Saccsiv – Weblog

Parintele MIHAI VALICA este IMPOTRIVA SINODULUI DIN CRETA. In ultima sa scrisoare catre Ierarhi, DRIBLEAZA FRUMOS. Dar NU DA GOL

Posted in Uncategorized by saccsiv on Noiembrie 29, 2016

   Iata ce putem citi la Pr. dr. Mihai Valică: “Am dori să cunoaștem oficial poziția B.O.R. despre ecumenism, CMB, masonerie, sionism, noua ordine mondială, new-age…” de pe Apologeticum:

Ortodoxia actuală, între ecumenism, serghianism, dez-ortodoxie și gafe panortodoxe și locale

Preafericirea Voastră,
Înaltpreasfințiile Voastre, Preasfințiile Voastre
,

  1. Introducere

Îngrijorați de faptul că B.O.R. „a adoptat oficial ecumenismul decretat în Creta”1, am simțit o adâncă responsabilitate pentru momentele de cumpănă prin care trece Biserica lui Hristos, să Vă transmitem următoarele noastre gânduri și frământări.

Modul în care B.O.R. ia act2 de „prestanța delegației române înseamnă că sinodul este de acord cu maniera în care delegația a reprezentat interesele Sfintei Bisericii Ortodoxe Române la acel sinod”3. Cu toate că, inițial, delegația a plecat la luptă cu elan duhovnicesc și de pe o poziție ferm ortodoxă, în cele din urmă, s-a întors rușinată și înfrântă lamentabil pe terenul propriu al Ortodoxiei de artizanii ecumenismului.

Sinodul cretan, chiar dacă nu a formulat dogme noi, canoane noi sau modificări liturgice noi, „sinodul a prejudiciat dogme vechi […] și a adus atingere unor canoane vechi […], ceea ce echivalează cu inventarea de dogme noi” [și orientări canonice noi, n.n.]. Cu alte cuvinte, „a schimbat viziunea eclesiologică a Bisericii Ortodoxe despre sine și despre relația cu cei din afarasa, în primul rând cu grupările eretice și schismatice creștine. Nu a fost stabilită nici o linie de demarcație între ortodoxie și erezie, dimpotrivă, ștergându-se granițele existente până acum, prin acceptarea denumirii de «biserică» pentru diferite comunități eretice și, mai ales, prin acceptarea ecumenismului ca mod de a gândi misiunea Bisericii Ortodoxe în lume”, așa cum bine remarcă Dl teolog Mihai Silviu CHIRILĂ4

În plus, Comunicatul sinodului B.O.R.5 sugerează posibilitatea că textele ar putea fi „explicitate, nuanțate și dezvoltate” de către un viitor sinod „mare și sfânt”, pentru o mai bună argumentare și aprofundare a ceea ce s-a stabilit în Creta și nicidecum pentru o corectare, îndreptare sau dezicere de învățăturile eretice, în ciuda faptului că delegația română s-a dus cu bună credință și s-a întors cu reaua credință, adică cu erezia ecumenistă votată, în mod paradoxal, cu lipsă de cvorum ecumenic. Se pare că Antihrist și-a făcut bine treaba, a reaprins cu mai multă forță și viclenie epoca serghianistă6 și a fost mai vigilent și virulent decât toate elitele teologice ortodoxe!

  1. Între Biserica lui Iisus Hristos și „Biserica Întâistătătorilor”

Ne adresăm Preafericirii, Înaltpreasfințiilor și Preasfințiilor Voastre, ca fii duhovnicești pe care ne păstoriți, pentru a Vă anunța pe această cale că noi, împreună cu fiii duhovnicești și cu credincioșii pe care îi păstorim, după o atentă analiză a documentelor emise de „sinodul” din Creta, respingem unele hotărâri ale acestui „sinod”, considerându-le de neacceptat, întrucât sunt neconforme cu învățătura Bisericii Ortodoxe, motiv pentru care nu pot fi receptate de poporul dreptcredincios.

De aceea, rugăm membrii Sinodului Sfintei noastre Biserici să facă același lucru, iar pe cei care au semnat hotărârile sinodale, în mod paradoxal, dacă se are în vedere faptul că nu au fost de acord întru totul cu anumite formulări teologice, venind cu argumente solide împotriva acestora, îi rugăm de asemenea să ia aminte la soluția pastorală de a-și retrage semnătura de pe documentele în discuție, la momentul potrivit, pentru a nu fi condamnați ca eretici de „sistemul sinodal” al Ortodoxiei universale.

Foarte mulți teologi, ierarhi și duhovnici de renume, precum și sinoadele celor patru Biserici autocefale neparticipante la sinodul din Creta, consideră că acest sinod nu îndeplinește condițiile unui sinod canonic al Bisericii Ortodoxe, care este Biserica cea una, sfântă, sobornicească și apostolească, ci, cel mult, un sinod al elitelor eclesiale, respectiv al

Întâistătătorilor, care imită comportamentul papilor și sunt avizi de „puterea acestora”.

Unii teologi compară chiar acel sinod cretan cu un „teatru eclesial gratuit”, întrucât multe din deciziile acestuia nu sunt în conformitate cu învățătura Sfinților Părinți de la cele șapte Sinoade Ecumenice, ci după modelul enciclicei papale Dominus Jesus7, în care papa Ioan Paul al II-lea spune răspicat că recunoaște ca biserici și acele comunități creștine, însă deplinătatea adevărului există doar în Biserica Catolică:

„…the Church of Christ, despite the divisions which exist among Christians, continues to exist fully only in the Catholic Church, and on the other hand, that ‘outside of her structure, many elements can be found of sanctification and truth’ that is, in those Churches and ecclesial communities which are not yet in full communion with the Catholic Church. But with respect to these, it needs to be stated that ‘they derive their efficacy from the very fullness of grace and truth entrusted to the Catholic Church…”8.

De altfel, unii teologi ortodocși au anticipat eșecul acestui „sinod”, invocând multe motive, dintre care și pe acela că sinodul în discuție va fi organizat nu dintr-o necesitate pastorală, liturgică, dogmatică sau canonică urgentă, ci mai mult din rațiuni politice și de sincronizare și a Bisericii Ortodoxe la fenomenul de mondializare, plănuit de mult timp, la comanda unor forțe oculte, cu scopul acreditării ecumenismului în mod oficial de către sinoadele ce vor urma. Tocmai din acest motiv, la acest „sinod” nu a fost condamnată nicio erezie, așa cum a fost uzanța patristică de secole, întâlnită la toate sinoadele ecumenice și locale recunoscute de către Biserica Ortodoxă.

Din păcate, aceste suspiciuni au fost confirmate în parte ca fiind adevărate, deoarece, prin hotărârile luate de artizanii des-bisericirii din Creta, au fost produse confuzii dogmatice, stupoare9, diminuarea sobornicității eclesiale autentice10, instalarea unui clericalism abuziv și dictatorial11, relativizarea credinței noastre în slujba unui ecumensim himeric și abateri de la tradiția sinodală a Bisericii Ortodoxe, așa cum bine le semnalează unii teologi, Mitropoliți, Episcopi și Sinodul Sfintei Bisericii de la Chișinău12.

  1. Îndreptățire pastorală de contestare a ereziei cretane și de mărturisire fermă

Sfântul Ioan Gură de Aur spune: „Cuvintele noastre ortodoxe sunt ca armele care îi apără pe ai noștri și îi lovesc pe eretici. Aceste cuvinte nu îi lovesc pentru a-i doborî, ci pentru a-i ridica după ce au căzut. Acesta este scopul luptei noastre: să îi ajutăm și pe vrășmașii noștri să se mântuiască”13.

Avându-se în vedere afirmațiile atâtor teologi și ierarhi de notorietate împotriva acestui „sinod” din Creta, care semnalează multe abateri grave de la învățătura Bisericii Ortodoxe și confuzii, considerăm îndreptățită și firească atitudinea noastră de respingere și de nereceptare a acestui sinod, în contextul în care și noi facem parte din Biserica Mântuitorului lumii Iisus Hristos, dacă nu cumva, între timp, am fost „limitați” sau „reduși” eclesial doar pe postul de ascultători necondiționați și vorbitori în van, precum episcopii participanți la întrunirea din Creta. Credem că orice împotrivire care nu duce la schismă este justificată.

Știm că una dintre datoriile fundamentale ale ierarhilor este tocmai aceea de a păstra dreapta credință și, în consecință, de a lua atitudine ori de câte ori există amenințări, abateri sau tendințe de părăsire a acestei credințe. Porunca Domnului și Mântuitorului lumii Iisus Hristos este foarte drastică în privința rătăcirilor de la Cuvântul Evangheliei, lucru pe care SfințiiApostoli l-au avut în vedere. Să nu se uite, așadar, îndemnul Sfântului Apostol Pavel: „dacă noi sau un înger ar vesti altă Evanghelie […], să fie anatema” (Galateni 1, 8). Prin urmare, se cuvine a se cunoaște că cei care se fac vinovați de o asemenea greșeală sunt anatema de la Dumnezeu, nu de la oameni, și nu se pot mântui dacă nu se îndreaptă.

„Biserica este universală, dar este realizată cu adevărat numai în adunarea euharistică locală, în cadrul căreia un grup de oameni păcătoși – bărbați și femei – devin pe deplin poporul lui Dumnezeu”14. Așadar, doar „sistemul sinodal” alcătuit din mireni, preoți și episcopi poate recepta sau nu, valida sau invalida hotărârile unui sinod, fie el ecumenic sau pan-ortodox, și nu așa, cum pretind unii sinodali ai elitelor întâistătătorilor, că ei ar fi singura voce în Biserică.

Cu cât trece timpul și se așteaptă intenționat ca această controversă și criză să se rezolve de la sine, neluându-se în discuție la nivel sobornicesc problema „sinodului teatral” din Creta, cu atât mai mult se vor înmulți disputele pe această temă, iar ruptura se poate lărgi între cei ce promovează două discursuri paralele sau două planuriunul al lumii acesteia și un altul al lumii ce va să fie. Cu alte cuvinte, unii vor o viață liniștită doar aici, pe pământ, pe când alții vor o veșnicie tihnită în Împărăția lui Dumnezeu. Unii vor să nu–și supere șefii, pe cei ce-i plătesc, pe colegii lor de arhierie sau de ideologie ecumenistă, în schimb, alții vor să nu-L mânie pe Dumnezeu cu relativizarea și cu erezia. Unii înțeleg și își asumă credința în Hristos doar la nivel de cod etic, înțelegându-l numai ca pe un soi de invitație la un nivel crescut de igienă socială, care să aducă ordine, respect, bună vecinătate, în timp ce alții percep aceeași credință ca fiind întoarcerea acasă, la Dumnezeu, pe singura cale de mântuire care este Biserica Ortodoxă. Unii ne poruncesc ca nu cumva să supărăm cu trăirea vieții duhovnicești pe cineva, iar alții înțeleg că mărturisirea este obligația fundamentală a creștinului, că Hristos nu e egal cu nimeni și nu toate căile sunt la fel de bune, chiar dacă suntem în pace. De altfel, unii pretind că vor pace, dar, dorind-o cu orice preț, o pierd, renunțând chiar la Domnul Păcii, în timp ce alții o capătă pentru totdeauna, lăsându-se marginalizați sau uciși pentru același Domn.

Începuturile viețuirii creștine s-au făcut prin martiraj, mărturisire în condiții ostile, renunțare la lumea aceasta pentru cealaltă, la regele aparent atotputernic de pe pământ pentru Împăratul Cel din veac. Martirii primelor secole nu au considerat că zeii sunt și ei buni, chiar dacă li se promitea că totul se va termina cu bine pentru ei, deși unii puternici ai vremurilor seconduceau exact după lozinca epocii actuale: „politically correct”, concretizată într-o propunere cunoscută și nouă: jertfiți și voi zeilor de ochii lumii, și treaba voastră este faptul cum vă rugați în taină, la voi acasă sau în chilia voastră. Unii ne sfătuiesc așa: puteți fi creștini și preoți, dar să nu ziceți că ceva imoral ar fi păcat sau ceva în neregulă, în rest, credeți ce vreți voi, acolo, în chilia voastră sau la voi în camere, altfel spus, în catacombele veacului acestuia. Cu alte cuvinte,puteți să credeți ce vreți voi, dar să nu mărturisiți. Sau, dacă mărturisești, să nu o faci în văzul lumii, că nu este democratic.Adică, să nu afirmi hotărât, ci doar să–ți dai cu părerea. Să fii civilizat, manierat, smerit, cu absolută ascultare de mai marii voștri, să-i lași Stanei loc de bună-ziua, n-ai decât să faci ce vrei cu viața ta, inclusiv să te sinucizi, dar nu să mori pentru Hristosul tău. Asta nu-i „politically correct”! Alții ne îndeamnă la un creștinism cuminte, care să nu mai facă noi adepți, ci să fie „soft”, fără hotărâri de viață și de moarte, relaxant, un fel de terapie antistres și de acceptare a dumnezeilor acestui veac,căci doar oameni suntem15.

Noi însă am învățat altfel de la Sfinții Părinți și de la duhovnicii noștri, și anume: că orice negociere în dreptul învățăturii Bisericii înseamnă lepădarea de Mântuitorul lumii Iisus Hristos. În acest context, cu tot respectul și smerenia noastră, Vă rugăm să fiți curajoși și fermi în a combate toate ambiguitățile așa-numitului sinod din Creta, cunoscut fiind faptul că tăcerea, în cazul de față, nu este de aur, mai ales că lipsa de bărbăție și curaj duce la pierderea mântuirii:

„iar partea celor fricoși și necredincioși și spurcați și ucigași și desfrânați și fermecători și închinători de idoli și a tuturor celor mincinoși este în iezerul care arde, cu foc și cu pucioasă, care este moartea a doua (Apocalipsa 21, 8)”. Prin urmare, ne vedem obligați să Vă spunem deschis că nu ne temem de nimeni și de nimic în afară de Dumnezeu, precum și că vom mărturisi cu orice preț credința noastră.

  1. Propuneri și perspective

Dacă și Yannaras, un filosof creștin mult iubit de ecumeniști, trage un semnal de alarmă și vorbește de deformarea Bisericii în mod dramatic în ultima vreme, înseamnă că Ortodoxia este în mare pericol:

„[…] Biserica s-a transformat în instituție excesivă, care nu mai respectă libertatea, ci impune dictatorial, în care Sinodul nu mai este vocea poporului dreptcredincios, în care totul se  impune, în mod papist, de sus în jos, adică se transformă relația vie și comunitară cu Dumnezeu într-un act individualist”, iar Biserica „într-o instituție de tip papal, în care sistemul sinodal nu mai funcționează […]”, ajungând, în cele din urmă, să fie „transformată într-o instituție birocratică, în care Duhul este înăbușit […] și se vede, astfel, pericolul transformării Bisericii Ortodoxe într-o nouă Sinagogă”16.

Pentru a fi evitată o astfel de perspectivă tristă, propunem ca Sinodul Sfintei Biserici Ortodoxe din România să reia discuția subiectelor controversate privind „sinodul” cretan și să se revină, fără echivoc, la formularea, cât privește relația Bisericii cu restul lumii, nu numai cu lumea creștină, pe care delegația română și-a propus-o la plecarea din țară, și anume: „confesiuni și comunități eterodoxe”, avându-se în vedere atât cele căzute în erezie, cât și religiile necreștine, față de care avem datoria să–i respectăm și să ne rugăm pentru ei, ca Domnul „să-i învețe cuvântul adevărului; să le descopere lor Evanghelia dreptății; să–i unească pe dânșii cu Sfânta Sa sobornicească și apostolească Biserică…”; să le facem bine, așa cum Iisus Hristos a vindecat, aajutat și a făcut bine și celor de o altă credință. Dumnezeu îi numește și pe păgâni feciorii Lui: „Oare nu sunteți voi, feciori ai lui Israel, pentru Mine, ca și Cușiții?”, zice Domnul. „Oare n-am scos Eu pe Israeliți din pământul Egiptului, pe Filisteni din Caftor și pe sirieni din Chir?” (Amos 9, 7).

Suntem alături de ierarhii români mărturisitori și înțelegem poziția unor clerici sau monahi de a întrerupe pomenirea ierarhilor semnatari la sinodul cretan, chiar dacă din motive pastorale binecunoscute nu este benefic pentru Biserică, întrucât ar putea fi eliminați din parohii sau din mănăstiri tocmai de eretici, lipsindu-i de lupta din interior, dar este benefic, în schimb, pentru a trezi conștiința ierarhilor semnatari. Canonul 15 al Sinodului I-II de la Constantinopol (861, Sf. Fotie) dă dreptul clericilor de a întrerupere pomenirea episcopului eretic, dar nu ca o obligație canonică, ci ca una de conștiință creștină. În acest context, semnatarii acestei scrisori nu sunt în unanimitate de acord cu aceste atitudini pastorale, întrucât nepomenirea ierarhului arputea deveni precedent pentru schismă, răspunzându-se, astfel, cu o schismă la o erezie; însă, respectă conștiința preoțească jertfelnică și curajul mărturisitor al acelora de a fi categorici și fermi. Ideal ar fi să așteptăm să se pronunțe un sinod canonic asupra acestor probleme și, după aceea, vom vedea care va fi calea de urmat, dar până atunci să rămânem în comuniuneeuharistică și de iubire reciprocă.

Așadar, ne îngrijorează controversele ivite în urma întrunirii din Creta, ceea ce înseamnă că încă suntem vii duhovnicește, dar, în același timp, ar trebui să ne problematizeze și învățământul dezastruos din Facultățile de Teologie Ortodoxă, unde se predă, din nefericire, un fel de teologie care seamănă cu o reeducare sistematică de dez-ortodoxie și este cultivată mai mult doctrina speculațiilor teologice scolastice, în loc să se meargă la mesajul Revelației Dumnezeiești și să fie fundamentate, pe baza Sfinților Părinți, dogmele și exegeza ortodoxă. Sunt și excepții, unde profesorii universitari predau teologie ortodoxă. Însă, în general, metoda academică actuală de „cercetare științifică modernă”, adică ecumenistă, exclude „polemicile doctrinale confesionale” și înlocuiește exegeza patristică duhovnicească cu metoda exegetică protestantă de tip istorico-critică, pe motiv că Părinții Bisericii nu au înțeles sau nu au putut descifra exact Revelația. Iar „Morala ortodoxă”, denumită inițial în Ortodoxie Sfânta Nevoință17 și predată în Facultățile noastre de Teologie, s-a transformat în Etică și Moralism. Ne întrebăm, pe bună dreptate, unde duce această abordare catastrofală și luciferică? Răspunsul este lesne de înțeles: duce inevitabil la agnosticism și ateism, exact la drumul spre iad!

Pe lângă gafa sinodală din Creta, ne îngrijorează, de asemenea, faptul că în ultima perioadă se constată o deteriorare fără precedent a imaginii Bisericii Ortodoxe Române cauzată de corupția, nedreptățile și abuzurile unor clerici. O altă gafă sinodală fără precedent în istoria întregii Biserici Ortodoxe este hotărârea sinodală nr. 3745 din 26 mai 2014, contrară canoanelor și tradiției Bisericii Ortodoxe, întrucât impune oprirea co-slujirii preoților tată-fiu la Sf. Altar, pe motiv de conflict de interese (sic). Pe lângă faptul că se încalcă Tradiția Bisericii, canoanele, Legile în vigoare și Constituția României,hotărârea sinodală este absurdă, produce o discriminare18 de neacceptat, asemenea aceleia pe care o trăiau fiii preoților doar în perioadă bolșevică, aduce o jignire familiei preotului, acuzată a priori de incorectitudine. Punerea în aplicare cu orice preț a acestei hotărâri sinodale neavenite19, doar de dragul de a controla totul prin teroare pastorală, arată disprețul și față de legea civilă, abuz de putere, lipsă de tact pastoral și produce adevărate drame în familiile unor preoți și mari tulburări în Biserică.

Biserica prin Statutul BOR s-a obligat să respecte Constituția și Legile Țării. Prin această acțiune abuzivă împotriva familiei preotului și de sfidare a legilor, s-a dorit „eliminarea nepotismului” (sic) prin „introducerea despotismului”, ceea ce ne face să constatăm o „anti-biserică chiar în inima Bisericii”!

Ne îngrijorează scăderea credibilității Bisericii de la 85% la sub 40% doar în câțiva ani.

Credibilitatea Bisericii este strâns legată de frecventarea Bisericii. Scade credibilitatea, scade și frecventarea Bisericii, așa cum constatăm în ultima vreme, cu grave consecințe pastorale, duhovnicești, naționale, economice, sociale etc. Se mărește vizibil ruptura între ierarhie, preoție și popor, iar unii se prefac că nu o vad. Cine sunt cei care se fac vinovați de această situație dramatică și cine trebuie să răspundă de acest eșec pastoral și de imagine? Sau ce întreprindeți la nivel sinodal pentru a stopa, măcar, această catastrofă? Occidentul când a terminat frumoasele catedrale s-a ales cu protestantismul, iar catedralele, multe dintre ele, au devenit muzee și localuri de distracție publică! Iată câteva dileme, pericole și întrebări deloc retorice.

În final, am dori să cunoaștem oficial poziția B.O.R. despre ecumenism, Consiliul Mondial al Bisericilor, masonerie, sionism, noua ordine mondială, new-age, naționalism și ce hotărâri sinodale se cuvine a fi luate, astfel încât să fie întâmpinate aceste provocări și să fie preveniți credincioșii Bisericii noastre, pentru a fi evitată intrarea în astfel de organisme, întrucât există semnale clare care atestă că tot mai mulți preoți și credincioși aderă la aceste mișcări oculte.

Ar fi o sumbră perspectivă din partea Sinodului Sfintei noastre Biserici Ortodoxe să nu dea curs sau răspuns acestui demers duhovnicesc al nostru, făcut cu toată dragostea pentru adevăr și credința cea dreaptă, sau, și mai grav, dacă ne va considera răzvrătiți sau fără smerenie și ascultare pentru reacția noastră firească și de autoapărare duhovnicească și pastorală.

Noi îi respectăm, îi iubim și îi ascultăm pe ierarhii români care vor să ne călăuzească spre mântuire și pe cei care dau dovadă că sunt adevărați Părinți și Păstori.

Unii ecumeniști fervenți au făcut deja listele cu viitorii caterisiți. Sfatul nostru este să păstrați caterisirile pentru eretici și nu pentru preoții mărturisitori, jertfelnici și curajoși, care drept învață Cuvântul Adevărului veșnic!

Așa să ne ajute Dumnezeu!

Pr. Mihai VALICĂ, în numele unor preoți și credincioși ortodocși

1Vezi pe larg: http://mihaisilviuchirila.blogspot.ro/2016/11/sfantul-sinod-al-bor-ia-act-de.html (25.11.2016).

2Vezi:http://basilica.ro/concluziile-sfantului-sinod-cu-privire-la-desfasurarea-si-hotararile-sfantului-si-marelui-sinod-al-bisericii-ortodoxe-din-creta-16-26-iunie-2016/ (26.11.2016).

3http://mihaisilviuchirila.blogspot.ro/2016/11/sfantul-sinod-al-bor-ia-act-de.html (25.11.2016).

4Ibidem.

5http://basilica.ro/concluziile-sfantului-sinod-cu-privire-la-desfasurarea-si-hotararile-sfantului-si-marelui-sinod-al-bisericii-ortodoxe-din-creta-16-26-iunie-2016/ (26.11.2016).

6http://www.catacombeleortodoxiei.ro/index.php/almanah/131-arhiva-revistei/cuprinsd/1079-almanah-2007-03(27.11.2016).

7 Vezi: https://en.wikipedia.org/wiki/Dominus_Iesus(26.11.2016);http://www.vatican.va/roman_curia/congregations/cfaith/documents/rc_con_cfaith_doc_20000806_dominus- iesus_lt.html (26.11.2016).

8http://www.cwrc-rz.org/analysisofdi.html (26.11.2016).

9La acest sinod, pe de o parte, au participat, în calitate de observatori, eretici și schismatici, în ciuda faptului că mulți dintre episcopii ortodocși (canonici) nu au putut să fie prezenți la respectivul sinod. Pe de altă parte, episcopii ortodocși au avut dreptul să vorbească, obligația să semneze, dar nu și „dreptul” să voteze! Cu alte cuvinte, ei au vorbit în zadar, ca Moise în pustie, așa cum a vorbit delegația română, bine și fundamentat teologic, dar fără rezultat. Este vizibil pentru oricine că episcopii participanți au fost „folosiți” pe post de „ornamente eclesiale”. Cunoaștem distincția canonică între noțiunea de „sinod” și cea de „sistem sinodal”.

10Vezi: art. 22 din Documentul Relațiile Bisericii Ortodoxe cu restul lumii creștine, prin care se legitimează în Biserică un nou organism administrativ, alcătuit exclusiv din anumiți Patriarhi cu drepturi depline în materie de dogme și canoane, mutilându-se, astfel, modelul de sobornicitate al Sinoadelor Bisericii, fiind introduse prerogative papale în dreptul respectivilor Patriarhi, cu rezultatul că fiecare episcop este lipsit, în mod abuziv, de dreptul la vot. Opinia personală a unui Patriarh (Întâistătător) nu se poate impune și nici obliga un Sinod local sau vreun ierarh spre aprobare și însușire, contrar conștiinței personale și, mai ales, conștiinței Bisericii, pentru simplul motiv că un astfel de Patriarh s-ar transforma într-un „nou” Papă, care ar decide și și-ar impune suveranitatea de pe poziții de forță. De vreme ce plinătatea Bisericii este poporul, format din clerici și credincioși, atunci nici Sinodul fără credincioși, după cum nici credincioșii fără Sinodul Ierarhilor, nu se pot considera – nici unii, nici alții – că reprezintă de unii singuri, în exclusivitate, Trupul și Biserica lui Hristos, fără să fie trăită, la măsura vieții duhovnicești, învățătura Bisericii (Din declarația „Laicatului ortodox”). Fără această raportare, pleroma Bisericii este ignorată cu desăvârșire.

11Prin același art. 22, Întâistătătorii (șefii) înlătură orice dispută teologică în contradictoriu cu derapajele făcute în Creta de la învățătura Bisericii. Acest articol arată mai degrabă că participanții la sinod erau conștienți de abaterile lor, iar măsura luată prin respectivul articol este una de natură dictatorială, care contravine Sfintei Scripturi și Sfintei Tradiții ale Bisericii, adică tocmai celor două organe ale Revelației Dumnezeiești.

12Vezi: https://www.youtube.com/watch?v=u8hTWnXY1AY&sns=fb – interviu cu Pr. Prof. Dr. Theodor Zisis (25.11.2016); https://graiulortodox.wordpress.com/2016/10/05/hotararile-sinodului-plenar-al-bisericii-greciei-pen- tru-sfantul-si-marele-sinod-si-rezultatul-final-al-acestora/(25.11.2016); https://bucovinaprofunda.wordpress.com- /2016/11/01/mihai-silviu-chirila-scrisoare-adresata-membrilor-sfantului-sinod-al-bisericii-ortodoxe-romane-cu-pri-vire-la-sinodul-din-creta-28-octombrie-2016/(25.11.2016).

13SFÂNTUL IOAN GURĂ DE AUR, Omilii la Facere, Omilia III, IV, trad. de Pr. D. Fecioru, în col. PSB, vol. 21, București, 1979, pp. 51-52; vezi și: IDEM, Lumea Sfintelor Scripturi. Antologie tematică din opera Sfântului Ioan Gură de Aur, vol. I, (A-I), Ed. Anestis, s.l., 2008, pp. 704-718.

14 John MEYENDORFF, Teologia Bizantină. Tendințe istorice și teme doctrinare, trad. rom. de Pr. Alexandru Stan, ed. a II-a, Ed. Nemira, București, 2011, p. 19.

15 Vezi: http://ziarullumina.ro/noua-problema-veche-de-2-000-de-ani-82645.html (26.11.2016).

16 Vezi: Christos YANNARAS, Contra religiei, trad. rom. de Tudor Dinu, Ed. Anastasia, București, 2012.

17† Ierόtheos VLACHOS, Dogmatica empirică a Bisericii Ortodoxe Sobornicești după învățăturile prin viu grai ale Părintelui Ioannis Romanidis, vol. I, trad. rom. de Tatiana Petrache, Ed. Doxologia, Iași, 2014, pp.156-162.

18Vezi: Discriminarea OG 137/2000; art. 6 Cod civil, art. 15 Constituție, coroborat cu art. 45 și următoarele din

Statutul B.O.R., în care nu se specifică nimic de o asemenea interdicție.

19Vezi: http://www.rostonline.ro/tag/pr-mihai-valica/ (22.10.2016).

   Comentariu saccsiv:

Imi place scrisoarea. Consider ca era chiar excelenta daca aparea inainte, in timpul sau imediat dupa Sinodul din Creta. Atat cat ar fi putut apare din ea, tinand cont de cate se stiau la vremea aceea.

Cel mai multi imi place paragraful:

“În final, am dori să cunoaștem oficial poziția B.O.R. despre ecumenism, Consiliul Mondial al Bisericilor, masonerie, sionism, noua ordine mondială, new-age, naționalism și ce hotărâri sinodale se cuvine a fi luate, astfel încât să fie întâmpinate aceste provocări și să fie preveniți credincioșii Bisericii noastre, pentru a fi evitată intrarea în astfel de organisme, întrucât există semnale clare care atestă că tot mai mulți preoți și credincioși aderă la aceste mișcări oculte.”

Referitor insa la:

“Suntem alături de ierarhii români mărturisitori și înțelegem poziția unor clerici sau monahi de a întrerupe pomenirea ierarhilor semnatari la sinodul cretan, chiar dacă din motive pastorale binecunoscute nu este benefic pentru Biserică, întrucât ar putea fi eliminați din parohii sau din mănăstiri tocmai de eretici, lipsindu-i de lupta din interior, dar este benefic, în schimb, pentru a trezi conștiința ierarhilor semnatari. Canonul 15 al Sinodului I-II de la Constantinopol (861, Sf. Fotie) dă dreptul clericilor de a întrerupere pomenirea episcopului eretic, dar nu ca o obligație canonică, ci ca una de conștiință creștină. În acest context, semnatarii acestei scrisori nu sunt în unanimitate de acord cu aceste atitudini pastorale, întrucât nepomenirea ierarhului arputea deveni precedent pentru schismă, răspunzându-se, astfel, cu o schismă la o erezie; însă, respectă conștiința preoțească jertfelnică și curajul mărturisitor al acelora de a fi categorici și fermi. Ideal ar fi să așteptăm să se pronunțe un sinod canonic asupra acestor probleme și, după aceea, vom vedea care va fi calea de urmat, dar până atunci să rămânem în comuniuneeuharistică și de iubire reciprocă.”

Ma bucur ca intelege “poziția unor clerici sau monahi de a întrerupe pomenirea ierarhilor semnatari la sinodul cretan”, dar nu inteleg de ce zice ca respectivii nu mai pot lupta din interior daca sunt eliminati din parohii sau manastiri. Caci e evident ca acei preoti, pana sa intrerupa pomenirea acelor Ierarhi, au vorbit mult enoriasilor lor impotriva ecumenismului. Adica n-au venit brusc in fata enoriasilor cu vestea “nu-l mai pomenesc pe Ierarh”, fara sa le fi explicat multa vreme ce si cum cu erezia. Deci in interiorul cladirii bisericii au luptat. Iar in continuare lupta lor tot in interiorul Bisericii are loc, caci n-au plecat nicaieri din Biserica, chiar daca in cladire li se interzice sa mai intre.

Apoi, nu-mi place ca se agita pericolul schismei. Nu exista acest pericol in randul celor ce au studiat temeinic tema Ortodoxie – erezie – schisma. Decat in mod cu totul exceptional ar putea sa mai plece cate unul pe coclauri. In rest, n-au cum,. Si e cel putin la fel de nedrept de a-i suspecta ca ar putea cadea in schisma, precum e de nedrept ceea ce a hotarat Patriarhia referitor la preotii tata si fiu.

Ideal nu e sa asteptam Sinodul minune, ci toti preotii sa intrerupa pomenirea. Adica o hotarata atitudine in masa, precum cea a pleromei ce nu a acceptat tradarea Ierarhilor de la Ferrara.

Parerea mea e ca parintele Mihai Valica a driblat frumos in aceasta scrisoare, dar n-a dat gol:

Luptatorii anti ecumenisti si … fotbalul

Si nu sunt de acord nici cu paragraful:

“Cu toate că, inițial, delegația a plecat la luptă cu elan duhovnicesc și de pe o poziție ferm ortodoxă, în cele din urmă, s-a întors rușinată și înfrântă lamentabil pe terenul propriu al Ortodoxiei de artizanii ecumenismului.”

Nu cred ca au avut nici un soi de astfel de elan. Ei de mici sunt pregatiti pentru cu totul altceva:

LISTA MEMBRII SFANTUL SINOD (BOR) scoliti in occident, cu functii in organismele ecumeniste din occident sau participanti la intrunirile ecumeniste

CINE si IN CE SCOP i-a pregatiti inca de mici pe actualii IERARHI sa devina Ierarhi? Aproape toti au trecut foarte scurta vreme prin MONAHISM, strict cat sa figureze ca sunt monahi, caci altfel nu puteau fi Ierarhi, dar au foarte multe studii unde trebuie …

 

45 Răspunsuri

Subscribe to comments with RSS.

  1. maxim said, on Noiembrie 29, 2016 at 1:40 am

    Nota 10+ pentru comentariile administratorului saccsiv!

    Apreciat de 2 persoane

    • el said, on Noiembrie 29, 2016 at 4:20 pm

      maxim

      CORECT!
      parintele Valica daca inca pomeneste ERETICI( episcopi) … la NIMIC NU ii foloseste discursul acesta iscusit cata vreme NU IESE din comuninea cu EREZIA si ERETICII incapatanati !

      si sluga din Evanghelia care STIIN ca face ceva rau a gresit Stapanului sau VA FI BATUTA MULT, iar sluga care a gresit din nestiinta va fi pedepsita …dar mai Putin!

      asa ca cu cat mai iscusit discursul/ stiinta , de NU vor fi consecventi Adevarului si in fapte….. VAI lor !

      Apreciat de 1 persoană

  2. Daniela said, on Noiembrie 29, 2016 at 2:20 am

    🙂 Am auzit si eu asta, ca BOR a mers la Sinod cu elan duhovnicesc si ca a avut o pozitie f buna,mai zicea Rafael Noica ca Patriarhul Daniel nu este un ecumenist, ci coloana vertebrala a acestui Sinod. E chiar penibil, ce elan duhovnicesc frate? Ce pozitie a avut BOR? Minciuni, abureli, astia nu au niciodata elan duhovniceasc, cu atat mai putin la Sinod. Iar Daniel poate e coloana vertebrala a ecumenismului, nici intr-un caz sa fie impotriva. Eu nu am auzit din gura Patriarhului asta sa condamne ecumenismul, sa vorbeasca impotriva papistasilor, sa vorbeasca impotriva CMB, impotriva masoneriei, luxului, impotriva homosexualitatii.El face multe lucruri pentru imaginea lui de Papa al Romaniei, strange semnaturi impotriva homosexualilor pentru a prosti lumea ca e impotriva, dar de ce nu condamna pe fata acest pacat? De ce nu fac emisiuni,sa se discute deschis la Trinitas, de gravitatea acestui pacat, de cum a sfarsit Sodoma si Gomora? De ce evita sa prezinte oamenilor obiectiv pacatele si urmarile lor. Prin semnaturi nu trezesti constiinta….

    Apreciat de 2 persoane

  3. Matiu Cosmin said, on Noiembrie 29, 2016 at 8:29 am

    Asta cu lupta din interior este ca si cum Sf Constantin Brancoveanu s-ar fi lepadat de Hristos pe motiv ca sa nu ramana tara fara conducator.

    Apreciat de 3 persoane

  4. trovant said, on Noiembrie 29, 2016 at 9:20 am

    Poate ca parintele ar fi fost indreptatit sa astepte o revenire sincera daca episodul Creta ar fi fost un accident in Patriarhia Romana (cred ca trebuie evitat termenul de BOR). Acest episod este doar ultimul dintr-un lung sir de greseli si practici condamnate de canoane care s-au generalizat: simonia, arghirofilia, rugaciunile si slujirea cu ereticii, apartenenta la organizatii blestemate (masoneria), serghianismul, ecumenismul, etc. Caderea din Creta nu este doar “o gafa sinodala”, este generalizarea metastazei, parte dintr-un proces care dupa cum se pare va continua.
    Vindecarea sau extirparea tumorii nu cred ca mai este posibila la acest stadiu. Ingradirea si chiar ruperea de organismul bolnav pare a fi solutia omeneasca. Desigur acolo unde omul nu are solutii Dumnezeu are, s-ar putea sa fie radicale. Cata rabdare va mai avea Dumnezeu? se tot aduna si nu este nici urma de pocainta si intoarcere. Doamne ajuta !

    Apreciat de 1 persoană

    • calin said, on Noiembrie 29, 2016 at 11:37 am

      Si eu cred ca asa ar fi cel mai corect, fiindca Biserica Ortodoxa Romana (sau mai exact Biserica Ortodoxa din Romania (in sensul ‘de pe teritoriul’) ca si Biserica Ortodoxa Rusa (sau Biserica Ortodoxa din Rusia) n-au nimic de a face cu Patriarhia Romana si Patriarhia Moscovei. Structura din Romania a fost ridicata la acest rang de catre masonii lui Metaxakis ca premiu pentru schimbarea calendarului patristic prin adoptarea celui papisto-ecumenist iar cea de a doua (Patriarhia Moscovei) este creatura a lui Stalin ca urmare a ereziei serghianiste si a prigoanei sangeroase contra Bisericii de Catacombe.

      Apreciat de 1 persoană

      • Matiu Cosmin said, on Noiembrie 29, 2016 at 11:00 pm

        Faci ce faci si tot la calendar ajungi ca si prietenul tau H, i-a spune de ce biserica apartii si care este episcopul tau?

        Apreciază

  5. Andrei Creacico said, on Noiembrie 29, 2016 at 9:28 am

    Din nefericire marii promotori ai „luptei din interior” au dat faliment total după sinodul din Creta. Cine a luat atitudine reală? Nişte părinţi de la mici schituri şi parohii care nu se expuneau în publicul larg împotriva ecumenismului, dar atunci când au luat atitudine, au luat-o aşa cum se cuvine. Cei care au făcut valuri şi gălăgie până acum, continuă să o facă şi mai departe, tot cu jumătăţi de măsură!
    Aceasta e doar încă o dovadă că , căldicimea nu este o soluţie, iar mentalitatea „luptei din interior” nu aduce roade bune.

    Apreciază

  6. […] Dacă și Yannaras, un filosof creștin mult iubit de ecumeniști, trage un semnal de alarmă și vorbește de deformarea Bisericii în mod dramatic în ultima vreme, înseamnă că Ortodoxia este în mare pericol: „[…] Biserica s-a transformat în instituție excesivă, care nu mai respectă libertatea, ci impune dictatorial, în care Sinodul nu mai este vocea poporului dreptcredincios, în care totul se  impune, în mod papist, de sus în jos, adică se transformă relația vie și comunitară cu Dumnezeu într-un act individualist”, iar Biserica „într-o instituție de tip papal, în care sistemul sinodal nu mai funcționează […]”, ajungând, în cele din urmă, să fie „transformată într-o instituție birocratică, în care Duhul este înăbușit […] și se vede, astfel, pericolul transformării Bisericii Ortodoxe într-o nouă Sinagogă”16. Pentru a fi evitată o astfel de perspectivă tristă, propunem ca Sinodul Sfintei Biserici Ortodoxe din România să reia discuția subiectelor controversate privind „sinodul” cretan și să se revină, fără echivoc, la formularea, cât privește relația Bisericii cu restul lumii, nu numai cu lumea creștină, pe care delegația română și-a propus-o la plecarea din țară, și anume: „confesiuni și comunități eterodoxe”, avându-se în vedere atât cele căzute în erezie, cât și religiile necreștine, față de care avem datoria să–i respectăm și să ne rugăm pentru ei, ca Domnul „să-i învețe cuvântul adevărului; să le descopere lor Evanghelia dreptății; să–i unească pe dânșii cu Sfânta Sa sobornicească și apostolească Biserică…”; să le facem bine, așa cum Iisus Hristos a vindecat, aajutat și a făcut bine și celor de o altă credință. Dumnezeu îi numește și pe păgâni feciorii Lui: „Oare nu sunteți voi, feciori ai lui Israel, pentru Mine, ca și Cușiții?”, zice Domnul. „Oare n-am scos Eu pe Israeliți din pământul Egiptului, pe Filisteni din Caftor și pe sirieni din Chir?” (Amos 9, 7). Suntem alături de ierarhii români mărturisitori și înțelegem poziția unor clerici sau monahi de a întrerupe pomenirea ierarhilor semnatari la sinodul cretan, chiar dacă din motive pastorale binecunoscute nu este benefic pentru Biserică, întrucât ar putea fi eliminați din parohii sau din mănăstiri tocmai de eretici, lipsindu-i de lupta din interior, dar este benefic, în schimb, pentru a trezi conștiința ierarhilor semnatari. Canonul 15 al Sinodului I-II de la Constantinopol (861, Sf. Fotie) dă dreptul clericilor de a întrerupere pomenirea episcopului eretic, dar nu ca o obligație canonică, ci ca una de conștiință creștină. În acest context, semnatarii acestei scrisori nu sunt în unanimitate de acord cu aceste atitudini pastorale, întrucât nepomenirea ierarhului arputea deveni precedent pentru schismă, răspunzându-se, astfel, cu o schismă la o erezie; însă, respectă conștiința preoțească jertfelnică și curajul mărturisitor al acelora de a fi categorici și fermi. Ideal ar fi să așteptăm să se pronunțe un sinod canonic asupra acestor probleme și, după aceea, vom vedea care va fi calea de urmat, dar până atunci să rămânem în comuniuneeuharistică și de iubire reciprocă. Așadar, ne îngrijorează controversele ivite în urma întrunirii din Creta, ceea ce înseamnă că încă suntem vii duhovnicește, dar, în același timp, ar trebui să ne problematizeze și învățământul dezastruos din Facultățile de Teologie Ortodoxă, unde se predă, din nefericire, un fel de teologie care seamănă cu o reeducare sistematică de dez-ortodoxie și este cultivată mai mult doctrina speculațiilor teologice scolastice, în loc să se meargă la mesajul Revelației Dumnezeiești și să fie fundamentate, pe baza Sfinților Părinți, dogmele și exegeza ortodoxă. Sunt și excepții, unde profesorii universitari predau teologie ortodoxă. Însă, în general, metoda academică actuală de „cercetare științifică modernă”, adică ecumenistă, exclude „polemicile doctrinale confesionale” și înlocuiește exegeza patristică duhovnicească cu metoda exegetică protestantă de tip istorico-critică, pe motiv că Părinții Bisericii nu au înțeles sau nu au putut descifra exact Revelația. Iar „Morala ortodoxă”, denumită inițial în Ortodoxie Sfânta Nevoință17 și predată în Facultățile noastre de Teologie, s-a transformat în Etică și Moralism. Ne întrebăm, pe bună dreptate, unde duce această abordare catastrofală și luciferică? Răspunsul este lesne de înțeles: duce inevitabil la agnosticism și ateism, exact la drumul spre iad! Pe lângă gafa sinodală din Creta, ne îngrijorează, de asemenea, faptul că în ultima perioadă se constată o deteriorare fără precedent a imaginii Bisericii Ortodoxe Române cauzată de corupția, nedreptățile și abuzurile unor clerici. O altă gafă sinodală fără precedent în istoria întregii Biserici Ortodoxe este hotărârea sinodală nr. 3745 din 26 mai 2014, contrară canoanelor și tradiției Bisericii Ortodoxe, întrucât impune oprirea co-slujirii preoților tată-fiu la Sf. Altar, pe motiv de conflict de interese (sic). Pe lângă faptul că se încalcă Tradiția Bisericii, canoanele, Legile în vigoare și Constituția României,hotărârea sinodală este absurdă, produce o discriminare18 de neacceptat, asemenea aceleia pe care o trăiau fiii preoților doar în perioadă bolșevică, aduce o jignire familiei preotului, acuzată a priori de incorectitudine. Punerea în aplicare cu orice preț a acestei hotărâri sinodale neavenite19, doar de dragul de a controla totul prin teroare pastorală, arată disprețul și față de legea civilă, abuz de putere, lipsă de tact pastoral și produce adevărate drame în familiile unor preoți și mari tulburări în Biserică. Biserica prin Statutul BOR s-a obligat să respecte Constituția și Legile Țării. Prin această acțiune abuzivă împotriva familiei preotului și de sfidare a legilor, s-a dorit „eliminarea nepotismului” (sic) prin „introducerea despotismului”, ceea ce ne face să constatăm o „anti-biserică chiar în inima Bisericii”! Ne îngrijorează scăderea credibilității Bisericii de la 85% la sub 40% doar în câțiva ani. Credibilitatea Bisericii este strâns legată de frecventarea Bisericii. Scade credibilitatea, scade și frecventarea Bisericii, așa cum constatăm în ultima vreme, cu grave consecințe pastorale, duhovnicești, naționale, economice, sociale etc. Se mărește vizibil ruptura între ierarhie, preoție și popor, iar unii se prefac că nu o vad. Cine sunt cei care se fac vinovați de această situație dramatică și cine trebuie să răspundă de acest eșec pastoral și de imagine? Sau ce întreprindeți la nivel sinodal pentru a stopa, măcar, această catastrofă? Occidentul când a terminat frumoasele catedrale s-a ales cu protestantismul, iar catedralele, multe dintre ele, au devenit muzee și localuri de distracție publică! Iată câteva dileme, pericole și întrebări deloc retorice. În final, am dori să cunoaștem oficial poziția B.O.R. despre ecumenism, Consiliul Mondial al Bisericilor, masonerie, sionism, noua ordine mondială, new-age, naționalism și ce hotărâri sinodale se cuvine a fi luate, astfel încât să fie întâmpinate aceste provocări și să fie preveniți credincioșii Bisericii noastre, pentru a fi evitată intrarea în astfel de organisme, întrucât există semnale clare care atestă că tot mai mulți preoți și credincioși aderă la aceste mișcări oculte. Ar fi o sumbră perspectivă din partea Sinodului Sfintei noastre Biserici Ortodoxe să nu dea curs sau răspuns acestui demers duhovnicesc al nostru, făcut cu toată dragostea pentru adevăr și credința cea dreaptă, sau, și mai grav, dacă ne va considera răzvrătiți sau fără smerenie și ascultare pentru reacția noastră firească și de autoapărare duhovnicească și pastorală. Noi îi respectăm, îi iubim și îi ascultăm pe ierarhii români care vor să ne călăuzească spre mântuire și pe cei care dau dovadă că sunt adevărați Părinți și Păstori. Unii ecumeniști fervenți au făcut deja listele cu viitorii caterisiți. Sfatul nostru este să păstrați caterisirile pentru eretici și nu pentru preoții mărturisitori, jertfelnici și curajoși, care drept învață Cuvântul Adevărului veșnic! Așa să ne ajute Dumnezeu! Pr. Mihai VALICĂ, în numele unor preoți și credincioși ortodocși 1Vezi pe larg: http://mihaisilviuchirila.blogspot.ro/2016/11/sfantul-sinod-al-bor-ia-act-de.html (25.11.2016). 2Vezi:http://basilica.ro/concluziile-sfantului-sinod-cu-privire-la-desfasurarea-si-hotararile-sfantului-si-marelui-sinod-al-bisericii-ortodoxe-din-creta-16-26-iunie-2016/ (26.11.2016). 3http://mihaisilviuchirila.blogspot.ro/2016/11/sfantul-sinod-al-bor-ia-act-de.html (25.11.2016). 4Ibidem. 5http://basilica.ro/concluziile-sfantului-sinod-cu-privire-la-desfasurarea-si-hotararile-sfantului-si-marelui-sinod-al-bisericii-ortodoxe-din-creta-16-26-iunie-2016/ (26.11.2016). 6http://www.catacombeleortodoxiei.ro/index.php/almanah/131-arhiva-revistei/cuprinsd/1079-almanah-2007-03(27.11.2016). 7 Vezi: https://en.wikipedia.org/wiki/Dominus_Iesus(26.11.2016);http://www.vatican.va/roman_curia/congregations/cfaith/documents/rc_con_cfaith_doc_20000806_dominus- iesus_lt.html (26.11.2016). 8http://www.cwrc-rz.org/analysisofdi.html (26.11.2016). 9La acest sinod, pe de o parte, au participat, în calitate de observatori, eretici și schismatici, în ciuda faptului că mulți dintre episcopii ortodocși (canonici) nu au putut să fie prezenți la respectivul sinod. Pe de altă parte, episcopii ortodocși au avut dreptul să vorbească, obligația să semneze, dar nu și „dreptul” să voteze! Cu alte cuvinte, ei au vorbit în zadar, ca Moise în pustie, așa cum a vorbit delegația română, bine și fundamentat teologic, dar fără rezultat. Este vizibil pentru oricine că episcopii participanți au fost „folosiți” pe post de „ornamente eclesiale”. Cunoaștem distincția canonică între noțiunea de „sinod” și cea de „sistem sinodal”. 10Vezi: art. 22 din Documentul Relațiile Bisericii Ortodoxe cu restul lumii creștine, prin care se legitimează în Biserică un nou organism administrativ, alcătuit exclusiv din anumiți Patriarhi cu drepturi depline în materie de dogme și canoane, mutilându-se, astfel, modelul de sobornicitate al Sinoadelor Bisericii, fiind introduse prerogative papale în dreptul respectivilor Patriarhi, cu rezultatul că fiecare episcop este lipsit, în mod abuziv, de dreptul la vot. Opinia personală a unui Patriarh (Întâistătător) nu se poate impune și nici obliga un Sinod local sau vreun ierarh spre aprobare și însușire, contrar conștiinței personale și, mai ales, conștiinței Bisericii, pentru simplul motiv că un astfel de Patriarh s-ar transforma într-un „nou” Papă, care ar decide și și-ar impune suveranitatea de pe poziții de forță. De vreme ce plinătatea Bisericii este poporul, format din clerici și credincioși, atunci nici Sinodul fără credincioși, după cum nici credincioșii fără Sinodul Ierarhilor, nu se pot considera – nici unii, nici alții – că reprezintă de unii singuri, în exclusivitate, Trupul și Biserica lui Hristos, fără să fie trăită, la măsura vieții duhovnicești, învățătura Bisericii (Din declarația „Laicatului ortodox”). Fără această raportare, pleroma Bisericii este ignorată cu desăvârșire. 11Prin același art. 22, Întâistătătorii (șefii) înlătură orice dispută teologică în contradictoriu cu derapajele făcute în Creta de la învățătura Bisericii. Acest articol arată mai degrabă că participanții la sinod erau conștienți de abaterile lor, iar măsura luată prin respectivul articol este una de natură dictatorială, care contravine Sfintei Scripturi și Sfintei Tradiții ale Bisericii, adică tocmai celor două organe ale Revelației Dumnezeiești. 12Vezi: https://www.youtube.com/watch?v=u8hTWnXY1AY&sns=fb – interviu cu Pr. Prof. Dr. Theodor Zisis (25.11.2016); https://graiulortodox.wordpress.com/2016/10/05/hotararile-sinodului-plenar-al-bisericii-greciei-pen- tru-sfantul-si-marele-sinod-si-rezultatul-final-al-acestora/(25.11.2016); https://bucovinaprofunda.wordpress.com- /2016/11/01/mihai-silviu-chirila-scrisoare-adresata-membrilor-sfantului-sinod-al-bisericii-ortodoxe-romane-cu-pri-vire-la-sinodul-din-creta-28-octombrie-2016/(25.11.2016). 13SFÂNTUL IOAN GURĂ DE AUR, Omilii la Facere, Omilia III, IV, trad. de Pr. D. Fecioru, în col. PSB, vol. 21, București, 1979, pp. 51-52; vezi și: IDEM, Lumea Sfintelor Scripturi. Antologie tematică din opera Sfântului Ioan Gură de Aur, vol. I, (A-I), Ed. Anestis, s.l., 2008, pp. 704-718. 14 John MEYENDORFF, Teologia Bizantină. Tendințe istorice și teme doctrinare, trad. rom. de Pr. Alexandru Stan, ed. a II-a, Ed. Nemira, București, 2011, p. 19. 15 Vezi: http://ziarullumina.ro/noua-problema-veche-de-2-000-de-ani-82645.html (26.11.2016). 16 Vezi: Christos YANNARAS, Contra religiei, trad. rom. de Tudor Dinu, Ed. Anastasia, București, 2012. 17† Ierόtheos VLACHOS, Dogmatica empirică a Bisericii Ortodoxe Sobornicești după învățăturile prin viu grai ale Părintelui Ioannis Romanidis, vol. I, trad. rom. de Tatiana Petrache, Ed. Doxologia, Iași, 2014, pp.156-162. 18Vezi: Discriminarea OG 137/2000; art. 6 Cod civil, art. 15 Constituție, coroborat cu art. 45 și următoarele din Statutul B.O.R., în care nu se specifică nimic de o asemenea interdicție. 19Vezi: http://www.rostonline.ro/tag/pr-mihai-valica/ (22.10.2016).    Comentariu saccsiv: Imi place scrisoarea. Consider ca era chiar excelenta daca aparea inainte, in timpul sau imediat dupa Sinodul din Creta. Atat cat ar fi putut apare din ea, tinand cont de cate se stiau la vremea aceea. Cel mai multi imi place paragraful: “În final, am dori să cunoaștem oficial poziția B.O.R. despre ecumenism, Consiliul Mondial al Bisericilor, masonerie, sionism, noua ordine mondială, new-age, naționalism și ce hotărâri sinodale se cuvine a fi luate, astfel încât să fie întâmpinate aceste provocări și să fie preveniți credincioșii Bisericii noastre, pentru a fi evitată intrarea în astfel de organisme, întrucât există semnale clare care atestă că tot mai mulți preoți și credincioși aderă la aceste mișcări oculte.” Referitor insa la: “Suntem alături de ierarhii români mărturisitori și înțelegem poziția unor clerici sau monahi de a întrerupe pomenirea ierarhilor semnatari la sinodul cretan, chiar dacă din motive pastorale binecunoscute nu este benefic pentru Biserică, întrucât ar putea fi eliminați din parohii sau din mănăstiri tocmai de eretici, lipsindu-i de lupta din interior, dar este benefic, în schimb, pentru a trezi conștiința ierarhilor semnatari. Canonul 15 al Sinodului I-II de la Constantinopol (861, Sf. Fotie) dă dreptul clericilor de a întrerupere pomenirea episcopului eretic, dar nu ca o obligație canonică, ci ca una de conștiință creștină. În acest context, semnatarii acestei scrisori nu sunt în unanimitate de acord cu aceste atitudini pastorale, întrucât nepomenirea ierarhului arputea deveni precedent pentru schismă, răspunzându-se, astfel, cu o schismă la o erezie; însă, respectă conștiința preoțească jertfelnică și curajul mărturisitor al acelora de a fi categorici și fermi. Ideal ar fi să așteptăm să se pronunțe un sinod canonic asupra acestor probleme și, după aceea, vom vedea care va fi calea de urmat, dar până atunci să rămânem în comuniuneeuharistică și de iubire reciprocă.” Ma bucur ca intelege “poziția unor clerici sau monahi de a întrerupe pomenirea ierarhilor semnatari la sinodul cretan”, dar nu inteleg de ce zice ca respectivii nu mai pot lupta din interior daca sunt eliminati din parohii sau manastiri. Caci e evident ca acei preoti, pana sa intrerupa pomenirea acelor Ierarhi, au vorbit mult enoriasilor lor impotriva ecumenismului. Adica n-au venit brusc in fata enoriasilor cu vestea “nu-l mai pomenesc pe Ierarh”, fara sa le fi explicat multa vreme ce si cum cu erezia. Deci in interiorul cladirii bisericii au luptat. Iar in continuare lupta lor tot in interiorul Bisericii are loc, caci n-au plecat nicaieri din Biserica, chiar daca in cladire li se interzice sa mai intre. Apoi, nu-mi place ca se agita pericolul schismei. Nu exista acest pericol in randul celor ce au studiat temeinic tema Ortodoxie – erezie – schisma. Decat in mod cu totul exceptional ar putea sa mai plece cate unul pe coclauri. In rest, n-au cum,. Si e cel putin la fel de nedrept de a-i suspecta ca ar putea cadea in schisma, precum e de nedrept ceea ce a hotarat Patriarhia referitor la preotii tata si fiu. Ideal nu e sa asteptam Sinodul minune, ci toti preotii sa intrerupa pomenirea. Adica o hotarata atitudine in masa, precum cea a pleromei ce nu a acceptat tradarea Ierarhilor de la Ferrara. Parerea mea e ca parintele Mihai Valica a driblat frumos in aceasta scrisoare, dar n-a dat gol: Luptatorii anti ecumenisti si … fotbalul Si nu sunt de acord nici cu paragraful: “Cu toate că, inițial, delegația a plecat la luptă cu elan duhovnicesc și de pe o poziție ferm ortodoxă, în cele din urmă, s-a întors rușinată și înfrântă lamentabil pe terenul propriu al Ortodoxiei de artizanii ecumenismului.” Nu cred ca au avut nici un soi de astfel de elan. Ei de mici sunt pregatiti pentru cu totul altceva: LISTA MEMBRII SFANTUL SINOD (BOR) scoliti in occident, cu functii in organismele ecumeniste din occident sau participanti la intrunirile ecumeniste CINE si IN CE SCOP i-a pregatiti inca de mici pe actualii IERARHI sa devina Ierarhi? Aproape toti au trecut foarte scurta vreme prin MONAHISM, strict cat sa figureze ca sunt monahi, caci altfel nu puteau fi Ierarhi, dar au foarte multe studii unde trebuie … sursa: https://saccsiv.wordpress.com/2016/11/29/parintele-mihail-valica-este-impotriva-sinodului-din-creta-… […]

    Apreciază

  7. Neica nimeni said, on Noiembrie 29, 2016 at 11:32 am

    “În final, am dori să cunoaștem oficial poziția B.O.R. despre ecumenism, Consiliul Mondial al Bisericilor, masonerie, sionism, noua ordine mondială, new-age, naționalism și ce hotărâri sinodale se cuvine a fi luate, astfel încât să fie întâmpinate aceste provocări și să fie preveniți credincioșii Bisericii noastre, pentru a fi evitată intrarea în astfel de organisme, întrucât există semnale clare care atestă că tot mai mulți preoți și credincioși aderă la aceste mișcări oculte.”

    Niciodata BOR nu va exprima o pozitie oficiala despre cele de mai sus. De ce? Pentru ca nu are cui sa o exprime…Noi suntem praf, suflare de vant, niste umbre pioase care facem NUMAI ce ni se spune…Asa suntem vazuti de mai marii BOR. Deunazi patriarhul se rastea la o jurnalista : ” Nu ne invatati dvs. pe noi ce este ortodoxia!”. Asa este, preafericirea voastra: cum sa ne permitem noi, niste aia, sa va invatam pe VOI ce este ortodoxia? Ce, noi avem studii de ortodoxie in …occident,ca dvs? Ce, noi premiem masoni si politicieni condamnati penal defimitiv? Noi semnam in Creta ceva? Nu…Asadar noi nu meritam sa cunoastem pozitia oficiala a BOR. Aceasta trebuie sa ramana acolo, intre preainalti si preafericiti si prea desavarsiti.
    Nu noi va invatam ortodoxia, domnule Daniel Ciubotea…Sfintii Parinti va invata. Dar poate ca si ei au devenit desueti, nu mai sunt nici ei in stare sa va invete pe VOI…

    Cine sunteti acesti VOI? Ce doriti VOI in final si pe ce drum vreti sa ne duceti ne noi, astia micii si prapaditii?
    Drumul Cretei este drept si duce fix la statia finala: inscaunarea antihristului. Asta e ortodoxia pe care VOI o cunoasteti? Inseamna ca suntem in tabere diferite: noi nu cunoastem si nu am invatat si nu invatam aceasta ortodoxie a voastra intre ghilimele…

    Dar trufia, domnule Daniel, trufia si vorbitulde sus si rastit, asta cine va invata? Dar raceala asta fata de noi, oamenii de rand, de unde o aveti? VOI ar trebui sa taceti malc cand vine vorba de noi. Si sane raspundeti, inclusiv la cele de mai sus, in mod crestinesc, cu dragoste, cu respect si blandete…Daca nu cerem prea mult. Caci acum vedem de la VOI numai incruntatura, dojeni, amenintari cu focul gheenei pentru neascultari, porunci si alte cele…Fericiti cei blanzi, nu-i asa, preincruntatilor?
    Si poate sa raspundeti si la alte intrebari, ca sa mai coborati in pic cu picioarele pe pamantul asta pe care Dumnezeu nu l-a facut doar ca VOI sa aveti puterea si sa traiti bine conducandu-ne pe noi:
    – Ai alergat tu, vreodata, IPS-ule, cu copilul in brate intre spitale, cu groaza in suflet ca il pierzi ?
    – Ai vegheat tu in vreo noapte pe mama ta, pe sotie, pe copil, i-ai scos din reanimare, ai asteptat acolo cu sufletul mic, mic, sa vezi cum ies? te-ai luptat tu cu sistemul sanitar vreodata sau te-ai tratat pe la spitale preainalte sau cu relatii si pile? Fii sincer, IPS-ule…oricare ar fi numele tau…
    – Ai stat tu vreodata nedormit luni si saptamani sizile de groaza cu nu ai cu ce sa platesti rata la banca si te dau astia afara cu familie cu tot?
    – Ai ingrijit tu vreodata un copil cu handicap grav?
    – Te-a dat vreodata patronul afara subit, ca asa vrea el, si ai ramas faca mijloace materiale?
    -Te-a prigonit vreodata ANAF-ulsau ai luptat tu vreun minut cu sistemul asta ticalos?
    Cand o sa faci doar una din astea, doar una . IPS-ule, oricare ar fi numele tau, atunci sa vii sa ne inveti pe noi ortodoxia…si te-om asculta bucurosi si smeriti, acolo unde este locul nostru.

    Apreciat de 1 persoană

    • calin said, on Noiembrie 29, 2016 at 1:12 pm

      Am vrut sa postez urmatorul comentariu la articolul despre Serafim de Pireu la Moscova, dar nu merge. Nu stiu de ce. Incerc sa o fac aici.

      (Ceva despre dublul limbaj, (nimic nou) Moscova ’48, Creta 2016…)

      Este vorba despre o lupta politica veche din istoria relativ recenta, Moscova vs Constantinopol. ”Binele care nu se face pentru bine, nu este Bine” spune invatatura ptristica. Sa nu pierdem nicio clipa din vedere faptul ca avem de a face cu niste politicieni apostati, care au de indeplinit o agenda, nu cu niste ierarhi ai lui Hristos si ca trebuie sa ne uitam in istorie (in cazul de fata nu prea indepartata) pentru a putea intelege realitatea prezenta. Si asta o putem face prin studiu temeinic si serios si pe cat posibil acces la unele documente ale vremii (recunosc, trebuie ceva sfortari pentru asta, fiindca nu gasim pe toate drumurile si nici timp nu prea avem… altfel avem o imagine mai mult sau mai putin deformata a realitatii prezentului. Putem consulta chiar si surse ale caror interpretari pot fi contrare gandirii noastre). Deci nimic nu este la voia intamplarii, in cazul de fata totul este un joc politic, iar dpdvd politic patriarhia Moscovei nu a schimbat nimic: avem de a face cu acelasi KGB. Si inca ceva sa avem cu totii in vedere: istoria nu incepe cu noi (sau de la noi). Avem tendinta de a crede asta, si cred ca fiecare generatie trecuta, prezenta sau viitoare, daca nu studiaza cat se poate de obiectiv, o are la randul ei. Nu este nimic nou, fiindca daca ne uitam in istoria Bisericii vedem ca mai fiecare generatie a avut in fata o provocare mai mica sau mai mare in ceea ce priveste Credinta, doar ca in epoca in care traim lucrurile sunt mult mai inaintate.

      Poate ca in epoca moderna totul a inceput cu inovatiile neortodoxe ce au facut sa ia nastere miscarea sfintilor kolivazi, dar venind si mai aproape, avem de peste 90 de ani o situatie foarte tulbure in lumea ortodoxa. Inceputul ereziei ecumeniste s-a aratat odata cu enciclica eretica a patriarhiei de Constantinopol din 1920 (desi existau unele acorduri locale cu ereticii si mai dinainte). Atunci s-a recunoscut fatis ”dogma” ”bisericilor crestine” si s-a vorbit despre necesitatea schimbarii calendarului liturgic ”pentru ca toti crestinii sa sarbatoreasca la aceiasi data.” (Anglicanii erau atunci ”pe val”. Apropos, iata-i prin anii ’60 in plin comunism in Romania! http://youtube.com/watch?v=t5JM2JzRjxI Vizionati neaparat, este instructiv… (scuzati cinismul). Si sanctionez o minciuna din partea propagandistei ecumeniste care a facut emisiunea: acel montaj din epoca comunista a fost rulat la vremea respectiva ca unul dintre ”jurnalele de actualitati” care erau proeictate in deschiderea fiecarui film in cinematorgafe, caci in anii ’60 nu exista o televiziune dezvoltata in Romania).

      1). Enciclica eretica a patriarhiei de Constantinopol din 1920 a fost deci prima manifestare declarata a pan-ereziei ecumenismului. Ce a urmat se stie (sau nu?), in 1923 a avut loc la Constantinopol un ”congres pan-ortodox” care a reusit introducerea noului calendar. S-a mai vrut schimbarea posturilor, mutarea sarbatorilor mari duminica, casatoriile mixte oficializate, scurtarea slujbelor si alte satanisme. La acest congres dupa model protestant n-au participat nici pe departe toate Bisericile locale, ereticul si masonul Meletie Metaxakis, asa-zis patriarh de Constantinopol, era oricum cunoscut si contestat de aproape toata lumea, inclusiv dpdvd moral. Dar cu toate acestea, la presiunea politica in 1924 s-a schimbat concret calendarul in Grecia si au urmat si alte tari. Cei care s-au ingradit atunci de acestia (multi parinti athoniti) au fost numiti schismatici, stilisti, au fost apoi si ierahi care s-au ingradit (vezi diverse istorii ale vechilor-calendaristi). Sunt convins ca daca as fi trait atunci as fi facut la fel, dar m-am nascut mult mai tarziu si am fost botezat in BOR. Si, apropos, nu ma intereseaza ”’certurile de partide”, doar vreau sa imbratisez istoria obiectiva si invatatura si atitudinea patristica. Si mai cred ca este un non-sens dpdvd patristic, adica ortodox, ca daca intrerupem comuniunea cu ereticii sa nu ne reintoarcem si la calendarul patristic.

      Sa revenim deci la patriarhia Moscovei (nu dezvolt acum istoria cu Serghie Stragorodski si Stalin, e iarasi de studiat; mi-au picat la un moment dat in mana inclusiv materiale de propaganda serghisnista in care se chinuiau sa arate ca ei sunt adevarata biserica ortodoxa intemeiata canonic, nu oponentii reactionari (precum cei din Biserica de Catacombe, pe care de fapt ii ucideau in chinuri groaznice) si ca exista libertate religioasa deplina in URSS.. Erau scrise in mai multe limbi, inclusiv romana).

      2). In 1948 a avut loc la Moscova un [alt] ”congres pan-ortodox” la care au participat doar satelitii regimului comunist de la Moscova. Acest congres s-a vrut de fapt o replica la Constantinopol 1923 si la alte adunaturi ecumeniste mai mici din lumea capitalista. Lumea era polarizata (in aparenta) capitalism/comunism, respectiv, din nou Constantinopol vs Moscova. Asa ca nu este deloc exclus ca astazi, daca are sustinere si din partea altora, Moscova sa convoace un congres asemanator cu pretentie de Mare si ”Sfant” Sinod, ca replica la adunatura din Creta. Este ceva cat se poate de predictibil.

      Au existat atunci in 1948 si participantii ”naivi” precum pr Serafim Sobolev, care, crezand ca va fi luat in seama, a facut intr-o luare de cuvant demonstratia verdicitatii calendarului patristic – dar bineinteles ca n-a fost luat in seama fiindca jocurile erau deja facute, ca astazi in Creta. (Si iar un apropos: in anii ’90 la adunatura ecumenista San Egidio de la Bucuresti, a participat, cu parere de rau o zic, un alt naiv, pr Sofian Boghiu, care a luat cuvantul la tribuna crezand probabil ca daca doar vorbeste frumos despre ortodoxie ii converteste pe ereticii de acolo. Ehe, daca s-ar scoate din arhive toate filmarile de atunci am ramane iarasi ingroziti de ce s-a petrecut pe strazile Bucurestiului si in deal!). Iertare de paranteza, revin.

      Ce s-a facut la congresul pan-ortodox al satelitilor de pe orbita Moscovei din 1948:

      – Elogiu lui Stalin

      – Toate Bisericile locale sa tina calendarul asa cum vor si Pastile ‘pe vechi’, (doar Finlanda, care tine de Constantinopol nu a facut asta) dar sa pastreze comuniunea. Desi nu erau prezente toate Bisericile locale ci doar cele din sfera de infuenta a Moscovei, pana la urma toate au pus tacit in practica. (Acest congres este cred necunoscut de ”lumea greaca”; parintele Theodor Zissis de pilda, desi e autorul unor studii temeinice, abordand si problema calendarului patristic, nu face deloc referire in studiul sau la acest congres de la Moscova (studiul pr Zisis aici: http://li.ro/U9Wi ).

      Este o aberatie ca ierarhii sa se pomeneasca unii pe altii la liturghie, dar sa nu praznuiasca aceleasi sarbatori impreuna. Este deci comuniune euharistica dar nu poate fi vorba de o comuniune liturgica deplina. De fapt e doar o comuniune bazata pe politic!

      – S-a infierat papismul. He, hee, dar nu pentru erezie, ci pentru expansionism, vazut ca imperialism capitalist si pentru faptul ca papismul vroia sa conduca miscarea ecumenista.

      In aparenta s-a condamnat ecumenismul, dar sa vedeti ce limbaj! S-a lasat de inteles ca un ecumenism bun ar fi cel condus de Moscova/blocul comunist! Daca studiati limbajul folosit, este acelasi ca si astazi.

      O alta paranteza: dpdvd stilistic, românul, tot ca badaranu’ necizelat; iata o mostra: „Stalin, conducătorul Partidului Comunist, duce la îndeplinire legea istoriei, cu alte cuvinte acționează așa cum dorește Dumnezeu, motiv pentru care trebuie să ne supunem lui. Omenirea poate fi reînnoită după modelul sovietic; de aceea nici un creștin nu se poate opune ideii – crude, ce-i drept – care va crea un om nou pe întreaga planetă. […] Cristos este omul nou. Omul nou este omul sovietic. Prin urmare Cristos este sovietic!” Ati ghicit?… Iustinian Marina, intr-unul din volumele ”operei” sale numite ”Apostolatul Social”. Pentru asa ceva, un singur raspuns: Anatema!

      Si aici este de studiat… KGB-ul a avut o influenta foarte puternica in organizatiile ecumeniste mondialiste, ai caror stapani ”jucau la doua capete”. Sprijineau de pilda exilul românesc anticomunist (care era foarte ecumenist, ca tot românul…) si tineau adunaturi si in Est. Daca studiezi si ce-a fost dpdvd bisericesc diaspora sau exilul romanesc, te ingrozesti… Patriarhia comunista de la Bucuresti trimetea ”preoti” securisti, enoriasii traiau o stare de teroare psihica si hartuire permanenta din partea agentilor infiltrati, se dezbinau intre ei, multi se aruncau in bratele greco-papistasilor (anticomunisti) sau ale unor mici ‘sucursale’ ecumeniste si masonice ale Constantinopolului ce pareau alternativa salvatoare.

      Ca si concluzii: detinem poate datele, numai ca trebuie sa facem si conexiunile ca sa vedem intregul. Orice asemanare intre adunaturile din 1923, 1948 si 2016 nu este deloc intamplatoare, doar agenda este mai inaintata.

      De fapt inainte de ’90 si in Vest si in Est era exact acelasi ecumenism adica aceiasi ideologie umanista si mondialista, doar ca cele doua blocuri politice, care aveau deci in esenta aceiasi ideologie, se bateau pentru intietate. Va suna cunoscut? Astazi Chiril se intalneste in Cuba cu Francisc, ca sa negocieze intietatea fatza de Constantinopol (care e la fel de eretic) in vederea viitoarei uniri… Iar toti brontozaurii securisti cu grade, minciuno-episcopi din BOR dinainte de ’90, s-au reprofilat imediat dupa ’90 intrand in masonerie (cei care nu erau deja intrati). A fost doar continuitate fireasca pentru ei, caci pentru ei n-a fost deloc ceva nou: in mintea lor nu s-a schimbat absolut nimic, fiind vorba de aceiasi conceptie pe care o aveau din plin dinainte de ’90: ideologia eretica serghianista si ecumenista adica obedienta fata de lumea aceasta!

      Apreciază

      • un ins dintre atâția said, on Noiembrie 29, 2016 at 5:39 pm

        Poate dumneata, neica nimeni, consideri ca ai toate datele (semn de autosuficienta) si poti confecționa o istorie a ce a fost dpdvd bisericesc in ultima suta de ani. Nu e rea intreprinderea, ci doar laturalnica si incompleta…

        In privința calendarului (unde am mirosit ca de fapt bate tot diacursul tau istoricist, care „are toate datele”), e limpede ca daca AZI, in contextul actual, vreunul dintre preotii nepomenitori din Biserica noastră (zic: a noastră, fiindcă nu te stiu pe tine de unde vii, daca esti ortodox ori stilist aflat in misiune) ar schimba calendarul înapoi pe iulian, ar ajunge una cu stilistii mai repede decât ai spune: „sunt un stilit ce încearcă sa va convingă exact asta!”…
        Lucrurile astea sunt limpezi pt cine are mintea limpede.

        Apoi, marea lupta ce se da azi tine de CANONICITATEA faptelor bisericești: necanonicitatea tâlhărescului sinod din Creta, canonicitatea nepomenirii arhiereilor-semnatari ai ereziilor, necanonicitatea prigoanei acelorasi arhierei-eretici împotriva preotilor, călugărilor si maicilor ce se îngrădesc de ereziile adoptate oficial si in sinodul BOR, etc.
        In tot acest film, nepomenitorii sunt cei ce păstrează ortodoxia si canonicitatea Bisericii, prin marturisirea lor dezinteresata, in timp ce „angajatii patriarhiei”(cum ii numea Pr Calciu), aceia cu mitre mai ales, sunt cei care calca in picioare si ortodoxia credintei si canonicitatea rânduielilor bisericesti.
        Si asta e la fel de limpede, sper.

        Daca maine vreunul dintre nepomenitori, Doamne fereste, trece pe calendarul vechi fiindcă a citit el undeva ca asa e bine si simte ca „are toate datele” pt a face miscarea asta, apoi sa vezi cum vor curge acuzele din dealul patriarhiei peste toti drept slavitorii mărturisitori, cum ca sunt „schismatici”, „agenti ai dezbinării”, „iesiti din Biserica”, etc, etc.
        Aceste acuze ar fi si adevarate pt cel ce a schimbat de capul lui si pe tarlaua lui calendarul, unindu-se mai întâi in duh apoi si jurisdictional (fapt inevitabil) cu schismaticii de stiliti.
        Deci, neica nimeni, asculta la insul acesta la fel de anonim ca tine: esti desavarsit in viclesug! Altceva nici nu mai trebuie pt a ruina ortodoxia si canonicitatea drept slavitorilor preoti, monahi, monahii si mireni decât -aoleu, inca o data?! – „schimbarea calendarului” pe vechi! Doar azi avem toate datele chestiunii, nu-i asa? Toate se insira ca mărgelele pe ata, toate conduc la aceeasi destinatie aproape inevitabila: Stilismul!
        Doamne, apara-ne si ne pazeste!…

        Apreciază

      • H said, on Noiembrie 29, 2016 at 6:10 pm

        Nu pot decat sa raman uimit de ceea ce am citit aici, tocmai cand ma pregateam sa urc pe blog un comentariu mai lung, si de posibila complementaritate a celor doua texte: cel foarte folositor al lui calin si cel pe care voi incerca sa il postez in cateva minute.
        … probabil nici daca am fi stabilit intre noi sau daca lucram la acelasi monitor nu iesea o asemenea potrivire..

        Apreciază

      • H said, on Noiembrie 29, 2016 at 6:22 pm

        La articolul https://saccsiv.wordpress.com/2016/11/25/video-nou-parintele-rafail-noica-despre-sinodul-din-creta/ apare acest comentariu:

        «Marius said, on Noiembrie 26, 2016 at 3:34 am
        Deci nu pot sa ma abtin trebuie sa comentez. Numai dobitoci pe blogu asta. Nu il mai citesc de acum inainte. Invatati de la un om care l-a cunoscut pe Duhul Sfant. Nu mai judecati atat cretinilor. Mergeti la manastirea Sf Ioan botezatorul din Essex Anglia si vedeti cat har este. O manastire unde sunt pomeniti toti Patriarhii inclusiv Bartholomeu care tot ziceti voi ca e eretic. Saccsiv sa fii sanatos cu blogu asta de 2 bani. Nu ai avut curaj sa zici de parintele Rafail in titlu ca este eretic. Esti penibil cu postarile tale legate de Sinod. Intreaba-l pe Hristos daca e bine ce faci si vei primi raspuns la fel cum a facut Sfantul Siluan cand calugarii plecau din manastiri din cauza schimbarii calendarului. Nu mai instiga lumea la dezbinare. Mergeti la orice biserica si spovediti-va ca este primita de la Dumnezeu. Lasati cipurile Sinoadele si altele si uitati-va in inima voastra! Acolo este tot ce conteaza. Nu stiti? Intrebati la icoana pe Maica Domnului ce sa faceti si veti primi raspuns. Asta e ce trebuie facut. Nu mai criticati fara sa stiti ce vorbiti!»

        Marius,

        Dvs. indemnati: “Mergeti la manastirea Sf Ioan botezatorul din Essex Anglia si vedeti cat har este. O manastire unde sunt pomeniti toti Patriarhii inclusiv Bartholomeu care tot ziceti voi ca e eretic.”
        Dar cat si mai ales ce fel de har este acolo unde sunt pomeniti razvratitii fata de invataturile lui Dumnezeu si ale Sfintilor Parinti? Oare Duhul Sfant lucreaza impotriva Sa, contrazicandu-se?

        Ce criterii aplicati, daca nu va suparati ca va intreb, legat de faptul ca Dvs. sunteti incredintat ca acolo lucreaza Sfantul Duh si nu vreun duh necurat? Cumva senzatiile pe care le simtiti?
        Nici nu e obligatoriu sa imi dati vreo replica aici, dupa cum ati intarit, fiind insa suficient sa va raspundeti cu sinceritate in forul interior.

        Fara sa va dati seama nu ati facut decat sa slujiti Adevarului prin cele pe care le-ati afirmat, caci radacina kakodoxiei trebuie extirpata de acolo de unde e adanc infipta in constiintele oamenilor, adica incepand de la smintelile lansate secolul trecut de catre Siluan Athonitul si Sofronie Saharov, ce au ajuns sa fie raspandite in forma updatata de catre domnul Rafa(fără IL, căci este fara de Dumnezeu) Noica; si la fel ca mentorii domnului Noica a procedat si un alt mare „stalp” al Ortodoxiei, Paisie Aghioritul.

        Asa probabil se va putea raspunde si la alte intrebari, adresate dupa tiparul celei a Pr.Matei Vulcanescu: “De ce Parinte Rafail?”, anume:

        De ce Parinte IPS Ierotheos Vlachos (ce este ucenic al lui Sofronie) ? De ce stimate Profesor Dimitrie Tseleghdis (ucenic al lui Paisie) ?

        De ce?… Pentru ca asta au invatat mentorii lor.

        in cartea “Arhimandritul Sofronie, Cuvantari duhovnicesti”, vol. I, scrie:
        «Dupa caderea sistemului comunist […] s-au ivit nu putine noi miscari bisericesti si in afara Bisericii. In acesti ani grei, intarit de marturia launtrica a dreptatii Bisericii Ruse [n.n. e vorba de Patriarhia Sovietica], Staretul a chemat pe fiii ei sa se tina neclintit de omoforul ei mantuitor.Unul dintre duhovnicii rusi a impartasit Staretului Sofronie indoielile lui, starnite de anumite manifestari din Biserica Rusa. Drept raspuns, Staretul i-a scris:
        „(…) Rog cu staruinta pe Sfintia Voastra sa faceti ascultare glasului meu, al unui om pacatos:Tineti-va cu toate puterile de Biserica Patriarhala. Tineti-va pana la “marturisire”(ca sa nu zic pana la “martiriu”, adica pana la moarte). Mantuirea este numai in Ea. Toate celelalte miscari, oricat ar fi ele de evlavioase in ce priveste manifestarea lor exterioara – sunt curse ale vrajmasului. Prin ele vine numai razvrat, ura, obsteasca pierzare.
        […]
        Oricat ar fi de neocolit neajunsurile – Ea si numai Ea singura isi va afla calea Sa cea adevarata.”»

        Deci in viziunea Pǎrintelui Saharov, Biserica din Catacombe, alǎturi de Biserica din afara granitelor (ROCOR) “sunt curse ale vrajmasului”.

        Iar in privinta Pr. Paisie Aghioritul reproduc in continuare mare parte din cuvintele pline de putere ale Parintelui Staret Sava, fost monah in trecut al Manastirii Esfigmenu din Muntele Athos, pe care acest bineplacut le-a rostit intr-o scrisoare din 1991:

        «POTRIVIT VOUA (şi potrivit tuturor mânăstirilor Muntelui Athos, mai puţin Mânăstirii Esfigmenu, Schitului Proorocului Ilie şi a multor Părinţi ziloţi [plini de râvnă]), NOI SUNTEM INSELATI SI SCHISMATICI. Găsiţi dificil a admite că Patriarhia de Constantinopol propovăduieşte erezia, deoarece ar trebui să acceptaţi că păstrarea comuniunii cu acei lupi şi nu păstori, este vrednică de osândă sau va trebui să încetaţi a le urma, potrivit poruncii tuturor Sfinţilor Părinţi şi a Sfintelor Sinoade.
        Încercaţi să îndreptăţiţi Fanarul [“Patriarhia” de Constantinopol], dar cuvintele şi faptele lor vă vădesc a fi în greşeală. În zadar invocaţi părerea Părintelui Paisie [Aghioritul] şi a altora ce sunt îngăduitori cu condiţiile actuale şi fac concesii, şi anume, că [acum] tratează cu „iconomie”, dar când va veni vremea (adică atunci când se presupune că Dimitrie va intra în comuniune cu Papa, precum aţi spus), vă veţi despărţi de tot, [caci aceasta] nu este potrivit învăţăturilor Sfinţilor Părinţi şi a Sfintelor Sinoade. Vă înşelaţi tare!

        Cât despre mustrările la care vă referiţi – fie ale Stareţului Paisie [Aghioritul], sau ale vecinului vostru papa-Isaac, sau ale oricărui altcuiva – ce SUSTIN CA DIMITRIE IMPARTE CU DREPTATE CUVANTUL ADEVARULUI, CUM VA PUTETI ASTEPTA SA LE PRIMIM CA FIIND PLACUTE LUI DUMNEZEU, CAND SUNT VADIT IMPOTRIVA PREDANEI ORTODOXE? De vreme ce adevărul este trădat, nu ar trebui să fie numită nedreptate mai degrabă decât iconomie, concesie, adaptare sau îngăduire? Vă păstraţi poziţia deoarece Stareţul Paisie a spus: „Dimitrie este îndrumat greşit de către arhiereii din jurul său să facă ceea ce nu doreşte” şi „DACA INCETAM A-L MAI COMEMORA [pe Patriarh] VOM FI IN AFARA BISERICII!” şi multe altele, cărora li se potrivesc cuvintele Sfântului Ioan Gură de Aur: „Toate vorbele lor sunt nebunie, şi istorii de copii neştiutori”. Vorbele lor sunt roada unei noi teologii, pe care Fanarul a folosit-o în binecunoscuta Enciclică din 1920, numindu-i pe eretici „împreună-moştenitori ai harului lui Dumnezeu” (!!!).
        Aduceţi înaintea noastră vorbele Sfântului Ioan Gură de Aur: „Nici măcar sângele mucenicilor nu acoperă schisma” şi ale Sfântului Ignatie Teoforul: „Nimic să nu se săvârşească fără episcop”. Concluzionaţi că atunci când ne despărţim de episcopul nostru, suntem în afara Bisericii.

        Sfinţii au făcut aceste afirmaţii adevărate, însă, într-o vreme de pace a Ortodoxiei şi a Bisericii. Astăzi, când tăvălugul pan-ereziei ecumeniste mătură chiar şi pe cei aleşi, cuvintele aceloraşi Sfinţi au tărie: „Dacă episcopul tău este eretic, fugi, fugi, fugi ca de la foc şi ca de la un şarpe” (Sfântul Ioan Gură de Aur). „Dacă episcopul tău ar învăţa orice în afara orânduielii date, chiar de trăieşte în curăţie, sau de săvârşeşte semne, sau de prooroceşte, să îţi fie ţie ca un lup în blană de oaie, căci lucrează nimicirea sufletelor” (Sfântul Ignatie). Dacă Dimitrie împărţea cu dreptate cuvântul adevărului, aţi fi fost îndreptăţit în folosirea citatelor de la cei doi Sfinţi; dar acum publicaţi scrierile Părinţilor după gustul vostru, pentru a îndreptăţi vina de a fi împreună-mergători cu Dimitrie, Partenie al Alexandriei, Iacov al Americii, Stelian Harkianakis al Australiei. Nu sunt îndeajuns pentru voi multele citate din sfintele Sinoade şi din Sfinţi? Ori vă temeţi, poate, să fiţi izgoniţi din sinagoga ereticilor? Faptul că celelalte patriarhii păstrează comuniunea cu Fanarul nu este cu adevărat important. Ceea ce este important, e cine urmează paşii Sfinţilor şi este cu Adevărul? Partenie, Patriarh al Alexandriei, spune că îl recunoaşte pe Mohamed drept un Apostol care a lucrat pentru Împărăţia lui Dumnezeu, şi alte asemenea hule, pe care le cunoaşteţi. Nu e de trebuinţă a scrie iarăşi ereziile lui Iacov Kuzukis al Americii, şi cele ale lui Stelian Harkianakis al Australiei. Sunteţi în comuniune cu aceşti oameni ca şi cum ei ar împărţi cu dreptate cuvântul adevărului! Cine îl va condamna pe Iacov Koukouzis? Partenie? Sau comisia Fanarioţilor de sub Bartolomeu, care „investighează” [n.m. sau evalueaza, dupa cum graieste domnul Patriciu Vlaicu] de doi ani, acum, daca Harkianakis este eretic? Nu aţi înţeles că ei nu vor să dea un verdict?

        Fanarul a făgăduit delegaţiei celor trei egumeni din Muntele Athos că vor retrage şi îndrepta declaraţia Patriarhului Dimitrie către United Press, despre primirea împărtăşaniei de la Latini, că îl vor înlocui pe Stelian Harkianakis de la preşedinţia comisiei pentru dialog teologic etc. S-a îndreptat ceva până în ziua de astăzi? Sau credeţi că nu avem nici o responsabilitate, sau vreo vină, şi putem rămâne în comuniune, deoarece STARETUL PAISIE DECLARA FARA DE RUSINE CA DECLARATIILE SI ACTIUNILE LUI DIMITRIE NU SUNT IMPOTRIVA INVATATURILOR NOASTRE SI NU INCALCA ADEVARUL [n.m. in conditiile in care, inca de la momentul intronizarii, ereziarhul Dimitrie a promis să continue „politica ecumenică”(adica ecumenista) a predecesorului său]?
        Istoria se repetă. Sfântul Teodor Studitul, Sfântul Maxim Mărturisitorul, mulţi alţi creştini ce nu au urmat ierarhiei care la diferite vremuri propovăduia erezia, au fost cu toţi numiţi schismatici de către acea ierarhie. Deşi Sfântul Gherasim de la Iordan era slujit de către un leu şi era făcător de minuni, se afla în greşeală, căci nu primea cel de-al patrulea Sobor Ecumenic, trăgând împreună cu el mii de călugări ai Palestinei, până ce a fost îndreptat de Sfântul Eftimie cel Mare şi s-a pocăit.

        Întrebaţi: „Este cu putinţă ca Stareţul Paisie şi şaptezeci de episcopi ai Bisericii de stat a Greciei sa fie în greşeală?”

        Vreţi ca Dumnezeu să îi silească să Îl mărturisească? La Sinodul Iconoclast din 754, de sub domnia Copronimului, citim în Minute acea ovaţie înfricoşătoare a celor 338 de episcopi prezenţi la sinod: „Trăiască Împăratul! Icoanele sunt idoli şi trebuie ori distruse, ori spânzurate în tării ca să nu poată fi cinstite”. Găsiţi greu de crezut că şaptezeci de episcopi pot fi înşelaţi astăzi, când, precum vedeţi, atât de mulţi au fost înşelaţi atunci? În zilele noastre, călugării îşi doresc să dobândească mitre, cârje de egumen, în vreme ce împlinesc doar o mărturisire cu numele a credinţei, adică, protestând oarecum, dar neîncetând pomenirea Patriarhului, şi îngăduind toate inovaţiile la Evanghelie introduse de către Dimitrie, Partenie, Iacov, şi cei asemenea lor. Sfântul Teodor Studitul, totuşi, scrie că lucrarea monahului este să nu îngăduie nici cea mai mică înnoire la Evanghelia lui Hristos.
        La împreună-slujirea de la Roma, Dimitrie nu a primit pâinea blagoslovită de Papa pentru a evita reacţiile ostile din partea „conservatorilor”. Oricum, acolo în Roma, a subscris învăţăturii că Latinii au Tainele Bisericii, şi continuă să o facă. Nu e îndeajuns? Când au reacţionat vreodată precum voi, care continuaţi să îl comemoraţi pe Dimitrie, Sfinţii şi creştinii oricărui veac în care erezia era propovăduită pretutindenea? Ce precedent aţi găsit în istoria Bisericii, ca să puteţi spune că îl urmaţi? Dacă sunteţi fii ai Sfinţilor (adică, imitatori şi următori ai Sfinţilor), „Aţi fi săvârşit faptele lui Avraam”, precum grăieşte Evanghelia. În vremea Patriarhului [Iosif] Beccos, părinţii de la Muntele Athos au încetat să îl mai pomenească, chiar dacă nu fusese depus de un Sinod; şi deoarece au stăruit cu neclintire în aderarea lor la preceptele Părinţilor (adică, să nu ai părtăşie cu cei ce s-au depărtat de la credinţa ortodoxă), Hristos le-a dăruit cununa cea de mucenic. Cât pentru cei ce au slujit împreună cu cei ce îl pomeneau pe patriarhul „oficial” latino-cugetător, Beccos, leşurile lor se găsesc până astăzi, precum bine se ştie, umflate, urât-mirositoare şi neputrezite, spre a fi pildă tuturor.

        Ne-aţi spus că dacă Dimitrie nu se mărturiseşte pentru lucrurile pe care le-a săvârşit, va fi osândit. Acum admiteţi că urmaţi unui om care se osândeşte pentru ceea face. Pentru el, a se osândi [şi intr-adevăr, din pricini ce privesc credinţa şi păcate proprii şi individuale] înseamnă că săvârşeşte lucrarea diavolului. Prin urmare, voi înşivă admiteţi că îl aveţi pe diavol ca împreună-mergător.

        […]Arătaţi-mi măcar o singură mărturie patristică care să îndreptăţească rămânerea într-o Biserică care propovăduieşte erezia, precum face „blândul şi tăcutul Conducător al Ortodoxiei, Dimitrie”. O asemenea ascultare faţă de o ierarhie care nu împarte cu dreptate cuvântul adevărului ne va sfinţi? Dacă nu doriţi să admiteţi că Mânăstirea Esfigmenu şi atât de mulţi Părinţi plini de râvnă sunt vrednici de cinstire – potrivit celui de-al cincisprezecelea canon al Sinodului Întâi şi al Doilea – MACAR FITI TACUTI SI NU HULITI SPUNAND CA EI SUNT SCHISMATICI SI IN AFARA BISERICII. […]
        Mai întâi cercetaţi şi apoi pronunţaţi-vă. Potrivit propriului fel de gândire, atât Sfântul Marcu al Efesului, cât şi Sfântul Maxim Mărturisitorul, precum şi cei mulţi alţii care nu au păstrat părtăşie cu ereticii, sunt în afara Bisericii!

        Vedeţi încotro vă călăuzeşte „noua” voastră teologie? Cine s-ar fi gândit vreodată că părinţii Sfântului Munte vor avea drept biblie cartea „Cele doua extreme” a părintelui Epifanie Teodoropulos? Sfătuiţi săvârşirea de proteste asemenea celor recomandate la paginile 19 şi 22 din acea carte, „pentru Sfintele Canoane [de] care [se zice că] nu sunt aplicabile în vremurile noastre, căci le lipseşte dragostea”. El îl mai descrie pe patriarhul Athenagora ca „având o dragoste demonică”. Totuşi, rămâne în comuniune cu cei ce au „o dragoste demonică”. Ce consecvenţă uimitoare!
        […]
        Părintele Epifanie Teodoropulos a fost redus la tăcere atunci când, acum vreo douăzeci de ani, i-au fost dovedite greşelile. Dar voi, cu aceleaşi argumente ne-teologice, vreţi a îndreptăţi comuniunea cu patriarhii care propovăduiesc erezii „cu capul descoperit”, ce au „o dragoste demonică” pentru eretici, în vreme ce prigonesc pe autenticii ortodocşi, şi asemănându-se astfel Patriarhului Beccos, Împăratului Copronim, şi tuturor celor asemenea lor. Când le cântaţi întru mulţi ani şi îi comemoraţi, este acelaşi lucru cu a le spune: „Sunteţi grăitori întru credinţă, şi vi se cuvine ascultare, închinăciune şi pomenire”. Nu îi ajutaţi să priceapă că păşesc pe o cale a răului; pe când dacă aţi fi încetat părtăşia cu ei, poate s-ar fi simţit vinovaţi şi ar fi purces la căutarea adevărului. Vina pentru tăcerea voastră vrednică de osândă – pe care Sfântul Grigorie Palama o numeşte un al treilea fel de necredinţă – sporeşte de la o zi la alta, în pofida aşa-numitelor voastre proteste.

        Când Latino-cugetătorii au venit aici, în vremea patriarhatului lui Beccos, spre a întări unirea cu Latinii [papistaşii], Doamna noastră, Maica Fecioară, Păzitoarea Sfântului Munte al Athonului, a grăit singură, zicând: „Vin vrăjmaşii Fiului meu şi ai mei!”
        Anul trecut, când urmaşul lui Beccos – Dimitrie („Conducătorul Ortodoxiei”!) – a sosit, a găsit Sfântul Munte învestmântat în negru, după două săptămâni de foc neîncetat. [Focul a ţinut de la 1 august pânã pe 15, adică întreg postul Născătoarei de Dumnezeu. n. ed.] Are urechi să audă, să asculte glasul Preasfintei Maici a lui Dumnezeu!»

        Sursa: https://traditiaortodoxa.wordpress.com/2007/06/27/staretul-sava-monah-la-esfigmenu/

        Aceasta este o dovada vrednicǎ de toata crezarea despre marturisirea neortodoxǎ a Pr.Paisie Aghioritul (adormit abia la 12 iulie 1994), pe care daca am fi sinceri l-am pune in locul pe care singur si l-a croit – in ariergarda ereziarhilor, luptand pentru pastrarea unitatii cu acestia prin platirea oricarui pret, dupa zicala iezuita „scopul scuza mijloacele”, caci pseudo-patriarhul Dimitrie, cel sustinut de monahul Paisie, este cel care in 1974 a impus sancţiuni asupra a 13 monahi, pentru nepomenire liturgică, iar pe patru dintre acestia i-a condamnat la expulzarea din Muntele Athos.

        Si pentru ca oricine sa se incredinteze de autoritatea Parintelui Sava de la Esfigmenu, acest cu adevarat staret duhovnicesc, voi reda si un fragment chiar din cartea Pr. Paisie Aghioritul(!) “Flori din Gradina Maicii Domnului”, in care este prezentata proslavirea sa de catre Atotputernicul Dumnezeu din momentul adormirii:
        « Părinții Mănăstirii, din dragoste, l-au dus la Atena pentru consultații, și el a făcut ascultare ca un bun ascultător. însă Părintele Sava cel iubitor de liniște s-a chinuit mai mult de zgomotul lumesc decât de durerile bolii sale și a rugat pe Părinți să-l aducă la metania sa, în Grădina Maicii Domnului. Părinții au fost de acord și l-au dus provizoriu în Mănăstirea Hrisovalandu, ca să-și revină puțin și după aceea să plece spre Sfântul Munte. însă într-o noapte toată Mănăstirea a fost inundată de o mireasmă nespusă și stareța nu știa de unde provine. După puțin timp au depistat că mireasma ieșea din chilia unde stătea Părintele Sava. Când au deschis ușa, s-a umplut totul de bună mireasmă și au văzut că Părintele Sava își dăduse duhul. Numai atunci au înțeles că mireasma aceasta ieșea din sufletul aromat al Părintelui Sava. După aceea au venit și Părinții și l-au dus la metania lui. Să avem binecuvântarea lui. Amin.»

        Si daca tot veni vorba de momentul adormirii acestui marturisitor, ca o paranteză, sǎ ascultam și urmǎtoarele cuvinte ale sale pe un subiect înrudit, însemnate in aceeasi scrisoare ce a fost trimisa unui calugar si prin care Cuviosul a raspuns astfel − redau din exprimarea de pe site-ul respectiv − “tuturor celorlalţi, bine organizaţi şi hotăraţi să îl convingă […] de greşeala sa”:
        « [Voi] ignoraţi existenta Testamentului Sfântului Marcu Evghenicos al Efesului, care a cerut ca cei cu cuget Latin [papist] nici măcar să nu vină la înmormântarea sa.»
        Imi pare rǎu cǎ lucrurile nu au ajuns sǎ se petreacǎ exact așa și în cazul acestei înmormântari: http://basilica.ro/sfanta-liturghie-si-slujba-inmormantarii-ips-justinian-chira-live/. Si probabil altfel s-ar fi desfasurat lucrurile daca Arhiepiscopul Iustinian, macar in cadrul acestei discutii ce apare descrisa in marturisirea de mai jos (aici e redat doar un fragment al acesteia) ar fi precizat ca insusi a intrerupt pomenirea ereziarhului Andrei Andreicuț:
        «Acum as vrea sa va relatez, asa cum am primit-o și eu de la un frate din Bucovina, o întâmplare petrecuta la începutul lunii septembrie. Monahul Z. de la un schit aproape de granița cu Ucraina, apropiat al IPS Iustinian Chira, a fost chemat de acesta intr-o Duminica sa participe la Sfanta Liturghie la paraclisul unde slujea. După slujba a fost invitat intr-o sala unde se mai aflau câțiva preoți, monahi și câțiva mireni, în jur de 20 cu toții. Acolo IPS Iustinian le-a spus preoților: „Dragilor mergeți și nu-i mai pomeniți pe astia… ca intrați în duhul lor, vine sinodul din octombrie unde ÎL VOR VINDE DEFINITIV PE HRISTOS!, mergeți acasă, plangeti-va pacatele căci vine urgia lui Dumnezeu”».

        Poate ca, vazand neputinta sa, Domnul din milostivire a randuit sa ii fie luat sufletul numai si numai pentru a-l scapa de la o mare cadere, caci Dumnezeu randuieste astfel lucrurile incat fiecaruia sa ii obtina cel mai mare folos posibil.

        Sper ca in urma parcurgerii scrisorii Cuviosului Staret Sava, atat comentatorul „un ins dintre atatia”, ce era pana acum extrem de îndârjit si încearca sa îsi impuna parerea: „Sa fie clar: Stilistii sunt schismatici”, „care s-au despartit prin schisma”, cat si ceilalti ce pana acum aveau aceleasi pareri, sa inteleaga faptul ca, la fel ca si mine in trecut, sunt victimele zecilor de ani de indoctrinare de pana acum din „Bisericile oficiale” impotriva adevaratilor ortodocsi – vechii calendaristi –, poate si pentru faptul ca pe „atunci urechea nu le era deschisă” (cf. Isaia 48, 8). De acum inainte se impune cu necesitate ca domniile lor sa inceteze ca, si dupa aceasta marturie de necombatut a unui staret cu adevarat marturisitor, sa se mai lupte fara nici un rost cu adevaratii ortodocsi, numindu-i defaimator „stilisti”, fiind ei insisi stilisti nou-calendaristi [căci „din cuvintele tale vei fi osândit” (Matei 12, 37)]. Intr-o asemenea nefericita ipostaza ei fac voia si pe mai departe doar a celor ce au incercat destabilizarea Bisericii si leapada indemnul: „Smeriţi-vă sub mâna cea tare a lui Dumnezeu, ca El să vă înalţe la timpul cuvenit” (I Petru 5, 6) si cuvantul lui Dumnezeu: „de ce Mă prigoneşti?” (cf. Fapte 26, 14), „Greu îţi este să izbeşti cu piciorul în ţepuşă (Fapte 9, 5)”.
        Oare usor este sa auda din gura Domnului aceste vorbe: “Eu ştiu că tu eşti necredincios şi că din pântecele maicii tale ai fost numit răzvrătit” (Isaia 48, 8) cei care se leapada de Aratarea din 1925 a Cinstitei Cruci de langa Athena? Iar in cazul in care nu doresc sa primeasca nici aceasta slavita dovada [sǎ nu fie!] , tare ma tem cǎ “Hristos nu le va folosi la nimic”. (cf. Galateni 5, 2).
        Nadajduiesc ca cele pe care le-am scris aici sa fie cantarite cu intelepciune si nu cu simpla impotrivire, caci, desi au fost scrise din nepriceperea mea, s-a incercat urmarea indemnului: „Învăţaţi-vă şi povăţuiţi-vă între voi, cu toată înţelepciunea.” (Coloseni 3, 16)

        „Orice mustrare, la început, nu pare că e de bucurie, ci de întristare, dar mai pe urmă dă celor încercaţi cu ea roada paşnică a dreptăţii” (Evrei 12, 11)

        Pentru o incredintare deplina, cred insa ca ar fi indicata recitirea cu si mai mare atentie a scrisorii Cuviosului Sava, ce este scrisa parca in vremurile de acum.

        Daca bine observa „un ins dintre atatia” ca «schimbarea calendarului din 1924 nu egaleaza schimbarea dogmelor din Creta-2016», cum nici schimbarea dogmelor din Creta-2016 nu va egala supunerea in fata lui antihrist, totusi a sustine ca analogia dintre schimbarea calendarului din 1924 si schimbarea dogmelor din Creta-2016 „e o falsa paralela”, vadeste cel putin o neluare in serios a intregii polemici starnite dupa anii ’20 pentru apararea asezamintelor Bisericii impotriva directivelor eretice ale Patriarhului de la Constantinopol [de exemplu in Enciclica din 1920 se cerea «acceptarea unui calendar uniform pentru celebrarea marilor sărbători creştine în acelaşi timp de către toate Bisericile»], daca nu chiar o grava problema de intelegere, cand de fapt retorica din prezent a domnilor Ierotheos Vlachos, Rafa.. Noica, Amfilohie Branza si co. este parca desprinsa din asaltul generalizat declansat impotriva adevaratilor ortodocsi in secolul trecut.
        Cel putin, respectivele persoane ingradite in prezent numai si pentru faptul ca intrebuinteaza astazi exact aceeasi argumentatie ce a fost folosita de catre aparatorii Bisericii odata cu schimbarea calendarului, cand pe nedrept erau numiti schismatici de catre cei care cu adevarat au facut schisma, ar trebui sa isi de-a seama ca ceva nu se leaga in propaganda oficiala potrivit careia cei care s-au despartit de Biserica sunt tocmai cei care s-au sarguit sa se supuna doar lui Dumnezeu, nu si vrajmasilor Sai, ce isi arogau, exact ca si astazi, in polemica post-Creta, proprietatea Bisericii.

        Iar daca, asemenea domnului Serafim din Pireu, cineva inca va mai argumenta anti-patristic, dupa o intelegere pur institutionala, faptul că „Biserica lui Hristos cea Una, Sfântă, Sobornicească, Apostolească şi Nedespărţită este constituită din Biserici Autocefale, din care unele urmează calendarul iulian îndreptat, iar altele calendarul neîndreptat numit şi strămoşesc”, adica din jurisdictiile „Ortodoxiei” oficiale scufundate in erezie care au ales sa isi apere unitatea lor in comuniunea euharistica a tradarii adevarului de credinta, si nu din eparhiile ierarhilor cu adevarat ortodocsi, atunci acel om trebuie sa fie pe deplin incredintat ca degeaba asteapta ajutor de la vreun episcop care „sa evadeze” din acest monolit. Incolonarea in fata domnului Kiril Gundaev de la Moscova, din 20 noiembrie 2016, este cel mai bun semn al unei crude realitati.

        Domnule Marius, spuneti: „vei primi raspuns la fel cum a facut Sfantul Siluan cand calugarii plecau din manastiri din cauza schimbarii calendarului”. Pai numai si numai din aceasta, fara o alta cercetare si este de ajuns pentru a intelege caror duhuri s-a supus acesta – duhurile ce soptesc si barfesc impotriva Predaniei Bisericii. Iar daca sunteti revoltat si probabil iarasi v-ati enervat cumplit, pe mine va rog sa ma iertati macar pana la prima si a doua mustrare, dar chiar nu puteam sa va las cu impresia ca aveti dreptate in ceea ce afirmati.
        Ar trebui sa va dea de gandit faptul ca ati ajuns sa puneti pe cineva mai presus decat „cugetul sobornicesc al Parintilor”/”consensus patrum”.
        „Teologia” plecata de la Siluan incearca foarte subtil sa momeasca cu descrierea/amintirea unor stari extatice, iar apoi cu tanguirea aproape vesnica, mai degraba smiorcairea pentru pierderea „harului” si asteptarea „recompensei”, dar fara ca cititotul sa fie prea mult „initiat” in tainele cu adevarat reale prin care se purcede la dobandirea Sfantului Duh: viata aspra, infranata si chinuita, indurarea fara cartire a necazurilor, supunerea vointei noastre intru toate vointei atotputernicului Stapan al cerului si al pamantului, fara de stiinta Caruia nici firul de par nu ni se misca s.a.
        Dar poate veti raspunde ca „marele sfant” Siluan a depasit nivelul acesta (de altfel obligatoriu si de neocolit pentru orice nevoitor) si in scrierile sale sunt tratate lucruri inalte, inaccesibile celor care nu li s-au dat astfel de trari/stari inalte ale rugaciunii si contemplarii.
        In primul si in primul rand, dat fiind faptul ca acesta a vietuit relativ de curand, tocmai ale sale invataturi si vedenii trebuie cantarite prin prisma mintii lui Hristos pe care au avut-o Sfintii. Iar in mod special ma refer la invataturile a doi mari sfinti, cu adevarat autentici povatuitori ai Bisericii, Sfintii Efrem Sirul si Isaac Sirul, cu ale caror scrieri nu prea rezoneaza ceea ce a promovat Siluan (doar cel mult in putine aspecte). Mai precis, e un alt duh acela care l-a mânat, nu Duhul Adevarului, ce imediat ar fi fost recunoscut de catre cititor daca ar fi fost in simfonie cu glasul Bisericii, caci Parintii din toate vremurile si locurile au vorbit aceeasi limba si desi unii au vietuit la distante chiar mari de timp de alti, limbajul lor este unitar.
        „Optsprezece veacuri în glasul lor – scria Sfantul Ignatie Briancianinov – marturisesc unanim unicitatea învăţăturii dumnezeieşti !”
        Falsul, adica cel care nu rezoneaza cu invatatura Bisericii este simtitv imediat (!!!), dupa cum bine spunea intr-un comentariu Maria Nastac: „Nu îmi place părintele Noica [n.m. urmas in duh al lui Siluan]. Nu pot argumenta teologic dar nu transmite nimic duhovnicesc..”.
        Sfântul Ierarh Ignatie Briancianinov chiar îndemna să-i citim pe Sfinţii Părinţi astfel incat să putem deosebi „lumina de întuneric”.

        In aproape orice polemica, pentru a se reusi justificarea pastrarii comuniunii si ascultarii fata de ierarhii oficiali (stilisti nou-calendaristi sau ecumenisti ce nu au implementat inca inovatia calendarista), discutia va ajunge in mod aproape inevitabil si la cel putin unul din pleiada de SFINTI NESFINTI ce au fost promovati temeinic pentru a fi aparata politica bisericeasca serghianista sau ecumenista si care ei insisi i-au sustinut pe marii ereziarhi prin supunerea in fata lor.

        Cine isi aduce in sprijinul neascultarii proprii fata de porunca lui Dumnezeu „Feriţi-vă de proorocii mincinoşi, care vin la voi în haine de oi, iar pe dinăuntru sunt lupi răpitori” (Matei 7, 15) „eclesiologia” parut ortodoxa a unor parinti ca Siluan, Sofronie, Paisie, Porfirie, Gheron Iosif, Lavrentie si cei de un cuget cu dansii, ce insisi nu au facut ascultare de Stapanul cerului si pamantului, dovedesc ca de fapt nu isi au obarsia in Hristos, Sf.Apostoli si Sf.Parinti, ci in neo-„sfintii” croiti dupa interesele ereziarhilor moderni.

        Formula: „Tine mintea in iad si nu deznadajdui”, ce i-ar fi fost transmisa Pr. Siluan tocmai de catre Hristos (??!), in definitiv, pe fondul framantarilor din Muntele Athos legate de inovatia calendarista a ecumenismului si de erezia serghianista a sovieticilor, este de fapt un mesaj lipsit de claritate, mai mult doar bulversant/naucitor, asa cum o demonstreaza intreaga pseudo-teologie ce de zeci de ani s-a cladit si inca se construieste numai si numai pe acest mesaj, prin care, fara nici un dubiu, s-a urmarit parca rasturnarea semnificatiei marii minuni a aratarii pe cer in anul 1925 a Semnului de Biruinta al lui Hristos, langa Athena.
        Daca Dumnezeu Duhul nu lucreaza impotriva lucrarilor Sale, cum oare s-ar putea crede ca se aplica aceasta in cazul lui Dumnezeu Fiul? Si ca atare daca Iisus Hristos ar fi fost Cel care i-a vorbit, cum se poate explica lipsa povatuirii – ce echivaleaza cu invataura gresita – fata de respectivele probleme atat de vitale ale vremii: schimbarea calenadarului si supunerea fata de Patriarhia sovietica?

        In urma celor apreciate de catre domnul Jean-Claude Larchet, ce spunea intr-o analiza a respectivei formule primite prin descoperire asa-zis dumnezeiasca: «[…] suferinta iadului sta pentru om in esenta in resimtirea dureroasa a distantei care-l separa de Dumnezeu si in pierderea harului datorata pacatelor proprii […]. Origen [n.m. cel osandit de Biserica] spune ca chinurile iadului constau in esenta dintr-o „arsura a constiintei”» si «Pentru Sfantul Irineu, iadul e despartirea de Dumnezeu, „or despartirea de Dumnezeu este moartea: despartirea de lumina e intunericul, despartirea de Dumnezeu inseamna pierderea tuturor bunatatilor ce vin de la El”, iar cei „lipsiti de toate bunatatile sunt cufundati in toate pedepsele”», s-ar putea talmaci indemnul „Tine mintea in iad si nu deznadajdui” cum ca Hristos – cu alte cuvinte – l-ar fi povatuit intr-acest chip pe „staretul” Siluan:
        «Tine mintea in iadul, care e despartire de Dumnezeu si moarte; stai lipsit de toate bunatatile ce vin de la Mine si cufundat in toate pedepsele, dar…. nu deznadajdui!»
        «Arde-ti constiinta in iad, acolo unde sunt chinurile, dar…. nu deznadajdui!»

        …o adevarata pseudo-teologie ce rastoarna scoposul omului de a se uni cu Dumnezeu, pentru talcuirea careia s-au scris mii si poate zeci de mii de pagini si s-au organizat sute de conferinte!

        din Pateric:
        «Zis-a un batran : de voiesti sa traiesti dupa legea lui Dumnezeu, omule, vei afla ajutator pe Puitorul de lege ! Iar de voiesti sa nu asculti poruncile lui Dumnezeu, vei afla pe diavolul ajutand la caderea ta. […]»

        Apreciază

      • Matiu Cosmin said, on Noiembrie 29, 2016 at 10:09 pm

        „un ins dintre atâția”

        Comentariul tau nu ii este adresat cumva lui Calin ?

        Apreciază

      • Matiu Cosmin said, on Noiembrie 29, 2016 at 10:48 pm

        H

        Rezumatul tau pe scurt:

        adevaratilor ortodocsi – vechii calendaristi

        „Feriţi-vă de proorocii mincinoşi, care vin la voi în haine de oi, iar pe dinăuntru sunt lupi răpitori” (Matei 7, 15) „eclesiologia” parut ortodoxa a unor parinti ca Siluan, Sofronie, Paisie, Porfirie, Gheron Iosif, Lavrentie si cei de un cuget cu dansii, ce insisi nu au facut ascultare de Stapanul cerului si pamantului, dovedesc ca de fapt nu isi au obarsia in Hristos, Sf.Apostoli si Sf.Parinti, ci in neo-„sfintii” croiti dupa interesele ereziarhilor moderni.”

        „si la fel ca mentorii domnului Noica a procedat si un alt mare „stalp” al Ortodoxiei, Paisie Aghioritul.”

        „sa se mai lupte fara nici un rost cu adevaratii ortodocsi, numindu-i defaimator „stilisti”, fiind ei insisi stilisti nou-calendaristi [căci „din cuvintele tale vei fi osândit” (Matei 12, 37)”

        Adica Paisie Aghioritul si toti cei enumerati mai sus sunt eretici ?

        Ai icoana cu calendarul in casa? Te inchini lui? De cand este calendarul dogma?

        Tu esti stilist de la Slatioara ca stilist se vede ca esti?

        Apreciază

      • Matiu Cosmin said, on Noiembrie 29, 2016 at 10:55 pm

        Saccsiv avem invazie de stilisti, va rog sa le cititi si voi comentariile, avem destule probleme si astia au iesit la pescuit ca serpii:

        „Calin”: si „H” sunt stilisti, nu degeaba zice H:

        „Nu pot decat sa raman uimit de ceea ce am citit aici, tocmai cand ma pregateam sa urc pe blog un comentariu mai lung, si de posibila complementaritate a celor doua texte: cel foarte folositor al lui calin si cel pe care voi incerca sa il postez in cateva minute.
        … probabil nici daca am fi stabilit intre noi sau daca lucram la acelasi monitor nu iesea o asemenea potrivire..”

        Apreciază

      • Cristian said, on Noiembrie 30, 2016 at 1:13 pm

        @H – spuneti asa: „Părintele Epifanie Teodoropulos a fost redus la tăcere atunci când, acum vreo douăzeci de ani, i-au fost dovedite greşelile.” Puteti sa detaliati – cum, cand si cine i-a dovedit ce anume greseli?

        Apreciază

      • un ins dintre atatia said, on Noiembrie 30, 2016 at 4:09 pm

        Imi cer iertare, m-am adresat gresit, confundând comentariul lui neica nimeni cu cel lung al lui calin.
        Iertare, neica nimeni!…
        Tot ce am scris se aplica intocmai lui calin, cel „cu toate datele”…

        Apreciază

    • Mihail said, on Noiembrie 29, 2016 at 3:41 pm

      Neica Nimeni, iti multumesc. Frumos comentariul tau.

      Apreciază

  8. Iustin said, on Noiembrie 29, 2016 at 1:45 pm

    off topic

    Apreciază

    • calin said, on Noiembrie 29, 2016 at 2:49 pm

      ON topic:

      ”În cazul în care prezbiterul întrerupe pomenirea numelui episcopului local, nu va trebui ca în locul acestuia să pomenească alt Arhiereu sau pe Sfântul Sinod sau pe Hristos sau pe oricare alții. Trebuie să lase loc liber la pomenirea numelui Arhiereului până când se va soluționa problema.”

      Aici este problema:

      Intelegem din cele de mai sus ca intreruperea pomenii este temporara, pana la solutionarea problemei de catre un sobor ortodox. Canonul 15 a fost deci dat in cazul existentei unui sau unor minciuno-ierarhi eretici, deci in vremea in care -ca sa zic asa raportul era 1 iuda la 11 apostoli; dar ce te faci in ziua de astazi cand avem 11 iude la 1 apostol, mai exact avem sinoade intregi eretice?! (Sau care chiar daca declara ca nu sunt de acord cu erezia, continua sa fie in comuniune cu ereticii numindu-i frati). Cine va judeca deci minciuno-ierarhii ereticii si ce solutionare a problemei mai putem noi astepta si de la cine? Fiindca noi suntem in plina erezie ecumenista de peste 90 de ani (din 1924, de cand masonii au schimbat calendarul) si atata vreme nu s-a solutionat nimic. Lucrurile s-ar rezolva daca s-ar gasi acum unul sau mai multi ierarhi care sa condamne in sobor pe eretici si sa intrerupa comuniunea cu ei – dar ereticii ecumenisti au fost deja condamnati de ROCOR in 1983!

      Deci daca acel sau acei ierarhi drept-cedinciosi (minoritari) nu vor fi luati in seama, ei vor anatemiza pe minciuno-ierarhii eretici si vor intrerupe orice comuniune cu ei. Astfel, gogorita cu ”ierarhia paralela” care nu ar fi legitima se va vadi, caci o astfel de ”ierarhia paralela” se face in mod firesc, ierarhii ortodocsi minoritari reprezentand Biserica, iar nu minciuno-ierarhii eretici majoritari anatemizati, chiar daca continua sa-si puna firma de ortodocsi. Asta s-a vazut si in cazul Bisericii de Catacombe din Rusia (a se citi cartea Sfintii Catacombelor Rusiei). Trebuie vazut in si Istoria Bisericii (necenzurata) cum s-a procedat in vremea ereziilor de dinaintea Sinoadelor Ecumenice care le-au anatemizat, dar stiu ca au existat si sinoade locale care anatemizau erezia (puteau fi si 2-3 episcopi, nu conta numarul), iar ereticii veneau si-i prigoneau facand sinoade talharesti, etc.

      Si inca: chiar daca ierarhii ortodocsi ramasi ar fi razleti, unul dintr-o tara, altul intr-alta, ei ar trebui sa comunice si sa intre in comuniune daca pastreaza aceiasi credinta ortodoxa curata. Iar cand se intalnesc si iau hotarari se cheama ca formeaza un sinod. Un sinod este deci o adunare de episcopi drept-credinciosi, si cred ca la fel ca in cazul antimisului, am fost invatati de ereticii ecumenisti sa privim prea juridicist ceea ce ar inseamna un sinod. La fel ni s-a agitat si sperietoarea ”sinoadelor paralele”. Sigur ca pot exista ”sinoade paralele” impostoare, si chiar exista, dar asta nu legitimeaza cu nimic pretinsa canonicitate a sinoadelor oficiale eretice!

      Daca nu vine antihristul asa curand, copii nostri vor avea nevoie de taine, caci preotii care s-au ingradit acum nu vor trai o vesnicie. Preotii nu pot sa hirotoneasca singuri pentru mai departe, asa ca, pe viitor, ar fi necesar cel putin un episcop. Dar aici trebuie foarte, foarte mare atentie! Trebuie ales foarte, foarte bine acel episcop, dupa criterii ortodoxe, patristice, fiindca exista si vor exista foarte multi impostori!

      Apreciază

      • Matiu Cosmin said, on Decembrie 1, 2016 at 10:24 am

        Corect, dar frumos ar fi ca tu sa iti spui povestea, sa spui de care episcop din catacombe, urmasul carui alt episcop inaintas tot din catacombe apartii. Discutiile pot decurge altfel cand te prezinti inainte si nu postezi ca si un intrus. Este adevarat ca ecumenismul se coace de aproape 100 de ani, dar esti tu 100 % sigur ca harul nu a lucrat in bor in toti acesti ani chiar daca ierarhii au facut tot felul de tradari, esti tu sigur ca nici acum nu exista har in bor nu pentru vrednicia preotilor si a ierarhilor ci pentru oamenii nestiutori care inca merg la biserica desi noi ne-am delimitat, nu mai mergem?

        Apreciază

  9. Theodor L. said, on Noiembrie 29, 2016 at 2:43 pm

    Preote Valica,

    Ai driblat frumos, dar n-ai dat gol desi aveai toata poarta goala si ajunsesesi cu mingea chiar pe linia portii.
    Asta in termeni fotbalistici se numeste…blat.
    Nu ne mai vorbi noua ca adevaratii Parinti romani care l-au ales pe Domnul Iisus Hristos de stapan si au intrerupt oficial pomenirea ereticilor sunt pe cale sa faca schisma in Biserica. In schisma fata de Biserica te afli tu care inca mai ceri justificari de la lupii de care nu ai curaj sa te desparti in niciun chip, desi vezi bine ca ranjesc cu boturile lor manjite de sangele oilor cu care in ultima vreme s-au ghiftuit.
    Chiar crezi ca suntem tampiti? Ce speri prin scrisorica asta diafana pe care ai uitat sa o trimiti IPS-urilor cata vreme te mai puteai adresa lor cu IPS? Sa se stranga „IPS”-urile de acum sa ti-o citeasca si apoi sa-ti raspunda: ai dreptate, daca nu ne atrageai tu atentia nu ne dadeam seama ca am facut chiolhanul la care am mancat si noi acolo o fripturica de oaie in sange?
    Cand haita de lupi turbati te-a inconjurat si te-a umplut de sange, tu mai vii cu scrisorele in care sa-i numesti IPS ca si cum ai sta la mila lor? Sau pornesti cu Domnul Iisus Hristos, cu Evanghelia, cu Sfintii Parinti si cu arma de lupta lasata de ei la atac, adica la nepomenire, ca asta e singura arma eficienta? Ai tupeu sa ne mai spui dupa cele intamplate ca un preot adevarat ca Parintele Claudiu Buza „raspunde cu schisma la erezie”, cand de fapt tu acum esti in erezie iar el in Biserica? Ce nu-ti place? Ca Parintele Claudiu e curat in fata lui Hristos, iar tu, pentru ca esti caldicel si o lalai sa te curatesti, nu te simti curat dar vrei sa pari oamenilor curat si o faci incercand sa-l improsti cu noroi ca exista pericol de schisma? Schisma la erezie? Asta e cea mai mare absurditate pe care am auzit-o vreodata!
    Inceteaza pomenirea d-lui Ciobotea ca patriarh, ca din 29 octombrie nu mai este, Preote Valica! Atunci vei obtine cununa de la Domnul Iisus Hristos si respectul meu totodata. Atunci iti voi spune sarut-mana Parinte!
    Pana atunci nu meriti. Esti doar un blatist usor de vazut, asa cum usor de vazut sunt toti blatistii.

    Apreciat de 2 persoane

    • Matiu Cosmin said, on Noiembrie 29, 2016 at 9:17 pm

      O mica observatie, nu ai cum sa vrei sa te mantuiesti sa fii citit cartea Calea sufletelor in vesnicie (Nicodim Mandita) si sa nu porti barba.

      Apreciat de 1 persoană

      • guti flo said, on Noiembrie 30, 2016 at 10:06 pm

        Citez de la pr Arsenie Papacioc : Nu in barba sta adevarul….Poti sa vezi asta la pr Ilie Lacatusu
        Asta nu inseamna ca ii iau apararea pr Valica.

        Apreciază

      • Matiu Cosmin said, on Decembrie 1, 2016 at 8:27 am

        Adevarat, dar Hristos a purtat barba si cere asta barbatilor ce il urmeaza.

        Apreciază

    • ingrid said, on Noiembrie 30, 2016 at 3:14 am

      Grabnici la judecata! Apreciez din toata inima si din tot sufletul marturisirea părintelui Valica. Nu stii tu, Th. L, ce scrisori a trimis părintele M. Valica ierarhilor!

      Apreciază

      • ban said, on Noiembrie 30, 2016 at 9:24 am

        Pare a fi doar jumatate de marturisire

        Apreciat de 1 persoană

      • Aurora said, on Noiembrie 30, 2016 at 1:29 pm

        Daca si-ar lasa barba, i-ar mai creste si puterea de a marturisi pana la capat si s-ar rupe de pomenitori.

        Apreciază

  10. mircea.v said, on Noiembrie 29, 2016 at 3:43 pm

    Iata o scrisoare demna de ric.

    „Ne adresăm Preafericirii, Înaltpreasfințiilor și Preasfințiilor Voastre, ca fii duhovnicești pe care ne păstoriți…” Pi bre, daca a semnat erezia, ce Prefericit, Inaltipreasfintiti si Preasfintiti… Te doare capu’…
    Corect ar fi: Preanefericit Eretic, Inaltpreaeretic, Preaeretic, sau toate titulaturile lor dar cu „anti” in fata.
    Si corect ar fi: „ca ne-fii duhovnicesti pe care vreti sa-i manati spre iad”
    Hai ca suna bine:
    „Ne adresam Prenefericitului Eretic, Inaltpreaereticilor si Preaereticilor, ca ne-fii duhovnicesti pe care vreti sa-i manati spre iad… ”
    Cam asa ar suna pe romaneste, nu?

    „În acest context, cu tot respectul si smerenia noastră, Vă rugăm să fiți curajoși și fermi în a combate toate ambiguitățile așa-numitului sinod din Creta….” . Fratica, poate „cu tot nerespectul nostru si cu smerenia noastra in fata lui Dumnezeu…”

    „religiile necreștine” – adica avem si religii crestine, si religie ortodoxa. Gresit, ortodoxia nu e religie, e Adevarul.

    „Suntem alături de ierarhii români mărturisitori…” Aici ori e cu ironie, ori e o tampenie. Da acum nu mai e vremea de ironii, mesaje absconse, samd.

    „Ideal ar fi să așteptăm să se pronunțe un sinod canonic asupra acestor probleme și, după aceea, vom vedea care va fi calea de urmat, dar până atunci să rămânem în comuniuneeuharistică și de iubire reciprocă.” – mandra mea, mai, mai… Iubire reciproca intre Adevar si anti-Adevar nu se poate. Se poate doar iubire reciporca.
    Cum bre „comuniune euharistică și de iubire reciprocă” ?
    pai si ce facem cu Apostolul Pavel?
    17. Şi vă îndemn, fraţilor, să vă păziţi de cei ce fac dezbinări şi sminteli împotriva învăţăturii pe care aţi primit-o. Depărtaţi-vă de ei.
    18. Căci unii ca aceştia nu slujesc Domnului nostru Iisus Hristos, ci pântecelui lor, şi prin cuvinte bune si prin cuvantare de bine inseala inimile celor prosti”
    Romani 16
    Biblia 1914
    Eu consider ca spusa Apostolului este radacina pt tot ce spun canoanele ref la nepomenire.
    E atat de simplu.

    Si un pic de Caragiale🙂
    „Așadar, ne îngrijorează controversele ivite în urma întrunirii din Creta, ceea ce înseamnă că încă suntem vii duhovnicește, dar, in acelasi timp…”, santem morti.:)
    Apocalipsa: „Ştiu faptele tale, că ai nume că trăieşti, dar eşti mort.”
    Orice abatere de la adevar, orice incercare de a fi mai bland decat impune situatia, orice incercare de a impaca si capra si varza, adica orice incercare de a nu spune adevarului pe nume, nu poate duce decat la Caragiale.
    Santem vii duhovniceste si de asta ne preocupa creta. Dar daca te ingrijoreaza creta si nu dai gol, inseamna ca deja esti mort, tu crezand ca inca esti viu.

    Alt Caragiale:🙂
    “Cu toate că, inițial, delegația a plecat la luptă cu elan duhovnicesc și de pe o poziție ferm ortodoxă, în cele din urmă, s-a întors rușinată și înfrântă lamentabil pe terenul propriu al Ortodoxiei de artizanii ecumenismului.”
    Pi bre, ei fac parte din ceea ce numim artizanii ecumenismului. Ei sant artizanii ecumenismului – vezi articolele recomandate de saccsiv.

    “În final, am dori să cunoaștem oficial poziția B.O.R. …” a zis martianul. Ce sa mai afli oficial? Esti batut in cap? Nu e clar? Pai a semnat erezie, tace, a zis „da” la acte biometrice, la card de sanatate, „da” la ue… Corect e pt popor: „Fratilor, astia sant ecumenisti si pro-insemnare, sant pro-antihrist.”

    Toate formularile astea sant „nou-vorba” tradarii, compromisului.

    Acum este vremea de spus adevarul clar si simplu, este vremea de spus lucrurilor pe nume.

    Pe pr Valica l-a cuprins un pic frica, si atunci nu a avut curajul sa vorbeasca inainte, atunci, sau imediat dupa sinodul din creta, si vazand acum ca lumea se intreaba „ce o fi cu pr Valica”, a zis ceva acum.
    La fel ca si in cazul acelui comunicat a lui pr Hariton pe tema de cipuri la mult timp dupa ce ne-a parasit Parintele Justin, si retras dupa 3 zile de pe site, comunicat in care se spunea bine, dar se citea frica celui ce a scris acolo, asa si in aceasta scrisoare se vede frica lui pr Valica. Si in cazul Hariton si acum, foarte multe „a spus x, uite ce spune y…”. Adica ceva de genul, „nu eu, ala zice…”. Incearca sa se acopere mai mult decat e necesar cu citate. Pana si ca sant deformate canoanele a zis ca o spune (cum o si face f bine) Silviu Chirila. Pai asta trebuie sa o vada orice preot, cu atat mai mult unul care a fost si profesor, sau mai este. Toate astea arata frica. Cumva arata ca vrea sa scoata castanele din foc cu mana altuia.
    E ca un caine care latra dar tine coada intre picioare.

    Apreciat de 1 persoană

    • Matiu Cosmin said, on Noiembrie 29, 2016 at 9:21 pm

      Pr Valica vrea sa fie in relatii bune si cu Dumnezeu si cu ierarhii tradatori dar ma tem ca nu se poate si trebuie sa aleaga. Daca continua cu acest tip de marturisire acum cand e deja grava situatia va fi de partea ierarhilor.

      Apreciat de 1 persoană

  11. Teofil Anastasie said, on Noiembrie 29, 2016 at 6:08 pm

    Sa privim cum este facuta o parte a marturisirii anticumeniste, la noi, in ultima jumatate de an( evaluare selectiva a unor parti de articole din media ortodoxa):
    Pr Mihai Valica mentioneaza in articolul publicat, in prezent, de saccsiv weblog, si pe prima pagina a site-ului Revistei Atitudini, faptul ca:
    …Inițial, delegația( BOR n.n.) a plecat la luptă cu elan duhovnicesc și de pe o poziție ferm ortodoxă…
    Pr Mihai Aldea in Revista Articolul Concluzii asupra „SINODULUI”(INTRUNIRII)din CRETA. Din Revista Atitudini Man. Petru Voda – iulie 2016, mentioneaza:
    „…Delegaţia Bisericii Ortodoxe Române a încercat să apere Ortodoxia. Mărturiile directe arată că s-au dat adevărate bătălii din partea Patriarhului şi a Mitropolitului Moldovei, mai ales, pentru a se obţine exprimări cât mai ortodoxe, pentru a se înlătura ambiguităţi şi formulări necanonice etc.; chiar şi mesajul final, cel mai ortodox document cretan – de departe[4] – datorează enorm delegaţiei BOR.Limitele succesului delegaţiei BOR…
    Revista Atitudini nr 44 iunie 2016 reia din comunicatul oficial MMB sub titlul :
    „..Mărturisire curajoasă a Mitropolitului Teofan despre Sinodul din Creta si impotriva Ecumenismului sincretist…”
    Iar in numarul 45 a Revistei Atitudini, titlul dezvaluie o atitudine curajoasa a ierarhului locului:Î.P.S. TEOFAN, MITROPOLITUL MOLDOVEI ȘI BUCOVINEI, SEMNALEAZĂ NEREGULI PE SEAMA DOCUMENTELOR SINODULUI DIN CRETA
    Reamintim, ca in jurnalism, conform practicii editoriale, revista, ca sumar-titluri, trece initial prin aprobarea staretului(staretei) Manastirii si a redactorului sef.
    In articolul Comunicat al Mănăstirii Paltin Petru-Vodă, cu privire la întâlnirea cu Mitropolitul Ierotheos Vlachos se mentioneaza:
    „…Armonia dintre Î.P.S. Teofan Savu şi Î.P.S. Ierόtheos Vlachos dă nădejdi bune de îndreptare a alunecărilor cretane…”
    ”Maica Fotini …in Revista Atitudini iulie 2016: … Acum insa ne aflam in alta situatie, aceea prin care ni se impune ecumenismul drept dogma, suntem obligati sinodal sa recunoastem caracterul apostolic si patristic al ecumenismului, un ecumenism sincretist…”(preluare dupa blogul Monahului Teodot).
    .Asemenea afirmatii clar laudative si neargumentate cu temei faptic, legitimeaza si credibilizeaza ierarhii- semnatari de erezii cretane si la adunarea lor din 29-30 octombrie 2016, si gireaza prin onoarea celor care ii sustin –, jurnalisti, dr. profesori, teologi, stareti etc., pe cei ce pot savarsi grave caderi, daca nu sunt sanctionati cu marturisirea si mustrarea curata a ortodocsilor ce se ingradesc de ecumenism.
    Exemplele pot continua, cum ar fi prezenta, doar a monahului Teodot si a monahului Tihon – vrednici sunt- la Conferinta monahilor atoniti la Piatra Neamt, fapt ce denota( prin absenta), solidaritatea Man. Petru Voda – Paltin cu pozitia oficiala BOR de nerecunoastere a marturisitorilor Adevarului privind sinodul talharesc din Creta.
    Concluzie: Oare Manastirea Petru Voda( Paltin), reprezentata in hotarari prin conducerea si teologii sai ce propovaduiesc(sau evita a mai conferentia), a abdicat dela conditia de Cetate fanion a monahismului romanesc, de mare Far al poporului roman si al Ortodoxiei, dela misiunea sa de Biserica luptatoare pentru Cuvantul lui Hristos?. Cata tragedie si durere in inimile romanilor ramasi sa fie ultima baricada in marturisire…

    Apreciază

  12. stone said, on Noiembrie 29, 2016 at 9:53 pm

    Sfântul Maxim Mărturisitorul pe când era întemnițat, a fost întrebat de către vrăjmașii săi: Atunci, doar tu te vei mântui, în timp ce toţi ceilalţi se vor pierde? Dar Sfântul răspunse: Dumnezeu mă opreşte să osândesc pe cineva sau să pretind că doar eu mă mântuiesc! Acestea fiind zise, voi alege mai degrabă să mor decât să apostaziez în vreun fel de la credinţa cea adevărată şi să sufăr apoi chinurile conştiinţei.

    Apreciat de 1 persoană

  13. Rozalia said, on Noiembrie 30, 2016 at 12:32 am

    sa explice cineva ce spune @H despre Sfantul Siluan Athonitul, Sofronie Saharov si Parintele Paisie Aghioritul!

    Apreciat de 1 persoană

    • Matiu Cosmin said, on Noiembrie 30, 2016 at 8:17 am

      Din ce am inteles eu spune ca sunt eretici si inselati, nicidecum sfinti, datorita faptului ca nu au considerat schimbarea calendarului schisma, adica „H” si cu „Calin” ne considera pe noi schismatici pentru ca tinem calendarul nou si au venit aici pe blog la pescuit de adepti dintre cei care nu merg la biserica. Poate ne raspund si noua ei cu cine sunt in comuniune, ce episcopi au ca daca sunt stilisti de la Slatioara a aratat Danion Vasile care a vrut sa treaca la ei ca nici macar nu au succesiune apostolica.Eu personal ii consider periculosi pe acest blog. Este adevarat ca bisericile au cazut in erezie dupa Creta si noi care stim despre ce este vorba nu mai avem voie sa mergem dar asta nu inseamna ca Harul care este strict lucrarea lui Dumnezeu nu poate lucra in biserica pentru cei nestiutori din diferite motive. Asadar”H” si cu „Calin” s-au facut ei stapanitori ai Harului si spun ca noi cei pe calendarul nou suntem schismatici. Este adevarat ca schimbarea calendarului nu a fost buna, dar calendarul nu este dogma care sa impiedice mantuirea.

      De asta au treaba cu Sf Paisie Aghioritul:

      „Staretul spunea:

      ‘Bine ar fi fost sa nu fi existat aceasta diferenta de calendar, dar aceasta nu este o chestiune de credinta’.

      Iar atunci cand i se spunea ca noul calendar a fost facut de Papa, raspundea:

      ‘Noul calendar a fost facut de Papa, iar cel vechi de un inchinator la idoli‘,

      referindu-se la Iuliu Cezar.

      Pentru a intelege mai bine pozitia Staretului in problema calendarului, vom da in continuare urmatoarea marturie:

      Un grec ortodox traia in America impreuna cu familia sa de mai multi ani. Avea insa o problema serioasa. El era stilist, iar femeia si copiii lui tineau noul calendar.

      ‘Nu putem sa facem nici macar o singura sarbatoare impreuna, spunea el. Ei praznuiau Craciunul, eu praznuiam pe Sfantul Spiridon. Cand eu aveam Craciunul, ei praznuiau pe Sfantul Ioan. Si aceasta nu-i nimic. Lucrul cel mai rau era sa stii ca noii calendaristi sunt, asa cum ne invatau, eretici si se vor duce in iad. Oare este putin lucru sa auzi mereu ca femeia si copiii tai si-au tradat credinta, s-au dus cu Papa, ca Tainele lor nu au har si altele? Ore intregi discutam cu sotia mea, dar nu ajungeam la o intelegere. Ca sa spun adevarul, nu-mi placea nici la stilisti. Mai ales atunci cand veneau niste episcopi si ne vorbeau. Nu o faceau cu dragoste si durere pentru inselatii (asa cum ii considerau) neo-calendaristi, ci dimpotriva aveau o ura fata de ei si se bucurau atunci cand spuneau ca se vor duce in iad. Erau foarte fanatici. Cand se termina omilia lor, simteam o tulburare inaluntrul meu, dar nici nu ma hotaram sa plec de la ei. Imi venea sa plesnesc. Cu siguranta ca as fi patit ceva din pricina supararii, daca nu l-as fi intalnit pe Parintele Paisie.

      Intr-una din calatoriile mele in grecia i-am spus problema mea varului meu, Ioan. Acela mi-a vorbit despre un oarecare staret Paisie. Si astfel am hotarat sa mergem in Sfantul Munte sa-l intalnesc.

      Am ajuns la ‘Panaguda’. Staretul ne-a tratat cu o fata zambitoare si ne-a pus sa stam langa el. Ma pierdusem. Se purta cu noi de parca ma cunoastea de multa vreme, de parca ar sti totul despre mine.

      – Cum te descurci cu masinile acelea in America? Au fost primele lui cuvinte.

      Eu ma zapacisem cu totul. Am uitat sa spun ca serviciul meu era la o parcare si, fireste, numai cu masinile ma ocupam.

      – Ma descurc bine, au fost singurele cuvinte pe care le-am putut sopti, privindu-l ca un pierdut.

      – Cate biserici sunt acolo unde locuiesti?

      – Patru, am raspuns si un al doilea val de surpriza m-a cuprins.

      – Pe calendarul vechi sau pe cel nou>, a fost al treilea traznet care, in loc sa-mi mareasca buimaceala, mai degraba m-a familiarizat cu harisma Staretului, m-a facut sa ‘aterizez’, ca sa zic asa.

      – Doua pe vechi si doua pe nou, i-am raspuns.

      – Tu unde mergi?

      – Eu la cea pe vechi, iar femeia mea la cea noua.

      – Asculta. Sa mergi si tu acolo unde merge si femeia ta.

      Si se pregatea sa-mi dea explicatii. Dar pentru mine subiectul se incheiase. Nu mai era nevoie de explicatii si argumente. Ceva inexplicabil, ceva dumnezeiesc s-a intamplat inauntrul meu. Mi s-a ridicat o greutate de pe suflet. Toate argumentele, toate amenintarile si afurisirile adresate celor ce tineau calendarul nou, pe care ani de zile le auzisem, s-au risipit. Am simtit harul lui Dumnezeu care, prin Sfantul Sau actiona asupra mea si ma inunda cu o pace pe care o cautam de ani de zile. Iar starea pe care o traiam mi se intiparise pe fata.

      Ceea ce imi aduc aminte este ca acest lucru l-a facut pe Staret sa se opreasca pentru putin. Dupa aceea insa a continuat cu explicatii. Poate pentru a le spune altora sau poate sa le folosesc eu in vreme de ispita dupa ce va trece acea stare cereasca in care ma aflam.

      – Noi, aici, in Sfantul Munte, tot pe calendarul vechi tinem, dar este alt caz. Suntem uniti cu Biserica, cu toate patriarhiile, si cu cele care il tin pe cel vechi. Recunoastem Tainele lor, iar ei pe ale noastre. Preotii lor impreuna-liturghisesc cu preotii nostri. In timp ce aceia, sarmanii, s-au rupt. Cei mai multi dintre ei au si evlavie si acrivie si nevointa si ravna pentru Dumnezeu. Numai ca aceasta ravna a lor este fara discernamant, ‘nu intru cunostinta’. Unii s-au abatut din simplitate, altii din nestiinta, iar altii din egoism. Au considerat cele treisprezece zile o chestiune dogmatica si pe noi inselati si au plecat din Biserica. Nu au comuniune nici cu Bisericile care tin calendarul nou, dar nici cu patriarhiile si Bisericile care tin calendarul vechi, pentru ca chipurile s-au spurcat din pricina comuniunii cu cei ce tin calendarul nou. Si nu numai aceasta. Putinii care au ramas, nu stiu in cate parti, s-au impartit si se impart mereu, anatematizandu-se, afurisindu-se si caterisindu-se intre ele. Nu stii cat m-a durut si cat m-am rugat pentru acest subiect. Trebuie sa-i iubim si sa-i compatimim, iar nu sa-i judecam. Si cel mai mult sa ne rugam pentru ei ca sa-i lumineze Dumnezeu. Iar daca se va intampla vreodata sa ne ceara cineva ajutor cu buna intentie, sa-l ajutam cu vreun cuvant’.”

      Apreciază

      • saccsiv said, on Noiembrie 30, 2016 at 10:19 am

        Astept sa ne spuna bisericile de care apartin, in mod clar, fara generalitati, deoarece o propaganda stilista, acum, dupa Marele Sinod, este extrem de periculoasa.

        Apreciat de 2 persoane

      • Matiu Cosmin said, on Noiembrie 30, 2016 at 11:52 am

        Saccsiv, sunt stilisti de la slatioara, dar nu vor recunoaste asta, prefera sa ramana sub acoperire pentru ca altfel isi pierd puterea (acoperirea) si nu isi pot atinge scopul de a clatina si capta la ei pe cei dintre noi care nu mai mergem la biserica.

        Sunt: vicleni, vicleni, vicleni si chiar daca vor fi atacati vor raspunde pasnic ca sa para induhovniciti.

        Scopul lor unic nu este Hristos si adevarul ci calendarul si ca toti ceilalti vor merge in iad pentru ca sunt pe calendarul nou. Dupa cum vezi strang tone de dovezi pe care le aleg si rastalmacesc spre folosul si scopul lor, ca ei cei pe vechi sunt biserica. Am avut in trecut discutii cu unul de al lor pe vechi si tare imi parea ca seamana.

        Dupa parerea lor ce a fost acum in Creta, schimbarea de dogme vechi este tot una cu schimbarea calendarului care desi nu a fost buna nu este dogma si nu impiedica mantuirea.

        Sunt periculosi pentru ca ataca folosind avalanse de informatii pana nu mai poti discerne. Nu stiu daca altii au observat dar comentariile lor au un „duh” si nu este bun.

        Apreciat de 1 persoană

      • Matiu Cosmin said, on Noiembrie 30, 2016 at 12:03 pm

        Am fost facut azi violent de unul din ei care urmareste blogul dar este blocat de tine saccsiv pentru intrebarile adresate. Si cand l-am intrebat de ce posteaza serpeste a spus ca altfel nu ii lasi sa posteze.

        Ramanem in biserica, ramanem in comuniune cu episcopii ortodocsi ramasi in adevar chiar daca restul au cazut, nu plecam la stilisti. Vedeti-va de ale voastre stilistilor, Sunteti lupi care atacati pe cei putini ramasi

        Apreciat de 1 persoană

      • ioanaz2sagwa said, on Noiembrie 30, 2016 at 6:10 pm

        Cosmin, cei de la Slatioara petind ca sunt in comuniune cu ROCOR. Dar nu cred ca e adevarat, ROCOR nu a acceptat Biserica serghianista, dar suntem in comuniune cu ROCOR noi, nu stilistii! cred ca asta cu ROCOR e o minciuna vicleana de a lir, vazand ca noi am atras atentia cu privire la anatemele sinodului ROCOR. Sau poate o fi vreun rocor stilist de-al lor. Oricum sunt periculosi si se strecoara tiptil ca serpii soptitori…

        Apreciază

      • Matiu Cosmin said, on Noiembrie 30, 2016 at 7:26 pm

        Da, noi suntem in comuniune cu ROCOR. Cartea catacombelor Rusiei mi-a fost recomandata chiar de unul din ei (cel care azi m-a acuzat de violenta pentru modul in care am pus intrebarile aici pe saccsiv). Ce a fost acum in Creta este mult mai rau decat serghianismul iar ei compara schimbarea calendarului cu creta. Pe ei nu ii intereseaza succesiune apostolica, esti pe calendarul nou dupa parerea lor esti sortit iadului. Urat din partea lor ca au atacat miseleste fara sa spuna cine sunt.

        Apreciază

  14. elenaadriana popa said, on Noiembrie 30, 2016 at 1:41 pm

    Iertati-ma….Cred ca este nevoie de multi parinti ..asemenea par Mihai Valica …
    Sunt sigura ca la fiecare predica..spune acelasi lucru…..
    Daca ..macar cativa preoti in fiecare eparhie ar spune adevarul..atunci …crestinii ar sti ce au de facut …
    Dar marea majoritate ..spun ca ”nu s-aschimbat nimic ”….si intreaba …daca” vezi catolici in biserica .”..
    Cu alt duh ar trebui primiti cei care …au curajul sa ia atitudine ….
    Fiecare parinte…care are curajul sa se opuna sistemului….in orice mod …..trebuie incurajat ….
    Nu e prea tarziu…..ce bine ar fi daca am avea ..1000 de preoti care sa spuna ce spune par Mihai Valica …
    Cu siguranta ….am avea si episcopi….

    Apreciază


Vă rog să comentați decent, în duhul Ortodoxiei! Responsabilitatea juridică pentru conţinutul comentariilor dvs. vă revine în exclusivitate.

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: