Saccsiv – Weblog

Ereticul PATRIARH BARTOLOMEU ii cere ARHIEPISCOPULUI ATENEI IERONIM sa accepte HOTARARILE DIN CRETA si sa nu se lase influentat de Mitropolitii SERAFIM DE PIREU si AMBROZIE AL KALAVRYTRIEI

Posted in Uncategorized by saccsiv on Noiembrie 21, 2016

Dupa cum stiti:

Sfântul Sinod al BISERICII ORTODOXE A GRECIEI în şedinţă extraordinară pe tema MARELUI SINOD, 23-24 noiembrie 2016. VOR TRADA si ei?

   Si ca sa fie sigur ca tradeaza, se actioneaza impotriva celor ce ar putea comenta ceva.

bath agia sinodo

Iata ce putem citi la Ereziarhul Bartolomeu de Istanbul amenință pe IPS Serafim de Pireu și IPS Ambrozie al Kalavrytriei să accepte hotărârile din Creta de pe Sinodul Talharesc:

Patriarhul Ecumenic, Bartolomeu, a făcut apel la Arhiepiscopul Atenei, Ieronim, să păstreze intacte deciziile Sfântului și Marelui Sinod din Creta. 

Conform informațiilor de pe site-ul grecesc Romfea.grPatriarhul Bartolomeu a trimis Arhiepiscopului Ieronim o scrisoare cu ocazia convocării Adunării Extraordinare a Episcopilor Bisericii Ortodoxe a Greciei, care, printre altele, va examina chestiunea Sfântului și Marelui Sinod din Creta.

În scrisoarea sa, Patriarhul Ecumenic Bartolomeu a chemat Arhiepiscopul Ieronim și Biserica Greciei să susțină deciziile luate la Sfântul și Marele Sinod.Patriarhul a subliniat faptul că deciziile Sfântului Sinod manifestă unitatea Bisericii Ortodoxe, care rezultă din sinodalitatea eiÎn același timp, Patriarhul cheamă Arhiepiscopul să nu se lase influențat de persoane care, în sânul ierarhiei Bisericii Greciei nu sunt de acord cu deciziile în cauză, menționând numele mitropoliților Ambrozie al Kalavrytriei și Serafim de Pireu. De asemenea, în conformitate cu informațiile de la Romfea.gr, Patriarhul Ecumenic, în scrisoarea sa, informează Arhiepiscopul că Patriarhia [Ecumenica n.tr.] va întrerupe orice contact cu astfel de oameni.

În scrisoarea sa către Arhiepiscopul Atenei, Mitropolitul Serafim Pireu și-a exprimat nemulțumirea cu privire la delegația Bisericii Greciei la Sinod, menționând că

din „punctul său de vedere, delegația Bisericii noastre la așa-numitul „Sfânt și Mare Sinod” la Koymbari, în Creta, a depășit toate limitele puterii sale de decizie și a dezamăgit așteptările exprimate prin mandatul pe care l-a primit de la organismul nostru sacru„.

Sursa: Traducere de ROF după Orthodoxie.com, 
Le patriarche de Constantinople Bartholomée à l’archevêque d’Athènes Jérôme: «Sauvegardez les décisions de Crète!
»

http://corortodox.blogspot.ro/2016/11/patriarhul-ecumenic-bartolomeu-facut.html

22 Răspunsuri

Subscribe to comments with RSS.

  1. Aly Alt said, on Noiembrie 21, 2016 at 3:43 pm

    Upsi incep presiunile . Insulele am inteles ca au fost fortati sa le vanda , ce mai pot pierde? Sper sa nu se lase influentati.

    Apreciază

    • Mihai said, on Noiembrie 21, 2016 at 6:37 pm

      Da au trecut si la represalii

      Apreciază

    • H said, on Noiembrie 21, 2016 at 7:34 pm

      COMUNIUNEA CU ERETICII ESTE LETALĂ ȘI SCUFUNDĂ SUFLETUL ÎN ORBIRE DUHOVNICEASCĂ

      “Cine va voi să-şi scape sufletul îl va pierde, iar cine va pierde sufletul Său pentru Mine şi pentru Evanghelie, acela îl va scăpa” (Marcu 8, 35)

      Vizualizare: goo.gl/Wpdro3

      https://lh3.googleusercontent.com/WLCQUblRVlDgwEgZ3lNc7vH7pdPB_sfcf_5-764AsCou8-5V5ewD0GHh7v08p0UEYYcpXNhDoeQ=w571-h659-no

      Legat de domnul Serafim din Pireu de curând am putut citi pe blog aceste două comentarii pertinente:

      calin said
      «Atentie si la ”leul ortodoxiei” din Pireu (care si-ar putea arata fata reala de pisica oricand -sper sa gresesc!): ciudate linguseli avea fata de Dan-Ilie Ciobotea si spagoveanu, in conditiile in care stia foarte bine cat de ecumenisti sunt. Pai tu zici ca lupti contra ecumenismului ba mai si dai anatema in biserica, dar scrii scrisori de lingusire fata de ecumenisti… Se pare ca politica popeasca conteaza mai mult decat mantuirea sufletelor!»

      Andrei Creacico said
      «Din nefericire nici de la ÎPS Serafim de Pireu nu ne putem aştepta la nimic în condiţiile de faţă. Pr. Zisis spune că ÎPS Serafim nu are de gând să întrerupă pomenirea, căci „nu s-a trecut linia roşie”, adică nu s-au recunoscut tainele ereticilor (pe când de fapt sunt recunoscute de decenii bune deja).»
      ________________________________________________________________________________

      Drept urmare mai jos reproduc niste fragmente dintr-o scrisoare pe care domnul Serafim i-a expediat-o domnului Teodosie în 24 februarie 2014:

      «Către
      Înaltpreasfinţitul
      Arhiepiscop al Tomisului,
      Domnul domn TEODOSIE,
      […]

      Înaltpreasfinţite sfinte (!!!) frate,

      […]
      Credem, Înaltpreasfinţite, pentru că am fost martori înşişi văzători şi am auzit cu urechile noastre că Înaltpreasfinţia Voastră nu trăiţi pentru sine, ci pentru dragostea (?!) aproapelui Înaltpreasfinţiei Voastre. Zicem acestea nu pentru a linguşi pe Înaltpreasfinţia Voastră şi pentru a-i crea Acesteia simţăminte de aroganţă, trufie şi egoism – departe de noi! -, ci pentru a arăta în mod incontestabil realitatea (!!!) şi a Vă incita să cultivaţi această virtute până la măsura desăvârşirii, precum Însuşi Domnul zice: „Fiţi sfinţi, pentru că Eu sunt sfânt”. Am văzut în Înaltpreasfinţia Voastră dragostea nefăţarnică şi dezinteresată, altruismul şi întregul virtuţilor, cu care orice arhiereu trebuie să fie împodobit.
      Imediat ce am privit cu atenţie chipul sfânt şi ascetic al Înaltpreasfinţiei Voastre, V-am asemănat cu marii asceţi de demult, dar şi contemporani, aşa cum îi privim pe aceştia zugrăviţi în sfintele icoane, fapt care arată că într-adevăr duceţi o aspră viaţă ascetică şi monahală, care în mod sigur este un rod al credinţei autentice. Adevărul de mai sus a fost tuturor învederat şi de către toţi constatat, fiind verificat cu proprii noştri ochi, deoarece ori de câte ori s-a pus masă în cinstea Voastră, Înaltpreasfinţia Voastră însăşi aţi consumat cel mai puţin.
      […]
      Primul mare popas al pelerinajului Înaltpreasfinţiei Voastre a fost vizita în Sfânta Insulă Eghina, cu scopul de a Vă închina la sfintele şi de har izvorâtoarele moaşte ale celui între sfinţi, mult-calomniatului, mult-prigonitului şi antipapistaşului Părintelui nostru Nectarie, Episcopul Pentapolei.
      […]
      Bucuria Voastră era de nedescris, dar împlinită în momentul în care V-aţi aşezat în strana şi în tronul arhieresc în care a stat Sfântul Nectarie, dar şi pe patul, pe care foarte puţin îşi odihnea vasul său de lut.
      […]
      Punctul culminant al vizitei Înaltpreasfinţiei Voastre a fost în mod sigur săvârşirea coroanei Sfintelor Taine ale Preasfintei noastre Biserici, adică a Dumnezeieştii Mistagogii celei fără-de-sânge, co-liturghisind cu micimea noastră în Sfânta Catedrală Mitropolitană a Sfintei Treimi, unde, la nivel local, în chip strălucitor şi praznical, am sărbătorit pentru prima dată al VIII – lea Sfânt Sinod Ecumenic, din timpul Marelui Fotie.
      V-am admirat ca arhiereu în tron şi slujind în chipul şi locul Marelui Arhiereu Hristos şi am strigat cuvântul Apostolului Pavel: Intr-adevăr, „un astfel de arhiereu se cuvenea să avem: sfânt, fără de răutate, fără de pată, osebit de cei păcătoşi”,
      […]
      Însă cea mai mare surpriză am avut-o când V-am auzit rostind în limba română rugăciunile Dumnezeieştii Liturghii, dar şi întreaga lectură evanghelică a Pildei Vameşului şi Fariseului din memorie, fără a folosi vreo carte. Am rămas uimiţi, când am aflat de la erudiţii colaboratori ai Înaltpreasfinţiei Voastre că ştiţi, de asemenea, pe de rost, toate Sfintele Slujbe, Arhieraticonul, Molitfelnicul, Psalmii, Vechiul şi Noul Testament, fără a folosi vreo carte. [n.m. ci ajutorul dracilor numiti arhiconi, despre care cineva a spus că “Acestia stiu pe de rost toata Sfanta Scriptura. [Si] iti spun proorocii pe care le gasesti in Biblie”; aceasta insuflare demonica, ce slujeste doar pentru a-i insela pe oameni, este adeverita in cazul domnului Teodosie de actiunile si propovaduirea sa vădit eretică]
      […]
      Înaltpreasfinţite, pe perioada şederii Voastre aici, aţi dat mărturia nefalsificată şi universală a Ortodoxiei autentice şi aţi dovedit râvna cea întru cunoştinţă pentru apărarea adevărului, deoarece – după cuvântul Înaltpreasfinţiei Voastre – nu este suficient doar a crede cineva ortodox, ci trebuie şi a mărturisi Ortodoxia înaintea tuturor şi a lupta împotriva ereziei, folosind argumente din Sfânta Scriptură şi din Sfinţii Părinţi.»

      Aceasta scrisoare este un barometru ce arata la ce nivel se situeaza simtul duhovnicesc al celui supranumit mai sus «leul „ortodoxiei” din Pireu», care nu a fost in stare să discearnă între adevarata duhovnicie şi spoiala ce îţi fură ochii si sa inteleaga faptul că cel pe care l-a slăvit atât doar şi-a jucat rolul in catedrala din Pireu, asemeni cum l-a jucat si pe cel interpretat in capistea din Taragona, acolo unde a indraznit sa tamaieze necuratul altar al papistasilor.
      Chiar si Pr. Matei Vulcanescu, aflat in prezent sub omoforul său, a afirmat, referitor la participarea ereziarhului Teodosie la prăznuirea celui de-al VIII Sinod Ecumenic din vremea Sfantului Fotie cel Mare, tinuta in catedrala din Pireu la 9 februarie 2014, ca domnul Teodosie «a marturisit ortodoxia! E clar!» si «IPS Teodosie a aratat prin fapte pana acum ca este antiecumenist. […] Din fapte se judeca omul: l-a chemat pe pr Metallinos si Telenghidis, pe pr Teodoros Zisis (punandu-si in pericol tronul) iar acum a mers sa marturiseasca Sinodul VIII Ecumenic. Eu cred ca IPS Teodosie este pe drumul cel bun. Serafim de Pireu nu l-a chemat degeaba. L-a intarit in felul acesta in Ortodoxie incercand in felul acesta sa pastreze unitatea Bisericii. Daca ceva se poate vindeca inauntru, nu e nevoie sa iesim inafara. Sa plece ecumenistii din Biserica, noi nu vom pleca niciodata».

      Falimentul acestei retorici complet antipatristice a luptei “din interiorul” asa-zisei Biserici este inca o data dovedita ‒ daca inca mai era nevoie pentru cei neîncrezători ‒ prin agonia si pe mai departe in ceaţa ereziei a sufletului sărmanului domn Teodosie.

      O dovedeste faptul ca inclusiv in ianuarie anul acesta el nu si-a uitat crezul eretic cand, intr-un acces de sinceritate debordanta, a grait din preaplinul inimii sale invatatura cea kakodoxa ‒ de care este infestat de ani de zile ‒ turmei pe care o păstoreşte. Momentul a fost valorificat imediat de TrinitasTv, dar a fost parca trecut sub tacere in spatiul on-line (pentru a nu se crea valuri de tulburare in randurile “ortodocsilor” care trebuie lasati sa doarma si pe mai departe). Reportajul facut cu acea ocazie de televiziunea patriarhiei si denumit “Rugaciune pentru unitatea crestina la Constanta” (23.01.2016) se gaseste pe y.o.u.t.u.b.e.com la adresa
      Atentie de la min. 0:28

      Iar episodul acesta constituie doar o recidivă a actiunilor din trecut ale asa-zisului ierarh din Constanta [spre explicitare, a se vedea
      https://saccsiv.wordpress.com/2012/04/03/ips-teodosie-este-si-ecumenist-%e2%80%9evrednicul-de-pomenire-papa-ioan-paul-al-doilea/%5D

      Din istoria bisericeasca se ştie că Piros, patriarhul eretic al Constantinopolului ‒ ce fugise din scaunul sǎu ‒, atunci când după ce în Cartagina, la sfǎtuirile Sfântului Maxim Mărturisitorul, a revenit pentru o vreme printre cei dreptcredincioşi, a refuzat să se mai împărtăşească în perioada respectivă cu patriarhul din acel moment al Constantinopolului, Pavel, aşa după cum o dovedeşte interogatoriul la care ulterior a fost supus dumnezeiescul Maxim. [„Apoi iaraşi îl intrebau despre Piros şi pentru ce s-a deosebit el de patriarhul Constantinopolului, nevrând ca să primească împartaşire cu dânsul?”].
      Dar exact această predanie a Sfinţilor Părinţi ‒ ce vizează îngrădirea de eretici ‒ o desconsideră, după propria sa cugetare neluminată de har, domnul Serafim din Pireu, ce în realitate nu l-a ajutat în mod real pe fratele său din România, căci nici nu ar fi putut să ajute pe altul atâta timp cât nu se ajută mai întâi pe sine, după cuvântul “Doctore, vindecă-te mai întâi pe tine însuţi!”… erezia ecumenistă fiind preaputernica si în 2014.

      Luând în considerare cele de mai dinainte, cat si faptul ca admin vorbea despre o “puzderie de intrusi in miscarea anti ecumenista” si de “o formidabila actiune de indoctrinare a maselor de credinciosi”, oare este deplasat a socoti ca un astfel de ierarh, dupa tipologia domnului Serafim din Pireu, poate constitui solutia Trump aplicata in spatiul bisericesc, macar si fara ca el sa conştientizeze?

      ________________________________________________________________________________

      Si desi domnul Teodosie Petrescu era un ereziarh notoriu de atâta timp, totuşi e cunoscut faptul ‒ inexplicabil de altfel ‒ ca in diverse randuri a fost primit si cinstit ca episcop ortodox in Manastirea Petru-Voda. Si rodul acestei crase nepăsări se culege acum si îl reprezintă lipsa de intelegere si de reactie dupa invatatura patristica a monahilor din acea obşte in faţa tâlharilor de suflete (care sunt ereticii).

      Iar daca in respectiva manastire sau in altele au mai ramas totusi cativa iubitori de adevar, ce nu sunt de acord cu incercarile de manipulare instrumentate de catre ereziarhi si obedienţii lor stareţi, sau daca unii monahi încă mai sunt în cumpănă în privinţa felului de luptă pe care trebuie sa o poarte cu erezia, in fragmentul imediat următor vor gasi un indemn la o masura concreta ce trebuie luata ‒ chiar parasirea manastirii ‒ si spre care cu intelepciune si Dumnezeu indruma lucrurile atunci cand pe cei mai atasati îngăduie ca prin prigoană sa fie alungati din locul de vieţuire, tocmai cu scopul de a-i pazi nevătămaţi sufleteste si de a nu fi atinsi de infectia ucigatoare a ereziei. Si unde ar trebui acestia sa isi indrepte calea lor, ar putea intreba cu tanguire si aproape deznadajduit cineva care intrezareste ca soarta celor care aleg sa marturiseasca pana la capat adevarul este chinul si suferinta?
      Dar acestor înfiripări de gânduri ale necredinţei, ce numai în cazul că sunt acceptate de suflet prin împreuna vorbire, ajung să îl şi copleseasca cu intunecarea ce i-o insufla, fiecare trebuie sa le raspunda vitejeste astfel: suflete al meu, adu-ţi aminte de Domnul, Cel ce ţi-a dat viaţa, şi bunăvoinţa Lui şi purtarea Lui de grijă au ţinut vie suflarea ta (cf. Iov 10, 12) până acum, şi nu uita că El, Cel ce a împlinit în faptă ceea ce a grăit prin prorocul: “Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru, Cel ce v-am scos din pământul Egiptului, ca să nu mai fiţi robi acolo; am sfărâmat jugul vostru şi v-am povăţuit cu fruntea ridicată” (Leviticul 26, 13), la fel si acum se va ingriji in chip preaminunat de cei care cauta Adevarul cu inima insetata, caci “minunat este sfatul Lui și mare purtarea Lui de grijă!” (Isaia 28, 29)

      Textul avut in vedere ‒ ce este tradus de catre Teofan (Evloghie) Munteanu ‒ apare relatat în Patericul Sf. Munte Athos de către Bătrânul Ioan, ucenic vreme de doi ai in timpul crudei sale tinereţi chiar marelui sfânt şi povăţuitor al monahilor, Cuviosul Paisie Velicicovski:

      “Stareţul Paisie şi obstea sa au trăit la început la Mănăstirea Dragomirna. După război [din anul 1774], această mănăstire, împreună cu întreg ţinutul Bucovinei a intrat sub stăpânirea Austriei. Pentru aceasta, Stareţul a părăsit mănăstirea cu toate avuţiile ei, şi s’a mutat în Moldova zicând frăţimii:
      «Părinţilor şi fraţilor, cine vrea să asculte şi să-şi urmeze Stareţul, pe păcătosul Paisie, să vină cu mine. Nu dau însă nimănui binecuvântarea să rămână în Dragomirna, căci cel ce locuieşte în această curte eretică, fără putinţă de ocolire, va deveni el însuşi eretic. Papa de la Roma caută răcnind ca un leu, pretutindeni, pe cine să înghită […]. Continuu tulbură şi provoacă Sfânta Biserică a Răsăritului, şi pe noi înşine – prin stăpânirea austriacă – ne va nimici.»”

      Dar in fata acestor cuvinte prorocesti ale Sfantului Paisie Velicicovski s-ar putea argumenta ca in “Vietile Sfintilor pe noiembrie” apare scris ca Sfântul Parinte, atunci cand s-a mutat la Manastirea Secu cu 200 dintre calugarii săi, “la Dragomirna lasă o obşte de […] o sută cincizeci de monahi, sub povăţuirea unui egumen moldovean.”
      Deci cum s-ar explica aceasta părută contradictie între vorbele si faptele unui sfânt?

      Din “Viaţa Cuviosului stareţ Paisie”, scrisă se Mitrofan schimonahul, aflam însă urmatoarele lamuriri:
      “Atunci fericitul nostru staret a varsat multe lacrimi, si fratii de asemenea, si s-au intristat pentru manastirea foarte frumoasa din pricina soborului fratilor. Au plans pentru surparea ostenelelor lor, caci varsasera sudoare de sange in zidirea chiliiilor si a celorlate lucruri trebuincioase manastirii si acum ajunsesera sub puterea ereticilor.”
      “Au plecat […] fratii [cei 200] ca si cum ar fi fost trimisi la ascultari. O suta cincizeci insa au ramas in manastire […] A facut aceasta ca sa nu se faca tulburare daca ar fi lasat manastirea goala dintr-o data, si de asemenea, pentru ca erau putine chilii la Secu. […] Ajungand la granita, a dat nemtilor de inteles ca mergea numai pana la moara, iar ei i-au ingaduit sa treaca raul. Apoi a asteptat la moara pana ce s-au adunat toti fratii pe carev ii trimisese ca in ascultari.
      […] mare era durerea fratilor ce fusesera lasati in manastirea Dragomirna, chiar daca erau mangaiati si intariti de cuvintele duhovnicesti iubitoare ale fratilor lor mai mari si duhovnici si de asteptarea apropiatei lor plecari spre locul unde era fericitul lor parinte.
      […] cand a venit primavara […] fratii de la Dragomirna au inceput sa se mute la Secu”.

      Astfel, să nu socotească vreun monah că, după înţelepciunea cea trupească ‒ în aceste vremuri în care prin intermediul puterilor lumeşti ierarhii eretici sunt adevaraţi satrapi ai mănăstirilor ‒, este mai potrivit “să păzească” în primul rând zidurile bisericilor si manastirilor, socotind ca nu este oportun să se instraineze de ele.
      “Să nu te atragă la pământ dorul celor trecătoare pe tine, cel ce cugeţi la cele cereşti. Căci, dacă te leagă ceva pământesc, eşti ca vulturul care are piciorul prins în laţ”, dupa cum zice Cuviosul Teognost.

      Iar atunci când cineva este ispitit de gândul înşelător că adevaratul folos spre mântuirea şi ajutorarea aproapelui îl va obţine dacă va purta lupta de marturisire “din interiorul” a ceea ce el crede că este Biserica, să îşi pironeasca mintea la aceasta avertizare a Sfântului Ierarh Ignatie Briancianinov:
      “Dorind sa-ti mantuiesti aproapele, ia seama sa nu te traga intr-o prapastie pierzatoare – lucru care se intampla ceas de ceas. Apostazia este ingaduita de Dumnezeu. Nu incerca s-o opresti cu mana ta neputincioasa. Departeaza-te, fereste-te pe tine insuti de aceasta apostazie, si e de ajuns atat din partea ta”,

      cuvânt ce este în acord deplin cu porunca Duhului Sfânt grăită prin Apostol: “De omul eretic, după întâia şi a doua mustrare, depărtează-te.” (Tit 3, 10).

      Insa daca si aceasta lamurita povaţă o nesocoteşte si va stărui in nadejdea sa desarta, astfel incat nu va transpune in fapte predania Sfintilor Parinti, se va implini cu respectivul cele randuite de legile duhovnicesti, dupa cum arata si Sfantul Nil Ascetul:
      „Cel ce zideste pe propria sa putere cade, precum cade şi se prăvăleşte la pământ cel ce calcă pe pânzã de păianjen”.
      Într-o astfel de stare jalnica a ajuns si domnul Ierotheos Vlachos, cel care călcându-şi întru totul constiinta in picioare, a ajuns sa afirme in fata maicilor: „În acest moment eu nu consider (!!!) că acest text [n.m. al sinodului eretic] introduce o erezie».
      Cu aceeasi ocazie, “a mărturisit că a avut două luni de ac(k)edie [întristare adâncă] provocată de Sinodul din Creta” si ca ar fi “trecut peste ea prin încrederea în Capul Bisericii, Iisus Hristos şi, totodată, prin conştiinţa datoriei faţă de Acesta”, culmea, exact tocmai fără sa asculte de porunca Sa: “Feriţi-vă de proorocii mincinoşi, care vin la voi în haine de oi, iar pe dinăuntru sunt lupi răpitori.” (Matei 7, 15). In ciuda acestei incredintari pe care a dorit sa o transmita in cadrul intalnirii de la manastire celor ce il ascultau cu scopul de a parea stapan pe sine si neezitant, Dumnezeu a randuit ca in urma mustrarii glasului launtric, dupa momentul cand in catedrala din Iasi a primit impreună-impartasirea cu ereticii ‒ prin care s-a instrainat de Dumnezeu si s-a facut familiar diavolului (dupa cuvantul Sfantului Theodor Studitul) ‒ si a iesit in fata usilor imparatesti sa isi propovaduiasca strâmba invatatura, să ii fie tradata tulburarea ce il cuprinsese exact in acel moment (!) chiar prin intermediul expresiei ochilor ce sunt o adevarata oglinda a sufletului. Privirea sa a devenit mai tulbure, căutătura mai nehotărâtă, iar ochii i s-au inrosit si umplut de umezeala lacrimilor. Iar aceasta iconomie a fost gatita nu numai spre inteleptirea sa si atragerea la pocainta, cat si spre trezvirea celor care ascultă de el ca de un mare povatuitor.

      Vorbind despre acest judecator nepartinitor prin care Dumnezeu cel milostiv incearca sa cheme spre indreptare, Sfântul Ioan Gura de Aur arată cǎ: «Stapanul cel iubitor de oameni a pus in noi un astfel de acuzator care nu stă nicidecum, ci e în noi şi necontenit strigă […] Ca un călău, conştiinţa însoţindu-l îl sfâşie şi-l biciuieşte fără de răgaz; astfel […] conştiinţa merge cu el, fără să ştie nimeni, îl pedepseşte groaznic, fiind şi pârâș și judecător.»

      ________________________________________________________________________________

      Si in cele din urma, dar nicidecum mai putin important, ci mai degraba din contra, este faptul că titlul articolului de pe blog ce trimite la “Tematica Sinodului din Grecia (cel traditionalist (?) din ianuarie)” de fapt pune degetul pe o rana parcă de nevindecat prin ierarhii jurisdictiilor oficiale. Și anume, aceasta reclamă ceea ce pana acum mai toti “stâlpii” cunoscuţi de după anti-sinodul din Creta, dar in special mă refer la calugarii athoniti, in frunte cu monahul Sava din Marea Lavra (despre care bine ştim că au conferenţiat în mai multe orase), au evitat si chiar refuzat sa discute, incercand parca sa instituie cenzura in punctul vital al unei marturisiri dupa predania Sfintelor Soboare Ecumenice ce s-au intrunit tocmai pentru a-i judeca pe eretici si pentru a marturisi Dreapta Slăvire a lui Dumnezeu, Celui în Preasfânta Treime lăudat şi închinat. Este vorba despre faptul că un sinod, ce se revendică a fi cu adevarat ortodox şi care năzuieşte să împlineasca voia cea sfânta a lui Dumnezeu, trebuie in mod imperios să ăi condamne (şi depună) nominal pe ereziarhii luptători nepocăiţi.

      În hotararea Sinodului al VI-lea Ecumenic de la Constantinopol apare urmatoarea mărturie privind scopul întrunirii Sfintelor Sinoade a toata lumea anterioare:
      «[…] cei 318 Sfinţi Părinţi adunaţi la Niceea împotriva smintitului Arie; […] sinodul celor 150 de bărbaţi purtători de Dumnezeu adunaţi la Constantinopol împotriva lui Macedonie, luptătorul împotriva Duhului Sfânt, şi Apolinarie cel rău credincios; de asemenea cel dintâi sinod al celor 200 de cinstiţi bărbaţ i adunaţi la Efes împotriva lui Nestorie, cel cu minte de iudeu, şi […] cei 600 de bărbaţi de Dumnezeu insuflaţi, adunaţi la Calcedon, împotriva lui Eutihie şi Dioscor, cei urâţi de Dumnezeu; şi, mai mult încă, […] Sfântul Sinod al cincilea care s-a adunat aici împotriva lui Teodor al Mopsuestiei, Origen, Didim şi Evagrie, şi împotriva scrierilor lui Teodoret contra celor douăsprezece capete ale vrednicului Chiril, şi împotriva epistolei către Maris Persul, epistolă pusă pe seama lui Ibas.»

      Prin urmare acel sinod din ianuarie are sens doar in conditiile in care menirea lui ar fi să se adune impotriva domnilor Bartolomeu, Chiril Catarellos [ce a declarat că: „Biserica mărturisită în Crez nu este Biserica Ortodoxa”(!!!)], Kiril al Moscovei si Ilarion Alfeiev, Daniel Ciobotea [care la Iași, parcă imitandu-l pe Bartolomeu Anania, când a murit papa Paul Ioan al Ilea, la Liturghie i-a făcut veșnica pomenire și Trisaghion (conform mărturiei Pr.Antim Gâdioi din dialogul cu Pr.Hariton)], Serafim Joantă, Teofan Savu, Ioan Selejan, Teodosie Petrescu, Irineu al Serbiei [care a aprins menora in sinagoga evreiasca a satanei], Anastasie al Tiranei, Hrisostom al Ciprului [ce a indraznit sa calce pe urmele papei si sa ii exonereze pe evrei de vina colectiva a uciderii Domnului nostru Iisus Hristos] si a celorlalti multi ereziarhi ce sunt intr-un cuget cu acestia.

      Iar daca acest scop nu va fi respectat, atunci acea adunare va fi doar o jalnică cacealma. Vor implini aceasta insarcinare acei episcopi care se vor reuni in ianuarie (daca se va intampla aceasta), in conditiile in care acum, putin inaintre de luna decembrie, ei inca nu s-au ingradit de ceilalti sinodali eretici si filo-eretici?
      Si oare de ce se vehiculeaza idea ca respectiva reuniune va avea calitatea de sinaxa? Cumva pentru a nu li se putea imputa participantilor că sinaxa lor, asemenea intrunirii din Creta, “nu este o copie a vechilor sinoade”, ci mai degraba “o intrunire de tip nou”? Sau cumva tocmai pentru faptul că se cam ştie de dinainte că va avea un statut mai mult de conferinţă ce va condamna doar niste doctrine si ideologii ‒ actionand deci numai la nivel teoretic si fara nici un folos in situatia actuală ‒ sau cel mult va condamna terţe persoane, cum ar fi papa sau alti lideri religiosi, care de altfel nici nu se revendica a fi ortodocsi?

      Hotararea celui de-al V-lea Sfânt Sinod Ecumenic arată însă desluşit voia lui Dumnezeu descoperită de Duhul Sǎu Părinţilor adunaţi: „Dacă cineva nu dă anatemei […] pe toţi cei care au gândit sau gândesc cele asemenea ereticilor […], unul ca acesta să fie dat anatemei”.

      Întărire de la Hristos!

      Praznicul Sfinţilor Arhangheli Mihail şi Gavriil
      8/21 noiembrie 2016

      Apreciat de 1 persoană

      • cosminmatiu said, on Noiembrie 21, 2016 at 10:01 pm

        Am observat si eu acest lucru, cei care contnua sa mearga la bisericile unde sunt pomeniti ierarhii eretici parca se indracesc, nu mai vad si nu mai vor sa inteleaga nimic, tot asteapta un sinod sa condamne sinodul din Creta, dar si daca va fi acel sinod tot vor gasi alte scuze.

        Apreciat de 2 persoane

      • Raluca said, on Noiembrie 21, 2016 at 10:33 pm

        H: îți cer iertare și te rog să nu te superi, dar vreau să-mi spui dacă aparții de Slătioara. Vreau să-mi răspunzi prin DA, sau NU, fără explicații suplimentare. Mulțumesc.

        Apreciază

      • H said, on Noiembrie 22, 2016 at 12:24 am

        NU

        Apreciază

      • calin said, on Noiembrie 22, 2016 at 9:36 am

        Iata o analiza alcatuita din conexiuni intre fapte pe care noi le vedem in cel mai bun caz ca elemente disparate, daca nu cumva ignoram cu totul sau le uitam repede, pacalindu-ne, fie din superficialitate, fie fiindca nu avem puterea sa vedem lucrurile asa cum sunt si cautam sa ne amagim, cum s-ar zice sa ne drogam. As vrea ca realitatea descrisa aici sa nu fie atat de dura, dar nu stiu ce contraargumente as putea aduce.

        Cat despre arhi-ereziarhul de la Istambul, acesta nu pomeneste nimic de Ieroteos de Nafpaktos, desi imaginea e ca cel din urma ar fi impotriva Cretei, nu?… Apropo, mi s-a spus ca pe un canal de youtube (parca cu numele ayeeayee) Ieroteos de Nafpaktos, ierarh si teolog (!), sustine ca exista o homeopatie rea si o homeopatie buna, cum s-ar zice, magie alba si magie neagra. Poate confirma cineva?

        Apreciat de 2 persoane

      • H said, on Noiembrie 23, 2016 at 5:57 pm

        1.A fost adus in discutie respectivul episod legat de Piros ereticul pentru a se evita fortarea unei analogii intre modul de a actiona al domnului Serafim ‒ fata ereziarhul din Constanta ‒ si lucrarea Sfantului Maxim Marturisitorul, caci desi la o privire superficiala ni-s-ar parea ca au făptuit la fel, metodele lor sunt in completa opozitie una cu alta [pastrarea comuniunii euharistice cu ereticii/intreruperea acesteia] si desigur… incompatibile.

        Iar subiectul acesta este de o actualitate evidenta astazi.

        2. Cat priveste momentul in care domnul Ierotheos Vlachos a vorbit de pe solee, din fata altarului, de foarte mare ajutor in cele observate a fost focalizarea pe care cameramanul TrinitasTv a facut-o feţei oaspetelui grec in mai multe randuri, aproape cu insistenta (bineinteles, fara sa constientizeze cu adevarat din a Cui randuiala face aceasta).

        Apreciază

  2. Radu Humor said, on Noiembrie 21, 2016 at 5:00 pm

    S-ar putea să fie de folos :
    http://www.secretele.com/2015/10/un-cercetator-dezvaluie-cel-mai.html

    Apreciază

  3. Templier said, on Noiembrie 21, 2016 at 5:30 pm

    Papa dă „dezlegare”la avorturi,în numele Mântuitorului..ce mai,suntem în grafic..
    http://www.cnn.com/2016/11/21/europe/pope-francis-absolve-abortion/index.html

    Apreciază

    • Mihai said, on Noiembrie 21, 2016 at 8:18 pm

      Am intrat si pe site-ul ziarului aservit lumina, si am văzut o serie de articole, si anume
      1) un articol în care această publicație nu mai poate de grija celor cu dizabilități și le da note informative de unde să obțină cardul european pt persoane cu dizabilități, interesant ajutor!
      2) în al doilea articol ce mi-a sărit în ochi este vorba despre anarhism si cum va veni antihristul, dar nici o vorbă desper ecumenism si ierezii care sunt pintre factorii principali ce contribuie la venirea acestuia
      3) taica teofan a făcut zilele acestea o vizită de lucru în Germania unde împreună au slujit, binecuvântat si bineînțeles că nici fratiorii sectari n-au fost uitați de taica joanta

      Apreciază

  4. Iones said, on Noiembrie 21, 2016 at 8:01 pm

    Off-topic
    Ecuemism: Templul tuturor religiilor are structura unui dom şi nouă intrări care să întâmpine simbolic oamenii din toate colţurile Pământului – FOTO

    http://www.descopera.ro/cultura/15981889-templul-tuturor-religilor-are-structura-unui-dom-si-noua-intrari-care-sa-intampine-simbolic-oamenii-din-toate-colturile-pamantului-foto

    Apreciază

  5. cosminmatiu said, on Noiembrie 21, 2016 at 9:38 pm

    Apreciază

    • H said, on Noiembrie 22, 2016 at 4:36 am

      Vrednicul de pomenire Arhiepiscop cu viaţă sfântă Averchie de Jordanville precizează următoarele:

      «Unii vor zice: Ascultaţi, ce tot vorbiţi, despre ce prăbuşire a Bisericii este vorba, când noi avem legământul hotărât al lui Hristos Care spune: „Voi zidi Biserica Mea şi porţile iadului nu o vor birui” (Mt. 16,18). Foarte adevărat, cuvintele lui Hristos sunt fără îndoială de netăgăduit, însă nu se ştie de ce, uităm că prin aceste cuvinte Hristos nu arată hotarele [jurisdicţionale ale] Bisericii, pe care „porţile iadului nu o vor birui.” Nu se spune care anume Biserică va fi aceea: a Constantinopolului, Rusă, Sârbă, Bulgară, Biserica Rusă din Afara Graniţelor, sau oricare alta. Se spune simplu – „Biserica”, adică, până la sfârşitul veacului şi cea de A Doua Venire a lui Hristos, adevărata Biserică nu va dispare de pe faţa pământului, ci va subzista. Biserica va rămâne Biserică cu toate înaltele ei legăminte, împuterniciri şi drepturi binecuvântate ce-i aparţin, chiar şi în cazul când în ea va rămâne un singur episcop şi minimum de credincioşi. Iar restul se va clătina şi va cădea, va fi „biruit de porţile iadului”, chiar dacă va continua să se numească ”biserică”.» (articolul “Marea Apostazie – semnul apropierii sfârşitului”)

      «Odată, când arhiepiscopul vorbea ca de obicei despre semnele lepădării de Hristos, un student a pus o întrebare: „Neîndoielnic că apostazia este groaznică şi trebuie să auzim despre ea, dar de ce atât de mult? La urma urmei, suntem la adăpost de influențele ei prin faptul că suntem ortodocşi, prin alipirea de tradiții. […] nu avem nimic de a face cu trădarea Ortodoxiei care se săvârşeşte în alte eparhii. Suntem în Biserica cea adevărată ‐ Biserica Ortodoxă. Nu suntem în siguranță? Hristos a spus că porțile iadului nu vor birui Biserica Lui”.
      Privindu‐1 pătrunzător pe cel care i‐a adresat întrebarea, Arhiepiscopul Averchie l‐a întrebat la rândul său: „Dar ce anume stabileşte dacă tu eşti sau nu în acea Biserică?” A folosit forma la singular a cuvântului ‐ „tuʺ ‐ pentru că a vrut să li se adreseze ascultătorilor lui ca şi unor persoane.
      […]
      Întrebându‐i pe studenți ce anume hotărăşte dacă sunt sau nu mădulare ale Bisericii celei adevărate, accentua nevoia ca ei să dezvolte în ei înşişi, în mod personal, un simțământ al autenticității care să‐i facă să recunoască atât duhul creştinismului ortodox adevărat, cât şi copiile lui viclene.» (cartea “Apostazia si antihristul”)
      ________________________________________________________________________________

      «Un semn că [Arhiepiscopul Averchie Tauşev] este un transmițător autentic al tradiției patristice este adeverit şi prin faptul că niciodată nu s‐a gândit să se numească pe sine „teologʺ sau „erudit patristicʺ, fiind şi mai puțin recunoscut drept ceea ce [el] era cu adevărat: un prooroc al apostaziei.» (Ibid.)

      Apreciat de 1 persoană

    • H said, on Noiembrie 22, 2016 at 5:44 am

      discutia cu studentul, redata mai sus, a avut loc la Seminarul din Jordanville, NY

      Apreciază

  6. Asla said, on Noiembrie 21, 2016 at 9:54 pm

    Ia uite ce spunea Părintele Steinhardt in Jurnalul Fericirii despre lipsa de răspundere a celor care au in mâini soarta comunității pe care o păstoresc: „Eroarea tragică a lordului Halifax a fost de a fi confundat două situații diferite. Și nu numai a lui, și a numeroșilor zăpăciți care cred că „nu judeca” și „cine-s eu să judec?” se referă la interesele comunității, ale omenirii. Acolo e altfel, invers: vigilență, apărarea binelui, păstorul e iubit de turmă pentru că o păzește și-și pune viața pentru ea.
    Când nu poți indrepta nedreptatea, îți rămâne de nu soluția demisiei […]”

    Apreciază

  7. preotul said, on Noiembrie 23, 2016 at 9:39 am


    Mitropolitul Serafim de Pireu la Moscova!
    Slujește și se împărtășește cu toți Patriarhii și reprezentanții acestora! 🙂 Se împărtășește din același Potir cu ÎPS Nifon, Mitropolitul onorific al Târgoviștei – reprezentantul Preafericitului Părinte Patriarh Daniel și al întregii BOR la evenimentele jubiliare de la Moscova.
    S-a lepădat de Ortodoxie Mitropolitul Serafim de Pireu – așa-numitul Leu al Ortodoxiei, pentru că are comuniune euharistică cu toți Patriarhii și Preafericiții Arhiepiscopi și Mitropoliți Primați???!
    Nu, dragilor! Nu vă pripiți! Nu vă grăbiți! Nu puneți semnul egal între Creta și Ortodoxie! Aveți răbdare! Dați dovadă de smerită înțelepciune!
    Credeți că Mitropolitul Serafim de Pireu sau episcopii noștri iubesc Sfânta Ortodoxie mai puțin decât pr. Claudiu, pr. cutare sau cutare, din diferitele eparhii ale țării, care au întrerupt pomenirea ierarhilor lor (unii dintre ei nici măcar prezenți la Sinodul din Creta)?
    Toți iubesc Biserica și se luptă pentru unitatea și binele ei!
    Cu prilejul implinirii de către Patriarhul Chiril al Moscovei și al Întregii Rusii a frumoasei vârste de 70 ani (20 nov. 2016), în Catedrala Hristos Mântuitorul din Moscova a avut loc o Liturghie solemnă panortodoxă cu majoritatea Patriarhilor și Preafericiților Întâistătători ai celor 14 Biserici Ortodoxe Locale, dintre care unele au aprobat, altele nu, iar altele au luat act la nivel sinodal de Sinodul Panortodox din Creta cu anumite amendamente referitoare la reformularea unor texte, care nu trebuie să lase loc la diferite interpretări.
    E ușor să deschideți răni adânci în trupul Bisericii-Mame, fără să vă gândiți sau să vă pese dacă acestea se vor vindeca vreodată… Și asta doar pentru că vi s-a urcat sângele în cap și nu aveți răbdare ca Biserica să se pronunțe definitiv în mod unitar, la nivel sinodal, pan-ortodox (în sensul etimologic al cuvântului), crezând că numai voi ați rămas ortodocși și toți ceilalți sunt niște trădători ai dreptei credințe…
    Nu mușcați din sânul Bisericii Mame, ci alăptați-vă cuminței și cu recunoștință veșnică! 🙂
    Să stăm bine! Să stăm cu frică! Să luăm aminte! Rămâneți în jurul episcopilor voștri canonici! Păstrați unitatea Bisericii pentru care Hristos Domnul și Arhiereul cel veșnic Și-a vărsat scumpul Său Sânge pe Crucea înfricoșătoarei Golgote!
    Te iubesc Biserica mea! (chiar dacă nu sunt vrednic să fac parte din ea 🙂
    Arhimandrit Leontie Fusa

    Apreciază

    • saccsiv said, on Noiembrie 23, 2016 at 10:06 am

      preotul

      Astea-s cuvintele cui?

      Apreciază

    • el said, on Noiembrie 23, 2016 at 4:37 pm

      preotul

      blablabla ieftin, sentimantal cu iz de iubirism à la ecumenisti !

      ” Rămâneți în jurul episcopilor voștri canonici! Păstrați unitatea Bisericii „_____ ramanem DOAR in jurul episcopilor care TIN si MARTURISESC DReapta Credinta, si NU PRIMIM PARTASIE/ COMUNIUNE cu ERETICII asa cum ne-a invatat Hristos si DUhul Sfant prin Sfintii Parinti. Altfel si inger din cer sa fie e ANATEMA !
      Unitatea Bisericii o da DREAPTA CREDINTA si aven astfel UN DOmn, O CREDINTA si UN Botez!
      SUntem UNA cu cei care tin DReapta Credinta si NU PRIMIM PARTASIE cu ORICINE O INCALCA fie el „Canonic” sau nu !
      Iar CANONUL nostru este DREAPTA Credinta, el este NORMA dupa care judecam Ortodoxia si CANONICITATEA cuiva.

      Asa ca episcopi canonici sunt DOAR cei care TIN si MARTURISESC Dreapta Crediunta , restul sunt FURI si TALHARI , APOSTATI si HULITORI , IUDE si TRADATORI ai Lui Hristos.

      ar trebui sa reformulezi interpelarea NU catre noi caci noi CHIA ASTA FACEM : ramanem UNA cu Biserica intru UNA Dreapta Credinta NESCHIMBATA.

      Asa ca adreseaza-te popologilor si episcoparilor tai „canonici” si PE EI INDEAMNA-I sa RAMANA UNA cu Ortodoxia Sf Parinti , caci ei AU TRADAT pe Hristos !

      Apreciază

  8. preotul said, on Noiembrie 23, 2016 at 4:23 pm

    Arhim. Leontie Fusa A primit sotia mea dimineata mesajul.

    Apreciază

  9. […] Ereticul PATRIARH BARTOLOMEU ii cere ARHIEPISCOPULUI ATENEI IEROTEI sa accepte HOTARARILE DIN CRETA … […]

    Apreciază


Vă rog să comentați decent, în duhul Ortodoxiei! Responsabilitatea juridică pentru conţinutul comentariilor dvs. vă revine în exclusivitate.

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: