retușeze? Ce să mai diortosească? Acum urmează ultima etapă de perfectat: împărtășirea în comun cu celelalte confesiuni!

    Păi asta o spune clar Sfântul Ilarion cel nou în conferința sa ținută în anul 1975!

    Iată profeția Sfântul Ilarion cel Nou [Troisky]:

    Dacă Tainele sunt lucrătoare în afara Bisericii Celei Una a lui Hristos, dacă plinătatea vieţii bisericeşti în har nu este limitată la hotarele Bisericii, atunci există mai multe «biserici» şi «nu semi-biserici», atunci articolul nouă din Crez […şi întru Una, Sfântă, Sobornicească şi Apostolească Biserică…] trebuie lepădat. Nu pot exista nici un fel de «biserici» nedepline. (…) Dacă recunoaşterea eficienţei ierarhiei latine şi a ritualurilor ei religioase nu contrazice adevărul unităţii creştine, atunci trebuie, silit de conştiinţă, să [ mă împărtășesc ] intru de îndată în comuniune cu latinii. (…) Nu, adevărul unităţii bisericeşti nu recunoaşte harul Tainelor administrate înlăuntrul comunităţilor extra-bisericeşti. Este imposibil să împaci unitatea Bisericii cu validitatea Tainelor extra-eclesiale.
    A recunoaşte că heterodocşii au Taina Botezului înseamnă, printr-o solidă extensie teologică, să recunoşti că ei au toate Tainele.[ Aceasta este pur şi simplu o formă deghizată a teoriei ramurilor].
    Archbishop Hilarion (Troitsky), The Unity of the Church and the World Conference of Christian Communities [Unitatea Bisericii şi Conferinţa mondială a comunităţilor creştine] (Montreal: Monastery Press, 1975)

    Pai atunci de ce ar mai fi scris în anii 70 Sfântul Iustin Popovici referitor la pregătire acestui Sinod pan-ortodox următoarele rânduri:
    „Patriarhul Constantinopolului? Acesta prin comportamentul său neo-papistaş, atât în gânduri cât şi în fapte, de ani buni încoace sminteşte conştiinţele ortodoxe, negând Adevărul unic şi prea drept al Credinţei şi Bisericii Ortodoxe recunoscând catolicismul şi alte erezii ca având aceeaşi cinste şi valoare cu Adevărul, cât şi pe pontiful suprem, cu toată mândria lui demonică şi anti-eclezială. Şi pregăteşte de mai înainte cu o uşurătate şi rapiditate sinucigaşă, după modelul Vaticanului, acest aşa-numit «Mare Sinod Panortodox», nu pe o temă de bază evanghelică şi sfânt-tradiţională a mântuirii omului şi a lumii, ci pe o tematică scolastico-protestantă limpede. Îl pregăteşte bineînţeles, ca un turn Babel al lumii contemporane anarhiste şi nihiliste, fără participarea adevăraţilor mărturisitori ortodocşi, purtători ai Credinţei, Teologiei, Tradiţiei şi Eclesiologiei Ortodoxe. În ultima vreme, patriarhul Athenagoras a devenit obârşia anarhismului şi nihilismului în lumea ortodoxă. Aghioriţii îl numesc, pe drept cuvânt, eretic şi apostat, în epistolele lor adresate către el deschis prin intermediul presei”.

    Dar acum când aceste trădări s-au înfăptuit nu mai rămân valabile cuvintele Sfântului Iustin Popovici? Se par că da și ele îi vizează și pe semnatarii din Creta!

    Apreciază

  27. Manuel Transmission said, on Decembrie 10, 2016 at 2:50 pm

    – VULPEA ŞI NEPOTUL VULPII. O declarație politică a senatorului Valer Marian. „Bunica maternă a lui Virgil Ardelean zis Vulpea, a fost soră cu bunica maternă a mamei lui Cioloș, cele două surori având numele Tătar Ileana și Tătar Maria”
    http://www.fluierul.ro/jsp/article/indexDisplayArticle.jsp?artid=916107&title=vulpea-si-nepotul-vulpii-o-declaratie-politica-a-senatorului-valer-marian-bunica-materna-a-lui-virgil-ardelean-zis-vulpea-a-fost-sora-cu-bunica-materna-a-mamei-lui-ciolos-cele-doua-surori-avand-numele-tatar-ileana-si-tatar-maria-

    Apreciază

    • gheorghi said, on Decembrie 10, 2016 at 5:08 pm

      E var de-al I-lea, nu e nepot…
      Poate e „mana” vulpii…

      Apreciază

      • gheorghi said, on Decembrie 10, 2016 at 5:33 pm

        corectare: al doilea = al II-lea
        Scuze!

        Apreciază

  28. Iustin said, on Decembrie 10, 2016 at 3:15 pm

    off Topic

    Apreciază

  29. Iones said, on Decembrie 10, 2016 at 3:25 pm

    Distopia devine realitate: bătrânii atinşi de demenţă, MARCATI CU CODURI DE BARE, in Japonia

    http://ro.sputnik.md/International/20161209/10269619/batrani-dementa-marcare-bare.html

    Apreciază

  30. mimi said, on Decembrie 10, 2016 at 5:35 pm

    Unde îmi recomandați sa particip la Sfanta Liturghie in Bucuresti? Va mulțumesc. Doamne ajuta!

    Apreciază

  31. Leuca Razvan said, on Decembrie 10, 2016 at 6:45 pm

    Fratilor, am si eu o intrebare.
    Ce stiti de cardurile de calatorie RATB ACTIV.?
    Au codul de bare cu 666 in ele?
    Va multumesc.

    Apreciază

  32. nimeni said, on Decembrie 10, 2016 at 8:45 pm

    Nu vi se pare că ce încep acum să facă ierarhii (cei care fac asta) seamănă cu Inchiziția?

    Apreciază

  33. Manuel Transmission said, on Decembrie 11, 2016 at 12:24 am

    – The PIZZAGATE Evidence You Will NEVER See In The Mainstream Media. Everything you ever wanted to know about PizzaGate, but were afraid to ask …to look …to read!
    http://stateofthenation2012.com/?p=59526

    Apreciază

  34. Manuel Transmission said, on Decembrie 11, 2016 at 12:42 am

    Ca tot vorbeam zilele trtecute despre IQ…
    Sa vedem care este realitatea:
    – Circa 42% dintre elevii romani de 15 ani sunt analfabeti functional, nu inteleg ce citesc – studiu centru educational
    http://www.hotnews.ro/stiri-esential-21401074-circa-42-dintre-elevii-romani-15-ani-sunt-analfabeti-functional-nu-inteleg-citesc-studiu-centru-educational.htm

    – SOS: Inteligenţa românilor are probleme!
    https://danieldavidubb.wordpress.com/

    Apreciază

  35. Manuel Transmission said, on Decembrie 11, 2016 at 2:39 am

    – The Entire Internet History of UK Citizens Now Viewable by Government Organizations Such as Police, Military, Taxes, Jobs and Pensions
    http://vigilantcitizen.com/latestnews/entire-internet-history-uk-citizens-soon-viewable-government-police-several-organizations/

    Apreciază

  36. Apa trece, pietrele rămân. said, on Decembrie 11, 2016 at 7:17 am

    Sfântul Andrei cel Nebun pentru Hristos spunea ca ereticii fiecărei erezii vor fi judecaţi. Sfântul Apostol Iuda Tadeu Ruda Domnului spunea sa ne ferim de eretici, a căror pierzare o asemăna cu cea a sodomitenilor.

    Apreciază

  37. Livius said, on Decembrie 12, 2016 at 1:30 pm

    Doamne ajută! Unde se gasesc în Bucuresti preoti care sunt impotriva sinodului din Creta?

    Astept un raspuns urgent pe e-mail, pentru ca vreau sa ma spovedesc si sa ma impărtasesc si nu cunosc personal vreunul. Multumesc.

    Apreciază


Vă rog să comentați decent, în duhul Ortodoxiei! Responsabilitatea juridică pentru conţinutul comentariilor dvs. vă revine în exclusivitate.

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: