De astfel de teologi avem nevoie: MIHAI SILVIU CHIRILA, tradus chiar si pe site-uri ortodoxe rusesti
Multe texte remarcabile a scris fratele Mihai Silviu Chirila iar pe majoritatea le-am preluat si eu.
Voi aminti in acest articol de doua dintre ultimele.
DEZVALUIRE: Sinodul BOR n-a avut voie SA APROBE, ci doar sa IA ACT de documentele din CRETA
Primul i-a intarit convingerea parintelui Claudiu Buza ca a pornit pe drumul cel bun:
Al doilea a fost tradus chiar si in rusa:
Sfinte Părinte Justin roagă-te lui Hristos Dumnezeu pentru noi!
SACCSIV - blog ortodox 
Sfantul Ignatie Briancianinoc – Calugarii neamului de pe urma
Arhimandritul Arcadie, superiorul mănăstirii Sfântul Chiril din Novozersk, mort în 1847, relatează următoarele: “Intr-o zi, pentru un motiv oarecare, eram foarte întristat. In această stare m-am dus la Utrenie, şi, în timp ce stam în biserică, mă gândeam la tulburarea mea. Nu ştiam ce o să mi se întâmple: involuntar am închis ochii, într-un fel de absenţă, dar nu dormeam, căci auzeam limpede fiecare cuvânt ce se citea. Deodată l-am văzut în faţa mea pe patronul mănăstirii noastre, Sf. Chiril. El mi-a zis: ‘De ce eşti abătut? Nu ştii tu că monahii din vremurile de pe urmă se vor mântui prin ispite?’ Auzind aceste cuvinte, arhimandritul şi-a revenit în sine. Vedenia a lăsat în sufletul acestui stareţ extrem de simplu – căci aşa era Arcadie – o pace profundă.
Aşadar, după cum Dumnezeu ne-a promis, necazurile sunt prin excelenţă partea noastră, a călugărilor de astăzi. Faptul că ştim acest lucru ne aduce mângâiere. Ne încurajează şi ne întăreşte în faţa tuturor necazurilor şi ispitelor cu care ne confruntăm! “Deci, smeriţi-vă sub mâna cea tare a lui Dumnezeu, ca El să vă înalţe Ia timpul cuvenit. Lăsaţi-I Lui toată grija voastră, căci El are grijă de voi” (l Petru 5, 6-7). Din toată inima să ne lăsăm lucraţi prin necazuri, împlinind cu mare grijă poruncile Evangheliei: Aceasta este voia lui Dumnezeu cu noi.
În cele mai multe cazuri încercările ce vin asupra noastră, la prima vedere, sunt neînsemnate încât nici nu le-ai putea socoti încercări. Dar aceasta-i doar o viclenie a vrăjmaşului care, datorită unei experienţe îndelungate, a dobândit în lupta cu omul necălit o dibăcie extraordinară. Îngerul căzut a observat că ispitele evidente, grosiere şi violente îi insuflă omului un zel puternic şi un mare curaj pentru a se lupta cu ele. Pentru a rămâne ascuns, le va înlocui pe acestea cu ispite mai uşoare, dar foarte subtile, şi de o extremă eficacitate. Ele nu provoacă zel în inimile noastre, ele nu declanşează o luptă spirituală, dar te ţin într-un fel de letargie şi aruncă duhul nostru în stare de espectativă. Ele te copleşesc şi în mod progresiv îţi epuizează puterile psihice, te aruncă în plictiseală şi în inactivitate; ele te ruinează şi fac din tine o ţintă a patimilor, ca urmare a slăbănogirii, plictiselii şi inactivităţii.
Viclenia diavolului şi greutatea luptei pe care o duce el astăzi cu călugării au fost descoperite mai dinainte de către Dumnezeu. Dumnezeu îi încununează pe luptătorii de astăzi ca şi pe cei de demult, deşi nevoinţele acelora, în mod aparent, erau mai mari decât ale acestora. Să ne păzim dar să nu ajungem în istovire, în plictiseală şi în lenevire! Să ne mobilizăm toate puterile şi toată atenţia pentru a păzi poruncile Evangheliei. Împlinindu-le vom descoperi nenumăratele curse ale vrăjmaşului şi viclenia cu care el le combină şi le pune în lucrare. Vom vedea că necazurile şi ispitele de astăzi, uşoare în aparenţă, tind, ca şi cele de odinioară, să-l îndepărteze pe om de Hristos, să distrugă din lume adevăratul creştinism, nelăsând să dăinuiască decât forma exterioară, cu care să-i înşele mai uşor pe oameni. Vom vedea că ispitele uşoare pe care satan le pune în lucrare cu o răutate infernală acţionează mult mai eficient decât ispitele violente, sigure, văzute şi directe.
Motivul principal pentru care necazurile sunt atât de chinuitoare pentru călugării de astăzi ţine de monahismul însuşi, şi stă înainte de toate în lipsa de formare duhovnicească. Această lipsă, greu de depistat, trebuie considerată ca cea mai mare nenorocire. Călugărul n-o poate sesiza imediat. Începătorul, plin de zel pentru nevoinţă şi mai puţin pentru cunoştinţe duhovniceşti, se mulţumeşte de obicei cu educaţia pe care o găseşte în mănăstire sau care vine de la sine. Mult mai târziu, după un studiu aprofundat al Sfintelor Scripturi şi al scrierilor patristice, asceţii (şi dintre ei un număr mic) devin conştienţi încet, încet, că este de neapărată trebuinţă o formare duhovnicească pentru a înainta în viaţa călugărească; că formarea intelectuală, oricât de bogată şi splendidă ar fi în aparenţă, şi ori de ce apreciere s-ar bucura în lumea aceasta lovită de orbire, rămâne întunecată şi-i atrage în tenebre, în locaşul spiritelor căzute, pe cei ce i se dedică ei.
O formare duhovnicească întemeiată pe cuvântul lui Dumnezeu, aşa cum îl găseşti în carte, dar n-o primeşti printr-o povăţuire vie şi orală, este singura călăuză pe care o ai la îndemână, şi aşa, prin forţa lucrurilor, călugărul îşi devine în mare măsură propriul său dascăl. Acest mod de formare, cu tot folosul pe care-l poate aduce, este adesea însoţit de greşeli şi abateri grave, consecinţă inevitabilă stării de ignoranţă a celor supuşi puterii patimilor. Un începător, datorită necunoaşterii şi influenţei ce o au patimile asupra lui, nu poate înţelege corect Sfintele Scripturi, nici nu se poate ţine cu statornicie de acestea. Traversând înot marea de păcate, adeseori ni se împuţinează forţele: epuizaţi, cădem şi ne afundăm în mare, riscând să ne înecăm.
Din pricina lipsei povăţuitorilor duhovniceşti, a marilor trăitori în Duh, datorită nenumăratelor pericole de care suntem înconjuraţi, ajungem într-o stare de plâns. Suntem disperaţi, ne-am rătăcit şi nu există voce care să se întoarcă din rătăcire: cartea rămâne mută, spiritul căzut, dorind să ne ţine în eroare, ne face să uităm chiar că o asemenea carte există. “Mântuieşte-mă, Doamne!”, striga David care, în duh profetic, prevedea necazurile noastre şi vorbea în numele celui ce doreşte să fie salvat, “că a lipsit cel cuvios”. Nu mai există mentor, sau povăţuitor pnevmatofor, capabil să ne arate fără greşeală calea mântuirii, şi căruia cel ce vrea mântuirea, să i se încredinţeze fără de nici o grijă. “Că s-a împuţinat adevărul de la fiii oamenilor, deşertăciuni a grăit fiecare către aproapele său” (Ps. 11, l-3) la îndemnul unei înţelepciuni profane capabile să exagereze şi să întărească erorile şi nălucirile. Am devenit foarte vulnerabili, iar ocaziile de cădere s-au înmulţit în jurul nostru şi au căpătat o putere enormă; ele sunt foarte diversificate şi înşelătoare pentru ochiul nostru sufletesc bolnav şi pentru inima noastră, care atrasă de ele se îndepărtează de Dumnezeu.
Suntem atât de stăpâniţi de ispite încât am abandonat formarea noastră duhovnicească întemeiată pe cuvântul lui Dumnezeu, şi care este totuşi singurul mijloc de salvare. Această formare duhovnicească cere să duci o viaţă atentă, eliberată de distracţii, dar voinţa noastră pervertită caută tocmai contrariul. Suntem porniţi înspre câştig material, înspre reuşită în această lume.
Dorim onoruri, dorim belşug şi lux. Dorim distracţii şi partea noastră de plăceri mondene. Pentru a dobândi toate acestea, noi suntem exclusiv preocupaţi de dezvoltarea naturii căzute. Am pierdut noţiunea firii născute din nou; poruncile Evangheliei le-am neglijat şi le-am uitat; nevoinţa interioară ne este total necunoscută, cea exterioară absorbindu-ne complet, cu scopul de a părea evlavioşi şi sfinţi în faţa oamenilor şi de a ne lua răsplata de la aceştia. Am părăsit calea mântuirii cea strâmtă şi cu chinuri, şi călătorim pe calea cea largă şi uşoară. “Mântuieşte-mă Doamne că a lipsit cel cuvios. lată-ne pe noi (călugării) mai mici decât toate neamurile, lată-ne astăzi smeriţi pentru tot pământul, din pricina păcatelor noastre. Nu mai este nici căpetenie, nici profet, nici rege” pentru a ne călăuzi în războiul nevăzut ochilor trupeşti, “căci lupta noastră nu este împotriva trupului şi a sângelui, ci împotriva începătoriilor, împotriva stăpăniilor, împotriva stăpănitorilor întunericului acestui veac, împotriva duhurilor răutăţii, care sunt în văzduhri” (Efeseni 6, 12).
“Vai lumii, din pricina smintelilor! Că smintelile trebuie să vină” (Matei 18, 7), a zis Domnul. Dumnezeu îngăduie uneori să vină ispitele şi dimpreună cu ele suferinţele pe care le provoacă, înspre sfârşitul veacurilor acestea vor fi atât de puternice şi de numeroase încât “din pricina înmulţirii fărădelegii, iubirea multora se va răci” (Matei 24, 12). “Dar Fiul Omului când va veni, va găsi, oare, credinţă pe pământ?” (Luca 18, 8). Casa lui Israel – Biserica – va fi nimicită prin sabie, prin violenţa aducătoare de moarte a patimilor, şi va deveni pustie (lez. 38, 8).
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Sfantul Ignatie Briancianinoc – Calugarii neamului de pe urma
„Apostaţi îi vor înconjura pe creştinii adevăraţi cu nenumărate curse şi punând la cale maşinaţii pentru a-i sminti din calea mântuirii”
–
Viaţa după Dumnezeu va deveni foarte dificilă. Şi va fi aşa pentru că cel ce trăieşte în mijlocul ocaziilor de cădere, şi care le are mereu sub ochi, nu se poate să nu fie influenţat de ele. Precum gheaţa îşi pierde duritatea în contact cu căldura şi se transformă în apă dulce, la fel inima nestăpânită de bunăvoie, dacă este expusă la influenţa ispitelor, chiar atunci când este statornică, slăbeşte şi sfârşeşte prin a se schimba. Trăirea vieţii după Dumnezeu va deveni foarte dificilă din cauza apostaziei generalizate. Apostaţii vor creşte numeric prin faptul că vor continua să se numească creştini, şi în aparenţă se vor purta ca atare, şi vor putea foarte uşor să-i persecute pe adevăraţii creştini; aceşti apostaţi îi vor înconjura pe creştinii adevăraţi cu nenumărate curse şi punând la cale maşinaţii pentru a-i sminti din calea mântuirii şi din dorinţa de a-L sluji pe Dumnezeu, cum spune Sfântul Tihon de Voronej şi Zadonsk.
Ei vor acţiona împotriva slujitorilor lui Dumnezeu prin violenţa puterii, prin calomnie, prin maşinaţii pline de răutate, prin tot felul de artificii şi prin persecuţii crude. Mântuitorul lumii, în timp ce era persecutat a găsit adăpost într-un sat obscur şi îndepărtat, Nazaret, ascunzându-se de Irod, de cărturarii şi fariseii, de preoţii şi arhiereii evrei care-L urau; la fel în vremurile de pe urmă un adevărat călugăr cu greu va găsi un loc retras şi necunoscut, pentru a-I sluji lui Dumnezeu într-o oarecare libertate şi fără a se lăsa antrenat de violenţa apostaţilor în slujba lui Satan. O, vremuri nenorocite! O, situaţie dezastruoasă! O, disperare morală, mult mai mare decât catastrofele materiale şi neînţeleasă de către oamenii senzuali! O, catastrofă care începe în timp, dar nu se termină în timp, ci trece în eternitate! O, dezastrul dezastrelor cunoscut numai de către adevăraţii creştini şi de către adevăraţii călugări, dar ignorat de către cei pe care-i loveşte şi înghite.
Martori ai unei asemenea viziuni duhovniceşti, să facem să se înalţe din mijlocul flăcărilor ispitelor această mărturisire de credinţă şi acest cântec de laudă pe care l-au cântat cei trei tineri în cuptorul încins din Babilon. Şi să ne unim în dragoste cu toată umanitatea împrăştiată pe faţa pământului şi, în numele ei, fiindu-i reprezentanţi în faţa lui Dumnezeu, să înălţăm această mărturisire de credinţă şi doxologie, rugându-ne cu umilinţă pentru noi şi pentru întreaga omenire: “Binecuvântat eşti, Doamne, Dumnezeul părinţilor noştri, şi lăudat şi preaslăvit este numele Tău în veci. Că drept eşti în toate câte ai făcut nouă, şi toate lucrurile Tale sunt adevărate, şi drepte căile Tale şi toate judecăţile Tale adevărate. Tu ai dat hotărâri drepte în toate relele ce ai făcut să vină asupra noastră şi asupra cetăţii celei sfinte a părinţilor noştri, Ierusalimul; Că în adevăr şi dreptate ai adus acestea peste noi din pricina păcatelor noastre. Că am păcătuit, că am făcut fărădelege, depărtându-ne de la Tine. Şi am greşit în toate, şi poruncile Tale n-am ascultat, nici le-am păzit, nici le-am făcut, după cum ne-ai poruncit nouă, ca să ne fie bine. Şi câte ai adus şi ai făcut nouă în dreaptă judecată sunt. Tu ne-ai dat în mâinile vrăjmaşilor noştri, oameni fără de lege şi cei mai răi dintre nelegiuiţi… Nu ne părăsi pe noi pentru totdeauna, pentru numele Tău, şi nu strica legământul Tău. Şi nu depărta mila Ta de la noi… Ci cu sufletul zdrobit şi cu duh umilit să fim primiţi de Tine… Să nu ne ruşinezi pe noi, ci fă cu noi după îndurarea Ta şi după mulţimea milei Tale. Şi ne scoate pe noi după minunile Tale, şi dă mărire numele Tău” (Cântarea celor trei tineri, cap. l, 2-l9). Referitor la călugării din veacul de pe urmă, Sfinţii Părinţi ziceau: “în vremurile de pe urmă, cei ce cu adevărat vor lucra pentru Dumnezeu, se vor ascunde cu grijă de oameni şi nu vor face printre ei semne şi minuni ca în vremea noastră, dar ei vor umbla pe calea cea strâmtă cu mare umilinţă ” (Sfântul Nifon al Constantinopolului). De fapt care este în vremea noastră cea mai sigură cale de mântuire pentru un călugăr?
ApreciazăApreciază
Nu se scrie Briancianinov ?
ApreciazăApreciază
Multumesc, Cosmin. Asa se scrie.
Am gresit eu din graba si nebagare de seama pentru ca tasta v este langa tasta c 😦 . Trebuie neaparat sa fiu mai atenta.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
CINSTE VESNICA ACESTUI TEOLOG!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
https://www.realitatea.net/cutremur-cu-magnitudinea-de-7-3-in-japonia_2005471.html?utm_source=BreakingNews-Homepage&utm_medium=Clicks&utm_campaign=trkweb
ApreciazăApreciază
Prin acest mesaj vă mulţumesc tuturor pentru că vă pasă de Adevăr şi că înţelegeţi prin ce încercare trece Biserica lui Hristos. Este vremea mărturisirii pentru fiecare dintre noi: preoţi şi mireni, în dragoste lui Dumnezeu! V-am simţit alături şi de aici s-a născut cea mai curată rugăciune către Dumnezeu, Maica Preacurată şi Sfinţii Bisericii Celei Una! Iubiţi pe cei ce ne prigonesc şi iertaţile răutăţile, pentru Hristos Domnul şi vom rămâne smeriţi primind mult har de la Dumnezeu! Nu vă temeţi să mărturisiţi adevărul celor pe care Dumnezeu vi-i scoate în cale sau fac parte din viaţa voastră! Îndemnaţi-i pe preoţii duhovnici să părăsească frica şi să-şi îndeplinească misiune preoţească spre slava lui Dumnezeu şi binele fiilor duhovniceşti. Să nu vă temeţi pentru mine căci n-am mai trăit asemenea bucurii de la hirotonie! Dacă asta înseamnă să mărturiseşti Adevărul, spun DA cu toată fiinţa mea!!! Vă îmbrăţişez pe toţi, mi-aş dori cu braţele lui Hristos şi, vă port, cu toată nevrednicia pe care mi-o recunosc, în rugăcinile mele! Ruga-ţi-vă pentru mine!!!
Preot Claudiu Buză
http://sinodultalharesc.tk/cuvant-de-intarire-si-multumire-de-la-pr-claudiu-buza-ce-fost-oprit-de-la-slujire-de-mincino-episcopul-vincentiu-grifoni/
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Parinte Claudiu, noi toti care intram pe acest blog cu scopul sincer de a ne intari in credinta cea drepata, va purtam in rugaciunile noastre. Eu personal sunt la mare distanta de dvs., dar nadajduiesc sa randuiasca bunul Dumnezeu sa va pot intalni in acesta viata. Dumnezeu sa va ajute! Maica Domnului sa va acopere cu Sfantul sau Acoperamant.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
“Fericiti cei prigoniti pentru dreptate, ca a lor este imparatia cerurilor” (Matei 5, 10).
ApreciazăApreciază
V-am pus pe amândoi pe pomelnicul zilnic de la Psaltire și a rugăciunilor mele : Pr Claudiu și Pr Maxim (nu știu dacă este un nickname or este cel real)
ApreciazăApreciază
Geo
NU il uita nici pe Parintele nostru Ciprian Ioan ( Staicu) si pe sfintitii Parinti Antim, Parintele Elefterie Tarcuta si pe toti ceilalti MARTURISITORI care au intrerupt pomenirea ereticilor ! Multumesc.
TREBUIE sa ne rugam unii pentru altii, cei care tinem neabatuta Ortodoxia Sf Parinti.
Pe acesti Parinti i-a ridicat Dumnezeu in neamul romanesc ca sa fie spre folos poporului Sau, Hristos NU uita pe poporul Sau cel necajit si IATA I-A DARUIT PREOTI ADEVARATI ca sa se mantuiasca in aceste vremuri grele.
Binecuvantat este Dumnezeu !
ApreciazăApreciat de 2 persoane
„Episcopul Vicenţiu de la Slobozia aplică canoanele după bunul plac. El consideră că enoriaşii trebuie să-l asculte necondiţionat fără să cerceteze dacă e sincer în ce le spune.
Văzând comunicatul emis de PS Vicenţiu Grifoni în data de 20.11.2016, pe site-ul oficial al Episcopiei de Slobozia şi Călăraşi, consider că trebuiesc făcute câteva observaţii canonice, teologice şi patristice.
Oricine citeşte acest comunicat observă cu uşurinţă limbajul de lemn specific ziarului “Scânteia”, “Drumul Socialismului”, sau alte publicaţii din perioada dictaturii comuniste. Diferenţa este că atunci trebuiau condamnaţi “duşmanii poporului”, iar azi trebuie osândiţi “schismaticii”. O altă diferenţă este că înainte de 1989 preoţii ascultau de “superiorii” supuşi regimului comunist, iar azi trebuie să asculte de “superiorii” lor supuşi sistemului globalizant. Astfel expresia “Ascultaţi de mai marii voştri” este folosită în aceste situaţii pentru a impune o ascultare oarbă prin care enoriaşii să accepte compromisurile mai marilor ierarhici pe care îi urmează fără să cerceteze situaţiile respective. Se observă că atât cei din perioada comunistă, cât şi cei din zilele noastre, au ceva comun: frica de a nu-şi pierde imaginea şi scaunele. Nu vreau ca prin ce am menţionat aici să pătez imaginea unor persoane, vă rog să o consideraţi doar ca pe o simplă părere personală.
În cele ce urmează voi face câteva observaţii canonice şi teologice asupra situaţiei:”
Integral la sursa: http://astradrom-filiala-bihor.blogspot.ro/2016/11/episcopul-vicentiu-de-la-slobozia_22.html
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Poate cei de la ”astradrom” o sa scoata acatistul ”sfantului” pr. A. Boca de pe site, ca inca nu e oficial sfant.
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Nu avem nevoie de ”sfinti” oficializati de BOR-ul apostaziat.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
ApreciazăApreciază
ApreciazăApreciază
Pentru lamurirea aurolacilor arsenisti, cocolositi de Teodot pe blogul sau:
Parintele Ilie Lacatusu a fost preot de mir ortodox pana la sfarsit si dupa ani grei de inchisoare a purtat si canonul bolii trupesti pana s-a savarsit intru Domnul.
Arsenie Boca a fost preot calugar caterisit de cei ce astazi vor sa-l canonizeze, mai tarziu apostat din monahism de bunavoie – la inchisoare fiind doar in vizita, dupa care a petrecut viata ramasa pe strazile capitalei si in statiune mai mult de 40 de ani in calugarie mixta (concubinaj duhovnicesc) cu monahia Zamfira. A mai avut si o javra flocoasa care i-a smuls unghiile pana ce a fost gasit mort, probabil de gelozie.
Deci primul a fost ortodox curat, al doilea cel putin dubios. Iar lucrurile dubioase trebuie amanate.
Un sfant nu se canonizeaza pe credulismul disperat al gloatei care vede minuni pana si in borta magnificului tablou al unui tanar cu ochi albastri mort la 79 de ani. Altele sunt criteriile de canonizare.
Astfel castig de cauza ar avea parintele Ilie. Dar problema… Nu i s-au gasit fotografii rasputiene din tinerete si parintele nu s-a ocupat cu misticism oriental. Plus ca si ochii, of… nu-i avea albastri.
Oricum, BOR-ul apostaziat nu mai poate canoniza pe nimeni. Ceea ce vor face va fi circoteca in biserica si bataie de joc spre rasul si bucuria dracilor.
”Să se scoale Dumnezeu şi să se risipească vrăjmaşii Lui şi să fugă de la faţa Lui cei ce-L urăsc pe El.
Precum se stinge fumul, să se stingă; cum se topeşte ceara de faţa focului, aşa să piară păcătoşii de la faţa lui Dumnezeu,
Iar drepţii să se bucure şi să se veselească înaintea lui Dumnezeu, să se desfăteze în veselie.” (Psalmi 67, 1-3)
ApreciazăApreciază
ortodox☦traditionalist
Ce-i asta?
„A mai avut si o javra flocoasa care i-a smuls unghiile pana ce a fost gasit mort, probabil de gelozie.”
De ce-i numesti pe arsenisti, aurolaci? Nu sunt de acord.
ApreciazăApreciază
ApreciazăApreciază
saccsiv
Te rog frumos sa nu mai publici comentarii care denigreaza pe pr.Arsenie Boca .
Nimeni nu are dreptul sa-l judece si sa-si bata joc .
Ai cativa comentatori care nu sunt deloc smeriti ; probabil se cred sfinti !
Te citesc din 2008 .
ApreciazăApreciază
Sfintul Cirpian, Episcopul Cartaginei
Scrisoarea LXVII
dovezile (pacatele)- libelli idololatriae, eliberate de autoritatile pagane, cartulii, adeverinte ce atesta inchinarea la idoli a unor crestini cazuti, lapsi, in apostazie si scapati astfel de urmarile presecutiilor
III.1. Iar multimea sa nu se mangaie cu gandul, ca ar putea ramane neatinsa de molima pacatului (idolatriei in context), fiind in comuniune cu un episcop pacatos (idolatru in context) si dandu-si incuviintarea pentru slujirea nedreapta si nelegiuita ca episcop al intaistatatorul ei, de vreme ce prin profetul Osea, asprimea lui Dumnezeu ameninta si spune: ‘Jertfele lor ca o paine de jale; toti cei ce mananca din ea se vor molipsi’ , invatand, de buna seama, si aratand ca sunt cu totul prinsi de pacat toti cei care se vor molipsi de ofranda unui episcop profan si nelegiuit.
profan, pro fanum, „de dincolo de altar”, prin urmare (caci altarul in vechime se aflat inaintea templului) „din afara Bisericii”
3. Pentru aceea, frati preaiubiti, laudam si, deopotriva, incuviintam grija pioasa a cinstei si credintei voastre si , pe cat putem, va indemnam, prin scrisoarea noastra, sa nu va amestecati, printr-o comuniune nelegiuita, cu episcopii patati din afara Bisericii, ci, cu teama cucernica, sa pastrati neatinsa si curata taria credintei noastre.
Scrisori pagina 315 si 322.
ApreciazăApreciază
Rogu-va, dati-va cu parerea. Ce credeti, a aparut de adevarat sfanta lumina in jurul vasului liturgic? Taina sfintei liturghii este valida, sau este o prelucrare ca sa ne duca in ratacire?
http://www.dcnews.ro/aparitia-misterioasa-care-i-a-socat-pe-preoti-in-timpul-unei-slujbe_523248.html
ApreciazăApreciază
Da, a aparut in 2012. Uitati aici link-ul: http://portal.tfm.ro/minune-la-sfanta-liturghie/
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Așa deci, este din 2012. Pai ăștia de pe DC News au pus-o azi, ca și cum s-ar fi întâmplat acum recent, după sinod, sau cel puțin așa am înțeles eu. Citind mai multe prin presa despre PS Petroniu, chiar mă gândeam acu ce-i de făcut, ca dacă a apărut Sfânta Lumina in jurul potirului acum după sinod, înseamnă ca taina este valida și mai este har in aceste biserici chiar dacă episcopul este eretic. Iertați, că viclean esteT vrăjmașul. Oare cine o fi plătit sa apară o astfel de știre acum in această perioadă de frământări.
ApreciazăApreciază
Nu trebuie sa vedem potire luminoase ca sa ne dam seama ca Dumnezeu este prezent la Sf. Liturghie.
Noi traim prin credinta, nu prin vedere. (2 Corinteni 5,7)
Desi in aceste vremuri de apostazie a conducatorilor din biserica harul lucreaza pentru cei aflati in simplitate si nestiinta, ortodocsii traditionalisti trebuie sa mearga la slujbele preotilor si episcopilor care drept invata cuvantul adevarului. In istoria Bisericii au fost nevoie si de multi ani pana ce o anume erezie sa fie recunoscuta in unanimitate si condamnata definitiv la un sinod. Unii crestini s-au trezit din inselaciune mai tarziu, altii deloc, iar ceilalti care au facut deosebirea cea dreapta rabdand acuzele si prigonirile celor puternici s-au sfintit spre Slava Lui Dumnezeu, chiar daca sfintenia lor a fost recunoscuta oficial dupa multa vreme.
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Sincer as dori sa va cunosc !Cel din urma pacatos ovidiu
ApreciazăApreciază
ovidiu
stms10@yahoo.com
ApreciazăApreciază
«Celor […] care nu deosebesc preoţia şi tainele Bisericii de cele ale ereticilor, ci spun că botezul şi împărtăşania ereticilor sunt lucrătoare (!!!) pentru mântuire […], anatema!» (din textul Anatemei ROCOR – 1983)» !
Iar Cel ce i-a mişcat pe respectivii ierarhi să condamne ASTFEL erezia ecumenistă este Dumnezeu‒Duhul Sfânt.
ApreciazăApreciază
traim vremuri groaznice,preotii nu ne asculta,noua n-e e greu sa nu ne mai ducem la Sf Liturghie,cei mai mari ai mei sotia si copii incep sa inteleaga,insa am fetita de 4 anisori pe care pana acum se impartasea in fiecare dum,nustiu cum va reactiona,si ptr ca toti prietenii nostri ii avem in biserica,si pe mine ma cred un pic ciudat di pct acesta de vedere,greu,foarte greu.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Înțeleg perfect trăirea ta! Eu nu mergem in fiecare duminica la Biserica, dar de cand am copii m-am străduit sa merg in fiecare săptămana si in zi de sărbătoare! Nu mi-as fi imaginat vreodată ca o sa-mi lipsească așa de mult SF. Liturghie! Așa ispita am încât ma simt pustiită pe dinăuntru ca nu merg! Dumnezeu si Maica Domnului sa ne întărească! Acum realizez ce rol important avea SF Imparasanie si ca fără ea sunt mult prea slaba! Nu știu ce o sa fac cu copiii! Chiar daca sunt copii mici au nevoie de SF Împărtășanie cât mai des! Nimic nu se poate fără ajutorul Lui Dumnezeu!
ApreciazăApreciază
Suntem chinuiti pentru ca nu putem merge la biserica la fel cum era Lot care drept fiind suferea vazand spurcaciunile.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Varsanufie Gogescu a incercat recent sa duca un preot si cativa calugari din Frasinei la Schitul Lacul Frumos cu speranta ca ii va face pe monahii traditionalisti de acolo sa renunte la convingerile lor. Pentru ca cei din Frasinei au refuzat, urmatoarea tactica sireata a acestuia de a-i izgoni pe monahi este sa faca in Lacul Frumos manastire de maici.
Fereste-ma Doamne de ereticii vicleni, ca de cei sinceri ma feresc singur !
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Am si eu o intrebare pentru cei care stiu mai multe despre episcopii drept-credinciosi din Rusia. Care dintre e mai pot fi pomeniti? Sau inca trebuie pomeniti toti pana la urmatorul pas al apostaziei in afara de patriarhul Kirill ? Am inteles ca tari care nu au fost la sinodul cretan l-au acceptat si ele deci apostazia e maxima…
ApreciazăApreciază
Ioana
Parintele Nicolae numeste aici la conferinta DOAR 3, nu-mi mai amintesc numele lor exact nici minutul, dar le poti gasi aici.: Raportul Pr Nicolae la conferinţa Distrugerea libertăţii duhovniceşti integral
si BORu e plina ochi de apostati cu mitre.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Par Nicolae pomeneste Lavra Poceaev, pe Mitropolitul Vladimir, Mitropolitul Agatanghel, Mitropolitul Veniamin din Extremul Orient. ( min. 38)
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Ioana
si episcopul Diomid cel care a dat binecuvantare sa se faca filmele din ciclul „Sarea pamantului „.
ApreciazăApreciat de 2 persoane
ApreciazăApreciază
Daca nu am inteles eu gresit predica aceasta se axeaza pe existenta harului in bor, lipsita totusi de concluzia finala „putem merge in continuare la pomenitori de eretici”. Am inteles, problema este foarte complexa, eu peronal sunt un gunoi la propriu si o spun fara falsa smerenie deci subliniez ca ceea ce incerc eu peronal sa fac, deci vorbesc in numele meu si atat, este sa CANTARESC, sa pun in balanta, pe de o parte pe Hristos si sfintii mucenici si parinti iar pe de alta parte ierarhii eretici sau dupa caz orice sfat, predica sau invatatura venita din sanul Bisericii. Din pacate si cu durere in suflet concluzia este ca ne-a ars tarina, mie personal si noua ca popor iar ceea ce se intampla este doar urmarea caderilor si reactia divina.. „Ereziile au fost osandite de Sfintii Parinti in sinoade ecumenice”, iar schisma este cand reactia cuiva la erezie este negarea adevarului si harului la eretici dupa aceasta predica, dar dupa canonul 15 acceptarea adevarului si implicit harului la eretici inseamna schisma. Noi nu avem discernamant, este perfect adevarat, dar noi nu vorbim din suficienta rodirii tarinii noastre ci pur si simplu din durerea unei realitati crude in care se pune problema sinuciderii sufletesti pe de o parte sau a rezistentei pe de alta. Noi nu vorbim aici despre „propriul adevar”, si sper ca aluzia cu „adevarul este la mine” sau „manastirea mea este in adevar”, nu este facuta la Parintele Antim. „Exista riscul de a face noi si voi”, da este adevarat exista 2 tabere, una aflata in erezie si una care se delimiteaza,dar daca delimitarea au facut-o ei de ce suntem acuzati noi?
„Din Biserica poti sa iesi decat tu singur daca ai iesit din Invatatura de Credinta a Bisericii”, perfect adevarat dar noi acum vorbim despre un caz particular in care din Biserica PRIN SCHISMA poti sa iesi in puhoi pastrand comuniunea cu un ierarh eretic, RUPT din BISERICA LUI HRISTOS.
Dupa cum stim erezia este veche si dupa cum se observa noi nu venim sa tragem la raspundere preotii, acesti Pastori catre s-au legat in fata lui Hrisos sa pazeasca oile LUI, deci nu le cerem socoteala ca nu le-au pazit in toti acesti ani, dimpotriva…si nu facem asta pentru ca si noi suntem vinovati, nici noi nu am strigat dar se pare ca a venit timpul, cam tarziu si asa, sa o facem.
Nu acuz pe nimeni de rea intentie, Dimpotriva, consider ca acest preot este cu toata inima si sufletul pentru Hristos dar dupa cum spuneam balanta mea atarna greu de partea lui Hristos. Eu nu vorbesc din intelepciunea mea ci aduc probe si Martori TOTII SFINTII CARE AU INTRERUPT POMENIREA si SI-AU DAT VIATA F A R A S A A S T E P T E S I N O D D E A N A T E M I Z A R E, in afara faptului ca erezia nu este noua, vorbim despre ierarhi care il accepta pe papa ca si dumnezeu scris si verbal si prin INSCRIERE IN DIPTICELE PATRIARHIEI ECUMENICE si SLUJIRI IMPREUNA.
Deci concluzia in urma acestei examinari este ca Harul este in BISERICA CEA UNA SFANTA SOBORNICEASCA SI APOSTOLEASCA si nu la ierarhii eretici. Sa inteleg o identificare a Bor reprezentata de IERARHII APOSTATI din momentul de fata cu BISERICA CEA UNA?
Cu contiinta faptului ca ma aflu in fata lui Hristos si cu raspunderea pe care o am in fata Lui, inchei cu speranta ca Dumnezeu nu ne va lasa pana in sfarsit….
ApreciazăApreciază
ilioara
CURAJ !
IATA ca Dumnezeu cel VIU NU trece cu vederea pe poporul Sau cel OROPSIT de ERETICI, a ascultat rugaciunea lui si i.a trimis PREOTI ca sa se mantuiasca!
a ridicat PREOTI CURATI ( NEPOMENITORI de ERETICI, cu constiinta DOGMATICA a Sf Parinti ) la care sa mearga poporul roman si sa NU ramana in EREZIA si APOSTAZIA pomenitorilor de ERETICI
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Ce voiai sa spună ? Veniti la noi , suntem singurii care mai avem har ? Cunoasteti deslușit lucrarea Harului in Biserica ?
ApreciazăApreciază
Parintele spune ca daca este sau nu har pentru cei nestiutori care inca mai merg la slujbele bor este alegerea lui Dumnezeu si nu se pronunta si asa si este. El a intrerupt pomenirea, a facut ce tine de el.
Preotii in orice caz si ierarhii nu mai au nici o valoare, nu ei savarsesc tainele ca si inainte.
Noi cei care stim este clar ca nu avem voie sa calcam pe acolo, a postat de cateva ori Mircea V din cartea sfintii catacombelor Rusiei cum stau lucrurile.
ApreciazăApreciază
[…] Sursă: De astfel de teologi avem nevoie: MIHAI SILVIU CHIRILA, tradus chiar si pe site-uri ortodoxe rusesti […]
ApreciazăApreciază
ApreciazăApreciază
[…] gazduieste de asemenea si texte remarcabile ale celui mai mare teolog roman, fratele Mihai-Silviu Chirila. Iata un singur […]
ApreciazăApreciază
[…] De astfel de teologi avem nevoie: MIHAI SILVIU CHIRILA, tradus chiar si pe site-uri ortodoxe rusest… […]
ApreciazăApreciază
[…] gazduieste de asemenea si texte remarcabile ale celui mai mare teolog roman, fratele Mihai-Silviu Chirila. Iata un singur […]
ApreciazăApreciază