Dupa Sinodul BOR, anti ecumenistii au paralizat …
Iata un fragment din comentariul sorei Mirela postat la Parintele ARSENIE BOCA. Noutati Comisia de canonizare:
Se vădeşte tot mai clar câtă dreptate a avut Părintele Adrian Făgeţeanu când a spus că e vremea lui „Scapă cine poate”. Cât îi mai aveam pe stâlpii ortodoxiei printre noi, ni se părea că suntem destui şi că stăm. Iar acum ce vedem? Cădere după cădere, a unuia şi altuia: în acte cu cip, în Colectiv, în răbdare cretană, în bocăism, în pomenire de eretici, în sensibilitate, în părere de sine… Cârligele cu care dracii agaţă şi trag spre ei sunt tot mai numeroase.
E descurajant să vezi atâta sete de înşelare şi atâta desconsiderare a ortodoxiei şi e limpede că acum e cernerea. Strigăm, dar câţi vor să audă?
A fost şi sinodul românesc atât de aşteptat de unii drept prag definitoriu. Întreb: au mai apărut preoţi care au întrerupt pomenirea? S-a schimbat ceva?
Nu trăim cuvintele biblice „Cine e nedrept, să nedreptăţească înainte. Cine e spurcat, să se spurce încă. Cine este drept, să facă dreptate mai departe. Cine este sfânt, să se sfinţească încă.”?
Comentariu saccsiv:
Se face o saptamana de cand:
Si iata ca se intampla cele ce le scriam la Multi anti ecumenisti asteapta Sinodul BOR din toamna. Dar ce asteapta mai exact? din 7 septembrie:
“Parerea mea e ca nici macar unul dintre punctele de mai sus nu-l vor bifa. Caz in care, cei ce asteapta plini de sperante acest Sinod BOR, ce hotare vor lua? Vor amana in continuare orice masura drastica dar canonica si vor trasa un alt hotar dincolo de care, zic ei, ca nu vor trece? Dar care nou hotar sigur Ierarhii ecumenisti il vor depasi. Ce vor face atunci cei din aceasta grupa de anti ecumenisti? Vor trasa un alt hotar si tot asa pana vine pana la urma si antihristul?
Eu sper ca acest hotar ce l-au trasat in asteptarea sinodului BOR sa fie totusi ultimul …”
Si ce constatam? Ca nu e ultimul hotar si ca are dreptate sora Mirela. In afara catorva exceptii, toti luptatorii de pe frontul anti ecumenism au paralizat. Sunt gata. Lemn. Umerase.
Sa-i intrebam ce mai zic de intreruperea pomenirii? Dar ei deja nici macar nu mai piuie ceva, orice, impotriva ecumenismului …
De ce?
Poate ca de frica, ca in caricatura de mai sus.
Adica pentru a nu ajunge asa:
Cititi va rog mai multe la:
De ce au tacut preotii si monahii anti ecumenisti?
Sau o fi cum zice sora Mirela la finalul comentariului ei …
Sfinte Părinte Justin roagă-te lui Hristos Dumnezeu pentru noi!
SACCSIV - blog ortodox 
http://www.ganduridinierusalim.com/semn-dupa-plecarea-papei-un-incendiu-a-avut-loc-la-biserica-nasterii-din-betleem-foto/
ApreciazăApreciază
Unii spun ca dupa sinodul BOR din octombrie, aghiasma a inceput sa se imputa.
ApreciazăApreciază
Se cuvine sa spun aici ca Parintele din fotografie care arata ca un cersetor, este renumitul pustnic ajuns la sfintenie Filaret Aghioritul, nepomenitor (sau necomemorationist, asa numit zilot), care s-a nevoit prin anii ’60 in stancile abrupte si neprielnice de la Karoulia. Despre el a scris Constantine Cavarnos in cartea ‘Ancorati in Dumnezeu’ in capitolul Pustnicii de la Karulia. Cam asa poate arata un sfant, dar pentru pastrarea functiei, majoritatea da cu piciorul la sfintenie.
Parintii aghioriti de la chilii, asa-numiti ziloti, nu pomenesc pe patriarhii masoni de la Constantinopol inca de la schimbarea calendarului, ba mai mult, batranii din acea vreme o faceau inca si mai de dinainte, pentru ca traditia aghiorita era ca fiecare parinte sa pomeneasca pe cine doreste. Numai dupa ce Sfantul Munte a fost incorporat cu asa-zis statut autonom in statul modern grec (de sorginte masonica), parintilor de la Muntele Athos li s-a impus prin asa numita Carta sa pomeneasca patriarhii moderni de la Constantinopol. Chiar aflati sub jugul turcesc athonitii se bucurau de o autonomie mai reala, avand dreptul sa se organizeze singuri, iar turcii nu se bagau in credinta lor, cu conditia sa le fie platite darile, bineinteles mari. De aceea si voevozii romanii drept-credinciosi ajutau mult Muntele Athos. Culmea e -sau nu- ca un rau cu mult mai mare le-a facut athonitilor papistasii si statul modern grec, fiindca au incercat sa le schimbe credinta ortodoxa, mai brutal sau cu pasi mai marunti.
Dupa cum spunea fratele saccsiv, oare ce vor mai inventa ecumenistii? He, hee, te si miri ce mai scornesc, fiindca ecumenistii sau criptoecumenistii au o imaginatie inepuizabila. Nu-i vorba, ca daca citim viata Sfantului Maxim Marturisitorul vedem ca fac fix la fel ca inaintasii lor ereziarhi. Dupa ce au zis-o p-aia cu ”legionarilor”, acum, daca am mai citit si noi nitica teologie, au scos-o p-aia cu ”ba, stilistule”, iar noua trebuie sa ni se faca frica si sa tecem din gura ca altfel, aoleu, ne zic ca suntem stilisti si vorba parintelui Dionisie Ignat (care apropo, dupa cum zice si parintele Hariton in convorbirea cu parintele Antim, a fost necomemorationist!), ”nu cumva sa zicem ca calendarul nou nu-i bun”. Dar aia cu barca gaurita si comandantii a intrecut-o pe toate, mi s-a parut o sarlatanie rasuflata pe care nici copiii de tita n-o mai cred. Sunt de ras cu toate metaforele lor, care nu ii ajuta la nimic. Dar daca tot vor ei sa mergem pe metafore, chiar comandantii sunt cei ce au scufundat barca. Cine este deci nebunul care doreste sa se scufunde impreuna cu ei?
M-a cam dezamagit pr Ciprian Staicu (ceea ce inseamna ca probabil am cam fost amagit in privinta dansului), fiindca deja a inceput sa foloseasca argumentele ereticilor ecumenisti. Si nu mi-a facut niciodata impresia ca ar fi ajuns la masura nepatimirii de la care sa isi permita sa vorbeasca asa de sus sau sa ia peste picior (foarte nepatristic) pe amaratii de patimasi care scriu sincer pe-aici. Dealtfel, foarte sincer spun, mi s-a parut o nota de neautenticitate emfaza, senzationalul sau stilul ‘la smekerie’ cu care isi imbraca cele ce le scrie, asa precum un balon de sapun de care daca apropii un ac se sparge. Seamana cu un fotbalist care centreaza, da cu capul, face jonglerii cu mingea pentru iubitorii de spectacol care cad in extaz (daca exista asa ceva in randurile noastre), dar exact cand e singur cu portarul la numai cativa metri, arunca mingea tintit pe langa poarta. Uauu, ce ratare, nu-i asa?… Sper sa nu fie doar un diversionist, asa cum am mai vazut. Si mai stim iarasi din experienta ca oamenii se mai schimba pe parcurs, la stimulii exteriori, fiindca nu-i asa, e greu sa intelegi sau nu cedezi la presiuni daca n-ai ajuns la nepatimire. Tocmai de aceea avem ca dreptar invatatura Sfintilor Parinti. S-a vazut si ca in urma experimentului Pitesti multi au ajuns din camarazi, tortionari. Sper sa gresesc, dar se prea poate ca drumurile noastre sa se desparta aici, dansul avand de aparat postul sau funcita si implicit structura din care face parte, iar noi neavand de aparat decat Credinta noastra, Ortodoxia, in sensul de a nu pierde ce avem macar, ca si asa mai avem destule de recuperat. Sa-l lumineze Dumnezeu sa fie cinstit pana la capat cu sine insusi si cu ceilalti. Si pe noi la fel.
Da, toti suntem patimasi si nu doar cei ce comenteaza pe blogul saccsiv, iar vindecarea ne-o gasim in Biserica, adica pastrand Credinta si invatatura lui Hristos, potrivit invataturii Sfintilor Parinti, nepecandu-ne hulitorilor de Dumnezeu si tradatorilor Lui. Pacat ca teologii s-au dat la fund sau au trecut de partea ereticilor ca sa nu-si piarda pozitia, aratand cu degetul la sarmanii pacatosi -dar ortodocsi!- care fac si ei ce si cum pot. Cine e de vina? Nu sistemul fiindca nu i-a invatat o teologie patristica autentica? Nu sistemul fiindca a transformat manastirile in CAP-uri? Dar poate asta e doar unul dintre pasii care fac parte din tactica de intimidare psihologica a antiecumenistilor autentici. Pana una-alta, spre deosebire de cei cu doctorate, se pare ca acesti neinstruiti au intuit si inteleg mai bine pericolul, dar si esenta invataturii Sfintilor Parinti. Obiectiv vorbind, pana acum n-am intalnit nici un teolog patristic autentic in Romania. Un teolog patristic ar trebui sa urmeze invataturii Parintilor atat in intelegere cat si in constiinta, atat in teorie cat si in practica. In cazul de fata intreruperea pomenirii ereticilor.
Legat de pasi, cred ca s-a trecut deja la pasul 3 pentru sabotarea rezistentei antiecumeniste. Iata pasii:
Cu ceva ani in urma se spunea ca antiecumenistii sunt niste patimasi si inselati care nu stiu ce-i linistea filocalica (pasul 1 pentru intimidare psihologica). Dar pentru ca intre timp au aparut carti impotriva ereziei ecumenismului scrise de sfinti precum Iustin Popovici, iar cei mai cititi nu mai puteau fi combatuti usor, s-a trecut la pasul 2: ecumenismul este erezie, dar a intrerupe comuniunea cu ereticii este schisma (ceva in linia de acum a Petru Voda). Intre timp au mai aparut traduse din spatiul grecesc talcuiri ale Canonului 15 de la Sinodul I-II sau scrieri ale Sfintilor Painti cum ar fi Marcu Evghenicul, Sfantul Grigorie Palama – isihastul sau filocalicul prin excelenta care a trait si a dogmatisit despre energiile necreate si care… ati ghicit? s-a ingradit de eretici! Asa ca pentru antiecumenisti s-a trecut la pasul 3 de intimidare psihologica: daca te ingradesti de eretici conform canonului 15 nu este schisma, toate bune si frumoase, dar numai sa n-o faci… Ca daca o faci, ia vezi, nu cumva esti patimas si inselat? Ca si cum despatimirea s-ar face de la sine, dar mai ales prin comuniunea cu ereticii! Adica, in esenta, ne-am intors EXACT la pasul 1 (si 2, ”antiecumenistii sunt niste patimasi si inselati, cum sa se rupa ei de Biserica?”). Din toate acestea trag concluzia ca lupta pe care o duc ei este incercarea de a obstructiona prin toate mijloacele pe cei carora le-a mai ramas o farama de constiinta ortodoxa pentru ca nu cumva sa se rupa de trupul ereticilor (in cazul nostru bor) asa cum ne invata Sfintii Parinti. Putem sa teoretizam corect si minunat despre canonul 15, sa facem teologie parut-patrisitca, sa scoatem carti cu grafica impecabila si sa pictam icoane si fresce ultra-bizantine, si poate pe viitor daca ”se ingroasa gluma” poate chiar si conferinte, numai sa nu facem nimic concret, practic in privinta ruperii de eretici!
Probabil vor mai urma niste pasi (pastrand stilul … ): pasul 4 asteptati, pasul 5 asteptati ca uite mai face vreun teolog vreo diversiune, uaauu, ce rataaree!, pasul 6 nu va pierdeti speranta, asteptati, sunteti pe baricadee, urraa, sunteti niste adevaraati! Uauu!, pasul 7 vine moartea peste noi si murim in comuniune cu ereticii si in duh de circarie.
Concluzia: cu atat vom intelege mai bine ce este Ortodoxia cu cat vom incerca sa studiem mai mult Scrierile Sfintilor Parinti (teologia patristica) si istoria Bisericii (pt a vedea ce s-a petrecut in situatii asemanatoare ca cea de azi). Vom intelege teoria si vom pune in practica, urmand pildei sfintilor. Si foarte important: sa fim cat mai obiectivi (adica nepartinici fata de o structura ecleziala sau alta, mai pe romaneste sa nu tinem cu o gasca sau alta chiar daca aceea se numeste pe sine Biserica, caci nu este Biserica daca nu urmeaza in toate Adevarului de Credinta sau daca aflata in greseala ierarhii ei nu doresc sa se pocaiasca si sa se schimbe).
ApreciazăApreciat de 5 persoane
F.bun comentariu! Înprivința dlui părinte Staicu,de acord cu matale…începe să miroasă a diversiune…(răspuns al dlui la un comentariu al meu: http://prieteniisfantuluiefrem.ro/2016/11/04/pasul-1-in-lupta-antiecumenista-oficiala/#comments)
ApreciazăApreciază
SFINŢII NESFINŢI
el
La articolul https://saccsiv.wordpress.com/2016/10/25/catacombele-in-timpul-prigoanei-din-rusia-bolsevica/, ati postat urmatorul comentariu in 26 octombrie 2016 la 9:30 pm:
«… „Mitropolitul Antonie (Bloom) al Surojului ” _____ NU AVETI INCREDERE in el !
… iar Man. Essex insasi azi e o priveliste DEZOLANTA ! … doar blablabla…
Biserica Catacombelor a dat pe Sf Lavrentie de Cernigov si MULTI alti SFINTI …. ROCOR a stat IMPOTRIVA APOSTAZIEI Bisericii Ruse serghianiste. ..
sper sa fie doar greseala de intelegere/MASLUIRE a textelor… si Istoria Bisericii ne arata ca dintotdeauna din multe motive au cazut MULTI si dintre cei MARI si BUNI! … in TOATE VEACURILE, cu atat mai mult in vremuriele acestea grele de apostazie avansata …..»
Discutia polemica ce a dezbatut gravele si multiplele abateri de la invatatura ortodoxa a lui Arsenie Boca a aratat ca este oportuna o dezvoltare inclusiv pe baza celor pe care le-ati afirmat, chiar daca este de asteptat ca cele de mai jos sa nu fie cu usurinta primite de cei ce vor citi textul de fata, deoarece, dupa cum foarte inspirat au aratat doi respectabili domni in comentariile facute chiar pe acest blog la un alt articol, “exista tendinta, insuflata de vietuirea superficiala si materialista, sa se creada mai degraba minciuna. Adevarul e greu de digerat”; dar “ este totusi important sa iti dai seama ca adevarul ti-a fost deja spus”, pentru cǎ “in cele din urma adevarul tot iese la iveala”.
In “cuvantul inainte” al cartii “Sfantul Lavrentie de Cernigov – Viata, invataturile si minunile” (Editura Credinta stramoseasca, 2003 si preluata in editia electronica Apologeticum, 2005) citim cǎ:
«[Staretul Lavrentie] spunea adeseori cǎ, dupa exemplul Sfantului Teodosie, trebuie sa pastram unitatea si sa nu ne dezbinam. Intotdeauna a fost credincios fidel patriarhiei Moscovei si aceasta le poruncea tuturor.»
Chiar daca ceea ce apare in finalul acestui fragment este probabil o exagerare, fiind cunoscuta apartenenta sa la un moment dat la Biserica de catacombe, totusi, in aceeasi carte apar si alte marturii detaliate ce se pare ca nu sunt “doar greseala de intelegere/MASLUIRE a textelor” [de tipul celor de aici: https://traditiaortodoxa.wordpress.com/2015/05/01/stareta-myrtidiotissa-cunoscuta-ca-sofia-asceta-nevoitoare-din-clisura-film-documentar-si-despre-incercarea-oficialilor-de-confiscare-a-sfintilor/%5D, ci realitatea privind pozitia sa in ultima parte a vietii fata de patriarhia sovietica.
In acest sens reproduc:
«Inainte de inchiderea mǎnǎstirii din orasul Cernigov, M.M. a plecat cu cerere la patriarhia Moscovei, unde a fost primit mai intai de arhiepiscopul Kiprian, iar apoi de patriarhul Aleksei I [n.n. Simansk, al doilea patriarh sovietic, cel dintre anii 1945-1970]. Discutia a fost lunga; […] Preainaltul discutand despre schiarhimandritul Lavrentie a zis ca Mitropolitul Stefan de la Harkov i-a spus lui ca Parintele Lavrentie este sfant si facandu-si semnul Sfintei Cruci a adaugat: “Cuvioase parinte Lavrentie, roaga-te lui Dumnezeu si pentru noi”
[…]
Corul [manastirii] era condus de Părinte cu mare iscusinţă fiind alcătuit din ucenicii şi măicuţele Părintelui, numai doi başi erau dintre bărbaţii mireni. De la Muntele Athos el [n.n. Părintele Lavrentie] a adus multe cântări bisericeşti noi: „Vrednică eşti“, „Mila lumii“ ş.a. Cu ocazia venirii la Cernigov a Patriarhului Aleksie, corul a fost invitat să cânte la catedrală, ocazie cu care Patriarhul a rămas profund impresionat de cântări.»
Deci aici este vorba deja de perioada de dupa anul 1945, cand acest fals patriarh a fost inscaunat si care nu ar fi avut nici un motiv sa il aprecieze si sa il considere sfant pe Lavrentie de Cernigov atata timp cat acesta ar mai fi facut parte in continuare din Biserica de catacombe.
Intr-un alt fragment din aceeasi carte despre viata lui Lavrentie de Cernigov, in care se amesteca lucrurile – adevarul cu minciuna, dupǎ ce este combǎtut asa-zisul patriarh de la Kiev se continua astfel:
«Părintele ne-a preîntâmpinat: „Să fiţi credincioşi Patriarhiei Moscovite şi nici într-un caz să nu intraţi în vreo dezbinare. Pentru acei arhierei şi ierei care vor tulbura poporul, mare va fi pedeapsa lor, şi, vai, câte suflete vor trage după dânşii, ducându-le în gura iadului. Să vă feriţi de „biserica“ de peste „graniţe“ [n.n. ROCOR] şi să ştiţi că ea nu este trecută în rândul Bisericilor Ortodoxe. Ea nu este Biserică ci e parte a Bisericii ruseşti. Mult a suferit, dar a supravieţuit Biserica noastră într-un stat de ateişti. Cinstire şi slavă ei!
Ţara noastră e veşnic ortodoxă! Cuvântul „Biserica e liberă“ e o denumire dată de eretici. La noi Biserica e Ortodoxă. Se dezbină şi intră în erezie cei ce nu cred în Una Sfântă, Sobornicească şi Apostolească Biserică! Biserica Ortodoxă este trupul Mântuitorului (oare se poate rupe trupul lui Hristos?). Şi ei (ereticii) nu ţin minte că unul este Dumnezeu, una este Credinţa şi unul este Sfântul Botez. Iisus Hristos a creat o singură Biserică (şi nu biserici) ce nu va fi învinsă nici de porţile iadului. Una este, doar Biserica Ortodoxă Sobornicească şi Apostolească, celelalte, ce se numesc „biserici“, nu sunt biserici ci sămânţă stearpă a diavolului în lanul de grâu al lui Hristos“.
Părintele, după ce a spus acestea, a început să plângă şi să se roage pentru toţi cei rătăciţi. Apoi a spus:
– Nu, nu-i va chema pe ei Dumnezeu la pocăinţă, şi nu-i va dezlega, căci nu iartă Dumnezeu acest păcat. Acest lucru mi-a fost arătat mie de către Împărăteasa Cerească şi de Sfântul Înger păzitor.
Părintele mărturisea:
– Maica Domnului mi s-a arătat de câteva ori, atât singură, cât şi însoţită de
arhanghelii Mihail şi Gavriil.
Părintele îi spunea arhimandritului Varlaam:
– În ei (cei ce singuri s-au abătut de la dreapta credinţă) nu se sălăşluieşte Sfântul Duh – mântuirea şi câştigarea Împărăţiei Cereşti. Noi, ortodocşii, nu urmărim decât salvarea sufletului şi câştigarea Împărăţiei Cereşti şi acest lucru ni-l poate da Maica noastră, Biserica Ortodoxă. Slavă lui Dumnezeu! Lepădarea de Biserică este un păcat de neiertat, atât în viaţa asta, cât şi în viaţa cealaltă. Asta-i hulă împotriva Duhului Sfânt.
Terminând această discuţie, Părintele s-a luminat cu o lumină nepământească, apoi a adăugat:
„– Cei ce au urechi, să audă şi cei ce au ochi, să vadă!“ Iar apoi, a adăugat cutristeţe: „dar vor fi mulţi surzi şi mulţi orbi“.
Schiarhimandriţii Teofan, Nichifor şi Varlaam»
Acestei cumplite rǎstǎlmaciri a adevarului trebuie sa i se dea replica pe care o meritǎ prin niste cuvinte tari ale sfintilor reali – aceia care într-adevar sunt bineplacutii Domnului pentru cǎ au facut voia Sa −, dar mai intai prin acest verset al Scripturii insuflate de Duhul:
“Către cine ai îndreptat tu cuvintele tale şi al cui duh grăia prin gura ta?” (Iov 26, 4)
Sfântul Nou Mucenic și Mitropolit Iosif al Petrogradului, într-o epistolǎ pe care a trimis-o unui arhimandrit, facea urmatoarele precizari:
«Pentru mine a rămas de mirare […] indiferenţa şi orbirea acelora care încă mai cred că cei care au permis şi au făcut acest lucru hidos [n.n. tradarea Bisericii] fac lucrarea lui Dumnezeu, că „salvează” Biserica şi că o conduc, iar nu că o rănesc fără milă, o batjocoresc, numărându-se între duşmanii ei, tăindu-se de la trupul ei – pentru că nu sunt ei cei care îi taie din Trup pe cei care nu mai pot îndura această destrăbălare, această coerciţie şi această politică hidos de blasfemiatoare.
[…]
Lucrurile stau astfel: nu vom da Biserica în mâinile trădătorilor […]. Iar prin acest protest nu ne tăiem din Trupul ei, ci îi tăiem pe ei de la noi şi spunem cu îndrăzneală: nu doar că nu am fugit, dar nici nu vom fugi şi nu vom pleca niciodată de la sânul adevăratei Biserici Ortodoxe, dar pe cei care nu sunt cu noi şi pentru noi, ci împotriva noastră, îi considerăm a fi duşmanii ei, trădători şi ucigaşi. Nu noi suntem cei care facem schismă, nesupunându-ne Mitropolitului Serghie, ci mai degrabă voi, care sunteţi supuşi lui, mergeţi în adâncul condamnării Bisericii. Vă chemăm şi vă întărim puterile ca să luptaţi pentru independenţa Bisericii, doar că nu în maniera în care credeţi că vi se cere: nu prin acordul cu cei care robesc Biserica şi cu cei care ucid sfânta ei independenţă, care se manifestă acum prin sfânta ei dreptate, ci mai degrabă printr-un protest puternic şi decisiv împotriva oricărei concesii, împotriva compromisurilor ipocrite şi mincinoase şi împotriva trădării intereselor ei în favoarea satanismului fără Dumnezeu şi a războiului
amarnic împotriva lui Hristos şi a Bisericii Sale.»
(a se vedea “Sfinții catacombelor Rusiei”, p.105)
Sfântul Mitropolit Filaret al New-York-ului, întâistǎtǎtorul ROCOR, într-o epistola din 1965 “către episcopii ortodocși și toți cei care prețuiesc credința Bisericii Ruse”, afirma:
«O a doua încercare [n.n. a puterii comuniste de a produce schismǎ in Biserica], după moartea patriarhului Tihon și a celorlalți locțitori ai tronului patriarhal, a avut mare succes. Puterea sovietică a reușit în 1927 să rupă în bucăți unitatea internă a Bisericii. Prin încarcerare, tortură și alte metode speciale, a învins voința vicarului locțiitorului patriarhal, mitropolitul Serghie, și și-a asigurat din partea lui declararea totalei loialități a Bisericii față de puterea sovietică, chiar până la punctul în care bucuria și succesul Uniunii Sovietice erau declarate de mitropolit ca fiind bucuria și succesul Bisericii, iar esecurile acesterea erau eșecurile Bisericii. Ce poate fi mai blasfemiator decât o asemenea idee, care a fost apreciată just de către mulți la acea vreme ca pe o încercare de a uni lumina cu întunericul, și pe Hristos cu Veliar.
[…]
Minoritatea care a acceptat declarația, a format o administrație centrală, așa-numita “Patriarhie a Moscovei”. […] Majoritatea, lepădându-se de declarație, au început o existență bisericească ilegală. Aproape toți episcopii au fost torturați și omorâți în lagăre, printre ei fiind și locțiitorul mitropolit Petru și mitropolitul Kiril al Cazanului, care erau respectați de către toți, și mitropolitul Iosif al Petrogradului, care a fost împușcat mortal la sfârșitul anului 1938, precum și mulți alți episcopi și mii de preoți, călugări, călugărițe, și mireni curajoși. Unii dintre episcopi și clerici au scăpat în mod miraculos cu viață pentru a trăi în ilegalitate și a sluji sfintele slujbe, ascunzându-se de autorități și punând în acest fel bazele Bisericii din Catacombe din interiorul Uniunii Sovietice. Puține știri despre această Biserică au venit în lumea liberă. Presa sovietică a păstrat multă vreme tăcerea cu privire la existența ei, vrând să dea impresia că toți credincioșii din URSS stăteau în spatele Patriarhiei Moscovei. Ei au încercat chiar să nege existența Bisericii din Catacombe. Apoi însă, după moartea lui Stalin și demascarea activității lui, și mai ales după moartea lui Hrușciov, presa sovietică a început să scrie din ce în ce mai des despre Biserica secretă din URSS, numind-o “secta” Creștinilor Ortodocși Adevărați.
[…]
În afara Bisericii Ortodoxe Adevărate din Uniunea Sovietică și a Patriarhiei Moscovei, care nu au nici o comuniune, nici de rugăciune, nici de alt fel, una cu cealaltă, există încă și o porțiune a Bisericii Ruse – liberă de opresiunea și persecuția din partea ateilor, Biserica Rusă din afara Rusiei (ROCOR). Ea nu a rupt niciodată legăturile spirituale și de rugăciune cu Biserica din Catacombe din patria mamă. După ultimul război, mulți membri ai acestei biserici au venit în diasporă și au intrat în Biserica Rusă din afara Rusiei, și astfel legătura dintre cele două Biserici s-a întărit și mai mult – o legătură care a fost susținută în ilegalitate până în momentul de față. »
In acest context, afirmatia «„Biserica e liberă“ e o denumire dată de eretici», pe care a facut-o Lavrentie de Cernigov, ne aduce aminte de zicala “hotul striga: hotii!”, iar cea privindu-le pe «celelalte, ce se numesc „biserici“», implicit incluzand aici si Biserica din catacombe si Biserica din afara granitelor, care «nu sunt biserici ci sămânţă stearpă a diavolului în lanul de grâu al lui Hristos», se vǎdește a fi o grea hulǎ împotriva lucrǎrii Sfântului Duh, asemanandu-se ca o copie la indigo cu afirmatia lui Sofronie Saharov ca acestea «sunt curse ale vrajmasului».
In aceeasi carte despre viata sa scrie cǎ: «Stareţul Lavrentie ne spunea cu zâmbetul pe faţă:
„Credincioşii ruşi se vor căi de păcatele lor de moarte, că au permis jidovilor să necinstească Rusia, că nu l-au apărat pe Ţar, unsul lui Dumnezeu, n-au cinstit Biserica Ortodoxă, mănăstirile, bisericile, mucenicii şi toţi sfinţii. […]Şi mulţi ani au lăudat, au înălţat şi s-au închinat idolului sovietic şi ateismului, distrugătorul ţării, considerându-l nemuritor. Puterea sovietică l-a ridicat în slăvi pe Stalin şi pe Lenin, numindu-i şi pe ei nemuritori“.»
In opozitie cu aceste deziderate, realitatea nu prea arata deloc asa. Un exemplu ce dovedeste cǎ cei care au urmat cu încǎpǎțânare − desi au fost mustrati − astfel de sfaturi, asemenea celor date de Lavrentie de Cernigov privind supunerea fata de ereziarhii serghianisti, au cazut prada orbirii duhovnicesti, este tristul caz al lui Dimitrie Dudko, poate cel mai prolific reprezentant al asa-zisei renașteri a vietii duhovnicesti din falsa biserica moscovitǎ, ce a ajuns ca în cele din urma, chiar dupa pretinsa cadere a comunismului, sǎ afirme cǎ «a venit timpul reabilitarii lui Stalin». Pe langa aceasta, un alt exemplu il constituie faptul ca in patriarhia sovietica se manifesta un curent de opinie cu mult mai absurd, in sensul ca se vehiculeaza de catre comunisti ideea chiar si a canonizarii lui Stalin [un modest exemplu se gaseste aici http://www.napocanews.ro/2008/11/stalin-si-biserica-rusa.html%5D, sinistru personaj care in prezent se află pe unul dintre primele locuri în topul celor mai de seamă ruşi – top realizat de către Televiziunea de Stat de la Moscova si in cinstea caruia a fost compus deja pânǎ și un acatist.
La adresa http://www.cuvantul-ortodox.ro/2010/01/22/mi-e-frica-parinte-tare-n-as-vrea-sa-ajung-vremurile-acelea-ce-sa-fac-raspunsurile-si-viziunile-neinselatoare-descoperite-sfantului-lavrentie-din-cernigov/ este relatat urmatorul episod:
«În anul 1949, noaptea, sfântul stareţ Lavrentie s-a învrednicit de vizita Evanghelistului Ioan Teologul. Era pe data de 26 septembrie pe stil vechi. Ei au discutat aproape şapte ore. Sfântul Evanghelist a completat cele spuse de proorocul Ilie şi dreptul Enoh şi i-a mai spus şi despre arătarea Crucii Domnului, despre învierea morţilor şi înfricoşata judecată a lui Hristos.»
Se intelege de aici ca aratarea respectiva i-a spus despre Cruce, nu cǎ i s-ar fi aratat si Crucea, singura in care nu se poate preînchipui dracul. Deși administratorii site-ului cuvantul-ortodox.ro doresc cu tarie sa ne incredinteze inca din titlu ca vorbesc despre “viziunile neinselatoare descoperite Sfantului Lavrentie de Cernigov”, totusi este cu neputinta de inteles cum – in cazul in care nu este vorba de o inselare demonica − sa nu ii fi lamurit Sfantul Ioan Evanghelistul tocmai un lucru vital pentru mantuirea sufletului sǎu, adicǎ faptul ca trebuie de urgențǎ si in mod obligatoriu sa opreasca pomenirea si sa se ingradeasca de patriarhul eretic, astfel incat sa nu aiba partasie in iad cu el?
“Nu este de mirare, deoarece însuşi satana se preface în înger al luminii.
Nu este deci lucru mare dacă şi slujitorii lui iau chip de slujitori ai dreptăţii.” (II Corinteni 11, 14-15)
“Pentru fiii pierzării, fiindcă ei n-au primit iubirea adevărului, ca ei să se mântuiască.
[…] Dumnezeu le trimite o lucrare de amăgire, ca ei să creadă minciuni
Ca să fie osândiţi toţi cei ce n-au crezut adevărul, ci le-a plăcut nedreptatea.” (II Tesaloniceni 2, 10-12)
Argumentul adus de Lavrentie de Cernigov cǎ trebuie “sǎ nu ne dezbinǎm”, si caruia i-au raspuns inca de demult, dovedindu-l ca neintemeiat, o multime de sfinti parinti, printre care Sf. Grigore Teologul, potrivit caruia ”mai vrednic de laudă este un război, decât o pace care desparte de Dumnezeu”, Sfântul Ioan Gură de Aur, ce averiza că „dacă vezi că se vatămă buna-cinstire, nu da întâietate împăcării în detrimentul adevărului, ci împotriveşte-te cu vitejie până la moarte… netrădând nicidecum adevărul” si Sf. Maxim Mǎrturisitorul, care a afirmat cǎ “Bine este sa traim in pace cu totii, dar numai cu aceia care cugeta aceleasi despre buna credinta ortodoxa. Si mai bine este sa ne razboim cand pacea lucreaza conglasuirea catre rau”, se pare ca va fi vânturat cu insistenta si acum ca unul din ultimele justificari posibile ce pot fi nascocite pentru a se mentine supunerea fata de ereziarhii ecumenisti, deoarece aceasta retorica pretins împǎciuitoare a mai fost invocata si de catre Pr. Paisie Aghioritul, dupa cum sta marturie fragmentul reprodus mai jos din epistola trimisă de el în anul 1969 cǎtre Arhimandritul Haralambos, ce se gaseste la adresa: https://graiulortodox.wordpress.com/2013/11/10/162-epistola-parintelui-paisie-aghioritul-catre-patriarhul-ecumenic-atenagora/
«În vremurile noastre vedem că mulţi fii credincioşi ai Bisericii noastre, monahi şi mireni, din păcate, s-au desprins de Ea, din pricina filounioniştilor. Cred că nu este deloc bine să ne despărţim de Biserică de fiecare dată când Patriarhul greşeşte, ci fiecare are datoria şi obligaţia de a protesta şi de a lupta după puterile sale în sânul Bisericii. A întrerupe pomenirea Patriarhului, a te desprinde şi a crea propria Biserică, şi a continua să vorbeşti de rău pe patri¬arh cred că este un lucru iraţional.
Dacă pentru o abatere sau alta a patriarhilor ne despărţim şi facem propriile noastre biserici – să ne ferească Dumnezeu! – îi vom întrece chiar şi pe protestanţi. Uşor se desparte cineva, însă greu se întoarce. Din nefericire, avem multe „biserici” în vremea noastră. Ele au fost create fie de grupuri mari, fie chiar şi de către o persoană. Deoarece s-a întâmplat ca în chilia lor să existe biserică (mă refer la cele ce se petrec în Sfântul Munte), unii au crezut că pot să facă şi propria lor Biserică independentă. Dacă filounioniştii dau prima lovitură Bisericii, aceştia menţionaţi mai sus dau a doua lovitură.
Să ne rugăm ca Dumnezeu să ne lumineze pe toţi, şi pe Patri¬arhul nostru PF Atenegora, pentru ca […] să se facă unirea acestor „biserici”, să se restabilească liniştea în rândul tuturor or¬todocşilor scandalizaţi, pacea şi dragostea duhovnicească între Bi¬sericile Ortodoxe Răsăritene.»
Daca pentru combaterea acestor idei sunt îndeajuns cuvintele Sf. Mc. Ierarh Iosif de Petrograd, citate anterior, pe care acest mare marturisitor le-a precizat intr-o situatie simila, mai ramane de facut o singura subliniere − greseala esentiala de intelegere prezenta in textul epistolei catre Arhim. Haralambos constǎ tocmai in faptul ca se amesteca notiunile de pǎcat sau oarecare vinovatie [încalcarea legilor lui Dumnmezeu] cu cea de erezie [rǎsturnarea legilor lui Dumnezeu]. Daca in primul caz, pǎcatele, neputințele si scǎderile patriarhului sau ale oricǎrui alt episcop trebuie cu milǎ acoperite, dupa sfǎtuirile Scripturii “ţineţi din răsputeri la dragostea dintre voi, pentru că dragostea acoperă mulţime de păcate” (I Petru 4, 8) si “nu judecaţi, ca să nu fiţi judecaţi; nu osândiţi şi nu veţi fi osândiţi; iertaţi şi veţi fi iertaţi” (Matei 7, 12; Luca 6, 37), pentru cel de-al doilea caz, atunci cand episcopul/preotul/diaconul propovaduieste erezia, Hristos si Duhul Sǎu Cel Sfant – Ce a vorbit prin Apostol – au dat marturia clara privind modul in care trebuie fiecare sa se raporteze la unii ca acestia: “Feriţi-vă de proorocii mincinoşi, care vin la voi în haine de oi, iar pe dinăuntru sunt lupi răpitori” (Matei 7, 15), “care nu vor cruţa turma” (cf. Fapte 20, 29) si “de omul eretic, după întâia şi a doua mustrare, depărtează-te” (Tit 3, 10).
Chiar daca imediat dupa aceasta scrisoare, dupa cum afirma cineva, din cauza ereziei am inteles ca insusi Paisie Aghioritul timp de 3 ani ar fi indemnat la incetarea pomenirii patriarhului Athenagora, cel ce a indraznit in 1965 sa ridice anatema aruncata de Biserica asupra papistasilor, totusi pe noul patriarh Dimitrie, ales la 16 iulie 1972, el nu a ezitat in cele din urma sa il recunoasca, desi acesta nu numai cǎ nu a vǎdit ca absolut invalidǎ declaratia semnatǎ de Athenagora si nu a respins erezia acestuia, ci chiar este de notorietate ca a promis să continue „politica ecumenică” [a se citi, ecumenistǎ] a predecesorului său si insusi a concelebrat la Vatican impreuna cu falsul papǎ Ioan Paul al II-lea. Si Chinotita Sfântului Munte a emis in 1972 o enciclicǎ de reluare a pomenirii liturgice a “Patriarhul” Ecumenic motivând cǎ „s-a stabilit un nou climat”. In realitatea, acest fals ierarh, Dimitrie, a declansat prigoana asupra celor care nu il pomeneau la Sfanta Liturghie.
Iar in acest context referitor la Pr.Paisie Aghioritul, pentru intelegerea intregii problematici ce il priveste si a felului in care trebuie sa se raporteze fiecare la el, de mare importanta este reparcurgerea cu atentie a urmatorului fragment redat mai jos din cartea “Viata Cuviosului Paisie Aghioritul” a Ieromonahului Isaac aparuta la Editura Evanghelismos, ce se gaseste si la adresa http://www.cuvantul-ortodox.ro/2008/09/15/sfanta-eufimia-si-cuviosul-paisie/
«− Ce se întâmplă, Gheronda?
− Iţi voi spune, dar să nu spui la nimeni.
Atunci Stareţul i-a povestit următoarele: „[…]Marţi, pe la ora 10 dimineaţa, stăteam în chilie şi făceam Ceasurile. Deodată am auzit o ciocănitură în uşă şi o voce de femeie spu¬nând: “Pentru rugăciunile Sfinţilor Părinţilor noştri…” Atunci m-am gândit: “Cum de a intrat o femeie in Sfântul Munte?” Cu toate acestea am simţit o dulceaţă dumnezeiască înlăuntrul meu şi am întrebat:
− Cine este?
− Eufimia.
“Care Eufimia? m-am întrebat în sinea mea. Nu cumva vreo femeie a făcut vreo nebunie şi a venit în Sfântul Munte îmbrăcată în haine bărbăteşti? Acum ce să fac?” Aceea a bătut din nou la uşă, iar eu iarăşi am întrebat:
− Cine este?
− Eufimia.
Mă aflam în îndoială şi de aceea nu am deschis. Când a bătut a treia oară, uşa, care era zăvorâtă pe dinăuntru, s-a deschis singură. Apoi am auzit paşi pe hol. Am sărit ca să deschid uşa chiliei şi am văzut înaintea mea o femeie cu capul acoperit. O însoţea cineva care semăna cu Evanghelistul Luca şi care a dispărut îndată. Cu toate că eram sigur că aceasta nu era o nălucire de la cel viclean, pentru că avea o strălucire deosebită, am întrebat-o cine este.
− Muceniţa Eufimia, mi-a răspuns aceea.
− Dacă eşti Muceniţa Eufimia, vino să ne închinăm Sfintei Treimi. Tot ce fac eu să faci şi tu.
Dar când încă se mai afla pe hol, a început să facă metanii, însă nu spre biserică, ci spre chilia mea. La început mi s-a părut ciudat, dar după aceea mi-am amintit că aveam deasupra uşii chiliei mele o iconiţă de hârtie cu Sfânta Treime.
Apoi am intrat în biserică şi am făcut o metanie spunând: “In numele Tatălui.” A repetat şi ea după mine, făcând o metanie. “Şi al Fiului”. “Şi al Fiului”, a repetat ea cu o voce subţire.
− Mai tare, ca să aud şi eu! Iar ea a repetat mai tare.
După ce ne-am închinat şi a treia oară, rostind: “Şi al Sfântului Duh”, i-am spus: “Acum să mă închin şi eu la tine”. M-am închinat ei şi i-am sărutat picioarele şi vârful nasului, căci a o săruta pe faţă am consi¬derat că este o necuviinţă. După aceea sfânta s-a aşezat pe scăunel, iar eu pe cufăr şi mi-a dezlegat nedumerirea pe care o aveam (în legătură cu un subiect bisericesc). Apoi mi-a povestit viata ei. Ştiam că există o Sfân¬tă Eufimia, dar viata ei nu o cunoşteam. Când mi-a povestit mucenicia ei, nu numai că o auzeam, dar parcă o vedeam, o trăiam. M-am înfricoşat.
− Cum ai răbdat astfel de chinuri? am întrebat-o.
− Dacă aş fi ştiut ce slavă au sfinţii în cer, aş fi făcut tot ce aş fi putut ca să îndur chinuri şi mai mari.
După această întâmplare, timp de trei zile nu am putut să fac nimic. Tresăltam de bucurie şi slăveam neîncetat pe Dumnezeu. Nu puteam nici să mănânc, nici nimic altceva să fac… doxologie neîncetată.»
Dar inchinaciunile si metaniile cuiva, fie ea si “aratare”, in fata icoanei Sfintei Treimi, fara a fi facute cu dovada explicita a pocaintei − “miluieste-ma pe mine pacatosul/oasa!” −, nu au nici un fel de valoare! Chiar din afirmatia Pr.Paisie privind cele graite de acea aratare lipseste dovada pocaintei (pe care duhurile inselaciunii nu si-o pot asuma): «am auzit […] o voce de femeie spu-nând: «Pentru rugăciunile Sfinţilor Părinţilor noştri…», caci punctele de suspensie doar ne lasa impresia ca fraza a mai si fost terminata. Apoi «“în numele Tatălui” a repetat şi ea după mine, făcând o metanie ». Da, metanie a pus, dar oare si-a facut si cruce?
Este stiut ca aratarile autentice, asemenea celor de care au avut parte si parintii isihasti ziloti, sunt clare, intaritoare si fara nici un echivoc in ceea ce priveste lupta cea buna pentru apararea Ortodoxiei, dand si armele duhovnicesti, descoperind si capcanele care pandesc in aceasta lupta. Dar asa ceva nu se poate spune si despre aratarea de care a avut parte Pr. Paisie, caci in urma citirii materialului respectiv observam ca lipseste exact ceea ce este cel mai important, nu se comunica o invatatura clara, mentinandu-se parca un secret, fara a se dezvalui esentialul cu privire la lamurirea problemei respective, astfel incat ar fi fost usor sa se discearna si in baza celor trasmise − cantarite in lumina Traditiei si Invataturii Bisericii − daca intr-adevar a fost vorba de cercetarea Sfintei Mc. Eufimia sau de o subtila inselare. Doar se induce concluzia ca Sfanta Eufimia, aparatoarea Ortodoxiei impotriva monofizitismului de care e acum sufocata “Ortodoxia” Oficiala, prin “aparatia” ei ar fi validat cumva pozitia ecleziologica adoptata de Pr. Paisie fata de patriarhii eretici ai Constantinopolului, dupa cum insisi administratorii site-ului respectiv au sesizat acest lucru si l-au precizat: «motivul intalnirii (sau, cel putin, unul dintre motive) nu trebuie sa ne scape, mai ales ca el a fost subliniat chiar de cuvios: “în acea vreme mă preocupa un subiect care privea situaţia Bisericii în general“».
Afirmatia Pr. Paisie, “eram sigur (!!!) că aceasta nu era o nălucire de la cel viclean, pentru că avea o strălucire deosebită”, reprezinta cel putin o pura naivitate raportata la cuvintele pline de discernamant ale Sfantului Ignatie Briancianinov potrivit carora “cea mai mare inselare este a te crede liber de inselare” si la cele ale Sfantului Ioan Scararul, potrivit carora:
«Dracii adeseori se prefac in ingeri de lumina si iau chipul mucenicilor […] ne umplu de bucurie, si de inaltare. Acest lucru sa-ti fie drept semn ca esti inselat; ca ingerii ne arata chinurile, infricosata judecata si despartirile».
Cercetarea din partea celor bineplacuti lui Dumnezeu nu are ca urmare magulirea respectivei persoane.
Iar in “Pateric” apare descrisǎ aceasta intamplare prin care nevoitorii sunt povatuiti sa respinga aratarile:
«Unui frate oarecare i s-a aratat diavolul intr-o noapte in chip de inger lumi¬nat si i-a zis lui : Eu sunt Gavriil si sunt trimis sa-ti aduc o veste buna. Iar fratele i-a raspuns lui : Cauta ca vei fi trimis la altii, ca eu sunt pacatos si nu sunt vrednic sa vad inger. Aceasta el zicand, indata a pierit vicleanul dinaintea lui si a fost nevazut».
Tocmai in acest context este potrivit sa parcurgem o relatare a Sfântului Ignatie Briancianinov despre un oarecare monah, intr-adevar tanar si neexperimentat, dar care trebuie sa ne puna pe ganduri datorita asemanarii cu episodul descris in viata Pr.Paisie, avand in vedere ca de ispitele vicleanului diavol nu este nimeni scutit, cat ar fi el de monah:
“Dupa o anumita vreme, a auzit o data, la vremea rugaciunii, un glas care se ruga impreuna cu el si a simtit o buna mireasma neobisnuita. Amagindu-se, si-a spus in sinea sa: „Daca acesta n-ar fi fost inger, nu s-ar fi rugat impreuna cu mine si nu s-ar fi simtit buna mireasma a Sfantului Duh”. Dupa aceea, Nichita a inceput sa se roage cu osardie, zicand: „Doamne, arata-Te mie in chip intelegator, ca sa te vad pe Tine”. Atunci s-a facut catre el glas: „Esti tanar ! Nu ma voi arata tie, ca nu cumva, inaltandu-te, sa cazi”. Zavoratul a raspuns cu lacrimi: „Doamne ! Nu voi cadea nicicum in inselare, caci egumenul m-a invatat sa nu iau aminte la inselarea draceasca, ci voi face tot ce-mi poruncesti”. Atunci, sarpele pierzator de suflete, luand putere asupra lui, a zis: „Nu este cu putinta omului sa ma vada, aflandu-se in trup; ci, iata ! trimit pe ingerul meu, ca sa petreaca impreuna cu tine: implineste voia lui”. Spunand acestea, a stat inaintea zavoratului un demon in chip de inger. Nichita a cazut la picioarele lui, inchinandu-se ca unui inger”.
Ceva similar este descris si in fragmentul anterior: «“Acum să mă închin şi eu la tine”. M-am închinat ei şi i-am sărutat picioarele […]».
Dar indiferent care ar fi fost motivele care l-ar fi determinat pe Paisie Aghioritul sa îi recunoascǎ pe Dimitrie si pe Bartolomeu ca adevarati ierarhi și sǎ se uneasca cu dușmanii Bisericii lui Hristos sub pretextul dragostei, desi Sfantul Ioan Gura de Aur aratǎ cǎ trebuie «să nu acceptaţi nici o dogmă nouă [n.m. in cazul ecumenismului e vorba de alterarea dogmei despre Biserica] sub pretextul iubirii», cei care râvnesc sǎ fie numarati printre cei drept-slavitori trebuie sa se calauzeasca însǎ dupǎ aceste cuvinte ale Sfântului Maxim Marturisitorul:
«Să se ridice din Biserică smintelile […] şi să se lepede împiedicarea. Iar voi să călătoriţi pe calea Evangheliei cea netedă şi curată de toate eresurile […] şi voi merge [si eu] la împărtăşirea aceea fără nici o îndemnare omenească; dar cît timp vor fi […] smintelile eretice şi smintitorii arhierei, pînă atunci nici un fel de cuvînt sau lucru nu mă va pleca să mă împărtăşesc cu dînşii vreodată»
Sfintitul Mucenic Ignatie Teoforul scria Sf. Policarp al Smirnei cǎ: «Tot cel ce se pronunță împotriva celor hotărâte [n.n. iar in can. 1 al Sinod II Ecumenic se arata cǎ: „Sfintii Parinti cei adunati in Constantinopol au hotarat […] sa fie datǎ anatemei orice erezie”], chiar dacă ar fi vrednic de crezare, chiar dacă ar posti, chiar dacă ar trăi în feciorie, chiar dacă ar face minuni, să-ți fie lup în piele de oaie, care lucrează stricarea oilor.»
Iar dumnezeiescul Gură de Aur, într-o tâlcuire la versetul de la Galateni 1: 9, observă că Sfantul Apostol, despre cei ce vor învǎța altceva decât predania Bisericii, «nu a zis că dacă [n.n. acestia] propovăduiesc împotrivă sau leapădă totul, ci chiar şi ceva foarte mic dacă v-ar binevesti în afara celor primite, chiar dacă de întâmplare vor fi mişcaţi, anatema să fie».
“Mulţi Îmi vor zice în ziua aceea: Doamne, Doamne, au nu în numele Tău am proorocit şi nu în numele Tău am scos demoni şi nu în numele Tău minuni multe am făcut?” (Matei 7, 22)
٭٭٭
( va urma)
ApreciazăApreciat de 1 persoană
(continuarea; fiind prea lung nu a incaput la o transmitere)
Este limpede ca “Ortodoxia” mincinoasa are nevoie imperioasa de sfinti pentru a se legitima. Dar deoarece nu are si nu va odrasli în veac asemenea roade, este absolut necesar sǎ și-i fabrice prin campanii de promovare bine sustinute (incluzand aici publicarea unei puzderii de carti asa-zis duhovnicesti ce au umplut librariile de profil) sau prin minciunǎ sǎ confiste sfinți reali.
Spunea cu nu mult timp in urma intr-un comentariu domnul Vasile, administratorul acestui blog, ca – parafrazez − unii au o obsesie in a promova false modele/valori.
Si in interesul impunerii acestui scop, se inscrie si inlaturarea/ascunderea adevaratelor modele si marturia vietii lor, cum de pilda se intampla si in cazul parintilor Teofilact Paraschivescu si Arsenie Cotea, alcǎtuitorii din 1924 ai “Filocaliei de la Prodromu”. In privinta acestui “detaliu” editorial, desi il cunoasteau, au pastrat tǎcerea inclusiv parintii Petroniu Tanase si Dumitru Staniloaie, care au vorbit despre lucrarea respectiva.
Despre “obştea” stareţului Teofilact, care îi avea ca ucenici ai săi pe Arsenie si Panfil, toţi trei români, şi care vieţuiau în pustnicescul Schit al Sf.Ierarh Vasile, un calugăr grec lavriot aprecia că “a fost poate cea mai înduhovnicită din Athonul ultimei sute de ani”.
Părintele Arsenie Cotea, pentru a respinge schimbarea calendarului ortodox bisericesc, a întemeiat Societatea Ortodocşilor, care în prima fază a reunit 450 de zeloţi din Sfântul Munte sub titulatura Liga Ziloţilor, iar mai apoi a ajuns la 380 de sucursale în Grecia.
Inclusiv in cazul Pǎrintelui Dionisie Ignat se încearca ocultarea marturisirii sale. De aceea trebuie reluat acest pasaj din convorbirea avuta anul acesta de Parintele Hariton din Muntele Athos cu Parintele Antim Gâdioi:
«P.H.:-Zice […] Pr. Dionisie…
P.A.:-Știu! Chiar eu am slujit acolo o dată sau de două ori, și mi-a zis: părinte, te rog să nu pomenești pe nume pe Patriarh!
P.H.: Când au mers tinerii la Vatoped, Efrem egumenul și cu Iosif [n..m. Vatopedinul], printr-o poruncă de la Constantinopol, pentru că pr. Dionisie avea un nume bun, i-a[u] spus cǎ din momentul acela să-l pomenească pe Patriarh. Adică au găsit un moment potrivit, și de atunci pomenesc. Pe timpul pr. Dionisie, l-a chemat la mănăstire și a început să-i spună și starețul Efrem, ca să nu se scandalizeze părinții, să avem pace aici… să începeți să-l pomeniți pe Patriarh. Și i-a zis pr. Dionisie: am frații acolo, o să discut cu ei și o să vă anunț. Nu a spus ca o să-l pomenească. […]
Pr H.:-A plecat în altă zi la mănăstire și îi zice: ”să-ți spun despre asta, ce mai întrebat! (Și Efrem era bucuros, că o să-i spună da!) Am gândit și am analizat despre asta, cu pomenirea…!” Și scoate din buzunar cheia mare de la Chilie, și îi zice: ia cheile, noi nu-l pomenim! Și Efrem zice: nuu, Gheronda, stai liniștit, lasă…!
Pr.A.:-Ai văzut hotărâre?
Pr.H:-Mulți români au fost în Kapsalla, pr. Fanurie, pr.Trifon, pr. Mina…, și nici unul nu a pomenit! Azi am pierdut Tradiția …și le e frică…!
[…]
Pr.H.:-Și asta a fost pentru calendar! Dar dacă ar fi fost situația asta…, ce ar fi făcut astăzi ?»
Iar cât privește justețea luptei pentru pǎstrarea Sinaxarului Ortodox (care este absolut necesar, dar nu și suficient) împotriva inovației calendariste, voi reaminti doar doua scurte pasaje, dar extrem de elocvente.
Enciclica patriarhilor ortodocși din 1583 (fragment):
«[…] tăindu-i ca pre nişte mădulare putrede, poruncim cu hotărâre: oricine nu urmează învăţăturile Sfintei noastre Credinţe Ortodoxe după cum au aşezat şi cele Şapte Sfinte Soboare Ecumenice, (care) au hotărât pentru Sfintele Paşti şi pentru calendar, care bine l-au legiuit să-l urmam, şi vrea să urmeze după Pascalia şi după calendarul cel născocit de ateii lui papa şi se împotriveşte la toate acestea şi vrea să strice dogmele şi obiceiurile care ni le-au predat Sfinţii Părinţi ai Sfintei noastre Biserici Ortodoxe, să fie predat anatemei şi dat afară din rândul creştinilor sfintei noastre Biserici cârmuite de Domnul nostru Iisus Hristos.»
Sigillionul Enciclicei patriarhilor ortodocși din 1593:
«Oricine nu urmează Tradiţia Bisericii şi tot ceea ce au poruncit cele şapte Sinoade Ecumenice cu privire la Sfintele Paşti şi (!!!) Minei, dorind în schimb să urmeze noua Pascalie şi Mineiul astronomilor papali, se opune tuturor hotărârilor Sfintelor Sinoade. Unul ca acesta să fie anatema, excomunicat din Biserica lui Hristos şi din adunarea credincioşilor. Iar voi, creştini ortodocşi evlavioşi, trăiţi în continuare urmând ceea ce aţi învăţat şi, dacă este nevoie, vărsaţi-vă chiar sângele pentru a apăra credinţa Părinţilor voştri şi credinţa voastră.»
De ceva vreme în urma se observa cǎ, simultan cu toate aceste miscari coordonate de cenzura, se popularizeaza foarte mult vedeniile/descoperirile unor pǎrinți, “harismele” lor si minunile pe care le-au facut/le fac, nemaivorbind de multimea de profetii, in evidenta incercare de a fi convinși cât mai mulți oameni cǎ acestia, care nu s-au lepadat de episcopii trǎdǎtori, sunt sfinti si trebuie sa le fie urmat exemplul de supunere in fata ereziarhilor.
Unii dintre parintii faimoși astǎzi și-au vadit singuri semnele acestor “harisme”/înșelǎri cu care erau înzestrati, cum de pilda este acelasi Paisie Aghioritul ce ii spunea unui ucenic:
«−Nu te necaji, eu stiu cine vine, cum îi cheamǎ, ce serviciu au, ce probleme, ce gandesc, si toate celelalte…» (“Marii initiate ai Indiei si Parintele Paisie”, p.82)
Acest sǎrman ucenic al sǎu, de-abia venit la asa-zisa ortodoxie si care nu cunoscuse adevarata despǎtimire, descrie urmatoarele în aceeasi carte:
«[…] s-a petrecut ceva straniu si minunat. Am simtit pogorandu-se lin asupra mea ceva foarte pur, asemenea diamantului, limpede, delicat, simplu, pasnic, patrunzator, atotputernic. M-a umplut de bucurie.
[…]
Fireste, dupa putine zile am mers din nou la pǎrintele Paisie si i-am istorisit despre cele intamplate. S-a bucurat. A râs!
−Te-a tratat Hristos cu o “prajiturica” din cofetaria Lui, mi-a zis.
Apoi m-a privit in ochi:
−Exista si placinte, mi-a spus si a zambit bucuros.» (Ibidem, pp. 80-81)
«Ajungand la usa din spate [a chiliei] si fiind singuri, cuprins de o dorinta brusca, i-am luat mana si i-am sarutat-o. Batranul [Paisie] râdea. Era bucuros. Eu ma aflam deja in acea “beție cumpǎtatǎ”.
[…] Imi povestea glume despre “cofetaria” lui Dumnezeu. Eu ma bucuram, si in acelasi timp mǎ sfiam mult […]
Si-a pus amandoua mainile pe capul meu si si-a ridicat o clipa ochii spre cer. Un rau duhovnicesc s-a revarsat atunci inlauntrul meu. Ramasesem fara grai. Eram atat de plin de viata! Cata pace! Cata lumina! Cata bucurie! – iar acestea sunt cuvinte foarte sarace. Rusinat, mi-am ridicat ochii si l-am privit. Avea o bucurie sobra. Si-a intins mana si a rupt o crenguta din tufa alaturata. Mǎ lovea alintator peste cap. Valuri-valuri se revarsa peste mine harul. Asa il simteam, ca pe un rau dezlantuit. Desi eram eu insumi, deplin constient de ceea ce ma inconjura, in acelasi timp ma “imbatasem” de Duh» (Ibidem, p.96)
Cine a apucat sǎ citeascǎ scrierea Sfantului Ignatie Briancianinov “Despre înșelare” vede limpede ca cele descrise in cazul respectivului ucenic sunt semne clare de exaltare cauzate din infierbantarea sangelui. Iar daca bǎtrânul Paisie ar fi avut vedere cu adevarat duhovniceasca neînșelatǎ sau cel putin ar fi fost, cum se spune, cu picioarele bine ancorate în pamant, l-ar fi avertizat cǎ este sub înrâurirea extreme de periculoasa a diavolului ce lucreaza în el prin senzațiile trupești si l-ar fi calauzit in acord cu amintita invatatura a Sfântului Scǎrar: «Dracii […] ne umplu de bucurie, si de inaltare. Acest lucru sǎ-ți fie drept semn cǎ esti înșelat». Însǎ din contrǎ, povǎțuirea faimosului stareț a fost catastrofalǎ, dupa cum ne arata cuvantul nemincinos al Scripturii: “dacă orb pe orb va călăuzi, amândoi vor cădea în groapă” (Matei 15, 14); iar “pomul după roadă se cunoaşte”, caci “ori pomul este bun şi rodul lui e bun, ori pomul e rău şi rodul lui e rău” (conform Matei 12, 33).
Si pentru cǎ, asa cum am inteles de la o persoana cu foarte multe cunostinte in mediul bisericesc oficial, anumiti parinti, clatinați de vânturile necredintei in invataturile Sfintilor Parinti sunt deja de ceva vreme în urma tentați sa ceara semne si instiintari de la Dumnezeu special pentru ei, chiar si prin asumarea necugetata a unor nevoințe extrem de aspre pentru vremurile actuale, cred ca este folositor sa fie abordat intr-o oarecare masura si acest aspect, care neglijat poate genera urmari dintre cele mai grave.
Este indeobste cunoscut ca din trecutul nu foarte indepartat al secolului XX avem o sumedenie de astfel de exemple:
In Patericul românesc este reprodusa intamplarea de care a avut parte Parintele Ioanichie Moroi:
«In anul 1925, dupa indreptarea calendarului, Protosinghelul Ioanichie era in mare indoiala. Nu stia daca este bun sau nu stilul nou. Deci, s-a inchis in chilie si a inceput sa posteasca si sa se roage pana ce Dumnezeu ii va da un semn cum sa tina.
Dupa aproape 20 de zile de post, batranul a fost gasit in chilie foarte slabit.
[…]
– Multe ispite am patimit in aceste zile de la diavoli. Ca uneori ma amenintau sa ma omoare. Alteori ma bateau cu toiege de foc. Odata am vazut o ceata de diavoli.
[…]
– Dupa mai multe zile de post, am vazut deasupra mea in vazduh trei sfinti imbracati arhiereste care semǎnau cu Sfintii Trei Ierarhi. Cel din mijloc mi-a zis cu glas de trambita:
-Ioanichie, de ce te indoiesti si nu faci ascultare? Nu stii ca ascultarea este mai mare decat jertfa? Deci, asculta de cei mai mari, ca nu vei raspunde tu de indreptarea calendarului. Apoi, binecuvantandu-ma toti trei deodata, s-au urcat spre cer si nu i-am mai vazut.
Din ziua aceea, batranul nu s-a mai indoit de indreptarea calendarului.»
Insa trebuie reamintit aici ca Enciclica Patriarhiei de Constantinopol din 1920 cerea «acceptarea unui calendar uniform pentru celebrarea marilor sărbători creştine în acelaşi timp de către toate Bisericile»
Cele trei arǎtǎri au afirmat ca “ascultarea este mai mare decat jertfa”, dar oare ascultarea este mai presus chiar si decat Adevarul? I-au mai grait inca si: “asculta de cei mai mari’, dar cum vi s-ar parea azi o continuare in baza unui mic aggiornamento, de felul “ca nu vei raspunde tu de schimbarea invataturii Bisericii”? Ar fi oare imposibil sa primeasca un astfel de mesaj vreun mare doritor de asemenea instiintari ceresti?
Iar cat priveste nechibzuinta lui Ioanichie Moroi de a se deda la astfel de nevointe peste puteri, oare chiar nu stia el la vremea respectiva de acest episod din viata Marelui Sfant Calinic de la Cernica, prin care Bunul Dumnezeu a vrut sa povatuiasca inclusiv pe monahii ce se vor nevoii pe viitor?
«În primăvara anului 1817, Cuviosul Calinic, împreună cu Ignatie duhovnicul şi cu un alt călugăr s-au sfătuit să postească desăvîrşit tot Postul Mare pînă la Sfintele Paşti. Deci, luînd binecuvîntare de la stareţul Mănăstirii Dorotei, au început această aspră şi mai presus de putere nevoinţă; dar din lipsa dreptei socoteli, satana le-a făcut la toţi o grea ispită. Călugărul n-a putut să postească deloc. Ieroschimonahul Ignatie a postit cîteva săptămîni, s-a îmbolnăvit şi cu greu s-a vindecat. Iar Cuviosul Calinic a postit desăvîrşit pînă în joia Canonului Mare – adică pînă în joia din săptămîna a cincea a Postului Mare, cînd a mîncat o jumătate de prescură. Dar voind să împlinească cele 40 de zile de post, asemenea Mîntuitorului şi sfinţilor de demult, s-a îmbolnăvit de o cumplită ameţeală de cap şi slăbire a firii, încît n-a mai ştiut nimic de sine pînă în Duminica Tomei. Pentru aceasta stareţul Dorotei era foarte mîhnit, crezînd că nu va mai scăpa cu viaţă.
Însă, cu darul lui Dumnezeu, Cuviosul Calinic şi-a venit din nou în simţire, spre bucuria stareţului şi a tot soborul. Din ceasul acela, părintele Dorotei i-a rînduit să ţină toată viaţa calea cea împărătească. […] din postirea [aceea] […] cuviosul a rămas cu o permanentă durere de cap, pe care a simţit-o pînă la obştescul său sfîrşit.»
Nu cumva Parintelui Ioanichie mintea i-a fost furata de increderea prea mare in sine, desi afirma ca se increde in Domnul, considerand cumva ca el a depasit astfel de stadiu pruncesc al vietii duhovnicesti?
Totusi trebuie retinut ca la vremea intamplarii descrise mai sus, Sfantul Calinic deja «dobîndise de la Dumnezeu darul lacrimilor la sfînta rugăciune», iar fiind un iscusit duhovnic «aproape toţi părinţii şi fraţii din obşte se mărturiseau la el [n.m. si chiar mitropolitul], pentru că toţi se cucereau de nevoinţa lui». Dar daca pana si pe bineplǎcutul Sǎu Calinic, Domnul nu a ezitat sa il smereasca, cine atunci l-a incredintat pe Pr. Ioanichie sǎ continue o asemenea nevointa, asemenea marilor ascetici ai Bisericii, ce era evident ca il putea duce decat spre primirea înșelarii ca adevar?
Chiar si Gheron Iosif Isihastul cerea, datorita indoielii care I se strecurase in suflet, ceva asemanator: «Fiilor, rugaciune! Rugaciune, parintilor, ca sa ne descopere Dumnezeu si sa nu facem vreo greseala. Ceea ce ne va descoperi Dumnezeu, aceea vom primi»; si a fost si el “instiintat”; la fel Efrem Katunakiotul, cand s-a rugat pe aceeasi problema a intreruperii/reluarii comuniunii cu ereziarhul din Constantinopol, a fost si el “instiintat” de cine nu trebuie . Iar Staretului Iosif [Vatopedinul] i s-a comunicat chiar un mesaj grosolan: “Biserica se afla la Patriarhia Ecumenica, la Constantinopol”….
Ce asemanare izbitoare, in cazul acestui ultim pǎrinte, cu instiintarile inselate primite de Sofronie Saharov [a se vedea comentariul “Pǎrintele Sofronie Saharov și Patriarhia Sovieticǎ” de la articolul https://saccsiv.wordpress.com/2016/10/25/catacombele-in-timpul-prigoanei-din-rusia-bolsevica/%5D
“Iubiţilor, nu daţi crezare oricărui duh, ci cercaţi duhurile dacă sunt de la Dumnezeu, fiindcă mulţi prooroci mincinoşi au ieşit în lume.” (I Ioan 4, 1)
Acesti sarmani oameni cereau semne dupa ce Stǎpânul universului Si-a descoperit in chipul cel mai limpede cu putinta voia Sa prin Duhul Sǎu Cel Sfânt care i-a luminat cu putere pe Sfintii Apostoli si Sfintii Parinti in cele pe care le-au predanisit vis-à-vis de erezii si eretici.Toata invatatura privind aceste subiecte este fara de echivoc. Iar daca tot a fost amintita ascultarea ca o mare virtute, dupa cum si este, sa luam aminte la aceste cuvinte ale Apostolilor ce ne sunt graite inclusiv de catre Sfintii Parinti:
«Noi suntem din Dumnezeu; cine cunoaşte pe Dumnezeu ascultă de noi; cine nu este din Dumnezeu nu ascultă de noi. Din aceasta cunoaştem Duhul adevărului şi duhul rătăcirii» (I Ioan 4, 6) si «cel ce vă ascultă pe voi pe Mine Mă ascultă, şi cel ce se leapădă de voi se leapădă de Mine» (Luca 10, 16)]
“Aceia sunt din lume, de aceea grăiesc ca din lume şi lumea îi ascultă.” (I Ioan 4, 5)
Au vrut parca cu disperare semne din cer, “ispitindu-L, I-au cerut să le arate semn din cer”. (cf. Matei 16, 1)
“Neamul acesta este un neam viclean; cere semn dar semn nu i se va da decât semnul proorocului Iona” (Luca 11, 29)
In 1925, deasupra bisericii Sf. Ioan Teologul, de langa Atena, atunci cand acolo erau stansi aproximativ două mii credincioşi vechi-calendaristi, in timpul privegherii pentru praznicul Inaltarii Sfintei Cruci, a aparut pe cer Semnul de Biruinta al lui Hristos. Datorita acestei extraordinare minuni, toti politistii pe care Arhiepiscopul Hrisostom al Atenei ii trimisese cu aceasta ocazie pentru a intrerupe slujba şi a aresta preotul, ce nu facea ascultare de el, s-au convertit la Adevarata Ortodoxie.
Diavolul in orice se poate preinchipui in chip mincinos, sub chip de ingeri, de sfinti, sub chipul lui Hristos, al Maicii Domnului, dar nu si in Cruce.
Pentru unii nici puterea evidentei nu a fost de ajuns. Caci dupa cum zice Sfântul Teofan Zǎvorâtul, «mintea lipsita de credinta e o uneltitoare: naste intr-una banuieli viclene si urzeste hule asupra tuturor lucrurilor privitoare la credinta. Ba nu crede în minuni, ba cere o minune învederatǎ; dar cand aceasta i se da, îndatorând-o sǎ se plece credintei, nu se rusineaza sa se dea in laturi, talcuind stramb lucrarile cele minunate ale lui Dumnezeu. La fel se poarta si fata de dovezile asupra adevarului dumnezeiesc, iar dovezi ii aduc atat experienta, cat si ratiunea, destul de puternice si de numeroase, dar si pe acestea le acopera cu indoiala. […] In taramul credintei, Apostolul graieste: “Noi avem mintea lui Hristos”. Dar a cui minte e in afara taramului credintei? A celui viclean. Ca atare, viclenia a si devenit trasatura care il deosebeste»
(din volumul “Talcuiri din Sfanta Scripturǎ pentru fiecare zi din an”)
٭٭٭
el… acum iar vǎ voi reproduce cuvintele dintr-un comentariu, ce exprima foarte bine ceea ce vreau sǎ vǎ transmit, nǎdǎjduind totodata sǎ primiti cu inima deschisa întregul text și fǎrǎ idei preconcepute ce nu sunt sustinute și probate cu învǎțǎtura Bisericii:
«iarta-ma frate daca iti pravalesc vreun „idol,” aminteste-ti cuvantul Duhului Sfant : ” BLESTEMAT cel ce-si pune nadejdea in om !”….»,
aducându-va totodata aminte de indemnul: “Lăsaţii pe ei; sunt călăuze oarbe, orbilor” (Matei 15, 14)
Si pentru cǎ cine a parcurs comentariul de fata poate a simtit cǎ îi fuge pamântul de sub picioare prin descoperirea unor lucruri inacceptabile (care desi stiute mai de demult, sunt puse acum mai bine in lumina) despre cei pe care îi socotea cǎ sunt sfinti și îi avea ca repere ale vietii sale, este necesar sa reproducem tot aici si cateva fragmente din cuvintele Cuv.Serafim Rose despre Arhiepiscopul Averchie de Jordanville (ale carui cuvinte pǎtrunzatoare au fost asezate de catre mircea.v in comentariul sǎu la articolul de fata), despre care afirma cǎ este astazi un autentic ghid teologic ortodox, “veriga vie de legatura cu Sfintii Parinti” si un “adevarat arhipǎstor ortodox”, nu cǎ ar fi fǎcǎtor de minuni sau plin de harisme, mǎsuri exclusive pe care oamenii sunt invatati astazi sa le foloseasca pentru cântǎrirea sfinteniei. Mai mult, Cuv. Averchie Taușev descindea duhovniceste prin arhiepiscopul cu viațǎ sfântǎ Teofan al Poltavei – pǎrintele sǎu duhovnicesc − direct din Sfântul Teofan Zǎvorâtul.
«Perspectiva Arhiepiscopului Averchie asupra lumii contemporane era lucidǎ, precisǎ și intru totul inspiratǎ din Sfânta Scripturǎ si din Sfintii Parinti ai Bisericii; el invata ca traim in epoca apostaziei, a caderii de la creștinismul authentic.»
«[din articolul] Un Hrisostom al vremurilor de pe urma: Insemnatatea Arhiepiscopului Averchie
Arhiepiscopul Averchie a fost unul dintre ultimii uriasi ai Ortodoxiei secolului al XX-lea, si nu doar al Bisericii Ruse din Afara Granitelor, nu doar al rusilor de peste hotare, ci al intregii Ortodoxii sobornicesti din veacul al XX-lea. Ne-am obisnuit atat de mult cu cuvintele sale inflacarate si cutezatoare, indreptate impotriva apostaziei vremii noastre, incat nu am bagat de seama ca a fost aproape singurul ierarh din Biserica Ortodoxa capabil sa scrie in vreeo limba cu asemenea cutezanta si demnitate in apararea adevarului Sfintei Ortodoxii.
Intr-adevar, in vremea aceasta jalnica este mare lipsa de oameni drepti. Insa chiar daca nu vedem in jurul nostrum asemenea sustinatori ai adevarului, invatatura lui ramane cu noi si ne poate sluji drept far calauzitor in zilele si mai intunecate ce ne stau inainte, pe care el le-a prevazut, cand Biserica va fi nevoita sa ia calea pustiei, asa cum se spune in Apocalipsa.
Pentru cei ce inseteaza in chip sincer sa ramana credinciosi Ortodoxiei, nu este alt glas mai drept decat acesta ce iese din gura de aur a Arhiepiscopului Averchie»
Iar cuviosul ierarh spunea însuși: «Termenul de “ortodox” nu mai are înteles astǎzi. Astǎzi, sub masca exterioara a ortodoxiei se ascunde neortodoxia. Trebuie sa nascocim o alta denumire pentru ceea ce numim ortodoxie, asa cum odinioara fost nevoie de a se nascoci termenul de “ortodox”».
٭٭٭
Dar poate ca in acest context argumentativ va fi invocata justificarea ca pana si unii Sfinti Parinti au gresit (ar fi vorba aici de acele greseli pe care nu au apucat sǎ și le îndrepte, nu cele de care s-au debarasat in timpul vietii pamantesti, cum s-a intamplat in cazul Sfântului Gherasim de la Iordan, despre care scrie Sfântul Chiril al Ierusalimului cǎ “a lepădat vătămarea eretică [n.m. monofizitǎ] şi s-a întors la dreapta credinţă, căindu-se foarte mult de înşelăciunea sa de mai înainte”).
Pentru lamurirea unei asemenea posibile neclaritati redau un fragment din Vol.I al lucrarii “Patrologie” a Prof.Dr. Stylianos G. Papadopoulos, aparutǎ la Editutra Bizantinǎ, Bucuresti 2006:
«Realitatea iluminarii [din partea Duhului] apare din faptul ca invataturile lor [ale Parintilor] au fost adoptate, pentru ca au fost considerate potrivite si identice cu Scriptura, au fost validate de catre Sinoadele Ecumenice si au devenit Traditie a Bisericii. Iar Traditie si gandire a Bisericii devine numai ceea ce constituie o autentica aratare a adevarului dumnezeiesc. Realitatea greselii Parintilor apare din faptul ca invataturile lor [n.m. anumite] nu au fost adoptate de catre Biserica, au fost uitate, au fost date la o parte, au fost inlaturate. De exemplu, conceptiile hiliaste ale Sf. Irineu [de Lyon], toate cele spuse de catre Sf. Atanasie cel Mare despre identitatea in Dumnezeu dintre ființǎ si ipostas sau conceptia despre apocatastaza tuturor a Sf. Grigorie de Nyssa si o multime de alte cazuri de mai mare sau mai mica importanta. […] Aceasta constiinta este exprimata si explicata de un Parinte si Invatator, Sf. Fotie [cel Mare] (†891). Dupa parerea sa, greseala se datoreaza urmatoarelor motive: “necunoasterea”, si faptul ca greseala este “omeneasca”. Insa Sf. Fotie adaugǎ cǎ Parintii s-au înselat asupra subiectelor pentru care nu a existat “solicitare”, pentru care nu li s-a cerut parerea. Observatia Sf. Fotie are o foarte mare importanta. Parintii, in anumite cazuri, s-au inselat, insa nu s-ar fi intamplat aceasta, daca ar fi fost vorba de o problema vitala a epocii, daca subiectul respective ar fi fost cel care a provocat criza din vremea respectivǎ, daca credinciosii acelor timpuri ar fi legat raspunsul la problemǎ de mântuirea lor, daca “ar fi fost chemați” sa dea raspuns. (!!!) Cu premisele din urma asadar, Sfantul Duh, a Carui slujire este mantuirea omului, a luminat pe Parintele si Invatatorul Bisericii ca sǎ arate in mod autentic adevarul si nu falsificat.
Biserica […] nu dispretuieste pe cel ce a fost inselat pentru ca stie bine ca un Parinte nu este mai putin Parinte datorita unei greseli oarecare. Singurul lucru la care este atenta este sa nu-l urmeze pe acesta in inselaciune. Un exemplu classic este pozitia Parintilor Capadocieni fata de Sf. Atanasie [cel Mare]. Cei dintai nu au urmat pe cel de-al doilea in tot ceea ce a spus despre identitatea fiintei cu ipostasul, ins ail pretuiau pentru restul ofertei sale [teologice] ca pe cel main are dascal al lor, ca pe un barbat inspirit de Dumnezeu» (pp. 43-44)
Pentru ca explicatia este pertinenta, mai urmeaza decat constatarea faptului ca toate cele ce privesc invatatura unui anumit parinte care astazi este propus/impus ca model de urmat trebuie filtrate prin sita constiintei Bisericii, ce se manifesta ca si cu o singura gurǎ prin vocea unificată a Părinţilor si acordul lor [consensus Patrum].
٭٭٭
Recomand cu draga inima si aceste cateva scurte fragmentele ce contin o autentica povatuire duhovniceasca, din invataturile Sfântului Gheorghe Stratonic, Zǎvorâtul din Zadonsk:
«Nu vom putea rataci calea dacǎ fiecare nevointǎ a noastrǎ va fi luminatǎ de Evanghelie, Apostol si predaniile Sfintilor Parinti, lasate noua spre mǎrturie de Insusi Dumnezeu.»
«Crestinii sa se astepte totdeauna la ocari din partea prigonitorilor lui Hristos; se cuvine sa ne ingradim din toate partile cu rabdare si cu trezvia gandurilor bune ale inimii si mintii; se cuvine sa biruim raul prin fapta, cuvant si gând bun.»
«Datoria crestinului aceasta este: sa te smeresti pe tine si sa le induri pe toate fara a cârti, iar despre altii sa ai totdeauna ganduri bune […].»
«Rabda foamea, setea, saracia si munca smerita – pe aceasta cale se ajunge la viata vesnica.»
«Nu de frica bolilor, nu de frica saraciei, ci de frica lui Dumnezeu sa se acopere inimile voastre. Fericiti sunt cei ce se tem de Domnul.»
«Lepadati mânia voastra impotriva celui ce va jigneste si in loc de rau rasplatiti-l cu o fapta buna; rugati-va pentru sanatatea sa si pomeniti-l la o Sfanta Liturghie. Alergati nu la dreptatea omeneasca, ci la judecata dreapta a lui Dumnezeu! Mângâiați-i pe sǎraci.»
«Intristarea este un pacat de moarte! Trebuie sa fim incredintati ca nici un fir de pǎr nu va pieri fara voia lui Dumnezeu. Ce folos aveti daca va lasati coplesiti de intristare peste masura si va chinuiti fara folos sufletul prin visuri si imaginatii de tot felul despre suferintele ce vor urma? Viitorul nu este in puterea si nici in cunostinta dumneavoastra. Parca ati putea sa prevedeti preainteleapta orânduire a lui Dumnezeu?! Iar a preschimba rǎul in bine si intristarea in bucurie sta numai in puterea lui Dumnezeu!»
«Orice intristare, batjocura si mahnire se pot sterge prin aducerea-aminte de Domnul nostru Iisus Hristos Care a patimit; ganditi-va cat a indurat Maica Domnului! Daca suferim, dupa parerea noastra, fara vina, atunci ne asemanam Mantuitorului si Preacuratei Sale Maici si de aceea se cuvine sa ne bucuram. Prin suferinte sufletul se curǎțǎ si inima se smereste, iar “inima infranta si smerita”, precum da marturie Psalmistul, “Dumnezeu nu o va urgisi”. Uneori suferinta noastra e neinsemnata precum viermele, insa vrajmasul, urâtorul sufletului, face din tantar armasar, sporind-o in ochii nostrii ca sa ne raneasca inima. Daca veti pune gandul ca: “putin imi este aceasta pentru pacatele mele”, atunci in aceeasi clipa va fi rusinat vicleanul si inima voastra se va odihni in ganduri bune.»
«Te chinui peste puteri, draga mea sora, pentru ca in gandurile tale iti exagerezi necazurile care, la drept vorbind, nu sunt chiar atat de mari pe cat ni le inchipuim; in plus sunt de scurta durata, schimbatoare si neinsemnate.»
«Rabdati pentru Domnul la vreme de boala. Milostivul Domn stie cum si prin ce sa ne cheme la El. Prin boala sufletul se curateste de multe pacate si, in plus, de cele pe care noi nici nu le socoteam a fi pacat. […]
Prin boli sufletul se pregateste a-si constientiza pacatele, a intelege in ce fel a necinstit numele Domnului, si prin aceasta cugetare ajunge la simtamantul pocaintei desavarsite.»
«Domnul îl cheamǎ pe pacatos la pocainta prin smerenie si muncǎ, prin post si rugaciune. Şarpele insa, duh viclean, sopteste inimii omului: nu te osteni, Domnul este milostiv, suspina doar si te va milui. Iar cei care se indeparteaza de poruncile Domnului il asculta pe sarpe. Dimpotriva, cei care se mantuiesc intru Domnul, nu prin râs si glume se mantuiesc ci urmeaza lui Hristos pe calea cea strâmtǎ si plinǎ de suferintǎ; iar cei care nu se mantuiesc umbla in voia inimii lor si merg pe calea cea larga, nesocotind cele poruncite lor de Dumnezeu si necrezand ca Dumnezeu rasplateste fiecaruia cu dreptate, dupa faptele sale.»
«Iubiti calea plina de suferinta; cea larga duce la pierzare. Prin multe suferinte se cuvine sa intram in Imparatia Cerurilor; cei care nu vor sa rabde netulburati suferintele care ii napastuiesc se leapada de Dumnezeu.»
(aici este o relatare a cuvintelor Sfântului)
«Intr- vreme staretul mi-a spus acest cuvant:
“Aud in jurul meu cum oamenii vorbesc, isi povestesc si repovestesc unii altora cum au fost in pelerinaj la Rostov, la Totima, la Lavra Sfintei Treimi a Cuviosului Serghie, la Kiev. Îi aud cum vorbesc numai despre calatorii si nimeni nu zice: Vreau sa-mi schimb viata mea strâmbǎ si desarta cu una placuta lui Dumnezeu si statornica. Ce folos ai daca doar mergi in pelerinaj la dreptii lui Dumnezeu, fara sa le urmezi rabdarea si sa-ti indreptezi viata? Ei insisi ne vor vizita atunci cand, desi […] nu vom merge in tari indepartate, ramanand in acelasi loc, vom duce totusi o viata statornica si bineplacuta lui Dumnezeu.”»
«Va plângeti ca nu aveti om care sa va calauzeasca spre viata vesnica. Dar cum se mai poate spune astazi ceea ce a zis slabanogul la scaldatoarea Siloam? In vremea aceea nu avea intr-adevar om care sa-l afunde in scaldatoarea Siloam; in zilele noastre insa noi marturisim cu credinta si spre mangaiere ca Hristos este în și printre noi, Dumnezeu desavarsit si Om desavarsit, Care ne calauzeste prin cuvantul poruncilor Sale si ne mantuieste ca Dumnezeu-Om. Domnul Iisus Hristos, Calauza voastra si a mea, si a tuturor celor care Ii dau ascultare este adevaratul mijlocitor intre Dumnezeu Tatal si pacatosii care cred intr-Insul. »
«Intru rabdarea noastra Domnul ne invata sa ne agonisim bogatia duhovniceasca. Unde sa cautam adevarata odihna? Pe cine sa intrebam despre aceasta? Vom primi multe raspunsuri. Fiecare poate sa spuna cate ceva, dupa mintea sa. Dar Insusi Domnul ne invata si ne intareste cu cuvantul Sau, El, Creatorul cerului si al pamantului si Creatorul nostru fiind, ne zice: “Invatati de la Mine, ca sunt bland si smerit cu inima, si veti dobandi odihna sufletelor voastre”.»
Acum îi rog sa ma ierte pe toti cei pe care i-a supǎrat în vreun fel textul ce l-au citit, pe care l-am compus in cea mai mare parte doar prin copy/paste!
Slava lui Dumnezeu Celui proslǎvit întru sfinții Sǎi!
ApreciazăApreciat de 2 persoane
H
Slavă lui Dumnezeu, în Preasfânta Treime închinat: Tatălui Atotțiitorul și Fiului, Domnului Iisus Hristos Mântuitorul și Sfântului Duh Mângâietorul, slavă pentru tot și pentru toate și pentru că prin citirea comentariilor tale ne bucurăm și ne folosim duhovnicește.
Însă minusculul octoviv are o nelămurire.
În comentariul de mai sus ai zis:
[…]
In 1925, deasupra bisericii Sf. Ioan Teologul, de langa Atena, atunci cand acolo erau stansi aproximativ două mii credincioşi vechi-calendaristi, in timpul privegherii pentru praznicul Inaltarii Sfintei Cruci, a aparut pe cer Semnul de Biruinta al lui Hristos. Datorita acestei extraordinare minuni, toti politistii pe care Arhiepiscopul Hrisostom al Atenei ii trimisese cu aceasta ocazie pentru a intrerupe slujba şi a aresta preotul, ce nu facea ascultare de el, s-au convertit la Adevarata Ortodoxie.
Diavolul in orice se poate preinchipui in chip mincinos, sub chip de ingeri, de sfinti, sub chipul lui Hristos, al Maicii Domnului, dar nu si in Cruce.
[…]
Te întreb și eu, ca unul care, sincer, vreau să aflu adevărul legat de ceea ce a apărut pe cer în anul 1925:
Crucea reprezentată în această fotografie:
sau
în această fotografie:
este ceea ce a apărut în Atena în anul 1925 ???
Conform site-ului:
Te întreb nu cu gând viclean, nu ca să iscodesc, ci pentru că, crucea reprezentată în fotografia de mai sus, nu seamănă cu Crucea reprezentată aici:
The Eastern Orthodox Cross also known as the Byzantine, Greek Orthodox, Macedonian, Russian, Slavic, Slavonic or Ukraine Cross:
http://seiyaku.com/customs/crosses/eastorth.html
sau cu cea reprezentată aici (Mântuiește Doamne norodul Tău, și blagoslovește moștenirea Ta. Biruință binecinstitorilor creștini asupra celor protivnici dăruiește, și cu Sfântă Crucea Ta păzește pe norodul Tău.)
via http://synaxis.info/old-rite/0_oldbelief/instructional_eng/cross_symbolism.html
Umila mea părere: diavolul se poate preînchipui în chip mincinos și în orice care seamănă a Cruce dar care nu este Cruce:
E important să știm care este forma Crucii Domnului sau a semnului Fiului Omului pentru a nu cădea în înșelare, mai ales că știm de la Cuvântul Cel Veșnic Viu și Adevărat că:
„Atunci se va arăta pe cer semnul Fiului Omului şi vor plânge toate neamurile pământului și vor vedea pe Fiul Omului venind pe norii cerului, cu putere și cu slavă multă.” (Matei 24, 30)
și să ținem cont și de faptul că:
„Proiectul Blue Beam (Raza Albastră) intenţionează simularea venirii lui Iisus pentru a manipula oamenii şi a distruge credinţa şi religiile.”:
http://apologeticum.ro/2009/02/proiectul-nasa-blue-beam-simularea-holografica-a-venirii-salvatorului-noii-ordini-mondiale/
_________________________________________________________________________________________
Iertați-mă.
Sfârșit și lui Dumnezeu, în Preasfânta Treime închinat: Tatălui Atotțiitorul și Fiului, Domnului Iisus Hristos Mântuitorul și Sfântului Duh Mângâietorul, slavă pentru tot și pentru toate!
„Bine ești cuvântat Doamne, învață-ne îndreptările Tale.
Bine ești cuvântat Stăpâne, înțelepțește-ne cu îndreptările Tale.
Bine ești cuvântat Sfinte, luminează-ne cu îndreptările Tale.”
Doamne Dumnezeule și Mântuitorul nostru Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, pentru rugăciunile Preacuratei Maicii Tale Preasfintei Născătoarei de Dumnezeu și Pururea Fecioarei Maria, ale Sfântului Apostol și Evanghelist Pavel, ale Sfântului Sfințit Mare Mucenic Ciprian și ale Sfintei Mare Mucenițe Iustina ai Antiohiei, ale Sfântului Sfințit Mare Mucenic Haralambie, ale Sfântului Părinte Cuvios Gherasim Kefalonitul, ale Sfântului Părinte Ierarh Ignatie Briancianinov, ale Sfântului Părinte Ierarh Nicolae al Japoniei, ale Sfântului Părinte Ierarh Ioan Maximovici, Arhiepiscop de Shanghai și San Frncisco, ale Sfântului Părinte Ierarh Nicolae Velimirovici, Arhiepiscopul Ohridei și Jicei, ale Sfântului Părinte Cuvios Justin Popovici de la Celje, ale Sfântului Părinte Cuvios Iustin Pârvu de la Petru Vodă, ale Sfântului Părinte Mărturisitor Theodor Studitul, ale Sfântului Părinte Cuvios Maxim Mărturisitorul, ale Sfântului Părinte Cuvios Siluan Athonitul, ale Sfântului Părinte Cuvios Paisie cel Mare, ale Sfântului Părinte Cuvios Paisie Aghioritul, ale Sfântului Părinte Mărturisitor Gavriil Georgianul, ale Sfântului Părinte Cuvios Mărturisitor Visarion Sărai și ale tuturor Sfinților Tăi din Biserica Ta Biruitoare, cu Sfântă Crucea Ta, învață-ne, înțelepțește-ne, luminează-ne, întărește-ne ca să nu Te părăsim pe Tine și Sfânta Ta Biserică, iartă-ne pentru tot cât Te-am supărat și cât Te supărăm, apără-ne, păzește-ne, acoperă-ne cu acoperământul aripilor Tale, miluiește-ne și ne mântuiește pe noi.
ApreciazăApreciază
crucea reprezentată în fotografia asta:
parcă seamănă cu:
Cross of Lorraine also known as the Gaullist Cross: http://seiyaku.com/customs/crosses/lorraine.html
iar crucea reprezentată în fotografia asta:
parcă seamănă cu:
Papal Staff: http://seiyaku.com/customs/crosses/papal.html
ApreciazăApreciază
Slava doar lui Dumnezeu Celui in Treime laudat si închinat!
octoviv
Eu nu va suspectez pentru nimic si nici nu as avea vreun drept sa imi permit asta, ci chiar va cred un cautator sincer al adevarului si ma bucur foarte mult de acest lucru. Ati primit un mare dar de la Dumnezeu pe care va trebui sa nu-l neglijati niciodata. Sinceritatea va este tradata (aici, cu sensul de data pe fata) prin acrivia pe care o manifestati pentru cele mai mici detalii.
Voi incerca sa va mai ofer cateva informatii… poate, catusi de putin, veti fi mai lamurit in urma celor pe care le veti citi. Iar daca − dupa cum sper − va fi dezlegata pana la urma dilema pe care in mod justificat ati ridicat-o, aceasta nu va face decat ca adevarul sa straluceasca cu si mai multa putere.
Legat de prima “fotografie” mare, cea clara, daca bine imi aduc aminte, in timpul unor discutii din urma cu 7-8 ani am aflat de la o persoana vrednica de crezare ca aceea este de fapt o reprezentare grafica sau o prelucrare grafica, nu o fotografie reala, facuta in baza imaginii imortalizate in ziarul din 1925.
Poate ar fi bine sa se pronunte cu privire la acest lucru si un grafician sau cineva care are cunostinte in acest domeniu.
Si, desi eu nu ma pricep la aceasta, se pare ca intr-adevar asa este, o prelucrare grafica (replica), deoarece − in captarea de necontestat din ziarul vremii − Crucea are si bratul de sus aferent inscriptiei INRI sau INB( de la Basileus)I, pe care cea din fotografia clara nu il conține; nu poate fi vorba decat de scaparea [intentionata sau neintentionata] celui care a realizat-o. Si acest detaliu al claritatii unei captari din 1925 denota ca nu prea ar avea cum sa fie o fotografie reala. Astfel, ca din punct de vedere al unei analize obiective, aceasta ultima fotografie nici nu trebuie luata in considerare.
Iar cat priveste scopul unei posibile intentii ca printr-o reproducere sa fie redata putin altfel realitatea, nu trebuie decat sa ne gandim la indoiala ce a fost însǎmânțatǎ astazi ca urmare a confruntarii celor doua, fotografia si reproducerea/prelucrarea.
Legat de fotografia cea intr-adevar reala din ziarul vremii, observatia ca toate cele trei brate transversale pe bratul vertical − cel cu inscriptia INRI, cel ce sustine Mâinile Domnului si cel pe care au fost pironite Preasfintele Sale Picioare − sunt paralele este întemeiatǎ, dar totusi nesustinuta de marturiile directe in baza carora in publicatia “Orthodox Life”, Vol. 22 din 1972 apare urmatoarea precizare: „se putea observa clar că avea forma unei cruci bizantine cu bara de jos înclinată” !!!.
Si totusi cum poate fi inteleasa rational aceasta aparenta contradictie fata de ceea ce se observa in fotografie?
In fotografia reala din ziar Crucea apare intr-un unghi de aproximativ 45 de grade fata de sol, astfel ca pozitia ei a fost oarecum inclinata, aplecata spre pamant, si dupa cum scrie tot in articolul din respectiva revista (in care este povestita intreaga intamplare), luminand ”biserica şi mulţimea noroadelor”; „mai mult încă, în razele ei, stelele de pe cerul fără nori au pălit” !
Apoi „Crucea a început să se înalţe încet, pe verticală, ca în rânduiala slujbei Înălţării Sfintei Cruci, când preotul înalţă crucea în biserică. După […] s-a înălţat drept în sus”.
Si din „Randuiala scoaterii Sfintei Cruci” intelegem ca se obisnuieste la fie asezata pe disc in pozitie orizontala pe masa sau inclinata pe analog/iconostas.
«Preotul ridica deasupra capului Sfanta Cruce, cu discul pe care este asezata
[…]
[preotul] mergand in fata analogului unde depune Sfanta Cruce
[…]
preotul sau proestosul […] ridica Sfanta Cruce, cu discul pe care este asezata»
(Mineiul pe septembrie)
Si tot cu Sfanta Cruce asezata pe discul tinut orizontal sau inclinat, si lipit de cap, se si desfasoara procesiunea ridicarii Crucii de catre preot, de la un nivel aproapiat solului in sus.
Astfel se poate intelege si ratiunea pentru care Dumnezeu a rânduit ca Sfanta Cruce aparuta in 1925 sa aiba o asemenea pozitie si asemenea deplasare in spatiu.
Revenind la aparenta contradictie, eu am facut urmatorul experiment: pentru ca am in fata mea, pe perete sus in mijlocul camerei, Crucea Ortodoxa bizantina, la aprox. 3 metri de sol (camera e inalta), m-am pozitionat, cum privesc la Cruce, in partea extrema stanga, pentru ca din dreapta nu se obtine acest efect, si am gasit un anumit unghi din care am avut efectiv iluzia optica ca toate cele trei brate sunt perfect paralele, parca dispǎrand din senin inclinatia bratului de jos. Apoi am luat o alta Cruce bizantina in mana mea si am ridicat-o cu mana dreapta in sus, inclinata de data aceasta ca in fotografie. Si am ajuns sa gasesc o pozitie in care rezultatul a fost acelasi. Iluzia optica a operat si acum, eu vedeam 3 brate aproximativ paralele. Iar fotografia reala din ziar este facuta exact din extrema stanga, cum privesti la Cruce.
Acum va rog sa cititi/recitiți intregul articol din care am preluat, plus alte doua marturii directe ce apar pe site-ul: traditiaortodoxa.wordpress.com
«Arătarea Cinstitei Cruci a Domnului nostru Iisus Hristos în 1925 lângă Athena
(prăznuită la 14/27 septembrie)
La începutul secolului XX, şi mai cu seamă în anii ’20, în Grecia şi la Patriarhia Ecumenică din Constantinopol au apărut puternice curente seculariste şi anti-bisericeşti. Printre diverse acţiuni ale acestor forţe obscure, s-a numărat şi introducerea samavolnică a calendarului gregorian. Calendarul gregorian era mai curând potrivit pentru afaceri, schimburi de capital şi alte activităţi laice, din punct de vedere liturgic, însă, el este practic inutil şi chiar dăunător. În fapt, este imposibil de a reconcilia calendarul gregorian cu Pascalia noastră canonică creştin-ortodoxă. Prin urmare, introducerea unor schimbări în calendarul bisericesc de către o Biserică locală creează o discrepanţă liturgică inadmisibilă în interiorul Bisericii însăşi.
În acea perioadă, un mare număr de creştini din Grecia refuzaseră să accepte aceste schimbări anti-canonice şi anti-bisericeşti, impuse cu ajutorul poliţiei. Aceşti oameni au suferit prigoane, arestări şi privaţiuni de tot felul din partea autorităţilor secularizate.
Dar ochii duhovniceşti ai adevăraţilor creştini ortodocşi au văzut clar, chiar dacă pe atunci ei n-au înţeles pe deplin în ce constă răul noului calendar, acesta fiind de fapt, precursorul şi semnul prevestitor al celei mai mari erezii a tuturor vremurilor – ecumenismul. Aşadar, printre creştinii greci se instalase nedumerirea şi confuzia. Mulţi începuseră să şovăie. Aşa cum arienii, în 351, controlau puterea lumească, reuşind cu sprijinul acesteia să-şi impună erezia lor în întreg imperiul, tot aşa, reformatorii calendarului ţineau sub control puterea de stat în Grecia.
În aceste vremuri tulburi şi vitrege, Atotmilostivul Dumnezeu a văzut necazurile poporului Său. Din nou, ca şi în 351, Domnul a trimis minunata arătare a semnului Preacinstitei Sale Cruci, ca să pecetluiască adevărul şi să-i facă de ruşine pe falşii învăţători.
Arătarea semnului Sfintei Cruci s-a petrecut astfel:
În 1925, în ajunul prăznuirii Înălţării Preacinstitei şi de viaţă dătătoarei Cruci a Mântuitorului nostru, la 14 septembrie potrivit vechiului calendar bisericesc ortodox, se săvârşea privegherea de toată noaptea în biserica Sfântului Ioan Teologul, situată în împrejurimile Atenei. La orele 9.00 seara, în biserică şi în jurul ei se aflau peste 2000 de credincioşi dreptslăvitori, deoarece rămăseseră prea puţine biserici adevărat ortodoxe lăsate deschise din întâmplare de către autorităţile civile. Bineînţeles că o astfel de adunare n-a putut rămâne neobservată de către autorităţi. În jurul orelor 23.00, autorităţile au trimis la biserică un batalion de poliţie „pentru a preveni tulburările ce se pot isca într-o mulţime atât de mare”. Însă din cauza numărului mare de credincioşi adunaţi acolo, poliţia nu a putut să îl aresteze pe preot, nici să întreprindă vreo acţiune concretă, astfel că poliţiştii s-au amestecat cu mulţimea credincioşilor, care deja umpluseră curtea bisericii.
Astfel, în pofida adevăratelor motive ale prezenţei lor acolo, împotriva voinţei lor, dar potrivit Voii lui Dumnezeu, care covârşeşte toată puterea omenească, ei au devenit părtaşi ai minunatei trăiri a mulţimii credincioşilor.
La orele 23.30, pe cer, deasupra bisericii, în direcţia nord-est, a început să se contureze o Cruce luminoasă, strălucind puternic. Strălucirea ce izvora din cruce a luminat biserica şi mulţimea noroadelor; mai mult încă, în razele ei, stelele de pe cerul fără nori au pălit, iar curtea bisericii s-a umplut de o lumină aproape materialnică. Crucea însăşi era alcătuită dintr-o lumină foarte densă şi se putea observa clar că avea forma unei cruci bizantine cu bara de jos înclinată. Această minune cerească a durat o jumătate de oră, până la miezul nopţii; după aceea, Crucea a început să se înalţe încet, pe verticală, ca în rânduiala slujbei Înălţării Sfintei Cruci, când preotul înalţă crucea în biserică. După ce s-a înălţat drept în sus, Crucea a dispărut treptat.
Este cu neputinţă graiului omenesc, a povesti cele petrecute în curtea bisericii în timpul arătării dumnezeieşti. Toată lumea a căzut la pământ, plângând şi cântând slavoslovii, rugându-se şi lăudându-L pe Domnul, într-o singură inimă şi un singur glas. Printre cei ce plângeau se aflau şi poliţiştii, care descoperiseră, pe neaşteptate, în adâncul inimii lor, credinţa curată, precum cea a pruncilor. Mulţimea credincioşilor şi batalionul de poliţie devenise o singură turmă de credincioşi. Cu toţii erau cuprinşi de o dumnezeiască bucurie, mai presus de fire.
Privegherea a continuat până în zori, la ora 4.00, după care tot acest puhoi omenesc s-a revărsat în oraş, ducând vestea minunii petrecute, în urma căreia ei se aflau încă tremurând şi plângând de bucurie.
Unii dintre necredincioşi, sofişti şi inovatori, înţelegând păcatul şi vina lor, dar nevrând să se căiască, au încercat prin orice mijloace să explice sau să tăgăduiască minunea. Faptul că forma Crucii a fost observată atât de viu şi de limpede, ca fiind cea bizantină (numită uneori crucea rusească), cu trei bare transversale, cea de jos fiind înclinată, exclude complet orice argumente în favoarea unui fenomen fizic întâmplător.
Iar faptul că o astfel de apariţie a Crucii a avut loc la apogeul primei mari erezii, ar trebui să-i surprindă pe creştinii ortodocşi prin sensul deosebit al însemnătăţii problemei calendaristice şi a tot ceea ce este legat de aceasta. Nici o persoană de bun simţ nu poate adopta o atitudine superficială, invocând raţionamente seculare ori argumente lumeşti. Inovatorii, asemeni arienilor în 351, au fost lăsaţi fără replică.»
din revista „Orthodox Life”, Vol. 22, Nr. 2 (martie-aprilie, 1972), pg. 18-20.
«Mărturii ale celor prezenţi la arătarea semnului Sfintei Cruci, deasupra bisericii Sfântului Ioan Teologul, de pe Muntele Hymettus – 14 septembrie 1925 (calendar ortodox)
Eram unul dintre agenţii de la Academia de Poliţie, trimişi să oprească săvârşirea slujbei de priveghere din seara aceea, acum mai bine de 50 de ani, în biserica de parohie cu hramul Sfântului Ioan Teologul. Ortodocşii vechi calendarişti îşi ţineau slujbele aici, fiind ajunul praznicului Înălţării Sfintei Cruci [potrivit Calendarului Bisericesc Ortodox, nu celui papist! -n. ed.].
Fiind o mulţime mare de oameni adunată acolo – mai mult de 2000 de suflete, nu am încercat să îl arestăm pe preot, aşa cum ni se ordonase, ci ne-am aşezat, în linişte, printre credincioşii ce umpluseră curtea ce împrejmuia construcţia bisericii, aşteptând răbdători sfârşitul slujbei.
Pe la orele 22.30, am auzit un tumult puternic şi neobişnuit, venind din partea mulţimii, care striga în uimire. Neîntârziat, am alergat să vedem ce se întâmplă… şi am văzut. Toată mulţimea aceea de credincioşi era într-un freamăt şi într-o stare de bucurie duhovnicească fără seamăn. Unii plângeau; alţii, strigând, din adâncul inimii lor: „Doamne, miluieşte!”, îngenuncheau privind spre cer; alţii, copleşiţi de emoţie, îşi pierdeau simţirea pentru câteva clipe. Apoi, şi noi, am privit, şi, ce să vezi? O, minune! O cruce imensă, apărută pe cer, chiar deasupra bisericii, care era acum luminată, dimpreună cu tot locul înconjurător, de razele ce ieşeau dintr-însa. La început, am fost stăpâniţi de frică, dar mai apoi, uitând până şi scopul venirii noastre acolo, ne-am venit în simţiri, îngenunchind şi plângând ca nişte prunci.
[n.m. octoviv… aici mi-am permis sa intercalez ceva decupat din comentariul Dvs., deoarece acest fragment din verset il gasesc foarte potrivit celor descrise in marturia respectiva:
„Atunci se va arăta pe cer semnul Fiului Omului şi vor plânge toate neamurile pământului” (cf. Matei 24, 30)]
E de prisos să mai spunem că, plini de emoţie, am rămas să participăm şi la restul slujbei de priveghere – nu ca prigonitori, ci ca ortodocşi dreptslăvitori, iar dimineaţa, când ne-am întors la Academie, am povestit tuturor despre minunea preaslăvită pe care ne-am învrednicit a o trăi şi vedea.
Imediat după aceasta, s-a făcut o investigaţie oficială, iar noi toţi a trebuit să depunem mărturie sub jurământ, că am văzut Cinstita Cruce limpede, sus pe cer.
Ioan D. Glymis
Ofiţer de poliţie – acum pensionat, în vârstă de 78 ani
Strada Aristotel, nr. 73
Cartierul Peristeri (o suburbie a Atenei)
În noaptea aceea a anului 1925, când s-a arătat semnul Sfintei Cruci, făceam ultima cursă cu tramvaiul pe care îl conduceam, pe traseul meu obişnuit. Ajunsesem la staţia Omonia şi întorceam, în zona scuarului, în momentul în care am văzut pe cineva uitându-se în sus şi strigând: „Priveşte! Crucea! Crucea!” În aceeaşi clipă, am apăsat frânele şi am oprit vehiculul. Am scos repede capul pe geamul tramvaiului, şi, o! nevrednicul de mine, am văzut şi eu Preacinstita Cruce a Domnului şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos – slăvit fie Numele Său, strălucind deasupra Muntelui Hymettus. Nu îmi amintesc cât a durat aceasta. Ştiu doar că ce am văzut atunci m-a schimbat într-un alt om; de atunci, toţi membrii familiei mele au devenit fii credincioşi ai Adevăratei Biserici Ortodoxe, păstrătoare a calendarului patristic.
Atanasie Primalis
Conductor de tramvai – acum pensionat, în vârtsă de 80 ani
Strada Kavales, nr. 17
Nicea (o suburbie a Atenei)»
Dar daca inca mai aveti indoieli, dupa cum am afirmat in comentariul precedent cantariti aceasta minune cu masura invataturii Bisericii Ortodoxe si incercati sa va raspundeti la aceste intrebari: „S-a justificat ea?”, „Care credeti ca au fost urmarile sale in sufletele participantilor si ale rezistentei ortodoxe in general?”, „A confirmat savarsirea minunii invataturile Sfintilor Parinti sau de fapt le-a infirmat, ca in cazul arǎtǎrilor dubioase pe care le-au primit comemoraționiștii sau cei care s-au pozitionat in tabara acestora in urma unor asemenea „semne”?”, „A adus folos duhovnicesc sau a adus ruinare sufleteasca/paguba celor care se îngrǎdiserǎ de ierarhii ce calcau in picioare asezamintele Bisericii pǎșind pe cararea ecumenismului?”, „Au primit intarire nepomenitorii sau li s-a strecurat îndoiala in suflet ca urmare a faptului ca au vazut Semnul Crucii?”, „A cui lucrare credeti ca a fost sprijinita prin aparitia Sfintei Cruci, a celor ce apǎrau Biserica sau a celor ce apucasera pe calea batjocoririi asezamintelor sale?”, „Sesizati vreo analogie intre situatia critica in care se gasea comunitatea adevaratilor ortodocsi in 1925 si contextele ce au determinat ca, si in alte extrem de putine situatii din istoria Bisericii, Dumnezeu sa socoteasca ca este oportun randuirea aparitiei Semnului de Biruinta al lui Hristos spre sprijinirea oamenilor in sensul implinirii voii Sale?”. Poate chiar si la acestea ar fi bine sa va raspundeti: „Dar cum va pozitionati fata de „minunile” de care au avut parte cei din tabara adversa?”, „A cui lucrare credeti cǎ au fost acelea?”, „Macar intr-un singur caz li s-a aratat Crucea?”
Inca mai mult, daca tot vorbim despre presupunerea ca in 1925 nu s-ar fi aratat pe cer Crucea Ortodoxa bizantina in 8 colturi si cu bratul de jos inclinat, ci o alta in format diferit, cine sunt cei care astazi au ca un simbol distinctiv (si ca o pecete pe fesurile lor calugaresti) exact Crucea Ortodoxa bizantina: adevaratii ortodocsi sau stilistii ce au introdus stilul nou? Iar daca recunoastem ca primii, atunci acest Simbol de Biruinta nu a fost adoptat (sau mai exact pastrat) cu atat mai mult ca urmare a acestei uimitoare minuni?
Aduc aici un scurt pasaj din cartea “Stalpii Ortodoxiei – Sf. Fotie cel Mare, Sf. Marcu Evghenicul, Sf. Grigore Palama”, p. 236:
«[Unionistul] Isidor al Moscovei, acum cardinal al Papei Eugenie […] la Moscova. Intrand in cetate, […] era precedat de purtatori de cruci latine»
Si un fragment dintr-o discutie pe care am gasit-o pe net si in care se face referire probabil exact la textul de dinainte:
«Re: Despre Sfanta Cruce (BOR si BORu)
Crucea rusească, astăzi folosită mai mult de ruşi şi sârbi [n.m. aici se vorbeste doar de “Ortodoxia” oficiala], era considerată singura ortodoxă. A fost un incident când un episcop catolic a încercat să intre intr-un oraş rusesc prin porţile oraşului cu crucea cea cu 4 colţuri în frunte şi poporul s-a indignat că asta e cruce „latinească” şi eretică.
Din câte am auzit prima menţiune despre forma crucii e la Tertulian şi el vorbea anume de acest tip de cruce cu 8 colţuri. […]»
In lumina acestora sper sa intelegeti si ca astazi cei nestiutori au ajuns sa numeasca Crucea Ortodoxa drept cruce ruseasca, ca si cum ar fi o inventie ulterioara crucii latinizate simple (trei braţe egale şi al patrulea mai lung). Insa si la rusi am observat ca se introduce din ce in ce mai mult acest format si chiar inca mai de demult.
Si cate brate are crucea pe care folosesc in mod uzual si aproape exclusiv, chiar identificandu-se cu ea, innoitorii calendarului? Iar daca vreun preot al acestora, prin vreo greseala, mai foloseste Crucea Ortodoxa, probabil ca este socotit ca un extravagant, daca nu si dubios. Faptul ca domnul Daniel Ciobotea, la un moment dat, a facut cadou o Cruce Ortodoxa bizantina vine parca sa confirme zicala: “exceptia care confirma regula”.
Mai sus, in prima parte a materialului anterior, era scris: „aratarile autentice […] sunt clare, intaritoare si fara nici un echivoc in ceea ce priveste lupta cea buna pentru apararea Ortodoxiei”. Va rog sa socotiti singur daca in cazul pe care il analizam s-a aplicat aceasta afirmatie sau din contra nu, in 1925.
Se pare ca sunt doar doua variante de interpretare a aparitiei Sfintei Cruci, cale de mijloc nu prea este: a se accepta ca a fost lucrarea lui Hristos, al Carui Semn de Biruinta este Crucea, sau a se accepta ca a fost lucrarea diavolului. Atentie maxima insa la cel “care este mincinos si tatǎl minciunii”!
Dar care credeti ca ar mai fi fost pozitia ulterioara si in prezent a acelor aparatori ai Traditiei necomemorationisti in cazul in care ar fi interpretat ca aparitia Crucii ar fi fost o inselare drǎceasca?
O varianta de genul celei prezentate aici: (reproduc din comentariul Dvs.) «Proiectul Blue Beam (Raza Albastră) intenţionează simularea venirii lui Iisus pentru a manipula oamenii şi a distruge credinţa şi religiile»,
nu este credibilǎ in situatia ce o discutǎm, nu din pricina imposibilitatii/posibilitatii tehnice de la momentul respectiv, ci din urmatoarele doua motive:
1)Patriarhia de Constantinopol, urmând indemnurilor iudeo-masoneriei, cerea prin Enciclica din 1920 «acceptarea unui calendar uniform pentru celebrarea marilor sărbători creştine în acelaşi timp de către toate Bisericile», adica urmarea: «distrugerea credinţei», mai exact acelasi scop pe care ar fi incercat sa il atinga si cei ce stateau in spatele unui proiect de tipul Blue Beam sau similar.
Daca Semnul ar fi aparut pe cer produs in urma unui experiment de tipul Blue Beam vedem ca de fapt a slujit spre zadarnicirea planurile iudeo-masoneriei de implementare a ecumenismului si distrugere a credintei. Caci tocmai contra celor prevazute in Enciclica si a celor stabilite in cadrul Conferintei din 1923, s-au întrarmat cei care s-au incredintat ca fac voia lui Dumnezeu prin respectivul Semn, adica pentru «apararea credintei», si s-au impotrivit cu si mai mare tarie dusmanilor Bisericii.
2)Dupa cum marturisit fostul politist direct implicat, trupele de politie ale statului venisera special pentru a executa ordinul primit: arestarea preotului, adica indirect slujeau acelorasi scopuri ale iudeo-masoneriei. Dar nu prea ar mai sta in picioare mobilul trimiterii lor acolo (punerea in executare a ordinului de arestare si oprirea săvârşirii slujbei de priveghere), daca totodata prin ample operatiuni tehnice bine regizate se urmarea manipularea unei multimi de oameni, pentru daca fortele de politie ar fi implinit ordinul exact, ar fi presupus o actiune mai mult ca sigur desfasurata in forta, si, implicit, poate dispersarea multimii, pentru ca decizia de a nu-l aresta pe preot decat la final, prin nerespectarea ordinului, s-a luat spontan la fata locului.
Pentru a va intari, astfel incat sa scapati de gandurile indolii ce in mod foarte subtil se strecoara in suflet, va rog sa meditati atent la aceste cuvinte ale unui veritabil chirurg al sufletului omenesc − Sfantul Teofan Zavoratul (este vorba exact de pasajul pe care in textul anterior nu l-am mai reprodus, trecandu-l sub forma punctelor de suspensie):
«Ia la bani mǎrunți tot ce înșira ea [mintea vicleanǎ] si ai sa vezi ca toate sunt numai viclenie, chiar daca în gura ei par „desteptaciuni”; astfel ajungi, fara sa vrei, la concluzia ca asa-zisa inteligenta si viclenia sunt unul si acelasi lucru.»
Deci nu trebuie sa o lasati pe aceasta sa isi faca de cap, puneti-i cǎpǎstrul in gura si struniți-o! Au fost mari nevoitori, nu demult chiar, care au cazut din dreapta marturisire (a se vedea cazul lui Gheron Iosif) pentru ca au permis gandurilor de indoiala sa li se infiripize prin minte si au stat de vorba cu ele. Iar de aici pana la cadere, printr-una din forme, nu a mai fost decat un pas.
Sper sa nu va suparati ca mi-am permis sa va dau eu sfaturi, cel care insumi ma aflu in bezna nestiintei, sau sa ma banuiti ca v-as persifla sau v-as lua peste picior; ma adresez Dvs. cu toata sinceritatea, caci si eu am fost cercetat mai in trecut de gandurile îndoielii, si de aceea incerc sa va recomand pe cat posibil nu cuvintele mele, ci ale sfintilor. Dumnezeu il intareste prin harul Sau pe om, apoi se retrage si il lasa pe om sa decida singur atunci cand este pusa la incercata credinta sa, astfel incat sa nu cumva sa fie luata decizia prin constrangerea libertatii omului din partea harului, iar daca Dumnezeu vede ca vointa noastra inclina spre El, ne acopera apoi de binefaceri si intarirea Sa. Acestea nu sunt cuvintele mele, ci reluare cu vorbele mele din scrierile sfintilor.
Si tot spre întarirea dreptei Dvs. cugetari va rog sa va folositi si de acest text pe care vi-l redau la final in care este prezentata o alta minune, de data aceasta cutrenuratoare:
«Dumnezeu pedepseşte episcopul nou-calendarist al Larissei pentru neascultarea faţă de Sfântul Spiridon
La prăznuirea Sfântul Ierarh Spiridon al Trimitundei, Făcătorul de Minuni, astăzi 12 /25 decembrie
Când biserica de stat a Greciei a introdus inovaţia noului calendar, Domnul a arătat multe semne minunate prin care a adeverit faptul că drumul pe care porniseră era greşit. Cel mai cunoscut semn este cel al Arătării Cinstitei Cruci a Domnului nostru Iisus Hristos, în 1925, deasupra bisericii de pe Muntele Hymettus, unde erau adunaţi credincioşii vechi-calendarişti din Atena. Un alt semn a fost dat episcopului nou-calendarist Arsenie al Larissei, în 12/25 decembrie 1934, la praznicul Sfântului Ierarh Spiridon al Trimitundei, Făcătorul de Minuni, potrivit calendarului patristic (vechi), respectiv Crăciunul după noul calendar. Iată cum s-a petrecut:
De dimineaţă episcopul s-a dus cu maşina pentru a sluji liturghia în biserica sa. Când a ajuns, a văzut acolo un smerit ierarh bătrân, binevoitor, cu engolpion la piept. Arsenie i-a spus: „Frate, vino să citim pastorala cea veselă de Crăciun şi apoi te voi găzdui”.
Smeritul ierarh i-a răspuns: „Nu trebuie să citeşti acea pastorală, ci pe a mea, a Sfântului Spiridon!” Atunci Arsenie s-a mâniat şi a zis: „Eu te invit, iar tu mă dispreţuieşti. Atunci pleacă de aici.”
Arsenie a intrat în biserică, s-a închinat la icoane şi s-a aşezat pe tronul arhieresc. Când a sosit momentul catavasiilor, a cântat prima catavasie, apoi a cerut cântăreţilor de la strană să o cânte pe a doua. A început să o cânte şi pe a treia, însă deodată s-a simţit neliniştit şi indispus. A făcut semn cântăreţilor să continue şi s-a dus în altar. „Ce s-a întâmplat stăpâne?”, l-au întrebat. „Nu mă simt bine”, le-a răspuns.
Când indispoziţia lui Arsenie s-a înrăutăţit, l-au dus acasă, unde starea lui s-a agravat şi mai mult, iar a doua zi a murit. Fusese pedepsit de Dumnezeu pentru neascultarea faţă de Sfântul Spiridon. Această minune este cunoscută de credincioşii ortodocşi mai bătrâni din Larissa.
“I Agia Skepe” (“Cinstitul Acoperământ”), № 122, Octombrie-Decembrie, 1991, pg. 109»
sursa: http://traditiaortodoxa.wordpress.com/2010/12/12/dumnezeu-pedepseste-episcopul-nou-calendarist-al-larissei-pentru-neascultarea-fata-de-sfantul-spiridon/
Repet din Sf. Teofan:
«Apostolul graieste: “Noi avem mintea lui Hristos”. Dar a cui minte e in afara taramului credintei? A celui viclean.»
Si eu va rog sa ma iertati!
Intarire de la Hristos!
P.S. 1: Vis-a-vis de semnificatia brațului de jos, cel inclinat, al Crucii… niste informatii de pe net
«[…] În tratare simbolică, liniuţa cea de jos cu un capăt ridicat reprezintă îndreptarea (aluzie la tâlharul care s-a pocăit fiind pe crucea de alături).»
«[n.m. Bara] Cea de jos, înclinată spre stânga [n.m. in jos, cum se priveste din pozitia Mantuitorului], e scândura pe care Mântuitorul şi-a odihnit picioarele, dar şi balanţa milostivirii sale spre unul dintre cei doi tâlhari: cel care L-a mărturisit se înalţă în rai iar celălalt se coboară la iad.»
La un moment dat, am avut ocazia sa intreb personal pe un fost slujitor de altar, in copilaria sa, al Sfantului Ioan Maximovici exact despre semnificatia bratului inclinat al Crucii. Am primit exact acelasi raspuns.
P.S. 2: Am vazut intr-unul din cele doua commentarii pe care le-ati facut ca erau trecute si aceste randuri: «Mântuiește Doamne norodul Tău, și blagoslovește moștenirea Ta. Biruință binecinstitorilor creștini asupra celor protivnici dăruiește, și cu Sfântă Crucea Ta păzește pe norodul Tău»
Referitor la troparul Sfintei Cruci va rog sa cititi aceste randuri ale Sfantului Ioan Maximovici, Arhiepiscopul ROCOR:
«[…] troparul Sfintei Cruci, alcatuit in secolul al VIII-lea, cand prietenul Cuviosului Ioan Damaschin, Sfantul Cosma, episcopul Maiumei, a scris toatǎ randuiala slujbei Inaltarii Sfintei Cruci.»
[…]
Rugaciunea de a da “biruinta imparatilor”, marilor țiitori ai lumii acesteia, are ca punct de pornire Psalmul 143, stihul al 10-lea si aminteste de biruintele repurtate de regele David, prin puterea lui Dumnezeu si, de asemeni, de victoriile dǎruite imparatului Constantin prin Crucea Domnului.
[…]
Slujbele Sfintei Cruci din fiecare miercuri si vineri, zile in care sunt pomenite Patimile lui Hristos, si din celelalte praznice ale de-viata-facatoarei Cruci sunt pline de astfel de rugaciuni. In ele se spune: “Crucea este puterea imparatilor”, “cu tine se lauda credinciosii nostri imparati […]”, “biruinta binecredinciosilor imparati asupra celor potrivnici daruieste si cu Crucea ta pazeste pe poporul Tau”, “lemn cinstit, datator de biruinta imparatilor impotriva barbarilor”… De astfel de formule si altele asisderea sunt pline slujbele Sfintei Cruci.
[…]
Nici grecii ortodocsi , nici slavii din sud nu au schimbat aceste rugaciuni, chiar si atunci cand s-au aflat sub stapanirea turcilor sau a altor stapaniri straine, si chiar daca acestea erau de alta credinta.
Care este rostul rugaciunii pentru imparati din cuprinsul rugaciunilor Sfintei Cruci, cand un popr ortodox poate ca nici nu-si are imparatul sau?
In primul rand, popoarele ortodoxe trebuie sa se roage nu numai pentru conducatorii lor, ci – ca madulare ale unui singur trup: trupul Bisericii − trebuie sa se roage si pentru alti suverani drepslavitori. Cuceriti de turci, grecii, sarbii, bulgarii si romanii se rugau pentru unicul imparat ortodox de atunci, acela al Rusiei. La fel si datoria rusilor este sa se roage nu numai pentru ai sai, ci si pentru suveranii altora […].
In al doilea rand, cand inaltam rugaciuni pentru imparati, nu ne rugam doar pentru imparatii de acum, ci si pentru viitorii imparati drepslavitori, caci, dupa talcuirea Sfantului Ioan Gura de Aur, suveranii ortodocsi vor detine puterea pana la venirea lui Antihrtist, ingradind raspandirea rǎului. Iata de ce Biserica Ortodoxa nu inceteaza sa se roage: “biruinta binecredinciosilor imparati asupra celor potrivnici daruieste”. Aceste cuvinte se gasesc in rugaciunea Sfintei Cruci, care se foloseste deosebit de des, fiind tropar, adica un fel de imn al zilelor Sfintei Cruci.
Primele cuvinte ale acestei rugaciuni compun al 12-lea verset al Psalmului 27 al lui David, iar urmatoarele sunt preluate din Psalmul 143, scris de David cu ocazia luptei cu Goliat. […] se mai citeste si la inceputul utreniilor de fiecare zi, se canta la slujba agheasmei mici si in multe alte ocazii.
In Rusia si in alte cateva tari slave, in aceastǎ rugaciune se introducea si numele suveranului înscaunat, dar continutul ei principal a ramas intotdeauna textul neschimbat si original, cel pe care l-au scris Sfintii Parinti […]»
(vol. Predici si indrumari duhovnicesti, Editura Sophia, Bucuresti, 2006, pp.211-215)
Ceea ce stim noi reprezinta doar varianta trucata/schimonosita a troparului, intervenita chiar inaintea venirii comunistilor la putere (!) in Romania, pentru implinirea scopurilor aceleasi iudeo-masonerii ce urmarea in perioada respectiva de la inceputul sec.XX decapitarea monarhilor. Deja in Mineiul pe septembrie al lui Miron Cristea din anul 1929 se operase cenzura textului: “buruinta binecredinciosilor ??? asupra” (inca nu introdusese-ra cuvantul “crestini”). Intr-un Minei pe septembrie editat in 1780, in caractere kirilice, apare varianta ortodoxa.
Nadajduiesc sa primiti si sǎ folositi de acum pe mai departe doar textul cantat in Biserica Soborniceasca al lui Hristos, din toate veacurile si locurile:
«Mântuiește, Doamne, norodul Tău, și blagoslovește moștenirea Ta. Biruință binecinstitorilor împǎrați asupra celor protivnici dăruiește, și cu Sfântă Crucea Ta păzește pe norodul Tău»
(una este o ușoarǎ diortorisire a textului, in functie de incapacitatea de adaptare la limbajul mai vechi, de pilda, ca in locul formei “protivnic” sa folosim “potrivnic”, si alta este falsificarea textului)
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Totul e stricat si putrezit.
„Scapa cine poate”
Pai daca zicea si parintele din articolul cu munca ca acum criteriu pt a te primi in manastire nu mai e credinta fierbinte, inima curata… ci „ce stii sa faci?”, „ce stii sa produci?” „muncesti repede sau sta productia?”. E nebunie frate.
Asa ca imi cer scuze ca am zis acolo ca totul e bine si frumos in ce spune acel parinte ref la munca.
Ref la preotii care au intrerupt pomenirea, pai au intrerupt-o, ce sa mai faca? Ei si-au facut datoria, sant prigoniti, fericiti cei prigoniti… Sant cativa, oricum. parca 2-3.
Spunea IPS Averchie
„“Nu avem de unde aştepta restabilirea creştinismului” – scrie mai departe Episcopul Ignatie: “Vasele Sfântului Duh au secat definitiv pretutindeni, chiar şi în mănăstiri, aceste tezaure de evlavie şi daruri harice, or, substanţa Duhului dumnezeiesc poate fi suplinită şi restabilită numai prin uneltele Sale. Îndelungata şi milostiva răbdare a Domnului îngăduie să se prelungească şi să fie amânat deznodământul final pentru cei rămaşi, care se vor mântui, între timp, cei ce putrezesc sau au putrezit, vor atinge deplina putreziciune. Cei ce vor să se mântuiască, trebuie să înţeleagă bine acest lucru şi să folosească timpul dat spre mântuire, ‘căci timpul scurt este’, iar trecerea în veşnicie este aproape pentru fiecare din noi. Se cuvine să fim mai împăciuitori faţă de starea Bisericii şi totodată înţelegători. Această stare jalnică este îngăduită de Sus. Stareţul Isaia spunea: ‘Înţelege vremea! Nu aştepta buna orânduire în structura bisericească îndeobşte. Fii mulţumit că există posibilitatea mântuirii individuale a celor care vor să se mântuiască‘ “.
Sfaturi care parcă ne sunt îndreptate direct nouă, pentru a nu ne descuraja, a nu cădea în deznădejde, văzând ce se petrece. Cel mai greu este, desigur, în aceste vremuri, după cum remarca Sfântul Ierarh Ignatie, de a suporta singurătatea spirituală.
“Mântuieşte-te singur! Fii fericit, dacă vei afla măcar un colaborator adevărat în lucrarea de mântuire: acesta e cel mai mare şi mai de preţ dar al Domnului, în zilele noastre. Păzeşte-te, vrând să-ţi salvezi aproapele, să nu te tragă el în prăpastia pierzaniei. Acest din urmă lucru se întâmplă la tot pasul.” Iată ce vremuri grele vor veni pentru mântuire, şi aceste vremuri au şi venit!”
„De aceea tăcerea asupra Apostaziei este criminală. N-avem voie să păstrăm tăcere asupra Apostaziei, să ne liniştim pe noi înşine şi pe alţii, că totul ar fi în ordine, că n-avem de ce să ne tulburăm. Cu toate că nu ne stă în puteri “să oprim Apostazia cu slabele noastre puteri“, datoria iubirii noastre creştineşti ne porunceşte nu numai să ne ferim, şi să ne păzim noi înşine, ci să-i păzim, să-i avertizăm şi pe semenii noştri, care nu văd şi nu observă nimic. Aici se cuvine să ne amintim minunata cugetare a unuia din cei mai mari stâlpi ai Bisericii noastre, Sfântul Grigorie Teologul: “Prin tăcere îl trădăm pe Dumnezeu“. Nu se cade a tăcea despre ceea ce este de primă necesitate – salvarea sufletelor omeneşti!”
ApreciazăApreciat de 1 persoană
mircea.v
Pai n-a zis nimeni sa mai faca cine stie ce preotii care au intrerupt pomenirea.
ApreciazăApreciază
MANASTIRILE ACUM SUNT BANCILE EPISCOPILOR !
ApreciazăApreciază
nu era lampa, ci candela. Incercati acasa un „experiment” de acest gen si o sa vedeti ca nu o sa reusiti in veci sa dati foc casei. De ce? Pentru ca orice miscare brusca a candelei face ca uleiul din ea sa dea peste fitil si astfel sa se stinga flacara. Uleiul fara fitil este egal cu zero. Nu poate fi considerat combustibil.
Acolo a fost o mana criminala.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Parintele Iustin Parvu spunea; „… DE ACEEA SA FITI FOARTE ATENTI, DACA NU VI SE SPUNE IN BISERICA, SUNT PLATITI SA STITI, LA ORA ACEASTA, OAMENI SA TACA! Si dumnoeavoastra prin Duhul Sfant, prin Taina lui Dumnezeu SIMTITI MULT MAI MULT, OAIA DECAT STAPANUL, DECAT CIOBANUL. VOR VENI VREMURILE CAND VETI FI VANTUDI DE CIOBANI, DE PASTORII VOSTRI…”
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Mulţumim!
Ne vorbeşte Duhul Sfânt prin Părintele Justin şi după mutarea sa la Domnul, tot el ne călăuzeşte, căci cei „vii” au murit.
Cică „Biserica luptătoare”!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Nu chiar…
Lupta abia începe. Doar că ea nu se duce cu patimă, ci cu Hristos.
http://prieteniisfantuluiefrem.ro/2016/11/04/pasul-1-in-lupta-antiecumenista-oficiala/
ApreciazăApreciază
pr Ciprian Staicu
Pana nu ati bagat o fuduleala de aia de doctor ce vorbeste de pe case prostimii, nu v-ati lasat. Apropo, cu ce-am scris pe acest blog, am material pentru minim 4 lucrari de doctorat, dintre care cel putin o tema sigur neabordata in vreo astfel de lucrare in Romania. Suna laudaros si de sus? Cum va simitit?
N-ati raspuns inca la:
https://saccsiv.wordpress.com/2016/10/16/la-sinaxa-pan-ortodoxa-din-ianuarie-2017-din-grecia-vor-anatematiza-marele-sinod-e-super-dar-de-ce-tocmai-atunci/comment-page-1/#comment-329160
E de bun simt sa raspundeti.
Si acum sa analizam scurtul dv. comentariu:
Cum adica “Nu chiar…”? Pe dv. oricum va consideram printre cei ce zic ceva, dar de cei despre care am scris in articol, ati auzit ceva? Ca noi nu-i auzim.
Lupta nu se duce cu patima, ci cu Hristos? Adica noi o ducem cu patima, iar dv. cu Hristos? Sau parintele Antim o duce cu patima? Sau cum?
Sa analizam si articolul dv.:
De ce pasul 1? Ce propuneti acolo pot face enoriasii, dar de pasi ne arde noua? Si cat tine pasul 1? Un an? Si intre timp? Asteptam pasul 2? Pasul cu nepomenirea care e?
Parinte drag, lasati fudulia, directivele si pasii. Dv. ati interupt pomenirea?
ApreciazăApreciat de 3 persoane
Uite aici cand se intrerupe pomenirea:
” atitudinea duhovnicilor ortodocşi cu viaţă sfîntă din sec. XX-XXI faţă de situaţii similare (Paisie Olaru, Cleopa Ilie, Justin Pârvu, Arsenie Boca, Arsenie Papacioc, Adrian Făgeţean, Sofian Boghiu, Justin Popovici, Seraphim Rose; cugetul lor a fost unilateral că pomenirea ierarhului nu se poate opri decât exclusiv în situaţia în care acesta s-ar fi împărtăşit din acelaşi Potir cu ereticii ); ” – man Petru Voda
O lupta se duce cu intelepciune, altfel pierzi batalia.
Pedestrasii care fac pasul inainte mai devreme de cand le zic comandantii vor fi segatati de arcasii inamicului. Cand barca se apleaca intr-o parte gata sa ia apa (ecumenism), ce faci sari din barca (intrerupi pomenirea) ? Nu mai bine te duci in partea cealalta a barcii si contrabalansezi (te rogi mai tare pentru ierarh) ? Cine are minte sa inteleaga.
ApreciazăApreciază
Daniel
Parca te rugasem sa ne dai link cu vreo poza cu „profetia” pictata la Draganescu despre turnurile gemene. N-ai gasit, nu-i asa?
Referitor la comentariul tau actual, “inteleciunea aia” de la Petru Voda e probabil a lui Filotheu.
Cand si unde au spus toti acei Sfinti si mari duhovnici ca “pomenirea ierarhului nu se poate opri decât exclusiv în situaţia în care acesta s-ar fi împărtăşit din acelaşi Potir cu ereticii”?
Si conform caror Canoane? Pe baza scrierilor caror Sfinti Parinti?
ApreciazăApreciat de 3 persoane
Daniel
„O lupta se duce cu intelepciune, altfel pierzi batalia.”_____Da, e plină bor de luptători înţelepţi ca tine, vedem cât de bine am ajuns.
„Cine are minte sa inteleaga”________Da, Sfinţii Părinţi care ne zic să fugim de erezie (nu doar de potir comun) şi că pomenirea ereticului e comuniune deplină cu erezia lui sunt fără minte, săracii. Bine că te avem pe tine, înţeleptule, să ne luminezi
Daniel din deal are ucenici „vrednici”!
ApreciazăApreciază
*Daniel,
Vai de capul tău dacă te iei după Petru Vodă acum.
Sf. Iustin Popovici nici măcar nu a prins vremurile noastre dar a întrerupt în ultimii 7 ani ai vieţii sale pomenirea Patriarhului sîrb pentru motive de ecumenism şi serghianism.
Cuv. Serafim Rose nici măcar nu era în comuniune cu toţi cei enumeraţi, făcînd parte din BORuD (ROCOR) ce era în comuniune deplină cu Biserica Ortodoxă Rusă din catacombe (ce era prigonită de Patriarhia Moscovei, BORu oficială) şi nu era în comuniune cu ceea ce azi se numeşte Ortodoxia mondială, adică BOR, BO Sîrbă, BO Bulgară, BORu,etc.
Vai de capul tău şi de mîntuirea ta că nu ştii să discerni Adevărul Ortodoxiei de minciuna ecumenistă şi nu observi şerpăriile mincinoase de la ultima hotărîre luată de m-rea Petru Vodă, adică să rămînă în comuniune cu ereticii ecumenişti, condamnîndu-i pe nepomenitori ca fiind schismatici.
Pe ceea ce e hotărît acum la Petru Vodă se poate scrie o întreagă dizertaţie ecumenistă antiortodoxă, de asta şi ar merita de combătut rătăcirea de la Petru Vodă. Ideea obsesivă indusă de criptoecumenişti cum că „pomenirea ierarhului nu se poate opri decât exclusiv în situaţia în care acesta s-ar fi împărtăşit din acelaşi Potir cu ereticii” e cea mai gravă înşelare, o bună momeală pentru cei neîntăriţi.
ApreciazăApreciat de 3 persoane
Saccsiv,
Înțeleg cu tristețe (sper sǎ mǎ înșel în privința acestei dureroase vești) din intrebarea retorica pe care ati pus-o la final cǎ pr. Ciprian Staicu vorbeste de luptǎ și tactica organizǎrii acesteia fǎrǎ ca sa întrerupǎ pomenirea episcopului ce s-a lepadat de Hristos cel putin prin tǎcere.
E stupefiant!
Chiar nu ma asteptam la o așa deformatǎ intelegere si acum, dupǎ parcurgerea atâtor scrieri ale Sfinților Pǎrinți.
Probabil domnia sa isi linisteste constiinta prin interpretarea discreționarǎ a urmatorului rǎspuns dat de catre Sfântul Marturisitor Teodor Studitul:
„[…] despre celelalte întrebări (dacă episcopul nu s-a aflat în sinodul adulter și îl numește adunătură mincinoasă, dar îl pomenește pe mitropolitul său care s-a aflat în acel sinod, dacă deci trebuie să ne împărtășim de la un preot al [acelui] episcop ortodox) am răspuns și în alte [dăți], în scrisorile către Evod, că:
Pentru iconomie, trebuie [să ne împărtășim], numai el [n.m. preotul] să nu liturghisească împreună cu ereticii. Căci nu e nimic, de vreme ce îl pomenește pe episcopul ortodox, chiar dacă acela, de frică, îl pomenește pe mitropolitul său eretic.”
Dar pentru a intelege despre ce frica este vorba aici, sa ne reamintim de interpelarea de care au avut parte episcopii trǎdǎtori la intoarcerea acasa dupa sinodul unionist de la Ferrara-Florenta. Atunci, locuitorii Constantinopolului i-au intrebat: «”Dar pentru ce ati semnat?” Cu multa parere de rau ei au raspuns: “Ne-am temut de franci… ne-au silit.” Insa oamenii au stǎruit: “Oare latinii v-au batut, ori in temnita v-au aruncat?” Ei au raspuns: “Nicidecum […]”»
Aceasta frica o gaseste de justificat Sfântul Teodor, frica indusa ca urmare a prigonirii reale, frica de chinuire, nu frica de a-si pierde scaunul si avantajele dobandite in urma ridicarii in treapta de ierarh, si aceasta numai in conditiile in care respectivul episcop ortodox ar respinge sinodul eretic [“îl numește adunătură mincinoasă”] si doar ar pomeni, nu insa si daca s-ar impartasi (!!!) cu ereticii semnatari [textual cuvintele Sf.Teodor (Dreapta credinta …, Vol.I, p.42): “Gura de Aur nu numai pe eretici ii dovedeste cu mare si puternic glas ca dusmani ai lui Dumnezeu, ci si pe cei ce se impartasesc cu unii ca acestia”]. Dar isi poate cineva imagina ca mai este astazi vreun episcop in sinodul oficial care sa nu se fi impartasit in mod direct cu nici macar un ereziarh din cohorata de semnatari ai documentelor din Creta?
Inca doua observații referitoare la frica:
Una este ca o angajata sa consimta a-i deveni amanta patronului ce o ameninta ca in caz de refuz isi va pierde serviciul, si alta este ca femeia in cauza sa accepte sa se culce cu seful dupa ce acesta a amenintat-o cu o arma, infrangandu-i rezistenta launtrica printr-o amenintare cu adevarat alarmanta si periculoasa.
Episcopul/preotul (si nu numai ei) carora le e frica de saracie sǎ se intareasca din cuvintele insuflate de Duhul Cel Sfânt Apostolului: «Feriţi-vă de iubirea de argint şi îndestulaţi-vă cu cele ce aveţi, căci însuşi Dumnezeu a zis: „Nu te voi lăsa, nici nu te voi părăsi”» (Evrei 13, 5). Intr-adevar, dupa cum recunostea si Sfințitul Arhiep. Averchie de Jordanville, “cel care isi urmeaza constiinta si invataturile Domnului poate sfârsi prin a plǎti scump”, dar Cuv.Serafim Rose arata ca “intelegerea vine numai prin suferinta adevarata”.
Intarire de la Hristos celor ce se impotrivesc ereticilor dupa invatatura sfintilor!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
H
Nu stiu daca il pomeneste sau nu, caci nu vrea sa ne spuna.
Daca il pomeneste, ai dreptate in ceea ce spui. Doar ca in cazul parintelui Ciprian Ioan Staicu, oricum nu se aplica rǎspunsul dat de catre Sfântul Marturisitor Teodor Studitu, caci Episcopul sau nu doar ca nu numeste Sinodul din Creta ca fiind adunatura mincinoasa, dar iata si ce i-a scris respectivului parinte:
https://saccsiv.wordpress.com/2016/09/11/a-inceput-prigoana-impotriva-parintelui-ciprian-ioan-staicu-cititi-instiintarea-ierarhului-si-raspunsul-parintelui/
ApreciazăApreciază
Asta cu potirul comun, marca Petru Voda e ratacire draceasca
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Saccsiv
Te asigur ca e scris de Neonila. Filoateu e doar semnatarul in numele manastirii. Sunt cel putin 5 vietuitori care nu sunt de acord cu directia PV.
ApreciazăApreciază
haiduc
Neonila unde mai locuieste acum?
ApreciazăApreciază
saccsiv
„Nu stiu daca il pomeneste sau nu, caci nu vrea sa ne spuna.”_____
zici ca nu stii daca par Ciprian Staicu il mai pomeneste pe APOSTATUL lui episcop de Covasna si Harghita.
Iata iti/ ne raspunde un ucenic al lui, care dupa comentariile pe care le face despre el, arata ca il cunoaste destul de bine si nu vorbeste din auzite , ci are acces chiar si la „intamplarile de taina” ale parintelui ( vezi istoria cu dracul din padure, pardon cu cainele din padure la mormantul INSELATULUI boca).
„Marius Sebastian said, on noiembrie 3, 2016 at 8:31 pm
Ptr El
La Sfanta Liturghie pe Episcopul Harghitei si Covasnei. Lasati-l pe Parintele Staicu in pace ! Daca urmariti blogul acesta stiti cine e. E singurul preot din Ardeal care a luat atitudine impotriva „Sinodului” talharesc si a explicat de fiecare data de acesta (sinodul) e talharesc.”
asa ca trancaneala doctorala a „marturisitorului” si infatuarea cu care ne raspunde in 2 peri pri aluzii si subintelesuri in micul comentariu de mai sus atat valoreaza:
popa care POMENESTE UN ERETIC ! ….. dar se arata „marturisitor ” a ceea ce el NU FACE ! … cel putin pana acum ,
si ar trebui SA II FIE RUSINE de FATARNICIA lui, si bine ar fi ca MACAR in al 12-lea ceas sa SE LEPEDE DE RATACIREA lui ! ( pomenirea de ERETIC si „cinstirea” unui INSELAT notoriu ) … si i-am saruta cu cinste si evlavie mana atunci si am primi imparatsania de le el.
ca daca nu, toata tranacaneala lui pe tema Adevarului devine simpla nu numai vorbarie DESARTA si NEFOLOSITOARE nici lui nici altora ci si OSANDA, dupa cuvantul Psalmului 49:
„17. Iar păcătosului i-a zis Dumnezeu: „Pentru ce tu istoriseşti dreptăţile Mele şi iei legământul Meu în gura ta?
18. Tu ai urât învăţătura şi ai lepădat cuvintele Mele înapoia ta. ” ______ !!!
Asadar il indemn cu smerenie pe parintele Ciprian, ca sa NU cada sub consecintele Psamlului citat, ci INTAI sa faca cum invata Psalmul :
„15. Jertfeşte lui Dumnezeu jertfă de laudă şi împlineşte Celui Preaînalt făgăduinţele tale.
16. Şi Mă cheamă pe Mine în ziua necazului şi te voi izbăvi şi Mă vei preaslăvi”. ” _______ si abia apoi sa ii invete si pe altii Adevarul ZICAND si FACAND !
ca vorbirea despre Dumnezeu o cunosc/ au in mod stralucit si dracii arhiconi …. iar de vicleniile teologarilor criptoecumenisti suntem SATUI !
ApreciazăApreciază
Nu mai mergem la bisericile unde sunt pomeniti apostatii. Ce atata iconomie bolnavicioasa? De ce nu dati toti pasii acum, daca sunt folositori? Deci inca 99 de metode de a duce de nas prostimea, sau cum?
ApreciazăApreciat de 4 persoane
Bravo !
ApreciazăApreciat de 1 persoană
asta cu „99 de unde vine de la 0,99 1,99?pret de raft sau cum?:)pai iti dai seama ca ei pierd niste bani de la enoriasi daca nu mai merge lumea la ei..
ApreciazăApreciază
Asta cu pasii pe mine ma cam depaseste, asta si din cauza ca citesc acum „Sfintii Catacombelor Rusiei”.
Mi se pare asa, de „inalt marketing”….
Da eu as fi curios care e pasul 1 pt preoti si monahi in viziunea Pr Ciprian Staicu.
Uite ca imi veni in cap un pas 1 ce l-am postat ieri din carte.
Ia sa vedem pasul 1 pt niste maicute care au marturisit impotriva unei rataciri incurajate de bolsevici.
O fi fost cu patima sau cu Hristos pasul asta 1 facut de maicute?
„Fiind o adevărată fiică a stareţilor de la Optina, cu care se afla permanent
în legătură, ea a judecat cu dreaptă socoteală adevărata natură a
Revoluţiei sovietice şi a ştiut la ce trebuie să se aştepte de la aceasta.
Astfel, când a izbucnit asaltul „Bisericii Vii”, mănăstirea ei a fost una
dintre primele care a ripostat, deşi ea însăşi fusese deja arestată. Un
episcop de stil nou a fost impus în mănăstire de către agenţii GPU,
pentru a sluji Liturghia. Când femeile care au participat au venit să sărute
Crucea la sfârşit, una după alta au scuipat mâna episcopului care ţinea
Crucea şi astfel s-a pus capăt „renovaţionismului” în Mănăstirea
Acoperământului şi episcopul şi-a învăţat lecţia şi s-a pocăit. Auzind
despre aceasta, episcopul Damaschin Cedrick a exclamat cu amărăciune:
„Dacă n-ar fi femeile, cine altcineva ar apăra Biserica? Să le lăsăm cel
puţin să o apere aşa cum pot!”
ApreciazăApreciază
Azi am auzit un preot care i-a scris lui Sofronie si era tare mandru, doua strofe din scrisoarea 3 a lui Eminescu modificata pentru el de mi-a venit sa vomit de asa pupincurism.
Pr CIprian, daca pomeniti episcopul Harghitei si Covasnei care prin tacere ( forma 3 de ateism) tradeaza pe Hristos nu stati bine deloc. Exista alta formula prin care nu s epomeneste nici un nume.
Aici e pe viata si pe moarte, nu e vreme de pasi. Da si nu
ApreciazăApreciat de 2 persoane
tare „patimas” a fost si Sfantul Grigorie Palama ca a intrerupt pomenirea lui Kalekas inainte de a fi anatematizat…
„Sfântul Grigorie, din cauza cugetelor eretice ale Patriarhului Ioannis Kalekas, a întrerupt pomenirea acestuia înainte de judecata lui sinodală. Aceasta a fost una din cauzele pentru care a fost emisă împotriva Sfântului Grigorie Palama o anatemă, ”pentru că a îndrăznit ca în mod necanonic și fără de judecată să întrerupă pomenirea mea…”. Trebuie semnalat că, atunci când Sfântul Grigorie a întrerupt pomeniea Patriarhului, Kalekas nu fusese încă condamnat de Sinod, în timp ce Sfântul nu era încă hirotonit Episcop, ci era simplu ieromonah în Sfântul Munte. Se pare că această hotărâre de anatematizare a Sfâtului Grigorie Palama au semnat-o și alți Episcopi, printre care și Patriarhul Antiohiei, Ignatie, iar Sfântul Grigorie, în ce-l privește, nu a respectat această hotărâre și a continuat să liturghisească pe cont propriu. Citim enciclica lui Kalekas: ”Palama, începătorul și apărătorul blasfemiilor, fiind condamnat și el și cei dimpreună cu el în același mod, (căci nici nu a cedat hotărârii, nici nu a renunțat în vreun fel sau altul la vorbăria [lui] cea fără de rațiune), este alungat și din Biserica lui Dumnezeu, și din preoție, după cum reiese din memoriile despre el, aduse la cunoștință de Patriarhul de atunci al împărătesei cetăților, de Patriarhul Antiohiei, cetatea lui Dumnezeu, și de fiecare dintre Arhiereii, cei care au fost acum aici prezenți, și cei care au participat la voturi. Pe de o parte, în felul acesta, [demersurile lor] devin impediment și [motiv de] încetare a slujirii [preoțești], cu toate că, întru nimic considerând pedeapsa [cei în cauză], își țin cu tărie preoția, cu îndrăzneală săvârșind jertfele de taină în ascuns”.
http://www.aparatorul.md/recomandam-muntele-athos-partea-practica-a-aplicarii-canonului-15-de-la-sinodul-i-ii-constantinopol-861/
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Vă rog frumos să mă iertați pentru următorul comentariu, dar ceea ce voi scrie mai jos, exact asta am simțit în momentul în care am citit pasul 1 al acestui minunat program de luptă antiecumenistă, ce se dorește a fi în 100 de pași.
De îndată ce am început să citesc acest minunat articol, chiar titlul său a reușit să îmi aducă în minte acordurile unei melodii, de pe vremea când eram mai tânăr:
urmate de acordurile unei alte melodii mai din timpurile noastre:
Apoi ideea genială a acelui ‘părinte’ a făcut să răsune în mintea mea acordurile unei melodii care o plasticizează foarte bine:
ca apoi, într-un mod circular (vrînd, parcă, să urmeze zicerii latine care afirmă că: „Finalul încoronează opera”), să îmi revină din nou în minte acordurile muzicale ale celor „99 de pași”:
„Genial!”
Însă, concluzia acestui articol nu a întârziat să apară, în mintea mea:
😦 😦 😦
Iertați-mă.
ApreciazăApreciază
A opune reyistenta ecumewnismului din Creta nu se face neaparat prin oprirea pomenirii, ci prin marturisire in Biserica.
ApreciazăApreciază
Un anti ecumenist
Macar atat.
Dar marturisirea cui?
ApreciazăApreciază
🙂
ApreciazăApreciază
un antiecumenist părut
Şi noi în ce mărturisim, nu în Biserică? Noi ne-am rupt de Biserică prin nepomenire? Deci, comuniunea cu erezia prin pomenirea de eretici înseamnă să mărturiseşti în Biserică? Serios?
Ne îndeamnă Sfinţii Părinţi, prin cuvintele lor, să ieşim din Biserică? Reuşeşti să pricepi ce spun ei?
Sfantul Vasile cel Mare: „De cei care arată că mărturisesc credinţa ortodoxă, dar sunt în unire cu cei care i se împotrivesc, dacă după mustrare nu vor întrerupe această unire, de aceia trebuie nu numai să te desparţi, dar nici fraţi nu se cuvine să-i mai numeşti”
Sfantul Teodor Studitul: “Hrisostom ii expune cu glas tare nu numai pe eretici, ci si pe cei care sint in comuniune cu ei ca vrajmasi ai lui Dumnezeu.” „Dacă ar da cineva toţi banii lumii şi are părtăşie cu erezia, nu este prieten al lui Dumnezeu, ci vrăjmaş”
Sfantul Marcu al Efesului:„Toţi Dascălii Bisericii, toate Soboarele şi toate Dumnezeieştile Scripturi ne îndeamnă să fugim de cei ce cugetă diferit şi să oprim comuniunea cu aceştia”
Sf. Grigorie de Nissa, ”Despre rugaciune”: ”Cand credinciosii si preotii pomenesc un episcop eretic, ei nu se adreseaza Tatalui ceresc, ci lui satan insusi”.
Din viaţa Sf. Ipatie de Rufinian: „Cum am aflat că [Patriarhul Nestorie] spune erezii despre Dumnezeu, am încetat orice comuniune cu el şi nu-i mai pomenesc numele; pentru că nu este episcop”.
Sf. Teodor Studitul zice: „Unii au suferit un naufragiu desăvârşit în materie de credinţă, iar alţii, dacă totuşi nu s-au înecat prin gânduri rătăcite, totuşi mor din cauza comuniunii cu erezia”
“Dacă episcopul care este pomenit in Biserica este eretic, dar oamenii nu-l consideră astfel, atunci o astfel de rugăciune Îl insultă pe Hristos Domnul, care nu poate fi parte din minciună. Oricine se împărtășește intr-o biserică unde este pomenit un episcop eretic, chiar dacă preotul acelei biserici învață ortodox, o astfel de împărtășire nu rămâne fără urmări. Acel om va avea parte la Judecata de Apoi cu episcopul eretic, in fundul iadului.” (Sfântul Ciprian al Cartaginei)
„Dacă episcopul tău este eretic, fugi, fugi, fugi ca de la foc şi ca de la un şarpe” (Sfântul Ioan Gură de Aur).
Sf. Ioan Gură de Aur accentuează asupra îndatoririi membrilor bisericii de a mustra clerul care învață neortodox: ”Trebuie ascultat de învățători și de preoti și de a nu-i judeca, chiar dacă ar avea o viață urâtă; dacă însă credința le e greșită, nu trebuie doar să nu îi ascultăm, ci să fugim de ei și să îi judecăm.” (Omilia 2, Epistola 2 Timotei).
Celor ce spun că pomenirea ecumeniştilor se poate face din iconomie: mărturia Părinţilor Aghioriţi din sec. XIII:
http://lumea-ortodoxa.ro/celor-ce-spun-ca-pomenirea-ecumenistilor-se-poate-face-din-iconomie-marturia-parintilor-aghioriti-din-sec-xiii/
Sfântul Nicodim Aghioritul (1809) spunea: ”Se cuvine să ne îngrădim pe noi înșine și să ne separăm de episcopii care în chip vădit, stăruie în greșeală, privitor la cele ce țin de Credință și de Adevăr, așadar se vădesc a fi eretici sau nedrepți.”
Sfântul Ignatie Teoforul în cuvântările sale afirmă: ”Un episcop care a devenit eretic nu mai este episcop, dar dacă credincioșii continuă să-l considere pe el episcop ortodox, dacă continuă să vină la slujbele din bisericile ce îl pomenesc pe el, să primească “darurile” sau „binecuvântările” lui, atunci vor cădea cu toții în afara Bisericii.”
Sfântul Theodor Studitul şi toţi sfinţii arată că împreuna împărtăşire cu ereticii sau simpla lor pomenire la liturghie înseamnă unul şi acelaşi lucru.
Sfântul Marcu scria: ”Fugiţi, fraţilor! Fugiţi de părtăşia cu cele de neîmpărtăşit, şi de pomenirea celor de nepomenit! Iată eu, Marcu păcătosul, vă spun că oricine pomeneşte pe papa ca pe un ierarh ortodox este vinovat. Iar cel ce cugetă dogmele latinilor (papistaşilor), cu latinii se va judeca şi se va socoti vânzător al Credinţei.”
ApreciazăApreciat de 3 persoane
cum să faci mărturisire ortodoxă fiind în comuniune cu ereticii ecumenişti?
ApreciazăApreciază
:)..iti dai seama ce le baga dracu”n cap?
ApreciazăApreciază
Un anti ecumenist
dupa cele ce indemni, tu esti nu un anti- ci un CRIPTOECUMENIST !
ApreciazăApreciază
N-au paralizat, dar nu mai este asa o graba. In principal trebuie dus un razboi de hartuire si de uzura cu ecumenistii pentru a lamuri cat mai multi dintre ei (o spun mai mult in nume personal).
ApreciazăApreciază
CREANGA TEOFIL
Nu mai e graba …
Tu intelegi gravitatea ereziei?
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Mai repede ii lamuresta dracu sa isi bage si cip pe langa ca sunt ecumenisti.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
avem si un „antiecumenist” matei vulcanescu care nu vede problema in bagarea cipului in mana!!de cati ani incearca fratii fara succes sa il convinga contrariul?
ApreciazăApreciază
Din pacate asa este, desi a facut si face multe in lupta antiecumenista, cade de cealalta parte. Tu esti anticip si antiecumenisti dar cazi in partea 3 (Arsenie Boca). De exemplu un scaun nu poate sta intr-un picior sau doua ci ii trebuie 3. Tie iti lipseste unul. (Antiecumenism, anticip, si inselarea Arsenie Boca)
ApreciazăApreciază
„un razboi de hartuire si de uzura cu ecumenistii” – aşa ceva nu a fost sfătuit niciodată de Sfinţii Părinţi. Ăsta ar fi un război al patimilor proprii cu ereticii cu care ai rămas în comuniune. E contraproductiv şi e împotriva propriei mîntuiri.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Cei de la Petru Voda cica asteapta ca pseudo-ierarhii lor eretici se se impartaseasca cu [ceilalti] eretici. Dar respectivii demult se ”impartasesc” impreuna cu totii in lojile masonice!
ApreciazăApreciază
După prezentarea documentelor adunăturii din Creta, mulţi clerici şi mireni erau revoltaţi de aşa o lepădare şi nu puteau să creadă că Hristos a fost trădat de toţi ierarhii români participanţi. A apărut speranţa că măcar câţiva prelaţi din ţară vor reacţiona, că “sinodul” din Creta nu va fi receptat, că se va ţine un sinod de dezicere de creta (la care visătorii sperau că ierarhii apostaţi se vor ruşina şi-şi vor retrage semnăturile), că epicopii care nu au semnat se vor ridica în apărarea dreptei credinţe, că apostaţi vor fi caterisiţi etc.
A apărut şi întrebarea ce e de făcut, cu răspunsurile: 1. aşteptăm, nu facem schismă, stăm în biserică, ne rugăm să lămurească Dumnezeu lucrurile 2. Delimitarea de erezie prin nepomenirea ierarhilor eretici.
Mirenii au primit ambele idei, însă clericii, cu câteva excepţii, au primit-o doar pe prima, astfel că laicii care voiau să meargă la nepomenitori au constatat că aceştia nu prea există. A apărut atunci ideea că, decât să fii în comuniune cu erezia prin pomenire de eretici, e mai bine să nu mergi la biserică. Părea o idee extremă şi nu prea a avut adepţi, mulţi preferând să meargă la eretici/pomenitori de eretici, că “e har prin iconomie”. În rest, aşteptare de minuni, noi ne liniştim, să rezolve Dumnezeu, că merităm.
Totuşi, perioada de după “sinod” a VĂDIT, pentru oricine nu era orb, că în bor nu putea să existe vreun sinod de caterisire a ereticilor, nici vreun sinod de dezicere de Creta. De ce? Pur şi simplu, pentru că nu avea cine să facă aşa ceva, singurele realităţi CONCRETE şi VIZIBILE fiind lupta împotriva antiecumeniştilor, intimidarea nepomenitorilor, alungarea din mănăstiri, caterisirile, depunerile din stăreţie, ameninţările, lăudarea sinodului sau muţenia pe tema apostaziei de acolo, calomnierea conferenţiarilor athoniţi, împiedicarea mărturisirii ortodoxiei etc.. Pe scurt, încercarea de a LICHIDA orice rezistenţă.
Punctul culminant s-a atins cu promovarea noii ortodoxii prin sinodul de la Bucureşti (în care ni se spune oficial şi instituţional că totul în Creta a fost ortodox, iar noi suntem schismatici) şi prin canonizarea lui AB. Iar după “ortodoxia” renovată a cretei şi a arsenismului, suntem şi eretici.
Totuşi, deşi apostazia continuă şi se amplifică, vedem că indignarea de după “sinod” s-a potolit, luptătorii s-au risipit, conştiinţele au adormit. Deşi se implementează grozăvii, deşi ni se spune pe faţă să mergem la catolici şi la protestanţi, deşi suntem puşi să pupăm labe de cardinali, deşi se fac concerte în biserici ca pe stadioane, deşi sunt canonizaţi înşelaţi, NU MAI VEDEM REACŢII. De ce?, Stau lucrurile mai bine decât în iulie?
NU. STAU MAI RĂU, dar nu mai avem capacitate de împotrivire, nu mai vedem, nu mai mişcăm, înghiţim. Fix cum spunea Teofan, când afirma că hotărârile Cretei vor fi asimilate în 6-7 ani. Numai că, din câte constat, nu va fi nevoie de 6-7 ani, ci de 1-2, că românii prind repede.
E firesc să ne întrebăm ce a produs această schimbare şi de ce antiecumeniştii revoltaţi din iunie-iulie au dispărut? De ce nu se rup, măcar acum, de erezie? Ce mai aşteaptă, ce argumente mai au?
Părerea mea este că nu se rup pentru că nu mai pot. Comuniunea cu erezia prin pomenirea de eretici, în doar 4 luni, i-a ameţit, i-a moleşit, i-a asimilat, i-a nesimţit, i-a orbit şi strâmbat duhovniceşte. S-au acomodat, nu-i mai doare, nu le mai creează spasme, temeri şi procese de conştiinţă.
Şi iar le dau dreptate sfinţilor, care, luminaţi de Duhul Adevărului, ne-au spus clar, la unison, să fugim de erezie şi să nu avem nici o legătură cu ea. Dar cine să-i mai audă şi mai să-i creadă, când noi avem propria înţelepciune şi suntem mai iubitori şi mai răbdători decât ei?
Mă tem că ceea ce vedem la noi vom vedea şi în Grecia. Oricât părea de incredibil acel supermemorandum acum un an, constatăm că e pus în aplicare şi ajungem să ne întrebăm: “Fiul Omului, când va veni, va găsi oare credinţă pe pământ?”
ApreciazăApreciat de 11 persoane
Mirela
Exceptional comentariu. E posibil sa fie ca la cipuri:
De ce CEI CARE AU PRIMIT actele cu CIP nu se mai pot opune nici MARELUI SINOD?
https://saccsiv.wordpress.com/2016/10/13/de-ce-cei-care-au-primit-actele-cu-cip-nu-se-mai-pot-opune-nici-marelui-sinod/
Adica, ai amanat, te-ai ingalat cu ereticii, greu mai iesi.
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Mirela
constat cu AMARACIUNE CRESCANDA pe zi ce trece cum CRESTE VICLENIA si INSLEAREA, cum parutii „marturisitori” se cocolosec la „justificari” PERVERSE si amanari confortabile… incat am ajuns la o SATURATIE
o SATURATIE de EREZIE si APOSTAZIE PREVERSA, de INSELARE si FATRANICIE dominante la cler si poporul ducacilor vocali si „evlaviosi”( cu cat mai mare APOSTAZA cu atat mai are EVLAVIA lor si sentimentul apartenentei lor la beserica.srl) ducatori DEGEABA la beserica !
am scris de-a lungul anilor in toate felurile, am ajuns sa imi fie SILA de temele lor de INSELARE RECURENTA , sa nu imi mai pasa de forma in care ma exprim …. si am priceput ca de fapt suntem 2 tabere IRECONILIABIL DIFERITE desi pana acum parea ca suntem „frati” !
cei AI LUI HRISTOS care NU PRIMESC EREZIE/INSELARE nici cat de mica, si GLOATA DIAVOLULUI care acum este formatata GATA si pentru inselarea cea mai perversa, cea mai de pe urma, cu popii si episcoparii lor , cu teologarii si ritorii lor cu tot! astia MAINE il vor slavi pe anticrist, o fac inca de azi dar inca „cu perdea” ….
pricepeam si pana acum, dar doar asa mai teoretic ca sunt de fapt 2 tabere, MULTUMESC Lui Dumnezeu care cu ocazia „sinodului” MARSAVIEI de la Creta a facut sa cada mastile lor, „sa se dea in laturi perdelele de catifea” care acopereau CADARVELE IMPUTITE !
Dumnezeu sa te acopere, sa te pazeasca si sa te intareasca sa martirisesti cu curaj pana la capat Adevarul!
La fel pe toti ai Lui Hristos !
ADEVARUL ESTE MAI TARE DECAT TOATE ! iar MOARTEA VICLENILOR va fi CUMPLITA, vesnicia lor= AFANIA !
HRISTOS ADEVARUL VA BIRUI !… prin Turma CEA MICA !…cea care PLEACA AZI in pustie !
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mirela, sa te ocroteasca Maica Domnului si sfintii, caci descrii cel mai bine starea actuala !
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Să ne lumineze Dumnezeu pe toţi cei care vrem o veşnicie cu Hristos, să ne păzească de înşelare şi să ne ţină în dreaptă credinţă şi în mărturisirea Adevărului!
ApreciazăApreciat de 5 persoane
Citind ce spune Mirela atat de bine cu „Părerea mea este că nu se rup pentru că nu mai pot. Comuniunea cu erezia prin pomenirea de eretici, în doar 4 luni, i-a ameţit, i-a moleşit, i-a asimilat, i-a nesimţit, i-a orbit şi strâmbat duhovniceşte.”, mi-am adus aminte de ceva (nu inalt duhovnicesc) ce m-a lamurit pe mine, si, care se pare e universal valabil, ca e vorba de cipuri, ecumenism sau alte rataciri.
„Pentru a ma lamuri pe mine (cu toate ca sint lamurit) am cautat o reprezentare din natura, din lumea fizica, orice, care sa exprime cel mai bine starea de lucruri de azi si de maine. Si am gasit ca urmatoarea similitudine este cea mai potrivita. Si inca o data m-am mai lamurit.
Virtejul de apa, ca fenomen fizic cred ca e cel mai potrivit pt situatia in care ne aflam. Cu cit esti mai departe de ochiul virtejului, cu atit viteza de rotatie e mai mica. Poate nici nu realizezi pericolul, poate chiar iti place ca te duce apa incetisor, inca. Cu cit te apropii de ochi, centru, cu atit viteza de rotatie creste, precum si forta cu care esti atras spre centrul virtejului. Iar odata ajuns in ochi, esti tras la fund fara nici o sansa. Am cochetat si eu cu ideea ca nu e nimic, iei acte biometrice si cind o fi la implant refuzi. Dar exact ca la virtej, cind esti aproape de centrul vitejului, trebui sa depui un efort insutit pt a te opune si a nu fi tras spre ochi si apoi spre fund. Si nu poti fi sigur de reusita. Atunci, la momentul implant, va fi iures mare. Acum te poti opune, viteza apei e inca acceptabila pt puterile noastre. Bineinteles ca trebuie un efort continuu pt aceasta. Adica nu hop, si gata. Exact ca la virtej. Trebuie sa stai pe picioarele tale cu un efort continuu. Ce inseamna asta: fara carduri bancare, de fidelitate… fara acte biometrice, fara tv, rugaciune sa ne ajute Dumnezeu sa mergem pe drumul Lui si nu al celuilalt. Diavolul are nevoie de cit mai multe informatii despre noi, pt a ne cunoaste. El pt a ne cunoaste culege info., analizeaza. Lucreaza. Iar cind cunosti, poti controla.
Sa nu-i dam posibilitatea de a ne cunoaste. Doar Dumnezeu ne cunoaste. Apropierea de ochiul virtejului cu asta o aseman. Cu cantitatea de informatii care o detine sistemul despre noi. Se face profil psihologic si din ce cumparam, cind si unde, din continut emailuri si din ce vrei si ce nu vrei. Si tare mai cred ca s-or face si cipuri personalizate pt implant, ca tehnica permite. Tu esti mai tare in punctul asta, aici te rezolvam. Pe fiecare sa-l “inmoaie” acolo unde e necesar. Trebuie iesit din lumea asta. Sa nu lasam usa deschisa diavolului, ci lui Iisus. Caci chiar Iisus spune (citez aproximativ) “Iata, stau la usa si bat. De Ma va auzi cineva si va deschide, Voi intra la el si Voi cina cu el si el cu Mine”.
Toate ideile de mai sus au fost repetate de nenumarate ori pe acest blog. Nu fac decit sa mai repet si eu inca o data.
Dumnezeu sa ne ajute si sa ne lumineze calea!”
ApreciazăApreciat de 3 persoane
Şi eu percep realitatea pe care o trăim ca pe un vârtej de apă, exact ideea asta am avut-o şi eu în faţa ochilor. Doar că acum 4 luni, imediat după adunătura cretană, vârtejul era molcom, ca un dans uşor, iar noi eram în afara lui. Între timp, prin participare la pomenirea de eretici şi prin împărtăşirea cu erezia, cântecul de sirenă i-a prins în horă pe cei care nu s-au depărtat de dansul MORŢII şi îi ameţeşte tot mai tare, întorcându-le mintea şi inimile spre o altă „ortodoxie”şi spre o altă „mărturisire” a credinţei. Iar hora se învârte tot mai rapid şi mai aiuritor, vârtejul îţi răpeşte capacitatea de a judeca drept şi de a mai VEDEA ieşirea din el. Ce să te mai opui, ce să mai scapi, după ce te-a prins? Adâncul rămâne singurul sens de deplasare, căderea e singura finalitate după ce ai acceptat să participi la un astfel de „joc” al morţii duhovniceşti.
ApreciazăApreciat de 3 persoane
off, pacat ca nu am facut mai mult pentru preotii nostri CA SA II INTARIM INAINTE SA PARALIZEZE, acum duhul necurat a-l ereziei ii va intuneca de tot…
, si cand ma gandesc ca e si vina noastra ca nu am luat o atitudine mai de amploare pentru a-i sprijini pe preoti sa se indrepte. Preotii de la sate puteau face o adevarata miscare anti-ecumenista, prin varfuri de munti, prin dealuri si vai erau mult mai la adapost…
daca le-am fi impartit mai MULTE CARTI, mai multe materiale, toti suntem oarecum vinovati ca nu am facut mai mult… nimeni nu are indreptatire sa aleaga EREZIA, nici de frica, nici din nepasare, dar si noi am fost destul de pasivi si nu ne-am pus viata pentru Evanghelie…
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Cu ce se împărtășesc și ce împărtășesc ereticii ecumeniști la ‘slujbele’ lor???. Partea 1-a
Sfântul Părinte Cuvios Justin Popovici, Biserica Ortodoxă și ecumenismul
Primul răspuns la această întrebare ni-l oferă Sfântul Părinte Mărturisitor Theodor Studitul citat de Sfântul Părinte Cuvios Justin Popovici de la Celje în cartea Biserica Ortodoxă și ecumenismul, apărută la Mănăstirea Sfinții Arhangheli – Petru Vodă, 2002, Ediția electronică, APOLOGETICUM, 2003, unde în paginile de la 113 la 116, spune:
https://scribd.com/document/326479762/Sfantul-Parinte-Cuvios-Justin-Popovici-Biserica-Ortodoxa-si-ecumenismul
[…]
2. Învățătura Bisericii Ortodoxe a Dumnezeu-Omului Hristos, rostită de către Sfinții Apostoli, de către Sfinții Părinți și de către Sfintele Sinoade asupra ereticilor, este următoarea: Ereziile nu sînt Biserică și nici nu pot fi Biserică. Pentru aceea în ele nici nu pot exista Sfinte Taine, și mai cu seamă Taina Împărtășirii – această Taină a Tainelor; fiindcă tocmai Sfînta Împărtășire este totul și toate în Biserică: Însuși Dumnezeu-Omul, Domnul Hristos, și Biserica însăși, ca trup al Lui, și îndeobște tot ce este Dumnezeu-omenesc.
„Intercommunio” – între-unirea, între-împărtășirea cu ereticii în Sfintele Taine, și îndeosebi în Sfînta Împărtășire – este cea mai rușinoasă trădare a Domnului Hristos, trădare de Iudă; și, mai mult, trădare a întregii Biserici a lui Hristos, a Bisericii Dumnezeu-omenești, a Bisericii Apostolilor, a Bisericii Sfinților Părinți, a Bisericii Sfintei Tradiții, a Bisericii celei una. Aici ar trebui omul să-și oprească mintea și conștiința în-creștinată asupra cîtorva sfinte fapte, sfinte bune-vestiri, sfinte porunci.
Mai înainte de toate, trebuie să ne întrebăm: Pe ce ecleziologie, pe ce teologie privitoare la Biserică se întemeiază așa-zisa „intercommunio”? Fiindcă întreaga teologie ortodoxă privitoare la Biserică se întemeiază nu pe „intercommunio”, ci pe realitatea Dumnezeu-omenească a lui „communio”, pe împreună-unirea Dumnezeu-omenească – pe κοινωνια Dumnezeu-omenească (v. 1 Corinteni 1:9, 10:16-17; 2 Corinteni 13:13; Evrei 2:14, 3:14; 1 Ioan 1:3) – în timp ce noțiunea „intercommunio” (între-unire) este în ea însăși contradictorie și cu totul neînțeleasă pentru conștiința ortodoxă sobornicească. Al doilea fapt, sfînt fapt al credinței ortodoxe, este următorul: în învățătura ortodoxă despre Biserică și Sfintele Taine, singura și neasemănata Taină este Biserica însăși – trupul Dumnezeu-Omului Hristos, în așa fel că ea este și singurul izvor și conținutul tuturor Sfintelor Taine.
În afară de Taina aceasta Dumnezeu-omenească și a-tot-cuprinzătoare a Bisericii, care este a-tot-Taina, nu există și nici nu pot să existe „Taine”; așadar, nu poate exista nici o „între-împărtășire” („intercommunio”) în ceea ce privește Tainele. De aici, numai în Biserică – în această neasemuită a-tot-Taină a lui Hristos – poate fi vorba despre Taine: fiindcă Biserica Ortodoxă, ca trup al lui Hristos, este izvorul și criteriul Tainelor, și nu invers. Tainele nu se pot ridica deasupra Bisericii și nici nu pot fi gîndite în afară de trupul Bisericii.
Pentru aceasta, potrivit cu cugetul Bisericii sobornicești a lui Hristos și cu întreaga Predanie ortodoxă, Biserica Ortodoxă nu îngăduie existența altor Taine în afara ei, nici nu le socotește Taine, pînă la venirea prin pocăință din „biserica” eretică, adică dintr-o biserică mincinoasă, în Biserica Ortodoxă a lui Hristos. Cîtă vreme cineva rămîne în afara de Biserică, neunit cu ea prin pocăință, unul ca acesta este pentru Biserică eretic și, în chip de neocolit, se găsește în afara împreună-unirii mîntuitoare: Fiindcă ce părtășie poate fi între dreptate și nelegiuire? Ce părtășie poate să fie între lumină și întuneric? (2 Corinteni 6:14).
Întîiul vîrf și Apostol, cu puterea pe care a primit-o de la Dumnezeu-Omul, dă porunca: De omul eretic, după prima și a doua sfătuire, desparte-te (Tit 3:10). Acela deci, care nu numai că nu se desparte de „omul eretic”, ci-i dă acestuia și pe Domnul Însuși, în Sfînta Împărtășire, se mai găsește oare în sfînta credință apostolică și Dumnezeu-omenească? Ceva mai mult, ucenicul cel iubit de Domnul Hristos, Apostolul dragostei, dă următoarea poruncă: Pe omul care nu crede în întruparea lui Hristos și nu primește învățătura evanghelică cu privire la El, ca Dumnezeu-Om, „să nu-l primiți în casă” (2 Ioan 1:10).
Canonul 45 al Sfinților Apostoli poruncește cu glas de tunet: „Episcopul, sau preotul, sau diaconul, care numai s-a rugat cu ereticii, să se afurisească; iar dacă le-a îngăduit lor să lucreze ceva ca clerici, să se caterisească.”[53] Porunca aceasta este limpede chiar și pentru o conștiință de țînțar. Oare nu?
Canonul 65 al Sfinților Apostoli hotărăște: „Dacă vreun cleric sau mirean intră în sinagoga iudeilor sau a ereticilor ca să se roage, să se caterisească și să se afurisească.” Și aceasta este limpede, chiar și pentru conștiința cea mai primitivă. Oare nu?
Canonul 46 al Sfinților Apostoli: „Episcopul sau preotul care primește botezul sau jertfa ereticilor, poruncim să se caterisească. Căci ce înțelegere poate să fie între Hristos și Veliar? Sau ce parte are credinciosul cu necredinciosul?” Este un lucru bătător la ochi, chiar și pentru cei lipsiți de ochi: această poruncă hotărăște în chip imperativ că nu trebuie să recunoaștem ereticilor nici o Sfîntă Taină și că trebuie să judecăm toate ale lor ca nelucrătoare și lipsite de dar.
De Dumnezeu insuflatul purtător de cuvînt al Predaniei apostolești și părintești sobornicești a Bisericii lui Hristos, Sfîntul Ioan Damaschin, binevestește din inima tuturor Sfinților Părinți, tuturor Sfinților Apostoli, tuturor Sfintelor Sinoade ale Bisericii următorul adevăr Dumnezeu-omenesc: „Pîinea Euharistiei = Sfintei Împărtășanii nu este simplă pîine, ci s-a unit cu Dumnezeirea… Printr-însa curățindu-ne, ne unim cu trupul Domnului și cu Duhul Lui și ne facem trup al lui Hristos” – σωμα Χριστου = Biserica… Taina Euharistiei „se numește Împărtășanie – μεταληψις” – fiindcă printr-însa ne împărtășim de Dumnezeirea lui Iisus. Și se numește cuminecare – κοινωνια – și cu adevărat este, pentru cuminecarea prin ea cu Hristos și părtășia la trupul și la Dumnezeirea Lui. Iar pe de altă parte, ne cuminecăm și ne unim și unii cu alții prin ea. Căci, pentru că ne împărtășim dintr-o singură pîine, ne facem cu toții un trup și un sînge al lui Hristos și unii altora mădulare, ajungînd de un trup – συσσωμοι – cu Hristos.
Pentru aceea să ne păzim cu toată puterea a lua împărtășanie de la eretici – αιπετικων – și a le-o da: Nu dați cele sfinte cîinilor – zice Domnul – și nici nu aruncați mărgăritarele voastre înaintea porcilor (Matei 7:6), ca să nu ne facem părtași relei slăviri – κακοδοξιας” – și osîndei lor. Căci, dacă de bună seamă unire este cu Hristos și cu ceilalți, de bună seamă ne unim pe noi, de bună voie, cu cei ce se împreună-împărtășesc. Căci de bună voie se face însăși unirea, iar nu fără voia noastră: Căci un trup sîntem toți, fiindcă dintr-o singură pîine ne împărtășim, precum zice Apostolul (1 Corinteni 10:17).[54]
Neînfricatul mărturisitor al adevărurilor Dumnezeu-omenești ale ortodocșilor vestește tuturor oamenilor din toate lumile: „Împărtășania de la
eretic înstrăinează pe om de Dumnezeu și îl predă diavolului.”[55] În Euharistie, „pîinea ereticilor nu e trupul lui Hristos.”[56] „După măsura deosebirii dintre lumină și întuneric, așa e și deosebirea dintre împărtășania drept slăvitoare (ortodoxă) și cea ereticească: cea drept slăvitoare luminează, cea ereticească întunecă; una îl unește cu Hristos, cealaltă – cu diavolul; una dă viață sufletului, cealaltă îl ucide”.[57] „Împărtășania din mînă eretică este otravă, nu simplă pîine.”[58] (spune-mi cu cine te împărtășești ca să îți spun în ce duh ești, cărui duh îi slujești și cu cine te unești – nota mea)
[53] Vezi și Canonul 33 al Soborului din Laodikia.
[54] Deslușirea credinței, IV, 3; PG 94, 1149, 1152, 1153.
[55] Cuv. Theodor Studitul, (ed. Peterburg, 1908, tom. 2), p. 332.
[56] Idem, p. 596.
[57] Idem, p. 742.
[58] Idem, p. 780.
[…]
_________________________________________________________________________________________
ApreciazăApreciază
Cu ce se împărtășesc și ce împărtășesc ereticii ecumeniști la ‘slujbele’ lor???. Partea a 2-a
The Dragon Revealed – Dragonul demascat
Cel de-al doilea răspuns la această întrebare, ca o adeverire a primului răspuns l-am aflat în data de 28 septembrie 2016, la articolul:
CARTE. Dimitriadou Maria: “ADEVARUL despre ARTELE MARTIALE. O perspectivă ortodoxă” / Traducerea: Parintele Ciprian Ioan Staicu:
https://saccsiv.wordpress.com/2016/09/28/carte-dimitriadou-maria-adevarul-despre-artele-martiale-o-perspectiva-ortodoxa-traducerea-parintele-ciprian-ioan-staicu/
unde:
unu said, on septembrie 28, 2016 at 1:26 pm:
[…]
Dezvalurile unui antrenor, ce a obtinut centura neagra, dupa 14 ani de antrenament si a fost acceptat intr-un cerc avansat, al artelor martiale. Si-a facut propria sala pe care a inchis-o dupa mai multi ani, moment in care a strans toti ucenicii si-a a spus ca artele martiale sunt de la diavol.
[…]
Nu știu câți dintre dumneavoastră ați avut curiozitatea să vizionați acest film, însă l-am vizionat nu atât din curiozitate, cât pentru a vedea dacă atât mărturia teologului, încercat în cele duhovnicești, Claudiu Răducu (https://youtube.com/watch?v=TYxgRcAV4ww) cât și mărturia menționată mai sus indică o aceeași sursă de proveniență a artelor marțiale.
În filmul postat de comentatorul unu fostul antrenor de arte marțiale, protestantul adventist de ziua a șaptea (căutînd pe canalul de youtube al dânsului am dat peste acest film: „The Dragon Revealed Down Under. The Hidden Power …Behind Martial Arts & Eastern Mysticism” – https://youtube.com/watch?v=2wC_GiGsu7E -, film în care vorbește despre înșelările din câteva tipuri de medicină alternativă – lucru pe care l-am observat navigînd prin cadrele filmului și văzînd câteva din slide-urile prezentării dumnealui; problema cu acest film este că pe la începutul lui pomenește de erezia zilei de odihnă – dânsul crede că ziua de odihnă este sâmbăta, iar nu Duminica; țin să precizez că am ales să nu mai vizionez filmul în momentul în care am auzit acea erezie spre a nu păți ca ucenicul Sfântului Paisie cel Mare care s-a întâlnit cu evreul)
Eric Wilson își prezintă în acest film experiențele legate de artele marțiale amăgit fiind de acestea încă din copilărie.
La 14 ani, fiind la liceu și, adunătura lipsită de Harul Sfântului Duh, erezia pe care o frecventa, nefiind capabilă să îi ofere răspunsuri la problemele adolescenței (sporirea încrederii în sine, bătăușii, relațiile cu fetele, patimile, etc.), caută rezolvările acestora în artele marțiale, asta după ce un coleg îi spune despre un dojo (o sală de antrenament de arte marțiale) condusă de un shi-fu (maestru de arte marțiale), care înainte de a începe lecțiile de arte marțiale le citea stundeților din ‘Biblia’ protestantă (rețineți acest amănunt foarte important, pentru a înțelege cum stau lucrurile cu ereziarhii și popii ecumeniști ai zilelor noastre), și unde ora de antrenament costa un dolar pe noapte (lucru foarte avantajos pentru tânărul Eric Wilson și mama lui pentru că nu aveau o situație financiară prea bună).
În acest dojo condus de un shi-fu pastor, tânărul Eric Wilson învață stilurile de luptă cu animale, dobândește centura verde, pe toată perioada liceului.
Odată cu terminarea liceului, tatăl său, divorțat de mama sa, îi propune să se mute la dânsul, într-un oraș mai mare și să urmeze o facultate, fapt ce l-ar fi putut ajuta pe Eric Wilson să studieze și alte stiluri de arte marțiale.
Se înscrie la un club de arte marțiale YMCA (organizație pentru tineret înființată de masonerie, vezi cartea Arhimandritului Haralampous D. Vasilopolous, Ecumenismul fără mască, https://scribd.com/document/326479780/Arhimandrit-Haralampous-D-Vasilopolous-Ecumenismul-fara-masca, pagina 30) și acolo ia centura neagră într-un stil de arte marțiale provenit din două stiluri din Burma (China) și Okinawa (Japonia), dar vrea centura neagră și să predea artele marțiale întocmai ca primul instructor, shifu pastor.
Se întoarce înapoi la primul dojo și cu centura verde obținută acolo, în șase luni dobândește centura verde avansată, apoi într-un alt an și jumătate dobândește centura maronie.
Dar să îl lăsăm pe Eric Wilson să povestească câteva momente din viața dânsului cu precizarea că, traducerile din limba engleză în limba română scrisă cu voia și ajutorul Domnului Dumnezeului și Mântuitorului nostru Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu – „Toată darea cea bună și tot darul desăvârșit de sus este, pogorându-se de la Părintele luminilor, la Care nu este schimbare sau umbră de mutare” (Iacov 1, 17)-, folosindu-mă și de http://wordreference.com/enro/ – greșalele sunt ale mele; cine cunoaște mai bine limba engleză și consideră că nu am tradus bine, m-aș bucura dacă ar face altele mai bune:
transcriptul filmului de la minutul 20:29 la minutul 21:09:
[…]
And the instructor knew that i wanted to be able to teach, i wanted the black belt in this style. During that time i got to see that event’s brown belt make black belt and it was the first ceremony, that i’ve ever been to, like that; candles, and it was very intense.
And i remember the instructor looking at me as this other man was being promoted and i knew it’s gonna be me one day, i’m gonna make black belt here. In 1999 i was the fifth person that make black belt in that school, fifth person in almost 30 years, and it took me 14 years of training to do that.
[…]
tradus din limba engleză în limba română, după cum urmează:
[…]
Și instructorul știa că vroiam să predau, vroiam centura neagră în acest stil. În tot timpul acela (până a ajunge să aibă centura neagră – nota mea) am putut vedea evenimentul acela al centurii maronii devenită centură neagră și a fost primul ritual de acest fel la care am fost prezent; lumânări, și era foarte intens.
Și mi-l amintesc pe instructor privindu-mă în timpul în care celălalt om era promovat și am știut că voi urma eu într-o zi, voi dobândi centura neagră aici. În 1999 am fost cea de-a cincea persoană care a dobândit centura neagră în acea școală, a cincea persoană în aproape 30 de ani, și mi-au trebuit 14 ani de antrenament ca să fac asta.
[…]
și tot prin transcriptul filmului de la minutul 30:49 la minutul 37:19, în limba engleză, unde descrie ceremonia (ritualul) centurii negre:
[…]
I remember as i was training when i was growing close to making black belt first dan in kung fu or black sash, as the chinese would say. I was figthing with my greatest competitor, he was another advanced brown belt and that rank took the longest, it was two and a half years to go from advanced brown to black belt. And we fought every single week. This guy outweight me by close to hundred and twenty pounds. And through the training we learned how to push through, no matter what the obstacle was. When the day came and i was fighting this opponent, this other advanced brown belt, i remember the instructor stopping the fight. It was an afternoon and looking at me and he said: „That’s good enough”. My instructor pulled me to the side and he gave me a day, he said: „How does this may sound?” And i knew what he was talking about. And he just smiled, and for the next few weeks he didn’t even bring it up.
When that day came i drove up to the school, me with my wife and children. There’s going to be all these alumnae of the school, over high ranks brown belts, advanced brown belts and green belts had been there from years before, coming to support and to be a part of the ceremony. When we got out of the car, my instructor, shifu, he had one of the high ranks come and take my wife and children and lead them into the school. And he took me separately to a separate room, outside of the school. And he sat me down and he told me, he said: Eric, he said, i wanna tell you something. He said: You may not understand this now, but you will one day. He said: What’s about to happen to you, what you are about to participate here is more like a marriage than a promotion. And then he walked out of the room and he left me there to think.
As i came into the school one hour or so later after the ceremony was all set up, there was a path of candles and the instructor would walk in and then the higher ranks, brown belts and advanced brown belts, and then each one of the green belts would walk in, and the brown belts carying the candle setting it down, setting as it were a path of fire that you walk through to achieve this moment. When i came in after and walked down that path, i came in front and the the school was full, there were hundreds of people there.
And i sat there in front with my instructor, you know in the lotus position with the crossed legs. And he sat down there in front of me and i sat down. And he gave a speech, he told about the achievements and the difficulties that i overcome. As he was doing this, i looked and there was a traditional asian teapot for the tea ceremony. There was also two candles there. And he told me, he said: When we do the ceremony, he said, you reach up and you put the candle out with your finger. And afterward we did the tea ceremony. The tea ceremony was: one teapot, him pouring and me pouring, and us both drinking from the same water. And that was very symbolic. What it meant was, is that: his teachings were now my teachings, his life was now my life, his spirit was now my spirit, it made us and joined us as one.
After the ceremony we had a dinner and i remember at the dinner, i mean, all this people, all this familly members and students there, and i was so used to from my up bringing helping other people. So i started to go over and help the high ranks, the green belts to serve people, and, i remember the grand master came over to me, touch me on the shoulder, he pulled me to the side and he said: You’re not part of that group anymore, you’re not supposed to be serving. He said: Come up here and sit. So i went up to the table and sat down with the other black belts and the grand master sat beside me and he said: You are to be served. And all the green belts began to bring the food to us. And, at that point it was like the Lord sent up a red flag: something’s not right about this, this is exactly opposite from what God’s Word says. In Matthew chapter 20, Jesus tells us: „You know that the princes of the Gentiles and the unbelievers exercise authority and dominion over them, and they that are great, are powerfull exercise authority upon those that are weak. But it shall not be so among you: for whosoever will be great among you, shall be your servant; and whosoever will be chief among you, let him be your minister.” (the cited verses by Eric Wilson from his Bible are from Matthew 20:25-27 and do not translate as it should be the greek version of the New Testament; an authentic translation from greek to english for Matthew 20:25-27 can be found in here: http://kingjamesbibleonline.org/Matthew-Chapter-20/ and it should be like: „Ye know that the princes of the Gentiles exercise dominion over them, and they that are great exercise authority upon them. 26 But it shall not be so among you: but whosoever will be great among you, let him be your minister; 27 And whosoever will be chief among you, let him be your servant” – note to me) These thoughts were racing through my mind: why am i now being served when i should be the one that is serving and at the same time that spirit of pride that had been growing for 14 years within me liked the position of being served, liked the attention.
I was now begining to realize that martial arts it’s not just about fighting and self defense but it’s budo, it’s a way of life. The term budo, literally means martial way. Every style, especially those in the, in the okinawan japanese styles, the do, whether be jigun-do or karate-do or ju-do or aiki-do means the way.
After that ceremony i went to the school the following week and, i was taking taking private instruction at that time because i really wanted to make sure that i can, that i can achieve and, and progress in the arts. And my instructor came up to me and he asked me a very very [not understandable word] question and i noticed that something had changed between he and i from that ceremony. Now instead of him looking down at me it was, it was as though a wall had been taken down that kept the student away from the master. And he asked me a question, he said: Eric, he said, what is it what you want from the martial arts now, now that you achieved black belt? Where do you want to go? And i told him very planely: I want what you have, i want the abilities that you have; the things that i’d seen him do for these 14 years do that seem magical.
[…]
tradus din limba engleză în limba română, după cum urmează:
[…]
Îmi amintesc că mă antrenam cu cât mă apropiam de dobândirea centurii negre primul dan în kung fu sau eșarfa neagră, după cum ar spune chinezii. Mă luptam cu cel mai mare competitor, el era un altul avansat în centura maronie și acel rang a durat cel mai mult, a fost nevoie de doi ani și jumătate să merg de la centura maronie avansată la centura neagră. Și ne-am luptat în fiecare săptămână. Acest om mă depășea în greutate cu aproximativ 120 de lire (1 liră ca și unitate de măsură a greutăți, sau 1 lb cântărește 0,45 kg, 1 lb = 0,45 kg, deci 120 lb = 54,43 kg – nota mea). Și prin antrenament am învățat să ne depășim limitele, indiferent de obstacole. Când a venit ziua și m-am luptat cu acest adversar, acest alt avansat în centura maronie, mi-l amintesc pe instructor oprind lupta. Era într-o după amiază și s-a uitat la mine și mi-a zis: „Asta e destul de bine.” Instructorul m-a tras deoparte și mi-a dat (comunicat, spus) o zi, el a zis: „Cum ar suna asta?” (‘subtil’ instructorul îi propunea lui Eric Wilosn ideea avansării în centura neagră, în același la fel în care șarpele i-a propus Evei să mânânce din „rodul pomului celui din mijlocul raiului”: „Ce-ar fi dacă ați mânca din rodul pomului celui din mijlocul raiului? Nu veți muri. Dumnezeu știe că în ziua în care veți mânca din el vi se vor deschide ochii și veți fi ca Dumnezeu, cunoscând binele și răul” (Facerea 3, 1-7) – nota mea) Și am știut despre ce vorbea. Și el doar a zâmbit, și în următoarele săptămâni nu a mai adus vorba despre asta.
Când a venit ziua aceea am mers cu mașina până la școală (școala de arte marțiale – nota mea), eu cu soția mea și copiii. Acolo trebuiau să fie prezenți toți absolvenții școlii, rangurile înalte de centuri maronii și centuri verzi, care au activat în această școală cu mulți ani înainte, erau prezenți acolo ca să mă sprijine și să participe la ritual (ritualul inițierii în centura neagră – nota mea). Când am coborât din mașină, instructorul meu, shifu-ul (cel care le citea din ‘Biblia’ protestantă înainte de a începe cursurile de arte marțiale – nota mea), a cerut unuia din rangurile înalte să vină și să ia pe soția mea și pe copii și să îi conducă în școală. Și pe mine m-a tras deoparte într-o cameră separată, în afara școlii. Și m-a așezat pe scaun (mi-a spus să mă așez pe scaun) și mi-a zis, a zis: „Eric – a zis -, vreau să îți zic ceva”. A zis: „Poate nu vei înțelege asta acum, dar o vei face într-o zi.” A zis: „Ceea ce ți se va întâmpla, ceea la ce vei participa aici e ceva care seamănă mai mult cu o căsătorie decât o promovare.” (Cuvântul lui Dumnezeu Cel Veșnic Viu și Adevărat în Sfânta Scriptură, prin Sfântul Apostol și Evanghelist Pavel, în Epistola către Efeseni, în Capitolul 5, spune: „De aceea, va lăsa omul pe tatăl său și pe mama sa și se va alipi de femeia sa și vor fi amândoi un trup. Taina aceasta mare este; iar eu zic în Hristos și în Biserică.” (Efeseni 5, 31-32), dar țineți cont și de, reamintiți-vă și nu uitați, faptul că dracul nu poate face ceea ce face Dumnezeu, dracul hulește, pervertește și deturnează în interesul lui tainele lui Dumnezeu, spre a pierde sufletele oamenilor – nota mea) Și apoi a plecat din cameră și m-a lăsat acolo să mă gândesc (instructorul avea nevoie de liberul arbitru al lui Eric Wilson, de actul de voință al lui Eric Wilson ca să funcționeze vrăjitoria, de aceea l-a lăsat să se gândească și să se hotărască, să aleagă – nota mea)
În momentul în care am intrat în școală la o oră și ceva după ce ritualul a fost pregătit, era o cale de lumânări (erau lumânări așezate simetric, de o parte și de alta, și formau o cărare, ‘Cărarea Împărăției’??? – nota mea), pe care ar trebui să pășească instructorul apoi rangurile înalte, centurile maronii și centurile avansate maronii, apoi fiecare din centurile verzi ar trebui să meargă, și centurile maronii purtând lumânarea așezîndu-o jos, așezîndu-o ca și cum ar fi o cale de foc prin care treci pentru a reuși în acest moment. După ce am intrat și am mers pe acea cale, am ajuns în față și școala era plină, erau sute de oameni acolo.
Și am stat acolo în față (în fața clasei – nota mea) cu instructorul, știți voi, în poziția lotus, cu picioarele încrucișate. Și el (instructorul – nota mea) s-a așezat jos în fața mea și m-am așezat și eu. Și a ținut un discurs, și a vorbit despre reușitele și dificultățile pe care le-am depășit. În timp ce făcea asta (ținea discursul – nota mea), m-am uitat și am văzut un ceainic tradițional asiatic utilizat în ceremonia ceaiului (ar trebui analizată ortodox și această ceremonie, ‘Ceremonia Ceaiului’, numită și ‘Calea Ceaiului’ – vezi https://en.wikipedia.org/wiki/Japanese_tea_ceremony -, pentru a se vedea despre ce ‘cale’ e vorba, ‘cine’ conduce pe cale și ‘unde’ conduce ‘calea’ – nota mea). Ceremonia ceaiului a fost: un ceainic, el (instructorul – nota mea) turnînd și eu turnînd (într-un bol, vezi https://en.wikipedia.org/wiki/Japanese_tea_ceremony – nota mea), și noi amândoi bînd din aceeași apă (din același bol – nota mea). Și asta (‘ceremonia ceaiului’ – nota mea) a fost foarte simbolică. Ceea ce a însemnat asta a fost, este că: învățăturile lui erau acum învățăturile mele, viața lui era acum viața mea, duhul lui era acum duhul meu, ne-a făcut și ne-a însoțit ca unul (i-a unit, i-a împreunat duhovnicește – nota mea).
După ceremonie (ritual – nota mea) am cinat și îmi aduc aminte că la cină, vreau să spun, toată lumea aceea, toți acei membrii de familie și studenți erau acolo, și eram obișnuit de mic copil să-i ajut pe ceilalți oameni. Așa că am început să îi ajut pe cei din ranguri înalte, centurile verzi, să slujesc oamenilor, și, îmi amintesc că marele maestru a venit la mine, m-a atins pe umăr, m-a tras deoparte și a zis: „Nu mai faci parte din acest grup. Nu ar trebui să servești”. A zis: „Vino aici și șezi”. Așa că am mers la masă și m-am alăturat celorlalte centuri negre și marele maestru s-a așezat lângă mine și a zis: „Tu trebui să fi servit”. Și toate centurile verzi au început să ne aducă mâncare. Și, în acel moment am simțit că Domnul a înălțat un steag roșu: ceva nu e în regulă cu treaba asta, este exact opusul a ceea ce spune Cuvântul lui Dumnezeu.
În Capitolul 20, Iisus ne spune: „Știți că prinții Neamurilor și necredincioșii (cuvântul acesta nu există în versiunea în limba greacă, nu există nici măcar în versiunea englezească King James Version a Noului Testament, care ca și traducere, în limba engleză, se apropie, deci cuvântul acesta este pus din burtă în versiunea citată de Eric Wilson – nota mea”) exercită autoritate (alt cuvânt pus din burtă în ‘Biblia’ lui Eric Wilson – nota mea) și stăpânire peste ei, și ei care sunt mari, sunt puternici (alt cuvânt pus din burtă) exercită autoritate asupra celor care sunt slabi (mai multe cuvinte puse din burtă, în ‘Biblia’ adventistă a lui Eric Wilson, care deturnează sensul / sensurile Cuvântului lui Dumnezeu – nota mea). Dar nu va fi așa între voi: ci oricine va vrea să fie mare între voi, să fie vouă slujitor; și oricine va vrea să fie întâiul între voi, să fie vouă pastor (aici se vădește clar caracterul protestant al traducerii în limba engleză dar și duhul care conduce adunările protestante eretice – nota mea).”
……..
(paranteză:
Versetele citate de Eric Wilson, din ‘Biblia’ lui modificată, sunt din Sfânta Scriptură, din Sfânta Evanghelie de la Sfântul Apostol și Evanghelist Matei, Capitolul 20, versetele 25-27.
În limba greacă, textul autentic al acestei Sfinte Evanghelii, aprobat de Sfântul Sinod al Bisericii Greciei poate fi citit aici:
http://apostoliki-diakonia.gr/bible/bible.asp?contents=new_testament/contents_mathaiou.asp&main=mathaiou&file=1.1.20.htm
și este:
[…]
25 ῾Ο δὲ ᾿Ιησοῦς προσκαλεσάμενος αὐτοὺς εἶπεν· οἴδατε ὅτι οἱ ἄρχοντες τῶν ἐθνῶν κατακυριεύουσιν αὐτῶν καὶ οἱ μεγάλοι κατεξουσιάζουσιν αὐτῶν. 26 οὐχ οὕτως ἔσται ἐν ὑμῖν, ἀλλ᾿ ὃς ἐὰν θέλῃ ἐν ὑμῖν μέγας γενέσθαι, ἔσται ὑμῶν διάκονος, 27 καὶ ὃς ἐὰν θέλῃ ἐν ὑμῖν εἶναι πρῶτος, ἔσται ὑμῶν δοῦλος·
[…]
Una dintre traducerile Noului Testament folosită și de Biserica Ortodoxă vorbitoare nativă a limbii engleze este King James Version și în această traducere, versetele citate de Eric Wilson, sunt cam așa:
[…]
25 But Jesus called them unto him, and said, Ye know that the princes of the Gentiles exercise dominion over them, and they that are great exercise authority upon them.
26 But it shall not be so among you: but whosoever will be great among you, let him be your minister;
27 And whosoever will be chief among you, let him be your servant:
[…]
În limba română, textul din Sfintele Scripturi, aprobate de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, este:
1988:
[…]
25. Dar Iisus, chemându-i la Sine, a zis: Știți că ocârmuitorii neamurilor domnesc peste ele și cei mari le stăpânesc.
26. Nu tot așa va fi între voi, ci care între voi va vrea să fie mare să fie slujitorul vostru.
27. Și care între voi va vrea să fie întâiul să vă fie vouă slugă,
[…]
1914:
[…]
25. Iar Iisus chemându’i pre dânșii, au zis: știți că domnii păgânilor îi domnesc pre ei și cei mari îi stăpânesc pre dânșii.
26. Iar între voi nu va fi așa; ci, care dintre voi va vrea să fie mai mare, să fie vouă slugă.
27. Și care dintre voi va vrea să fie întâiu, să fie vouă slugă;
[…]
1688:
[…]
25. Iară Iisus, chemînd pre ei, zise: „Știț că domnii păgînilor domnesc pre ei și cei mari stăpînescu pre ei.
26. Iară între voi nu va fi așa, ce, carele va vrea întru voi să fie mai mare, să fie voao slugă.
27. Și cine va vrea întru voi a fi întîiu, să fie voao slugă.
[…]
Diortosirea ieroschimonahului Rafail Noica la această Sfântă Evanghelie, care poate fi citită aici:
https://scribd.com/document/155372917/Rafail-Noica-Noul-Testament-Samizdat via http://forum.teologie.net/viewtopic.php?f=13&t=294#p18290
sau de aici:
este:
[…]
25. Dară Iisus chemând pre ei, au zis: Știți că domnii păgânilor domnesc pre ei, și cei mari stăpânesc pre ei.
26. Ci între voi nu va fi așa: ci carele va vrea între voi a fi mai mare, să fie vouă slujitoriu;
27. Și carele va vrea între voi a fi întâiu, să fie vouă rob;
[…]
Observație:
Cuvântul δοῦλος din 27 καὶ ὃς ἐὰν θέλῃ ἐν ὑμῖν εἶναι πρῶτος, ἔσται ὑμῶν δοῦλος· se traduce în limba engleză, conform http://www.perseus.tufts.edu/hopper/morph?l=δοῦλος&la=greek, prin born bondman sau slave, care în română s-ar traduce prin rob.
:paranteză)
……..
Aceste gânduri se întreceau în mintea mea: „de ce, acum, eu sunt servit când ar trebui să fiu eu acela care să servească” și în același timp acelui duh de mândrie care a crescut înlăuntrul meu timp de 14 ani îi plăcea starea de a fi servit, îi plăcea atenția care i se acorda.
Acum am început să conștientizez că artele marțiale nu sunt doar despre luptă și autoapărare dar sunt budo, sunt o ‘cale de viață’ (sau mai degrabă o anti-cale de viață, căci Cuvântul lui Dumnezeu Cel Veșnic Viu și Adevărat grăiește, cu Dumnezeiască Smerenie, despre Sine în Sfânta Evanghelie de la Sfântul Apostol și Evanghelist Ioan Teologul, în Capitolul 14: „Eu sunt Calea și Adevărul şi Viaţa. Nimeni nu vine la Tatăl Meu decât prin Mine.” (Ioan 14, 6) – nota mea). Cuvântul bu-do, literal înseamnă calea marțială (anti-calea – nota mea). Fiecare stil, mai ales cele din, din stilurile japoneze din Okinawa, do, fie jigun-do sau karate-do sau ju-do sau aiki-do înseamnă ‘calea’ (anti-calea – nota mea).
După ceremonie am mers la școală săptămâna următoare și, am primit, primit învățături particulare la vremea aceea deoarece deoarece într-adevăr am vrut să mă asigur că pot, că pot dobândi și, și progresa în arte (artele marțiale – nota mea). Și instructorul meu a venit la mine și m-a întrebat o foarte foarte [nu se înțelege cuvântul] întrebare și am observat că ceva s-a schimbat între el și mine în urma acelei ceremonii (ritualului de inițiere în centura neagră, ritualului ceaiului – nota mea). Acum în loc ca el să mă privească de sus, acum era ca și cum un zid a fost dărâmat, un zid care ținea ucenicul despărțit de maestru. Și m-a întrebat o întrebare, a zis: Eric, – a zis -, ce îți dorești de la artele marțiale acum, acum că ai dobândit centura neagră? Încotro vrei să mergi? Și i-am spus foarte direct: Vreau ceea ce ai tu, vreau capacitățile pe care tu le ai; lucrurile pe care le-am văzut că le făcea, timp de 14 ani, care păreau magice.
[…]
Umila mea părere legată de cele prezentate mai sus:
Eric Wilson este un protestant adventist de ziua a șaptea, deci eretic, rupt de Biserica Cea Una Sfântă, Sobornicească și Apostolică, Singura deținătoare a Harului Sfântului Duh, care ar putea fi mântuit dacă s-ar lepăda de ereziile adventiste, ar primi Botezul săvârșit de un episcop sau preot ortodox neecumenist, din Biserica Ortodoxă Cea Una Sfântă, Sobornicească și Apostolică, singurii care au Harul Sfântului Duh, cu care pot săvârși Sfintele Taine ale Bisericii, ar primi și ar păstra până la sfârșitul, și chiar cu prețul, vieții credința ortodoxă și ar avea faptele credinței (vezi Iacov 2, 18-26, Sfântul Părinte Ierarh Ignatie Briancianinov – Credința și faptele, https://scribd.com/doc/310691577/Sfantul-Ignatie-Briancianinov-Credinta-si-faptele , dar și Sfântul Părinte Ierarh Ignatie Briancianinov – Scrisori către mireni. Scrisoarea 28. Despre mântuire, https://scribd.com/doc/310318880/Sfantul-Ignatie-Briancianinov-Scrisori-catre-mireni-Scrisoarea-28-Despre-mantuire-romana).
Domnul Dumnezeul și Mântuitorul nostru Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, după cum va vrea, pentru rugăciunile Preacuratei Maicii Sale Preasfintei Născătoarei de Dumnezeu și Pururea Fecioarei Maria, ale Sfântului Sfințit Mare Mucenic Ciprian și ale Sfintei Mare Mucenițe Iustina ai Antiohiei, ale Sfântului Părinte Ierarh Nicolae al Japoniei, ale Sfântului Părinte Ierarh Ignatie Briancianinov, ale Sfântului Părinte Ierarh Nicolae Velimirovici, ale Sfântului Părinte Cuvios Justin Popovici de la Celje, ale Sfântului Părinte Cuvios Siluan Athonitul, ale Sfântului Paisie cel Mare, ale Sfântului Părinte Cuvios Paisie Aghioritul și ale tuturor Sfinților Săi din Biserica Sa Biruitoare, să îl lumineze și pe Eric Wilson, dacă va vrea, să vadă unde este adevărul și să se întoarcă la Ortodoxie și să fie viu.
Am vizionat și am comentat mai sus despre filmul vieții lui Eric Wilson nu pentru a-i face reclamă gratuită sau propagandă lui sau învățăturilor sale eretice – nicidecum -, ci pentru ca dumneavoastră să vedeți în ceremonia (ritualul) dobândirii centurii negre în artele marțiale adeverirea cuvintelor Sfântului Părinte Mărturisitor Theodor Studitul citate, în prima parte a acestui comentariu, de Sfântul Părinte Cuvios Justin Popovici de la Celje, în cartea Biserica ortodoxă și ecumenismul, care spun:
[…]
„După măsura deosebirii dintre lumină și întuneric, așa e și deosebirea dintre împărtășania drept slăvitoare (ortodoxă) și cea ereticească: cea drept slăvitoare luminează, cea ereticească întunecă; una îl unește cu Hristos, cealaltă – cu diavolul; una dă viață sufletului, cealaltă îl ucide”
[…]
_________________________________________________________________________________________
ApreciazăApreciază
Cu ce se împărtășesc și ce împărtășesc ereticii ecumeniști la ‘slujbele’ lor???. Partea a 3-a
Concluzii
Episcopul sau preotul ortodox care primește hotărârile adunăturii eretice de la Creta se numește ereziarh sau popă ecumenist și este într-un același duh – al minciunii și vicleniei – cu antihrist, sau altfel spus duhul său se unește cu duhul antihristului.
Conform fragmentului din Epistola Părinţilor Aghioriţi către împăratul Mihail Paleologul cu mărturisirea de credinţă împotriva uniaţiei de la Lyon (1272-74), http://lumea-ortodoxa.ro/celor-ce-spun-ca-pomenirea-ecumenistilor-se-poate-face-din-iconomie-marturia-parintilor-aghioriti-din-sec-xiii/:
Episcopul sau preotul ortodox care nu se îngrădește de ereziarhul ecumenist sau de cel care a primit hotărârile adunăturii eretice de la Creta, aplicînd Canonul 15 de la Sinodul I-II Constantinopol 861, prin pomenirea numelui ereziarhului la Sfintele Slujbe este într-un același duh – duhul antihristului – cu ereziarhul, este unit în duh – duhul antihristului – cu ereziarhul și devine la rândul său un ereziarh sau popă ecumenist.
Creștinii ortodox care nu se îngrădesc de ereziarhii sau popii ecumeniști care au primit hotărârile adunăturii eretice de la Creta, aplicînd Canonul 15 de la Sinodul I-II Constantinopol 861, și participă la ‘slujbele’ lor, sunt într-un duh cu aceștia, sunt uniți în duh cu duhul acestora, se unesc în duh cu duhul lui antihrist, sunt într-un duh cu antihrist și devin eretici ecumeniști.
Creștinii ortodox care primesc hotărârile adunăturii eretice de la Creta, sunt într-un duh cu acestea, se unesc în duh cu duhul din spatele acestora, se unesc în duh cu duhul lui antihrist, sunt într-un duh cu antihrist.
„Un Bătrân atât de simplu (simplu, nu simplist) după vorbă, după port”, „mic la stat însă smerit și mare la sfat”, Cuviosul Părinte Adrian Făgețeanu în cartea biografică, Viața mea. Mărturia mea, la pagina 123, întru Adevăr, ne învață: „Dumnezeu face la fel. Dacă o inimă sau mașină, un suflet nu-i ocupat de diavolul, El intră. Dacă-i ocupat, nu poate să intre.”
Ereziarhii sau popii ecumeniști nu mai au Harul Sfântului Duh, pentru că, prin credința lor mincinoasă, nu mai au Duhul Adevărului în inima lor, au duhul minciunii, au duhul lui antihrist, sunt uniți în duh cu antihrist, sunt într-un duh cu antihrist.
Conform Dicționarului de Sinonime, 2002 (https://dexonline.ro/definitie/vrăji/202484), verbul a vrăji este sinonim cu a ademeni, amăgi, încânta, înșela, minți, momi, păcăli, prosti, purta, trișa, usca, zbici, zvânta.
Deoarece verbul a vrăji, rădăcina cuvântului vrăjitorie, este sinonim cu verbul a amăgi, rădăcina cuvântului amăgire, cu verbul a înșela, rădăcina cuvântului înșelare, cu verbul a minți, rădăcina cuvântului minciună, și datorită faptului că ereziarhii și popii ecumeniști sunt uniți în duh cu duhul minciunii, duhul antihristului, ‘slujbele’ săvârșite de ereziarhii și popii ecumeniști se numesc vrăjitorii cu cele Sfinte sau ghitii.
Părintele Cleopa Ilie de la Mănăstirea Sihăstria Neamț, în convorbirile cu Părintele Ioanichie Bălan, viețuitor la aceeași Mănăstire, redate în cartea Ne vorbește Părintele Cleopa 4 de la pagina 136 la pagina 138 ne spune:
[…]
142. Spuneți-ne mai pe larg despre păcatul ghicirii cu cărți sfinte, sau cum se numește „deschiderea pravilei”, care se obișnuieste astăzi la credincioși.
Vrăjirea cu lucruri și cu cărți sfinte este al patrulea fel de vrăjitorie și se cheamă „ghitia”. Acești vrăjitori amestecă vrăjile lor cu rugăciuni, cu psalmi și cu alte cuvinte sfinte, adresate către Maica Domnului și către sfinți, ca să poată înșela mai ușor pe cei slabi în credință. Acest fel de vrăji îl obișnuiesc mai ales femeile cele rele, bătrânele și țigăncile, pentru a amăgi pe cei slabi la minte.
Iată ce zice despre acestea Sfântul loan Gură de Aur: „Tu zici că bătrâna aceea este creștină și omul acela este ghicitor creștin și când descântă sau deschid cartea, nu zic, nici nu scriu alt nume, decât numele lui Hristos, al Născătoarei de Dumnezeu și al sfinților; deci ce rău fac ei? La aceasta îți răspund că pentru aceasta se cuvine mai cu seamă să urăști pe femeia cea rea și pe acel rău fermecător și ghicitor (din cărți), fiindcă folosesc spre ocară și necinste numele lui Dumnezeu.
Creștini fiind, lucrează ca păgânii. Pentru că și diavolii, cu toate că numesc numele lui Dumnezeu, însă tot diavoli sunt. Unii, voind a se îndrepta, zic că este creștină femeia care a descântat și nimic alta nu zice, fară numai numele lui Dumnezeu. Eu pentru aceea mai vârtos o urăsc și mă întorc de la ea, că întrebuințează numele lui Dunmezeu spre ocară. Numindu-se pe dânsa creștină, se arată pe sine că lucrează cele ale păgânilor” (Hristoitia, op. cit p. 305-320).
Cei ce ghicesc prin deschiderea Psaltirii și a altor cărți sfinte, se opresc de împărtășanie până la 7 ani, pentru că Psaltirea este o carte sfântă cu multe proorocii în ea, insuflată de Duhul Sfânt si este pentru rugăciune, iar nu pentru ghicit și câștigat bani spre osândă. Același păcat fac și unii preoți care „deschid cartea cum se spune în popor”, și cad sub grea osândă, atât ei, cât și cei care cer să le deschidă Sfânta Evanghelie.
[…]
Ereziarhii sau popii ecumeniști acceptînd ecumenismul, implicit sunt de acord și cu artele marțiale, pentru că același duh, al antihristului, se află și în spatele ecumenismului și din păstori ai oilor cuvântătoare devin shi-fu pastori ai lor.
Pentru a afla răspunsul la întrebarea din titlul acestui comentariu, dacă vreți, vă rog frumos să mai citiți încă odată a 2-a parte a acestui comentariu, cu precădere ceremonia (ritualul) centurii negre:
[…]
Ceremonia ceaiului a fost: un ceainic, el (instructorul – nota mea) turnînd și eu turnînd (într-un bol, vezi https://en.wikipedia.org/wiki/Japanese_tea_ceremony – nota mea), și noi amândoi bînd din aceeași apă (din același bol – nota mea). Și asta (‘ceremonia ceaiului’ – nota mea) a fost foarte simbolică. Ceea ce a însemnat asta a fost, este că: învățăturile lui erau acum învățăturile mele, viața lui era acum viața mea, duhul lui era acum duhul meu, ne-a făcut și ne-a însoțit ca unul (i-a unit, i-a împreunat duhovnicește – nota mea).
[…]
_______________________________________________________________________________________
ApreciazăApreciază
Cu ce se împărtășesc și ce împărtășesc ereticii ecumeniști la ‘slujbele’ lor???. Partea ultimă
Părintele Adrian Făgețeanu, Viața mea. Mărturia mea. Interviuri de Andrei Dârlău. Volum coordonat de Ciprian Voicilă, Editura Areopag, Editura Meditații, București, 2011, pp. 122 – 126:
[…]
Despre vindecările înșelătoare
[Andrei Dârlău:] Părinte, revenind la problemele lumii de astăzi, poate să lipsească Dumnezeu dintr-o vindecare? Poate să se facă o vindecare unde să nu fie Dumnezeu?
[Părintele Adrian Făgețeanu:] Dumneata ce profesiune ai?
[Andrei Dârlău:] Profesor de religie.
[Părintele Adrian Făgețeanu:] De religie… Dintre dumneavoastră cine știe să conducă mașina?
[Andrei Dârlău:] Dumnealui. Și maica.
[Părintele Adrian Făgețeanu:] De ce, dacă vrei să cumperi de la farmacie ceva, ai voie să oprești la farmacie un minut, cât intri și ieși, să cumperi medicamentul?
[Andrei Dârlău:] Păi, dacă e interzis, n-ai voie.
[Părintele Adrian Făgețeanu:] Păi, acuma, pentru un minut…
[Andrei Dârlău:] Nu, după noul cod rutier, n-ai voie. Dacă pe strada aia e interzis, nu se mai poate. Dacă pe strada aia e voie, poți să oprești.
[Părintele Adrian Făgețeanu:] Dar sunt atâtea mașini lângă farmacie, nu?
[Andrei Dârlău:] Da, da.
[Părintele Adrian Făgețeanu:] Și intri într-un loc unde nu e altă mașină, nu?
[Andrei Dârlău:] Da.
[Părintele Adrian Făgețeanu:] Dumnezeu face la fel. Dacă o inimă sau mașină, un suflet nu-i ocupat de diavolul, El intră. Dacă-i ocupat, nu poate să intre.
[Andrei Dârlău:] Sunt atâtea terapii complementare, părinte.
[Părintele Adrian Făgețeanu:] Sunt. Dar și diavolul face minuni. Și spune Mântuitorul, Domnul nostru Iisus Hristos, în Matei 24, că antihriștii vor veni în epoca modernă, unde tehnica a ajuns la o perfecțiune neobișnuită, se fac numai convorbirile telefonice prin satelit, se vor face proiecții și alte minuni care vor păcăli toți gură-cască, chiar din cei aleși. De aceea, trebuie să fim atenți, că vor veni mulți prooroci mincinoși și hristoși mincinoși și vor face minuni. Vă dau un exemplu naiv și o să mă înțelegeți mai bine. Un sectar spune unui bolnav: „Vezi că tu ai fost la biserica ortodoxă și nu te-au vindecat popii. Vino la noi, că noi ne rugăm toată comunitatea, și-ai să vezi că te faci bine”. Deci, diavolul îi ajută dacă își părăsește credința. Însă aparent! Nu mai simte durere, nu mai simte amețeli, nu mai simte cutare, dar cade în altă stare și dă vina pe necazuri și ajunge la deznădejde, la sinucidere. Și dă vina și pe Dumnezeu.
[Andrei Dârlău:] Ați scris o carte despre semne, minuni și vindecări paranormale, împreună cu ieromonahul Mihail.
[Părintele Adrian Făgețeanu:] Da, am scris.
[Andrei Dârlău:] Despre yoga ce ne puteți spune, părinte?
[Părintele Adrian Făgețeanu:] Același lucru pe care vi-l spun și alții.
[Andrei Dârlău:] Și radiestezia?
[Părintele Adrian Făgețeanu:] Este tot, tot, tot, numai de la diavol. Și yoga, și radiestezia…
[Andrei Dârlău:] Și homeopatia? Și acupunctura?
[Părintele Adrian Făgețeanu:] Nu (în sensul că nu sunt de acord cu homeopatia, cu medicamentele homeopate – nota mea), eu am încredere în medicina clasică, și Dumnezeu la fel. Dumnezeu îndeamnă să mergi la medic, când ești bolnav, dar nu la ăla care vindecă cu formule și cu știu eu ce pase și cu știu eu ce medicamente, nici măcar astea naturiste.
[Andrei Dârlău:] Dar nu erau tot din plante, la început?
[Părintele Adrian Făgețeanu:] Nu, astea naturiste nu pot să-ți facă rău, dar ideea că numai acestea te salvează nu e de la Dumnezeu.
[Andrei Dârlău:] O formă de vrăjitorie este bioenergia, radiestezia.
[Părintele Adrian Făgețeanu:] Da, da. Și toate influențele din Extremul Orient, și yoga, și toate astea.
[Andrei Dârlău:] Dar ei se pretind ortodocși. Claudian Dimitriu, dacă-l știți… Ați auzit de Claudian Dimitriu?
[Părintele Adrian Făgețeanu:] Nu numai de ăsta.
[Andrei Dârlău:] Ei zic că sunt ortodocși.
[Părintele Adrian Făgețeanu:] Prima dată am auzit de Bivolaru. S-a dat drept Dumnezeu și a spus unor tineri – erau la etajul IX, undeva în București –, zice: „Uitați-vă, eu, ca să vă dovedesc că-s Dumnezeu, dacă vă aruncați pe fereastră, eu poruncesc la îngeri să vă păzească, să nu se lovească de piatră piciorul vostru. Voi aruncați-vă pe fereastră!” Noroc că nu s-au aruncat. Dar el a spus: „Eu sunt Dumnezeu și eu le dictez la îngeri să vă păzească”.
[Andrei Dârlău:] Acolo înșelăciunea e mai limpede. Dar la radiestezie ei pretind că sunt chiar ortodocși. Acolo e mai greu de sesizat.
[Părintele Adrian Făgețeanu:] Da. Adică sunt mai camuflați, mai… Și înșală mai ușor, spunând că sunt ortodocși.
[Andrei Dârlău:] Da, da, da! Fac vindecări în numele Sfintei Treimi.
[Părintele Adrian Făgețeanu:] Da… și unii sectari spun: „Uite, vezi că Biserica ta nu-ți ajută? Vino la noi, că ne rugăm noi toți, toți din sectă ne rugăm, și ai să vezi că te vindeci!” Și, într-adevăr, acela are senzația că nu-l mai doare. Pentru că dacă unui om îi spui: „Nu te mai doare, nu te mai doare, nu te mai doare!”, îl influențezi, în sensul că nu mai simte.
[Andrei Dârlău:] Psihic!
[Părintele Adrian Făgețeanu:] Psihic, da. Ăștia care hipnotizează: „Ai să adormi… ai să adormi… ai să adormi…”, până ce asculți.
[Andrei Dârlău:] Dar, părinte, cum îi convingi că greșesc? Că ei nu ascultă! Cum îi convingi că sunt în erezie?
[Părintele Adrian Făgețeanu:] La mine au venit mulți, chiar mulți, care mi-au spus ce-a făcut Bivolaru. Și mi-au spus că multe lucruri au ascultat. După ce s-au lepădat, i-am primit ca fii duhovnicești, însă le-am pus condiții grele, foarte grele. Că e mai mare păcatul ăsta, când crezi că altul e dumnezeu, nu?
[Andrei Dârlău:] O persoană care a făcut yoga poate fi hirotonită, chiar dacă se întoarce?
[Părintele Adrian Făgețeanu:] Da… oricine se leapădă… așa cum la botez spui: Mă lepăd de satana și mă unesc cu Hristos, așa oricine se leapădă de diavol – nu? –, și se unește pentru veșnicie cu Hristos, și nu numai că nu mai crede, nu mai face nicio practică și nu mai…
[Andrei Dârlău:] Da, tocmai asta este problema, că voiam să vă întreb, că poate… Am văzut la cineva, am văzut un caz așa și… Cum să zic eu? Încă manipulează, încă… cum să zic? Se folosește, practic, de taina Sfintei Spovedanii pentru a manipula, ca nimeni să nu… să nu iasă…
[Părintele Adrian Făgețeanu:] Atunci, nu. Dacă el numai teoretic s-a lepădat și practic nu, atunci nu. Cunosc și eu un preot care are lipsă ceva la degete, care deschide cartea… Nu s-a lepădat decât spunând că s-a lepădat, dar, în practică, el face tot ce-i spune diavolul.
[Andrei Dârlău:] A recidivat. Combină. Anumite reminiscențe de acolo, cu spovedanie și cu… De aceea și interzice celor care se spovedesc la el să meargă la alți duhovnici.
[Părintele Adrian Făgețeanu:] Da, e adevărat ce spuneți. V-am spus și de ăsta care are ceva lipsă la degete… Deschide cartea, spune viitorul și interzice să mergi la alți duhovnici.
[…]
_________________________________________________________________________________________
Sfânta Scriptură, ediție aprobată de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, 1988:
Sfânta Evanghelie de la Sfântul Apostol și Evanghelist Matei, capitolul 5:
[…]
43. Ați auzit că s-a zis: „Să iubești pe aproapele tău și să urăști pe vrăjmașul tău”.
44. Iar Eu zic vouă: Iubiți pe vrăjmașii voștri, binecuvântați pe cei ce vă blestemă, faceți bine celor ce vă urăsc și rugați-vă pentru cei ce vă vatămă și vă prigonesc,
45. Ca să fiți fiii Tatălui vostru Celui din ceruri, că El face să răsară soarele și peste cei răi și peste cei buni și trimite ploaie peste cei drepți și peste cei nedrepți.
46. Căci dacă iubiți pe cei ce vă iubesc, ce răsplată veți avea? Au nu fac și vameșii același lucru?
47. Şi dacă îmbrățișați numai pe frații voștri, ce faceți mai mult? Au nu fac și neamurile același lucru?
48. Fiți, dar, voi desăvârșiți, precum Tatăl vostru Cel ceresc desăvârșit este.
[…]
Doamne binecuvântează pe vrăjmașii mei! Și eu îi binecuvântez și nu-i blestem!
http://apologeticum.ro/2013/04/sa-ne-reamintim-rugaciunea-pentru-vrajmasi-a-sfantului-nicolae-velimirovici-ca-sprijin-pentru-incercarile-din-postul-mare/
_________________________________________________________________________________________
Iertați-mă.
Sfârșit și lui Dumnezeu, în Preasfânta Treime închinat: Tatălui Atotțiitorul și Fiului, Domnului Iisus Hristos Mântuitorul și Sfântului Duh Mângâietorul, slavă pentru tot și pentru toate!
„Bine ești cuvântat Doamne, învață-ne îndreptările Tale.
Bine ești cuvântat Stăpâne, înțelepțește-ne cu îndreptările Tale.
Bine ești cuvântat Sfinte, luminează-ne cu îndreptările Tale.”
Doamne Dumnezeule și Mântuitorul nostru Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, pentru rugăciunile Preacuratei Maicii Tale Preasfintei Născătoarei de Dumnezeu și Pururea Fecioarei Maria, ale Sfântului Apostol și Evanghelist Pavel, ale Sfântului Sfințit Mare Mucenic Ciprian și ale Sfintei Mare Mucenițe Iustina ai Antiohiei, ale Sfântului Sfințit Mare Mucenic Haralambie, ale Sfântului Părinte Cuvios Gherasim Kefalonitul, ale Sfântului Părinte Ierarh Ignatie Briancianinov, ale Sfântului Părinte Ierarh Nicolae al Japoniei, ale Sfântului Părinte Ierarh Ioan Maximovici, Arhiepiscop de Shanghai și San Frncisco, ale Sfântului Părinte Ierarh Nicolae Velimirovici, Arhiepiscopul Ohridei și Jicei, ale Sfântului Părinte Cuvios Justin Popovici de la Celje, ale Sfântului Părinte Cuvios Iustin Pârvu de la Petru Vodă, ale Sfântului Părinte Mărturisitor Theodor Studitul, ale Sfântului Părinte Cuvios Maxim Mărturisitorul, ale Sfântului Părinte Cuvios Siluan Athonitul, ale Sfântului Părinte Cuvios Paisie cel Mare, ale Sfântului Părinte Cuvios Paisie Aghioritul, ale Sfântului Părinte Mărturisitor Gavriil Georgianul, ale Sfântului Părinte Cuvios Mărturisitor Visarion Sărai și ale tuturor Sfinților Tăi din Biserica Ta Biruitoare, cu Sfântă Crucea Ta, învață-ne, înțelepțește-ne, luminează-ne, întărește-ne ca să nu Te părăsim pe Tine și Sfânta Ta Biserică, iartă-ne pentru tot cât Te-am supărat și cât Te supărăm, apără-ne, păzește-ne, acoperă-ne cu acoperământul aripilor Tale, miluiește-ne și ne mântuiește pe noi.
ApreciazăApreciază
off topic interesant:
Sper ca ereticul ala de papa este multumit:
http://www.evz.ro/in-ce-hal-a-ajuns-roma-iata-cum-a-ajuns-sa-arate-cetatea-eterna.html
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Muslims pray by Rome’s Colosseum in protest over mosque shortage
ApreciazăApreciază
@SACCSIV
In curind si la Vatican! Daca asta nu e ocupatie atunci ce este?Citi crestini se pot ruga la Mecca?
ApreciazăApreciat de 1 persoană
sv
E ocupatie.
ApreciazăApreciat de 3 persoane
Era o întrebare/idee în Pateric: „Cine este cel care, având mortul lui pe masă, plânge mortul altuia?”
Ne mai interesează pe noi ce face/crede papa când iureşul apostaziei ne-a ameţit atât de tare încât nu mai avem habar ce e ortodoxia, când ortodoxia a devenit MORTOdoxie?
ApreciazăApreciat de 3 persoane
OFF TOPIC..TREBUIE VAZUT..DUPA CE TERMINA SDOMITU’ CUVANTAREA:
https://video-fra3-1.xx.fbcdn.net/v/t43.1792-2/14939762_1167004943393321_8123061605291261952_n.mp4?efg=eyJybHIiOjE1MDAsInJsYSI6MTAyNCwidmVuY29kZV90YWciOiJzdmVfaGQifQ%3D%3D&rl=1500&vabr=218&oh=e8cc7ed6fc0f083104263e0537dcd749&oe=581CE909
ApreciazăApreciază
CERNEREA E PE TERMINARE !!!
NIMENI DINTRE PREOȚI NU VA SCĂPA CURAT aflându-se în comuniune cu Episcopii Eretici…
fugiți de toți ereticii care sau lepădat de Biserica Ortodoxă
în urma Sinodului international cretan cât și local sa oficializat noua biserică pregătită direct pentru înaintemergătorii antichristului
NOI SĂ STĂM ÎN BISERICA ORTODOXĂ ȘI SĂ GĂSIM EPISCOPII ȘI PREOȚII CARE NU AU TRĂDAT PE
HRISTOS ȘI BISERICA SA
găsiți episcopi și preoți credincioși oriunde pe acest pământ
ApreciazăApreciat de 2 persoane
ApreciazăApreciază
Doamne ajuta!
Dati-mi voie, si sa-mi fie cu iertare, sa dedic si eu niste alcatuiri fratelui Vasile (saccsiv),dar si tuturor ce sunt ,cu adevarat, in acelasi duh. Cele de mai jos au fost inspirate de insasi atitudinea voastra, de-a lungul atator ani in care ati sustinut ceea ce trebuia cu adevarat sustinut: CREDINTA! Dumnezeu sa va rasplateasca insutit!
Mai am…o singură dorinţă
Cand cernere va cere cel viclean,
Să nu ma aflu-n pleavă bolovan,
Ci ca lumina haine albe, o Iisuse!
Voiesc, cu voia Ta să-mi fie’aduse,
Si-n ele să mă-nbrac cu pocainţă.
Atât mai am…o singură dorinţă!
Iar de va fi s-ajung pe unde’au fost,
Acei ce neamul l-au ţinut in rost,
Ducăndu-şi crucea lor cuminţi,
Insinguraţi, dar neuitaţi de sfinţi,
Din lut ce sunt, Tu viaţă dă-mi, cu’a Ta putinţă.
Atât mai am…o singură dorinţă!
Acolo fă să-mi fie megieşi,
Măcar o seamă dintre cei aleşi,
Căci singur stand, de’acuma ştiu,
Am să rămân cu sufletul pustiu,
Si n-am să gust din dulcea biruinţă.
Atât mai am…o singură dorinţă!
De-ngădui Tu, eu, aş dori, măcar,
In cea de azi golgotă, celular,
Să aflu vre’un sfânt al inchisorilor,
Ce noaptea, până-n geana zorilor,
Să mă învete buna cuviinţă,
Atât mai am…o singură dorinţă!
Si’apoi cum bine ai voit,
Cu inima înfrântă şi smerită, duhul umilit,
Pe mine, trup şi suflet, ardere de tot,
Primeste-mă, căci voia-mi doar, a-Ți da, atâta pot,
Stiind că numai ale Tale dintru ale Tale au fiinţă.
Atât mai am…o singură dorinţă!
Prizonierul
Sunt prizonierul închisorii totale,
Clădită din gânduri corecte,
Tintuit de privirea clipei fatale.
Amăgit cu-ndulcirea-n defecte.
Sunt prizonierul închisorii moderne,
Intruna clipesc cu ochii la zid,
Cătând să compun chipuri neterne,
Degeaba, dispar. Eu rezid!
Sunt prizonierul închisorii Pământ,
Hăituit de-o seamă de semeni,
Ce-mproaşcă trufie spre tot ce e sfânt,
Pe toţi să-i transforme în gemeni.
Mă voi prizonierul închisorii eterne,
Clădită pe-un pisc de iubire,
Ma cheamă întruna doruri paterne,
N-am aripi pentru suire.
Dorintă
Voi aripi să-mi cresc,
Să sui peste nori,
De sarbatori,
In crugul ceresc,
Să-mbrac strai de înger.
Nu voi prihană,
De la vreo rană,
Facută de fulger.
Să nu mai visez,
Oi sta vigilent,
In orice moment,
Să evadez!
Dumnezeu sa ne lumineze !
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Constiinta se impietreste iar Hristos nu se lasa batjocorit, cei care se joaca vor pieri. Nu exista nuante de gri ci doar alb si negru.
E un fel de viclenie, de mandrie si in privinta actelor biometrice sa spui ca o sa refuzi doar la sfarsit cipul implantat (adica te increzi in tine).
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Si asta e foarte grav:
http://edition.cnn.com/2016/11/03/opinions/next-world-war-andelman/index.html
ps:hmmm”David Andelman”..hmm..din ce semintzie o fi?
ApreciazăApreciază
Episcopul Damaschin a evaluat cu cea mai mare profunzime mistică
esenţa interioară a Declaraţiei în eseul său, „Pecetea lui Hristos şi pecetea
lui Antihrist”, deşi declaraţia ca atare nu este menţionată acolo.
„De ce pecetea lui Antihrist, aşa cum afirmă Sfântul Ioan Teologul,
nu va fi pusă şi pe frunte şi pe mână în acelaşi timp, ci pe frunte sau pe
mână? Tot aşa, Sfântul Andrei, arhiepiscopul Cezareii, scrie: «El se va
lupta ca pecetea sa să fie pusă tuturor… La unii va fi pe mâna dreaptă,
pentru a-i instrui pe cei care au fost înşelaţi să fie îndrăzneţi în înşelarea
şi în întunericul lor». Acest lucru se va întâmpla deoarece atunci vor fi
oameni care vor afirma că, dacă cineva rămâne creştin în sufletul său,
este posibil şi permisibil să recunoască autoritatea lui Antihrist cea luptătoare
împotriva lui Dumnezeu. Antihrist nu le va cere acestora să împărtăşească
modul lui de gândire; cu alte cuvinte, unora ca aceştia nu le
va pune pecetea pe frunte, ci le va cere doar recunoaşterea autorităţii
sale, care, conform Sfântului Ipolit, este pecetea de pe mână, de vreme
ce prin recunoaşterea autorităţii omeneşti – care va fi potrivnică lui
Dumnezeu, nelegiuită şi plină de toată necuviinţa – creştinul se va lipsi
de orice posibilitate de a face fapte bune şi drepte, deoarece din credinţa
lui va lipsi semnul principal al dreptăţii – mărturisirea lui Dumnezeu ca
Dumnezeu şi recunoaşterea Lui ca Fiinţă care se află deasupra a toate.
Toţi aceştia, chiar dacă vor purta numele de creştini, prin chiar faptele
lor, prin lucrul mâinilor lor, vor fi adevărate slugi ale lui Antihrist, care
i-a înşelat prin cinstirea imaginii lui, care este semnul fiarei. Pocăinţa
este imposibilă pentru unii ca aceştia, conform cu învăţătura Sfintei Biserici;
şi este imposibilă doar pentru faptul că pecetea lui Hristos şi pecetea
lui Antihrist sunt incompatibile una cu alta: primirea uneia îndepărtează
prezenţa celeilalte. Îndepărtarea prezenţei harului Sfântului
Duh prin semnul fiarei umple inima tuturor celor de acest fel cu primul
său semn – înfricoşarea –, care îi va duce uşor la distrugere. Sfântul Ipolit
scrie: «Dimpotrivă, dacă cineva va fi lipsit de Duhul Sfânt, adică, dacă
cineva nu are asupra sa sau a pierdut pecetea darului Sfântului Duh care
a fost dată la Sfânta Mirungere, acesta se va lupta cu frica într-un mod
laş, se va ascunde, se va teme de moartea trupească de acum, se va ascunde
de sabie, nu va răbda pedeapsa, de vreme ce se gândeşte necontenit
la această lume».” (Pag 192)
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Din ce carte e citatu?
ApreciazăApreciază
Sfintii catacombelor Rusiei
ApreciazăApreciază
http://www.sihastriaputnei.ro/viata-manastire/indemn-la-unitate
ApreciazăApreciază
Va rog sa imi spuneti,daca stie cineva,de unde imi pot procura si eu cartea „sfintii catacombelor rusiei”?Multumesc!
ApreciazăApreciază
pitaru,
pdf
Dă clic pentru a accesa sfintii-catacombelor-rusiei.pdf
Nu se gaseste de cumparat, adica nu e distribuita in librarii. S-a dat gratis la conferinte, si asa scrie si pe carte, ca nu e la vanzare.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
O poți descărca din link-ul de mai jos în format pdf:
Dă clic pentru a accesa sfintii-catacombelor-rusiei.pdf
ApreciazăApreciază
din cîte ştiu nu o poţi procura, pentru că nici o editură din România nu şi-a asumat tipărirea ei. Eu am scos-o la un service xerox şi am copertat-o tot acolo. E descarci de pe net şi o scoţi şi tu. Nu te scote foarte mult.
Apropo, e un foarte bun cadou!
ApreciazăApreciază
Da, dupa ce o aveti incarcata pe un stick, puteti merge la un centru xerox pentru printare. In Bucuresti cele mai ieftine sunt cele de la Faculatea de Drept (sunt mai multe la parterul blocului de vis-a-vis) sau cele de pe langa Facultatea de Constructii din Tei; dar probabil gasiti si prin Regie. Tot astfel si in alte orase cred ca cele mai ieftine sunt cele unde merg studentii (din zona facultatilor si a caminelor studentesti).
Pentru ca vorbim de 560 de pagini, adica 280 de file, mult mai groasa decat o lucrare de licenta, este recomandat sa va adresati unei LEGATORII (a se cauta pe internet; in Bucuresti eu cunosc doua: una in spatele magazinului Cocor, intre Raiffeissen si Mag. Cocor, iar alta pe Str. Viitorului, 137-139, Sector 2) pentru a o lega in format carte-coperti cartonate
Cine doreste si poate sa sacrifice in jur de maxim 100 lei, avand in vedere importanta acestei carti, ce ar trebui dupa citire sa circule printre cunoscuti, poate solicita acolo imbracarea copertilor in PIELE ECOLOGICA (cea mai rezistenta la uzura).
Mai exista si varianta ieftina a folosirii perforatorului, dupa care cele 280 de file gaurite pe margine sa le puneti intr-un biblioraft (se gaseste in comert la maxim 10 lei).
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Daca nu le iese banu la editori cum sa faca pomeni…
ApreciazăApreciază
SLAVA VESNICA PREA SFANTEI TREIMI SI MAICUTEI DOMNULUI !
Daca vrei pe email ,lasa-mi adresa si o sa ti-o trimit .ovidiu .DOAMNE AJUTA!
ApreciazăApreciază
Din ce stiu eu nu se vinde pentru ca a fost tiparita doar pentru a fi distribuita gratuit. Eu o citesc in format electronic, o gasesti aici:
Dă clic pentru a accesa sfintii-catacombelor-rusiei.pdf
ApreciazăApreciază
[PDF]sfintii catacombelor rusiei – Asociația ”Prietenii Sfântului Efrem cel Nou”
prieteniisfantuluiefrem.ro/wp-content/uploads/2016/02/sfintii-catacombelor-rusiei.pdf
Doar intri pe link si citesti cartea…
Numai bine si sa iti fie de folos.
ApreciazăApreciază
Multumesc tuturor de informatii
ApreciazăApreciază
http://basilica.ro/consfatuire-panortodoxa-in-grecia-patriarhia-romana-a-fost-reprezentata-de-teologul-ciprian-streza/
Un imberb mandru si aiurit ne ”reprezinta” acum Ortodoxia !
ApreciazăApreciază
care streza nu este ruda cu ereticul laur cel mic,desi zice „mitropolit” al transilvaniei?
ApreciazăApreciază
se va ajunge aici
Parintele Antim – ”Unii, ca persoana mea sau alții, și sunt puțini aceștia în România, nu vor avea altă cale decât ieșirea din mănăstire. Că nici nu mai poți sta! Deci calea retragerii …! Dacă am avea stareți care să fie împreună cu obștile după gândirea sfinților, ar fi o luptă în comun, dar așa nu este…! Și durerea mare…, încă sunt creștini care sunt frământați de lucrurile acestea sinceri pentru mântuire și întreabă: ce vom face, unde ne mai spovedim, unde ne mai împărtășim, unde mai mergem la Liturghie? Asta-i durerea mare! Le-am spus: fraților, dacă o să fie…, o să ajungem ca Sf. Maria Egipteanca. Nu a avut nici icoană, nu a avut nici anafură, nici aghiasmă, nici biserică, nici preot, nici spovedanie, nici Liturghie, nici …nimic! Pocăința, lacrimile și celelalte ne unește cu Hristos! Le-am spus și lucrurile acestea, mai ales la ucenici de-ai mei.” – AUDIO (si transcriptul). Parintele ANTIM (ce a parasit Manastirea Bistrita) si parintele HARITON (Muntele Athos) discutand pe tema MARELUI SINOD: “ce vom face, unde ne mai spovedim, unde ne mai împărtășim, unde mai mergem la Liturghie?”
https://saccsiv.wordpress.com/2016/10/06/audio-si-transcriptul-parintele-antim-ce-a-parasit-manastirea-bistrita-si-parintele-hariton-muntele-athos-discutand-pe-tema-marelui-sinod-ce-vom-face-unde-ne-mai-spovedim-unde-ne-ma/
si din pacate, cu MARE DURERE O SPUN,
ARSENISMUL face mari ravagii si printre anti-ecumenisti si cei ce merg la nepomenitori. ceea ce nu e bine. sunt foarte fragili duhovniceste si o pot pati urat cu inselarile…
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Parintii din manastiri care nu vor indura uraciunile care deja se petrec vor pleca dupa propria vocatie fie in izolare, fie in lume pentru a lumina pe cei care ii asteapta, in misionarism real, cred ca Dumnezeu va fi prezent intre ei ca in vremurile apostolilor, eu asa cred si cand se va intampla acest lucru sper sa am puterea si curajul sa fiu de folos
Preotul din parohia mea este teoretic antiecumenist, mi-a vorbit despre pericolul ecumenismului cu multi ani in urma, cand nici nu stiam ca este un pericol real, ci doar un fel de teorie dezvoltata prin vest insa asa cum il cunosc nu va iesi nici cu o jumatate de pas din front in fata ierarhilor (imi este clar acum cum orice pacat te duce la altul si mai mare, pentru ca acest preot este mare iubitor de bani si el nu va putea renunta la salariu si celelalte beneficii, este si arsenist);
Am discutat mai mult cu el prin septembrie si l-am intrebat despre ce urmeaza sa faca acum, dupa Creta. Mi-a raspuns ca pentru preoti este mai rau decat pe vremea comunistilor, ca sunt urmariti si tinuti din scurt cu mare autoritate; i-am spus cu tristete ca ar fi momentul sa-si apropie un nucleu de credinciosi pe care sa se bazeze in caz de nevoie desi nu cred ca se va opune superiorilor si pe de alta parte datorita lacomiei sale si-a pus comunitatea in cap inca de multi ani, prin taxele prea mari percepute; era sceptic si in ceea ce priveste scaparea venita prin monahi, il ingrijora insa aparitia episcopiilor nerecunoscute care aspira toti preotii caterisiti sau carora li s-a luat parohia, si am discutat despre cazuri concrete de preoti (cunoscuti ai nostri) care in urma divortului respectiv al unui scandal sexual au intrat fara probleme in acele organizatii care ca aspect nu prezinta nici o diferenta fata de ortodoxie; la vremea aceea nu stia ce va face si era ingrijorat… ma rog ca bunul Dumnezeu sa-l intareasca pe el si pe alti preoti, pentru ca avem nevoie de ei, sa aiba curaj pentru ca inca nu am ajuns la martiraj, ceea ce pot pierde este salariul, cati dintre noi nu ne-am vazut in imposibilitatea de a ne profesa meseriile si nu am murit de foame, Dumnezeu ne-a ajutat si nu vreo organizatie, vreun sef, ba chiar pierderea locului de munca a fost benefica pentru ca ne-a mai taiat putin din mandrie
Dumnezeu sa aiba mila de noi
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Interesant , dar sunt curios : a plecat singur din manastire sau a fost alungat ? pentru ca e diferența mare intre aceste doua lucruri !!!
Ps. ,,Întru răbdarea voastră ….,,
ApreciazăApreciază
Un crestin?
ce vrei sa insiunuezi sarpe …. despre ascultare ( de CINE? de ERETICI?)
” Ps. ,,Întru răbdarea voastră ….,,”______
si rabdarea a CE? A EREZIEI? A COMUNIUNII CU ERETICII? PANA CAND? … CARE Sf Parinte a facut ALTFEL?
Ps: „crestin” NU esti, esti o caricatura de CRIPTOECUMENSIT bine reeducat in duhul odern al ascultarii de EREZIE si a RABDARII EREZIEI !!!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mirela, ai dreptate. De fapt se aplică de aproximativ o sută de ani încoace politica acceptării în ”etape” a ereziei, pentru ca astfel să poată fi asimilată cu ”succes”. După prima cădere te mai poți ridica, după a doua cădere este mai greu, după a treia cădere te ridici cu eforturi supraomenești (dacă mai simți nevoia să o faci), și apoi după următoarele căderi NU te mai poți ridica. Faptul că preoții și monahii nu au vorbit nimic poporului despre pericolul cardurilor, al actelor cu cip și biometrice, despre pericolul ecumenismului, și despre multe alte pericole, a făcut ca după semnarea documentelor apostate de către toți ierarhii români participanți la adunarea din Creta, marea masă a creștinilor ortodocși să nu aibă nici o reacție. Datoria preoților era să învețe poporul, nu poporul să-i învețe pe preoți. După lungul șir al compromisurilor făcute de ierarhii și preoții bor, numai o minune ar mai putea împiedica ereziile ce vor urma, și care vor fi din ce în ce mai grosolane și mai explicite în conținutul lor, și direct proporțional căderile care vor fi tot mai mari și mai ireversibile. Și uite așa clerul bor.srl târăște după sine spre pierzare multe, foarte multe suflete, care s-ar fi putut salva dacă clerul a fi fost mărturisitor și nu trădător. Nici nu știam noi câți euroclerici aveam în biserică înaine de piatra de hotar Creta 2016. Acum s-au dat pe față. Fără nici o jenă.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Raluca,
Asta cred şi eu şi am afirmat de destule ori: principalii vinovaţi pentru apostazia actuală sunt preoţii, pentru că nu au învăţat poporul. Câtă dreptate avea părintele Justin Pârvu când spunea că, dacă un preot nu vorbeşte la predică despre ecumenism şi despre cipuri, degeaba vorbeşte!
Ca mirean, şi mai ales ca femeie, cine să te creadă când avertizezi depre un pericol (acte biometrice, ecumenism etc.), dacă toţi preoţii tac sau spun opusul?
Şi e o delăsare generală, fiecare aşteaptă model de mărturisire de la alţii: preoţii consideră că ierarhii trebuie să dea tonul (aşa ar fi normal, dar realitatea e că ierarhii au fost aleşi de masoni şi de securişti tocmai ca să ruineze Biserica lui Hristos, deci ce să aştepte bun de la ei?), monahii aşteaptă mărturisire de la stareţi (puşi adesea de ierarhii despre care am vorbit), mulţi aşteaptă reacţii de la athoniţi, toţi se lasă după toţi, crezând că dacă aproape nimeni nu ia atitudine, înseamnă că nu e prea grav şi se poate şi aşa, Dumnezeu îngăduie, are milă, face iconomie, nu se poate să se piardă atâtea milioane de dreptcredincioşi etc. Şi ne amăgim că moralitatea cuiva ţine loc de dreaptă credinţă, iar dacă ni se pare că cineva are virtuţi morale, îl luăm de reper duhovnicesc indiferent de raportarea lui la chestiunile de gravitate majoră (ecumenism, cipuri, mărturisire pe faţă, nepomenire de eretici etc.) cu care ne confruntăm.
Rezultatele le vedem, dacă mai avem ochi.
Aşa cum au remarcat mai mulţi comentatori, meritul adunăturii din Creta e că măcar ne-a arătat în ce stare duhovnicească groaznică ne aflăm. „Scapă cine poate” e acum realitatea, nu „mântuirea neamului” prin catedrale.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Din pacate nu este vorba doar „de foarte multe suflete”,ci de aproape tot poporul roman, ortodox de la sfantul apostol ANDREI,asta urmarindu-se de fapt ,distrugerea ortodoxiei .ovidiu
ApreciazăApreciază
Supermemorandumul masonic in deplina desfasurare…
IATA CUM DISTRUG EREZIARHII MONAHISMUL !
http://basilica.ro/sinaxa-staretilor-si-staretelor-din-arhiepiscopia-bucurestilor-patriarhul-daniel-toate-manastirile-sunt-angajate-in-multe-lucrari-duhovnicesti-culturale-misionare-si-social-filantropice/
ISIHASMUL MONASTIC – DESFIINTAT
Au fost odata…
ApreciazăApreciază
Vom vedea ce se va întâmpla la alegerile din SUA. Rămâne Obama sau pleacă?
În caz de declanşare a unui război înainte sau în pragul alegerilor, chiar şi înainte de numirea în funcţie a unui nou preşedinte, teoretic preşedintele Obama ar trebui să rămână în funcţie . Se pare că se pregăteşte ceva prin SIria, Georgia Ucraina. Ruşii şi amerlocii se tot învârt cu portavioanele şi navele de război prin zonă.
Este bine să ne reamintim şi de această profeţie.
Rămâne de văzut dacă este o profeţie reală sau un fals răspândit de către unii.
https://saccsiv.wordpress.com/2012/02/09/profetie-din-1985-despre-al-treilea-razboi-mondial-%E2%80%9Ecand-statele-unite-ale-americii-vor-fi-conduse-de-un-negru-atunci-va-veni-dezastrul/
ApreciazăApreciază
pt. pitaru https://traditiaortodoxa.wordpress.com/2015/04/02/sfintii-catacombelor-rusiei-samizdat-2015-impotriva-cenzurii-oficiale-bisericesti/
ApreciazăApreciază
Unde locuiesc, in nordul Ardealului, nu stiu biserica, preot, calugar, ierarh care sa condamne erezia cretana, Justinian Chira e plecat dintre noi. Dupa sinod, ajutat ce-i drept si de o boala ce nu mi-a permis pentru cateva saptamani sa mai ies din casa, n-am mai participat la liturghie in biserica, nu sunt deloc sigur ca procedez corect. Voi ce solutie ati gasit ?
ApreciazăApreciază
Roagă-te să îţi descopere Dumnezeu un preot nepomenitor de eretici şi du-te la el când poţi. O idee ar fi IPS Longhin de la Bănceni. Când nu poţi, roagă-te acasă, DAR NU TE DUCE LA ERETICI/pomenitori de eretici.
Apropo de IPS Iusinian Chira, mai ştie cineva ceva de el? Când va fi înmormântat? Dacă a fost antiecumenist, mă tem că prilejul va fi utilizat pentru batjocorirea lui după moarte, prin invitarea ereticilor, spre a demonstra poporului că sunt fraţii noştri, că sunt biserică şi că adunătura din Creta e calea ortodoxă a iubirii aproapelui.
ApreciazăApreciază
Mirela
A fost joi:
http://basilica.ro/sfanta-liturghie-si-slujba-inmormantarii-ips-justinian-chira-live/
ApreciazăApreciază
La fel ca tine eu stau acasa. Daca nu apare nici un preot prin zona, macar odata pe an la spovedenie daca mai des nu se poate chiar si sute de km
ApreciazăApreciat de 1 persoană
off-topic: credinciosi ramasi fara mangaiere sufleteasca…
http://astradrom-filiala-bihor.blogspot.ro/2016/11/decizia-abuziva-ips-ioachim-asupra.html
ApreciazăApreciază
Părerea mea e că ierarhii apostaţi nu mai merită trataţi cu deferenţa cuvenită unui uns al lui Dumnezeu (mai ales trădătorii semnatari şi luptătorii împotriva mărturisitorilor antiecumenişti), ci cu strigăte de anatema, ereticilor, trădătorilor, iudelor, vânzătorilor, lupilor în piei de oaie, batjocoritorilor de credinţă, gheena este agoniseala voastră şi altele de acest fel. Fără explicaţii teologice şi canonice, fără detalii laborioase, fără sofisticăreli, fără justificări, fără preasfinţite, pupăm mâinile, vă respectăm, cu fiască supunere, aşteptăm ca de la un păstor al nostru şi alte formule care, din punctul meu de vedere, nu îşi mai au locul. Ce, îi zice cineva lui Iuda preasfinţit? El nu a fost apostol? A FOST,!!! La trecut, ca şi ierarhii bor. Acum, când şi-au vădit trădarea pentru oricine nu e de tot orb, ce sfinţenie mai au aceşti eretici înrăiţi? Ce respect mai merită ei, când nu doar că au trădat în cel mai laş mod, dar sunt şi atât de josnici şi de meschini încât nici pe alţii nu vor să-i lase să mărturisească şi să se mântuiască?
Nici de uşa cortului şi de limbajul ei nu mai sunt demni!
ApreciazăApreciază
SFINTII SI MANASTIRILE DIN OLIMPUL BITHINIEI – Bernard Menthon
trad din franceza Petroniu Tanase Ed Ep Romanului si Husilor, 1994
Cartea prezinta pe marii sfinti si marturisitori ai credintei, din vremea ereziai iconoclaste sec 8-9.
Timp de aproape 2 secole, au vietuit impreuna pe acelasi teritpriu, ereticii iconoclasti si marturisitoreii ortodocsi. Statul eretic iconoclast a dezlantuit o prigoaana fara precedent impotriva ortodocsilor. Cum se duce o asemenea lupta, de lunga durata vedem in aceasta carte. Pildele de la sfintii de la Muntele Olimpului din Bithinia sunt actuale. Ei au dus greul acestei lupte.
Parintele Petroniu scrie in prefata:
„Cartea de fata ne pune inainte pe marii luptatori si marturisitori ai credintei, untre care: Sfantul Teodor Studitul Marturisitorul, Sfantul Stefan Marturisitorul, Sfantul Nichifor Marturisitorul, Sfantul Patriarh Metodie si multime de mari nevoitori si pustnici ai Olimpului, dintre care unii nici nu sunt cunoscuti de sinaxarele vechi, precum este minunata viata a cuviosului Petru de la Atroa.”
http://www.targulcartii.ro/bernardin-menthon/sfintii-si-manastirile-din-olimpul-bitiniei-episcopiei-romanului-si-husilor-1994-276837
@ pitaru
http://www.librariaortodoxia.ro/carti-ortodoxe/noii-martiri-ai-rusiei_2905
http://www.targulcartii.ro/arhim-damaschin-orlovschi/noi-marturisitori-ai-rusiei-sophia-2002-507494
ApreciazăApreciază
Lucrarea Protoiereului din ROCOR Mihail Polski, „Noii martiri ai Rusiei”, s-a numarat in baza bibliografica pentru redactarea cartii „Sfintii catacombelor Rusiei”, deci poate fi citita fara probleme. Se gaseste de cumparat.
Cartea Arhimandritului Damaschin Orlovski nu am citit-o, dar avand in vedere ca autorul este madular exact al patrairhiei moscovite, cea cu care se luptau sfintii din catacombe, si este promovat chiar de site-ul oficial al acestei asa-zise patriarhii „Egumenul Damaschin (Orlovski): Biserica coordonează eforturile de imortalizare a memoriei pătimiților pentru credință”, nu prea vad ce marturie cu adfevarat ortodoxa s-ar putea citi in ea. In cazul in care prezinta vieti ale noilor marturisitori din catacombe, probabil ofera ceva cenzurat/reinterpretat si urmareste preluarea interesului [Biserica coordonează] oamenilor ce sunt preocupati de acesti mucenici si modalitatea lor de a reactiona in fata ereziei serghianiste, dar despre care nu au de unde citi.
La nivelul intregii „Ortodoxii” oficiale s-a instituit un blocaj generalizat asupra cartii „Sfintii catacombelor Rusiei”, nefiind reeditata pe nicaieri de multi ani, desi cererea este imensa. Cu ceva timp in urma gasisem la vanzare pe internet un exemplar in limba engleza din editia initiala la un pret in jur de 200 $, iar astazi am gasit unul pe amazon.com la 330 $. Desi s-a incercat mereu scoaterea de pe net a variantei electronice in limba engleza si in cele mai multe cazuri s-a reusit, totusi mai poate fi gasita prin inregistrare (se pare contracost pentru descarcare – 10$) aici: https://www.scribd.com/document/127042465/Russia-s-Catacomb-Saints
ApreciazăApreciază
https://dropbox.com/s/fn1vv71w8flnfwp/Russia-s%20Catacomb%20Saints.pdf?dl=1
ApreciazăApreciază
In ceea ce-l priveste pe Pr. Arsenie Boca, ceea ce me mira este faptul ca ce-i care sunt convinsi de sfintenia sa nu mediteaza mai mult asupra unor cuvinte ale Sfintilor Parinti din care imi permit sa citez si in franceza, sperand ca ma veti ierta pentru aceasta. Daca aveti versiunea in limba româna, puteti verifica aceste texte destul de clare.
Din cartea „Farâmiturile ospatului” a Sf. Ignatie Briancianinov, capitolul XLII :
„Oarecari călugări pretind că ei nu sunt deloc în pericol fiind
adesea în compania femeilor. Nu trebuie crezuţi: ori nu spun
adevărul, ori îşi ascund dezordinea lor sufletească, sau duc o viaţă
atât de împrăştiată şi neglijentă, încât nu-şi văd propria lor stare; ori
diavolul le-a furat puterea de a discerne şi a percepe influenţa pe care
o suferă, pentru a face viaţa lor călugărească fără de rod şi pentru a-i
duce la pierzanie sigură.
Sfântul Isidor Pelusiotul tratează foarte bine acest subiect într-o
scrisoare trimisă episcopului Paladie: Dacă “tovărăşiile rele strică
obiceiurile bune” (l Cor 15, 13), cum spune Scriptura, în mod
concret lucrul acesta îl fac conversaţiile cu femei. Chiar dacă
subiectul unei conversaţii este în sine bun, în acelaşi timp omul
interior este corupt tainic de către conversaţie prin gânduri rele, şi,
chiar atunci când trupul rămâne nepătat, sufletul se întinează. Fugi
atunci, cât poţi, de convorbirile cu femei. Dacă, pentru o oarecare
nevoie, trebuie să intri în legătură cu ele, ţineţi ochii în jos şi priveşte
fara patimă. După ce le-ai spus câteva cuvinte de întărire şi
mângâiere pentru suflet, grăbeşte-te să pleci, de frică ca nu cumva o
lungă discuţie să nu-ţi slăbească tăria sufletului. Poate vei spune: eu
am vorbit adesea cu femei şi nu mi s-a întâmplat nimic. Să admitem
că este aşa. Dar să fii convins că stânca este roasă de apă şi picăturile
de ploaie ce cad mereu în acelaşi loc o găuresc. Gândeşte-te puţin.
Ce-i mai tare decât piatra? Şi ce-i mai firav de cât picăturile de apă?
Dar printr-o acţiune continuă ajung la ţintă. Dacă o materie atât de
dură cum e piatra poate fi biruită, fiind roasă de către apă, aceasta
nu-i nimic în comparaţie cu o lungă obişnuinţă care va învinge şi va
perverti voinţa umană, atât de slabă şi nestatornică”.
Sfântul Serafim de Sarov l-a asemănat pe călugărul care
trăieşte evlavios şi în curăţie, cu o lumânare de ceară neaprinsă; dacă
acest călugăr se găseşte adesea în compania femeilor, îl aseamănă cu
o lumânare de ceară aşezată între multe altele, care ard. în acest
moment, lumânarea neaprinsă începe să se înmoaie datorită căldurii
emanate de celelalte lumânări din jurul ei. Dacă călugărul îşi
îngăduie dese întâlniri cu femei, a spus stareţul, inima lui cu
siguranţă îşi va pierde tăria şi râvna duhovnicească.
Comuniunea între sexe este firească. Fecioria este mai presus
de fire. Prin urmare, cel ce doreşte a-şi păstra trupul în feciorie,
trebuie cu orice preţ să se ţină la distanţă de trupurile care în mod
natural îl cheamă la unire, în trupurile bărbaţilor şi femeilor se află o
putere nevăzută ce-i atrage pe unii înspre alţii. Bărbatul care se
apropie de o femeie în mod inevitabil cade sub influenţa acestei
forţe. Cu cât apropierile sunt mai dese, cu atât influenţa creşte şi, în
consecinţă, devine puternică. Cu cât aceasta putere creşte, cu atât
libertatea noastră, care ne-ar duce la biruinţă cu ajutorul lui
Dumnezeu, scade. Formele trupului femeiesc, privirea lor, glasul lor,
tandreţea lor, produc, cu complicitatea firii noastre, o impresie
puternică asupra sufletului, mai ales atunci când colaborează şi
diavolul. In momentul în care suntem în compania femeilor şi
înregistrăm aceste impresii, nu le simţim, dar când ne retragem în
singurătate, aceste impresii pe care sufletul le-a absorbit revin la
suprafaţă cu o putere (…)”.
Din „Instructions spirituelles pour les moines et les laïcs”, St. Séraphim de Sarov, capitolul „De la Prolixité” :
„Il faut éviter avant tout la compagnie des femmes : car comme un cierge, même éteint, fond au contact des cierges allumés autour de lui, ainsi le cœur du moine s’affaiblit par les conversations avec les femmes. Saint Isidore de Peluse en parle ainsi : „De même que les mauvais entretiens (comme le dit la Sainte Ecriture) corrompent les bonnes mœurs, de même un entretien avec les femmes, même s’il est en soi honnête, peut secrètement endommager l’homme intérieur par des pensées impures ; et bien que le corps sera pur, l’âme par contre sera souillée ; qu’y a-t-il de plus dur que la pierre, et de plus doux que l’eau ? Pourtant l’assiduité vainc même la nature, et une érosion se produit. Si la nature, presque immobile, subit une diminution à cause d’un élément qu’elle considère méprisable, d’autant plus la volonté de l’homme, sujet au changement, sera-t-elle vaincue et changée à cause d’une longue habitude”.
Dumnezeu sa ne lumineze ca sa ramanem totdeauna in invatatura sanatoasa a Sf. Parinti ai Bisericii !!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
EREZIARHII DIN BOR NU MAI POT CANONIZA PE NIMENI !
Normal ar trebui sa faca pocainta intr-o manastire la ascultarile cele mai de jos, cel putin 20 de ani. Chiar facand aceasta, ei nu mai pot reprezenta niciodata Ortodoxia ca arhierei.
ApreciazăApreciază
Constanta undeva in pateric ne este prezentata o intamplare : un ucenic care era cu AvvA prin târg a intrebat , văzând pentru prima data o femeie , ce este aceasta? AvvA a raspuns ca e un dracusor ….
Având in vedere raspunsul Avei putem consideră ca femeia e diavol ?!
ApreciazăApreciază
Nu. Dar pentru ucenic era.
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Un MARSAV pervers
ai iesit la agatat cu cometarii in 2 peri, la CONTRAZICI/subminezi Adevarul prin sugestii serpesti si fraze lasate la misto? genul comentariului „marturisitorului” de mai sus( Pr Ciprian)?
spurcaiune PUTITI a drac imediat ce deschideti botul…. se raspandeste o duhoare de IAD din vorbele voastre.
crezi tu propagandistule „subtire”( ca o rogojina proasta care RACAIE simtrea mintii imediat) de la beserica.srl ca Hristos NU ii LUMINEZA pe ai Lui? ca Duhul Sfat NU VA DESCOPERA pe voi astia VOICLENI si LEPADATI si LEPADAREA voastra celor curati si fara viclesug?
baaa IMPOTRIVA Adevarului NU PUTETI NIMIC !!! … oricat v-ati screme voi si legiunile de draci care va mana.
mergi la sefu´ tau si spune-i ca PUTITI A DRAC si sunteti IMEDIAT DEPISTABILI ccaci NU sunteti ai lui Hristos ci ai DIAVOLULUI ecumenismului. mai ungeti-va ccu ceva alifii ca deocamdata TRAZNITI a CADAVRU si a AFANIE.
si acum HAI SICTIR si sterge-o de aici NAPARCA preversa diversionistule.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
OFF-TOPIC
Cum s-a vândut comuniştilor masonul şi marele scriitor Sadoveanu. Apoi a asistat impasibil la închiderea în puşcării a ”fraţilor” săi
http://www.descopera.ro/istorie/14874227-cum-s-a-vandut-comunistilor-masonul-si-marele-scriitor-sadoveanu-apoi-a-asistat-impasibil-la-inchiderea-in-puscarii-a-fratilor-sai
Ziarul Lumina a incercat sa explice optiunea lui pentru masonerie
http://ziarullumina.ro/sadoveanu-intre-provocarile-lumii-si-valorile-ortodoxiei-116617.html
ApreciazăApreciază
Maare, maaare scriitor ! Genial ! Cu adevarat Ceahlaul prozei romanesti ! Dar si mare tradator de neam ! Ce sa alegi ? Scriitorul de geniu sau licheaua politica ? Alegi scriitorul pentru suflet si respingi licheaua, ca pe ceva ranced…. Asta a fost el : cu doua naturi. Pacat ca au incaput amandoua intr-un singur om !
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Despre randuiala de slujba pentru cei ingraditi (sau cand nu exista preot)
Astazi este duminica, iar noi cei ingraditi (canon 15 Sinodul I-II) care alcatuim de facto rezistenta ortodoxa bineplacuta lui Dumnezeu (Sf. Theodor Studitul), nu mai mergem in bisericile cazute in mainile ereticilor ecumenisti, masoni si antihristi. (Multe dintre aceste biserici sunt istorice, ridicate de inaintasii nostri dreptcredinciosi, iar acesti eretici anatemizati le uzurpa). De aceea m-am gandit sa scriu si celor ce nu stiu, care este tipicul bisericesc pentru aceste situatii, anume randuiala de slujba ce se face de credinciosi acasa, in lipsa preotului, fiindca probabil cei mai multi dintre noi nu avem prin apropiere nici macar un preot de incredere care a oprit comuniunea (pomenirea si impartasirea) cu ereticii.
De citit aici: ‘When No Priest is Available, Reading the Service Books While Traveling or at Home’ http://orthodoxinfo.com/praxis/services_nopriest.aspx
Duminica este vorba de ceea ce se cheama ‘Typica’ (probabil o traducere romaneasca ar fi Tipicul sau randuiala de duminica), adica Obednita precedata de Ceasurile 3 si 6. Desigur se poate citi inaintea Obednitei si Utrenia, dupa ravna fiecaruia, sau macar canonul din Octoih pe glasul din duminica respectiva, iar sambata de cu seara se poate citi Vecernia si inceputul Utreniei pana la canon. Cine stie sa cante pe glasuri, va canta, iar cine nu, va citi, caci bineinteles Utrenia sau Vecernia se pot citi si fara a se canta.
Dupa cum veti observa cand veti citi, Obednita are rugaciuni din Sfanta Liturghie urmand randuiala acesteia. Dealtfel aceasta este randuiala obisnuita si in manastiri in zilele in care nu exista preot care sa savarseasca sfanta Liturghie. La Obednita se adauga Apostolul si Evanghelia zilei imediat dupa citirea Fericirilor; ele se gasesc scrise in calendar alaturi de glasul duminicii respective, sau le putem gasi pe net. Momentele ecteniilor rostite de preot sunt inlocuite in aceasta randuiala citita de mireni sau monahi cu ‘Doamne miluieste’: de 12 ori in locul Ecteniei Mari si de 3 ori in locul Ecteniei Mici. Cititi la ‘How Laymen Read Service Books’ din ‘When No Priest is Available, Reading the Service Books While Traveling or at Home’ http://orthodoxinfo.com/praxis/services_nopriest.aspx Poate o traduce cineva ca sa fie postata integral, fiindca cuprinde si celelalte indicatii tipiconale.
Este necesar ca fiecare dintre noi sa aiba cateva carti de slujba de baza, in primul rand Ceaslovul (care cuprinde slujbele de peste zi, Ceasurile; se poate si acela in format mai mic, Micul Ceaslov), apoi Mineele, Octoihul, Catavasierul, Penticostarul, Psaltirea, Sfanta Scriptura, Canoanele Maicii Domnului (ce se pun la Pavecernita). Se folosesc atunci cand este necesar in randuiala, dar si potrivit evlaviei noastre. Toate se gasesc de descarcat pe internet in format pdf, in diverse vaiante si editii. Sigur ca in lipsa unei imprimante se poate citi si de pe tableta sau telefon smart, laptop. Cine doreste isi poate cumpara si ceva de genul unui pupitru portabil pentru partituri muzicale…
Este bine sa avem si icoanele praznicale si ale sfintilor, pe care sa le punem la inchinare in coltul nostru de rugaciune potrivit praznicului in care ne vom gasi. Slava Domnului, se gasesc destule fisiere cu icoane pe internet, le putem scoate la imprimanta. Sa cumparam si lumanari de ceara.
Poate unii se vor gandi cu oarecare nostalgie la slujbele din biserica. Sa fie statornici si sa nu uite niciun moment ca ereticii raman doar cu formele. Si aici mai trebuie stiut ca pe langa a nu fi partasi la erezie, mai este si un alt aspect, anume acela ca atunci cand citim randuiala acasa, fie singuri, fie impreuna cu ceilalti membri ai familiei sau frati in credinta, putem lua aminte mai usor la intelesurile textelor slujbelor, care sunt foarte bogate teologic, ar putea fi si un prilej spre a invata mai bine glasurile bisericesti, etc. Deci aceasta intimitate ne ajuta mai mult decat daca atentia ne-ar fi distrasa intr-o biserica in care se petrec neorinduieli: lume care se vanzoleste sau vorbeste aflandu-se pe-acolo nu se stie pentru ce, strana dezorganizata care rage intr-aiurea sau se crede la opera, etc. Cu alte cuvinte, prin aceasta randuiala de slujbe acasa ne putem folosi mai mult si putem sa ne luam mai in serios credinta. Depinde de evlavia fiecaruia.
Cat va dura aceasta stare de lucruri? Daca ne gandim de pilda ca de-a lungul istoriei Bisericii diferite erezii au durat sute de ani, iar mai aproape de noi, sunt deja 90 de ani de cand inaintasii acelorasi eretici ecumenisti masoni au schimbat calendarul patristic cu cel papist, este foarte posibil ca mult timp de-acum inainte sa ramanem in aceiasi stare de ingraditi. Si este bine intr-adevar de citit cartea Sfintii Catacombelor Rusiei.
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Am sa deviez putin discutia spre alt aspect: sfintenia parintelui Arsenie Boca si a altor parinti cu renume, datorita unor mari divergente.
Parerea mea este: parintele Arsenie Boca este sfant, parintele Ilarion Argatu este sfant, parintele Cleoapa este sfant, parintele Arsenie Papacioc este sfant, parintele Fageteanu este sfant, parintele Ioanichie este sfant, parintele Iustin Parvu este sfant, in ciuda unor declaratii critice ale unor dintre acestia despre altii dintre ei. Iar posibilele greseli ale lor nu trebuie primite. Trebuie sa avem discernamant. Greseala ce se face este ca sfintii inchisorilor sunt lasati deoparte. In legatura cu parintele Arsenie Boca, acesta a lasat in urma niste semne de intrebare pentru a nu fi laudat. Exista o smerenie dupa moarte (anume ca sa fie batjocoriti). Interesant si minunat: chiar cozile de topor ale apusului (ierarhii ecumenisti) il vor declara sfant. Ca sa vedeti cum isi plineste Dumnezeu voia prin cei cazuti, folosindu-i ca pe niste unelte.
ApreciazăApreciază
Teofil
Zici: „Ca sa vedeti cum isi plineste Dumnezeu voia prin cei cazuti, folosindu-i ca pe niste unelte.”______De fapt, vedem cum îşi plineşte dumnezeul ecumeniştilor, antihristul, voia prin cei cazuti, folosindu-i ca pe niste unelte.
Doar că tu, deşi crezi că ai discernământ, nu pricepi.
Ai grijă să nu fi creangă ruptă din trunchiul Bisericii lui Hristos, căci amestecarea pe care o faci nu e de la Duhul Sfânt. Păcat că, purtând un nume atât de frumos, ai astfel de idei.
ApreciazăApreciază
Adu argumente.
ApreciazăApreciază
@CREANGA TEOFIL – tu chiar crezi ca poti pune impreuna lumina cu intunericul, curatia cu necuratia, adevarul cu minciuna? Ce treaba are A Boca si I Argatu cu pr Cleopa, pr. I. Parvu, pr. A. Papacioc? Fara suparare dar esti pe langa ortodoxie daca crezi si mai ales daca afirmi asa ceva.
Iata-l pe pr. I. Argatu dezhumat, uita-te bine cum arata, te uiti bine DA?
Si acum iata cum arata pr. Ilie Lacatusu, da … tot asa … te uiti bine DA?
Ia zii, tu care vad ca tot amesteci toti preotii, e vreo diferenta intre primul „sfant” si cel de-al doilea?
Vai, vai vai!
ApreciazăApreciază
Nepriceputilor! Este evident ca este sfant!
ApreciazăApreciază
Teofile esti de plans! Ca si tine cu probleme psihice, au fost multi comentatori pe aici pe site, pentru ca astia de felul tau ies, pana la urma, intr-o clara evidenta si astfel oamenii isi dau mai bine seama cata baza pot pune pe cuvantul tau, pe aprecierile sau parerile tale.
Am spus-o si o mai repet, nu am vazut pana acum arsenist care sa nu aiba fracturi logice sau probleme la mansarda!
Din pacate asta e adevarul vremurilor noastre, imensa multime de oameni cu probleme psihice-sufletesti ce ne inconjoara cat si constatarea faptului ca sunt tot mai putini cei nevatamati la minte.
Acesta este doar un alt „semn al vremurilor”!
ApreciazăApreciază
@off-topic
ritualuri satanice staff-ul lui hillary https://www.youtube.com/watch?v=4hmbArq1x6E&t=25s
ApreciazăApreciază
Sa stam bine, sa luam aminte! Fratilor, suntem bogati: avem preot neeretic, avem duhovnic neeretic, avem Sfanta Euharistie, Aghiasma, Sfantul Mir, ce ne mai trebuie? A venit vremea sa ermetizam turma mica si sa avem grija de ea, ca din ea sa nu mai cada nimeni. ‘Potirul comun’ are sa fie momentul in care se vor mai trezi doi, trei, in rest, nicio sansa sa mai facem acum ceva… Cine a inteles, a inteles pana acum cum stau lucrurile, cine nu, nu prea o sa mai aibe sanse. oate ne miram de ce preotii tac? Va spun eu de ce? Ei nu au crezut in Hristos si in Sfintii Sai, de aceea tac acum. Ce diferenta este intre Hristos de dinaintea Cretei si Hristos de dupa? Pentru popii Romaniei nu e nicio diferenta: tot o gogorita e totul, o traditie simbolica, un Hristos istoric si atat, niste sfinti bosorogi si anacronici pentru aceste vremuri, o Biblie confuza si plina de simbolisme exotice. Asta e fratilor! Totul e tardiv pentru acesti popi si episcoti…
ApreciazăApreciat de 4 persoane
Si unde este acest preot ,duhovnic ,pentru ca in Moreni si in judetele limitrofe ale Dambovitei nu am gasit .De cand a plecat la cele vesnice Cuviosul Parinte Cleopa ,(1998),tot caut …
ovidiu
ApreciazăApreciază
„Să punem propriile noastre cărămizi la temelia de neclintit a
dreptăţii lui Hristos, a dumnezeiescului Adevăr, a mântuirii veşnice. Fără
vorbă multă, fără expresii răsunătoare, creaţi mai întâi un mic nucleu
de câţiva oameni care se luptă pentru Hristos, care sunt pregătiţi să pună
început bun idealului evanghelic în vieţile lor. Uniţi-vă în jurul unui
păstor vrednic pentru o povăţuire harică şi lucraţi fiecare în mod separat
şi toţi împreună pentru o slujire şi mai mare a lui Hristos… Câţiva oameni
uniţi într-o astfel de viaţă formează deja o mică biserică, Trupul lui
Hristos, în care locuiesc Duhul şi Iubirea lui Hristos… Dacă nu devenim
părţi ale Trupului lui Hristos, templul Duhului Său de Viaţă Dătător,
atunci acest Duh Se va îndepărta de lume şi rezultatul firesc vor fi zvârcolirile
înfricoşătoare ale trupului muribund al lumii.” (Pag 196)
Indiferent de cât de puţini am fi, întreaga
putere a făgăduinţei lui Hristos cu privire la invincibilitatea Bisericii rămâne
cu noi. Cu noi este Hristos, Biruitorul morţii şi al iadului. Istoria
creştinismului ne arată că în toate perioadele când ispitele şi ereziile au
tulburat Biserica, purtătorii adevărului Bisericii şi cei care l-au exprimat
au fost puţini, dar aceşti puţini, cu focul credinţei lor şi cu statornicia lor
zeloasă în adevăr, i-au aprins treptat pe toţi… Acelaşi lucru se va întâmpla
şi acum dacă noi, cei puţini, ne vom împlini datoria înaintea lui
Hristos şi a Bisericii Sale până la sfârşit.” (pag 197)
ApreciazăApreciază
Deja în această perioadă a vieţii sale în Starodub, episcopul Damaschin
îi familiariza treptat pe prietenii şi adepţii săi cu ideea că creştinismul
va fi nevoit să meargă în catacombe pentru a se păstra în puritate
şi în frumuseţe duhovnicească nestricată. Cu cât trăia mai mult în libertate,
cu atât se destrămau iluziile sale privind posibilitatea influenţării
maselor de oameni care, nu cu mult înainte de aceasta, erau numite poporul
„purtător de Dumnezeu”. Dar această idee s-a copt deplin abia la
Solovki. După ce s-a întors din detenţia de la Solovki, el era un partizan
convins al despărţirii de Mitropolitul Serghie şi trecerii Bisericii Ortodoxe
la o existenţă semi-legală, iar apoi cu desăvârşire în catacombe (ilegală).
ApreciazăApreciază
Deja se îndepărta de orice activitate de largă răspândire: nu
mai scria scrisori lungi, adresate unui cerc mare de credincioşi. El a devenit
convins că, în condiţiile realităţii sovietice şi depravării generale,
nu era posibilă decât o Biserică în catacombe. Şi, lucrul cel mai important:
el a văzut exodul în masă de la religie, succesul propagandei antireligioase,
ateismul care se răspândea peste tot. Acum nu se mai putea
spera la salvarea unei majorităţi, ci a unei minorităţi.
ApreciazăApreciază
În 1934, credincioşii erau o turmă mică: aceştia nu erau cei chemaţi,
ci erau cei aleşi. Cineva trebuia să se gândească la binele acestei
turme mici; episcopul Damaschin şi-a găsit mica turmă în ultima sa
călătorie la Kiev. A mers prin oraşele pe care le cunoştea, i-a vizitat pe
cei care gândeau ca şi el şi a descoperit şi alţii.
ApreciazăApreciază
Prietenii şi admiratorii episcopului Damaschin au încercat să ţină
secret domiciliul său. Dar cum puteau să-l protejeze pe vlădica, dacă el
nu îşi scotea rasa, nu îşi rădea barba sa lungă şi, după atâţia ani, continua
să se poarte ca un episcop şi mergea prin Kiev „incognito” cu bastonul
de episcop, când i se interzisese cu desăvârşire să apară în Ucraina!
El nu ştia să se ascundă. El gândea aşa: „Suntem toţi ca nişte oi de junghiere”. (pag 198)
ApreciazăApreciază
Episcopul Damaschin le-a cerut celor care îl urmau ca, pe cât se
poate, să nu lucreze în serviciul guvernamental. Oricine poate să coasă,
să lucreze acasă. Oricine poate să se ocupe cu orice alt meşteşug, să se
ocupe cu aceasta, ca să poată trăi o viaţă creştină şi să fugă de rău. Fericit
bărbatul care n-a umblat în sfatul necredincioşilor. „Este mai bine
să fii mulţumit cu puţin şi să-ţi păstrezi libertatea duhului.”
ApreciazăApreciază
Pr CIprian tot nu ne spune daca a intrerupt pomenirea episcopului Harghitei si Covasnei dar noua celor de pe blog ne adreseaza cateva cuvinte:
https://ganduridinortodoxie.wordpress.com/2016/11/05/pasul-2-in-lupta-antiecumenista/
ApreciazăApreciază
Pr Ciprian, cand au ramas in tara poate in jur de 10 preoti marturisitori nu ne mai putem juca cu jumatati de masura.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Dumnezeu ne-a dat şansa de a-i avea printre noi, pentru o vreme, pe marii duhovnici pe care i-am numit stâlpi ai ortodoxiei. Cred că au fost pentru noi precum sfeşnicele apocaliptice, Sf. Ilie li Enoh, prin a căror mărturisire şi jertfă să se mai salveze câteva suflete din acest neam.
Mă întreb: Dacă după ce am avut sfătuirea de Dumnezeu insuflată a acestor mari duhovnici, după ce am cunoscut vieţile cutremurătoare ale sfinţilor temniţelor comuniste şi curajul mărturisirii lor, suntem aşa de varză, ce am fi fost fără ei? Atâta jertfă a produs doar câţiva mărturisitori? Vorbim despre sfinţii închisorilor şi despre curajul lor doar ca să ne dăm culţi, să fim interesanţi şi să facem impresie? Iar când e vorba să le urmăm pilda, ne purtăm de parcă nu am fi auzit niciodată de ei şi de jertfă?
„Ortodoxia” oficială nu-L mai are ca model pe Hristos cel răstignit, ci pe Esau, cel care şi-a vândut dreptul de întâi născut pentru un blid de linte?
ApreciazăApreciază
cosmin
„cuvantul” popii Ciprian e doar o OBRAZNICIEde LAS FATRANIC care se mai crede si „martursitor” si DA CU IATRA in caz ca cineva ii arata PLAGA de care sufera.
ok!
m-am lamurit si cu „marele martursitor” pr Ciprian Staicu, inca un POMENITOR DE ERETICI care se strofoaca sa-si dea „constiinta buna” la CADEREA sa si crede ca poate sa o ascunda aratand pompos si DIVERSIONIST la paiul din ochiul altuia.
pe modelul celor care combateau lupta anticip si antiecumenista cu acuze de 2 bani genul :nu va rugati, sunteti pacatosi, nu sunteti duhovnicesti,etc… BLABLABLA !
inca unul care se pierde pe cale in „pasii” cei multi si impleticiti ai „strategiei” sale de RAMANERE cu APOSTAZIA oficiala .
ApreciazăApreciază
Poti sa faci nu pasul 2 cum spune el (nu ca nu este bun canonul de rugaciune dar insotit de dreapta credinta)
, ci si de faci cele 7 laude dar daca nu esti: antiecumenist, anticip si arsenist nu ajungi bine.
ApreciazăApreciază
Pasul 1
Acceptăm acte biometrice
Pasul 2
Mergem la Prislop la mormântul lui AB şi avem mari trăiri
Pasul 3
Mergem la biserici unde preoţii sunt eretici sau sunt pomeniţi eretici, că e har
Apoi ameţim şi, în beţia duhovnicească, ne bucurăm că a apărut un om politic şi spiritual providenţial, care ne salvează şi ne face daruri alese: inteligenţă, sănătate, siluetă, bunăstare, totul printr-o performanţă a tehnicii care nu are nimic de a face cu sufletul: un mic semn pe mână sau pe frunte.
Un scurt exerciţiu de memorie ne arată că, în 2009, un milion de ortodocşi semnau petiţia împotriva paşapoartelor biometrice. Mulţi erau vocali împotriva lor, dar apoi au amuţit aproape toţi.
În iunie, destui se opuneau apostaziei din Creta şi se declarau decişi să se opună. Au dispărut după 4 luni de comuniune cu erezia prin pomenire de eretici.
Dar au apărut înţelepţii care ne livrează teorii despre cum se duce lupta în mod inteligent, cu discernământ, în biserică.
Mie îmi este clar că au perfectă dreptate sfinţii care au profeţit că cei care primesc actele biometrice nu vor mai realiza pericolul pe care îl reprezintă pecetea antihristică, iar în cazul în care vor vedea nu se vor mai putea opune.
Se constată limpede, din analiza sumară a ultimilor ani, că orice cădere te întunecă şi te ologeşte duhovniceşte: pierzi mai întâi un picior, apoi mai pierzi unul, apoi o mână, vreun ochi. Te mai poţi ridica? Mai vezi? Dar mai ţii tu minte că odată mergeai, sau ţi se pare că întotdeauna te-ai târât? Mai ştii cum arăta soarele?
Şi aşa MORI VEŞNIC, mai rău decât un vierme netrebnic. Curând!
ApreciazăApreciază
Dumnezeu ii impietreste la fel cum impietrea inima lui Faraon in timpul plagilor, pentru ca vor sa fie vicleni si nu sunt cum trebuie sa fie in ortodoxie ce e da sa fie da si ce e nu sa fie nu.
ApreciazăApreciază
https://ganduridinortodoxie.wordpress.com/2016/11/05/pasul-2-in-lupta-antiecumenista/
ApreciazăApreciază
Mai intai trebuie cunoscuta teoria, aduca felul cum Sfintii Parinti au luptat impotriva ereziei din ineriorul Bisericii:
1) Sf Maxim Maturisitorul impotriva ereziei monotelite
2) Sfintii de la Muntele Olimpului din Bithinia – Asia Mica – impotriva ereziei iconoclaste.
3) Marturisitorii rusi din sec al XX lea, impotriva ereziei „Bisericii vii” creata de iudeo-bolsevici.
EXISTA CARTI IN CARE SUNT PREZENTATE TOATE ACESTE TREI PERIOADE ISTORICE !
ApreciazăApreciază
Oare va mai veni Sf Lumina de Paște?
ApreciazăApreciază
Da, aceasta e intrebarea care ma framanta si pe mine : oare va mai veni Sfanta Lumina ? Doamne, ai mila de noi !
ApreciazăApreciază
O sa vina, pentru ca stiind ca au cazut in erezie o vor aprinde ei daca nu vine, dracii merg pana la capat
ApreciazăApreciază
Da! Va veni!
ApreciazăApreciază
Pr Staicu nu a intrerupt pomenirea.
ApreciazăApreciază
Dar ne ataca mai cu subinteles pe noi aici (pe saccsiv, pe „el” si pe noi restul: (pacat ca nu duce lupta pana la capat):
https://ganduridinortodoxie.wordpress.com/2016/11/05/pasul-2-in-lupta-antiecumenista/
ApreciazăApreciază
cosmin
discurs jalnic de fatarnic las dat in vileag, arata sarguincios cu degetul PAIUL altora dar BARNA din ochiul lui o iubeste/justifica , asta e „intelepciunea” si „strategia” lui.
sa atace pe cine vrea, cel care NU E INTRU TOTUL CU HRISTOS pana la capat, e IMPOTRIVA Lui Dumnezeu si FARA HRISTOS NIMIC NU va izbandi,
si ce crede /zice el (sau altii ca el) e IRELEVANT, ca NU el ne va judeca ci Hristos Caruia si el II VA DA SOCOTEALA de „marturisirea” si „ortodoxia” lui.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Oare SFANTUL IERARH NICOLAE CAND L-A PALMUIT PE arie ereticul DE CATI PASI O FI AVUT NEVOIE?ovidiu
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Echilibrul duhovnicesc din zilele noastre:
https://extraterestriidemascati.wordpress.com/echilibrul-duhovnicesc-in-zilele-noastre/
ApreciazăApreciază
Referitor la comunisti si ura catre rusi din cauza comunismului:
http://www.ortodoxia.md/2016/11/marturie-despre-basarabia/
Fratii nostri moldoveni au suferit mai mult ca noi, in plus slavizarea. Deci sa-i auzim totusi.
ApreciazăApreciază
Mai terminati domnilor cu calomnile ! Pr Ciprian nu a fost de rand la slujire saptamana asta si saptamana trecuta. A asteptat decizia BOR cu privire la „sinodul’ cretan. De Luni intra de rand si zice ca nu va mai pomenii nici un tradator ecumenist ! As vrea sa vad pe voi astia care va ascundeti sub pseudonime, ce ati lucrat voi impotriva ”sinodului” ! Ce scrisori ati trimis voi la patriarhie, cum ati condamnat sinodul asa cum o face pr Ciprian inca din luna mai. Ii impingeti pe altii sa faca, dar voi ce faceti ? Circ ? Asa se marturiseste ortodoxia ? Asa il marturisiti pe Hristos ? Pe Pr Ciprian sa-l sustineti, sa va rugati pentru el, ca va avea o lupta grea de dus cu vrajmasii vazuti si nevazuti ! Sa le cereti socoteala preotilor si monahilor cu cont de facebook, care pana acum o luna de zile postau floricele, si alte aiureli inutile si n-au luat nicio pozitie impotriva sinodului. Dar s-au activat imediat cand au vazut ca exista o replica anti-ecumenista, atacandu-l pe pr Ciprian si pe monahii Antoniti veniti in Romania la conferinte sa explice mirenilor de ce „sinodul” a fost eretic.
Va rog pastrati un limbaj civilizat, ca mai mult faceti Bisericii, si lupta anti-ecumenista nu se duce cu jigniri, caricaturi, ura, si circoteca. Eu sunt cel mai nevrednic fiu duhovnicesc al Pr Ciprian, si va marturisesc ca m-a ajutat extrem de mult. Am avut necazuri foarte mari, bolnav cu metastaza la plamani, am umblat la toti protii din judet (Covasna). Am fost la un pas de sinucidere, din cauza durerilor, necazurilor in familie, si a depresiei. Pr Ciprian m-a ajutat foarte mult, mi-a salvat viata. Eu il cunosc de cativa ani buni si marturisesc ca e un om inteligent, foarte corect, marturisitor, curajos. Un preot care a avut destule de patimit din cauza ca este un om onest, si nu a vrut sa bage in troaca sistemului ca alti fricosi lacomi dupa bani si functie. Nu aveti decat sa ma jigniti cat doriti, si sa ma calomniati cum si cat vreti (asa cum ati facut in postarea cu Boca) dar asta e marturisirea mea. Daca sunteti cu adevarat anti ecumenisti, aparatori ai dereptei credinte, rugativa si sustinetii pe monahii, si preotii anti ecumenisti, nu aruncati cu latura in ei !
ApreciazăApreciază
Ciucasel Marius Sebastian
Nu-i asa.
El ne-a atacat brusc:
https://saccsiv.wordpress.com/2016/10/16/la-sinaxa-pan-ortodoxa-din-ianuarie-2017-din-grecia-vor-anatematiza-marele-sinod-e-super-dar-de-ce-tocmai-atunci/comment-page-1/#comment-329083
Pana atunci noi am fost alaturi de el.
ApreciazăApreciază
Cum am mai spus, tocmai ca a fost unul din cei in jur de 10 preoti (din peste 15500) care nu au cazut asteptam sa continue lupta pana la capat si sa opreasca pomenirea episcopului Harghitei si Covasnei (probabil ca acest episcop a fost la sinodul BOR si nu am auzit nimic de el, asadar tacerea este starea 3 de ateism).
ApreciazăApreciază
Ciucasel Marius
ne bucuram ca parintele te-a ajutat duhovniceste si ca isi da seamana pana la un punct de APOSTAZIA POMENIRII DE ERETICI. il vom urma si sustine 100% cand va INCETA POMENIREA de eretici si se va DELIMITA/ SEPARA de pomenitorii de eretici prin NEPARTICIPARE la slujbele lor.
asteptam deci sa vedem EFECTIV ca NU MAI POMENESTE pe nici un eretic si atunci il vom respecta.
ca esti sau nu de rand la slujirea in altar e IRELEVANT daca PATRICIPI ( ca cleric sau mirean) la o slujba ( slujita de altii) in care aceia POMENESC ERETIC, esti DEPLIN PARATAS prin participare cu POMENITORII de ERETIC ca si mirenii care asista, ca si clericii care desi nu slujesc sunt la slujba si PRIMESC prin prezenta lor la acea slujba POMENIREA ERETICULUI.
asadar daca de 2 duminici NU a mai patricipat la nici o Liturghie unde altii POMENESC ERETIC a procedat DREPT!
daca a fost la sjuba, desi NU el a slujit e IRELEVANT, NU se deosebeste de pomenitorii de eretici CU NIMIC caci NU s-a delimitat/SEPARAT de ei.
Sf Maxim NU MAI MERGEA DELOC la Liturghiile ereticilor vremii lui !
ApreciazăApreciază
E adevarat ce spune Ciucasel Marius,aveti incredere ca parintele asa va face in viitor.Nu pot sa dau mai multe amanunte acum,dar intr-adevar n-a mai participat la ultimile doua liturghii.Trebuie sa il protejam cumva ,nedind in vileag detalii,deocamdata,dar aveti incredere in ceea ce va spun,ca parintele e un om si jumatate,care si-a pus pielea la saramura demult,dar nu se da inapoi nicidecum.Sa-i fim alaturi si sa nu-l mai ponegrim atit,ca are nevoie de sprijinul nostru,ca are o familie de sustinut si nu-i este usor deloc.Nu e arsenist infocat,chiar daca a avut oarecare evlavie la el,asa cum multi dintre noi am avut-o cind l-am descoperit prima oara pe acest Boca,dar acum e f reticent,citind si ascultind marturisirile marilor duhovnici (A.Fageteanu,Cleopa,Papacioc,etc)in ceea ce-l priveste pe A Boca.Sa ne rugam pt el si sa-l sustinem ,ca si pe ceilalti preoti marturisitori ,dealtfel,ca avem nevoie unii de altii,sa nu lasam pe diavol sa ne dezbine,ca atit asteapta uritul,sa ne certam intre noi,iar el sa-si rida de noi ,frecindu-si labele spurcate ;sa nu fie !Iertare si rugati-va pt o pacatoasa ca mine.Doamne ajuta si pocainta spre mintuire!
ApreciazăApreciază
marinela
Tu ai citit istoricul?
El ne-a atacat brusc, continua sa o faca si a ajuns sa o faca la un mod dracesc. Citeste pasul 2 de pe blogul sau.
ApreciazăApreciază
marinela
Sa-i ajute Dumnezeu parintelui CIprian sa SE RUPA TOTAL de EREZIE ecumenista si sa NU MAI POMENEASCA ERETICI ! Atunci il vom sustine 100% si ne vom bucura de marturisirea lui dreapta cu vorba si cu fapta dupa modelul Sfintilor !
alti parinti au facut-o DEMULT INAINTEA lui, ca Par Antim si fara atatea „strategii” si „pasi” si amanari !
asa mi se pare DREPT, nu sa trancanim ceva si sa facem ALTCEVA cu x „justificari” .
eu l-am intrebat mai demult la alt articol ceva lamuriri ( politicos cu respect, cum se cade unui preot. stiu ca vorbesc adesea ca un golan de cartier, dar sa nu crezi ca mi-am pierdut carma si nu sunt in stare sa ma adresez fiecaruia conform rangului si starii sale. mai ales ca il socoteam om de cinste si un reprezentant al luptei antiecumeniste si de aceea asteptam de la el RIGOAREA CUVENITA ) … si el ca raspuns a sarit cu acuzele pe noi ( erau in principal adresate mie ca eu sunt mai „spurcat” la limba cu unii /unele teme pe aici, desi NU cu el) la urmatorul articol, iar in rest pe tema interpelarii …. nici o lamurire. ( nu eram probabil vrednici de asa ceva)
ti se pare normala atitudinea lui?
din cauza asta am insistat apoi, ca sa ma lamuresc( sau era doar banuiala mea GRESITA?) daca intr-adevar pomeneste sau nu inca eretic la slujba cum banuiam eu, ceea ce in opinia mea este INCOMPATIBIL cu starea de preot curat de erezie si inca luptator / marturisitor IMPOTRIVA EREZIEI !
raspunsul dansului : fraze in 2 peri si acuze la el pe blog.
nu oi fi eu cel mai drept om de pe pamant, nici pe departe, dar ma straduiesc cat pot sa am RIGOARE la Dogme si sa ma feresc cu ACRIVIE de orice INSELARI, sa urmez INTOCMAI faptelor si Invataturii Sfintilor in cele ce priveste Credinta Ortodoxa, nu cu inima indoita sau cu una zicand si alta facand.
dar el a reusit sa vada doar pacatele mele si pe ale lui : atitudinea lui cel putin DISCUTABILA a POMENIRII ERETICULUI sau episcop sa le treaca cu vederea, ca si cand ar fi fost cel mai „normal” si coerent lucru in marturisirea/ lupta sa antiecumenista!
de la asta vine neintelegerea. si nu cred ca DOAR NERABDAREA/pacatele mele e/sunt resposabile de situatia creata.
despre pacatele mele le asum si le discut DOAR cu Hristos( si duhovnicul) si daca sunt vizibile CU ATAT MAI BINE , ca sa nu creada nimeni ca sta de vorba cu vreun sfant, dar nici ERETIC /INSELAT cu ajutorul Lui Dumnezeu NU SUNT si ma rog sa nu gresesc/cad vreodata in vreo inselare.
ApreciazăApreciază
el
„Sa-i ajute Dumnezeu parintelui CIprian sa SE RUPA TOTAL de EREZIE ecumenista si sa NU MAI POMENEASCA ERETICI ! Atunci il vom sustine 100% si ne vom bucura de marturisirea lui dreapta cu vorba si cu fapta dupa modelul Sfintilor !”
AMIN!
ApreciazăApreciază
Marius
„As vrea sa vad pe voi astia care va ascundeti sub pseudonime, ce ati lucrat voi impotriva ”sinodului” ! Ce scrisori ati trimis voi la patriarhie, cum ati condamnat sinodul asa cum o face pr Ciprian inca din luna mai. Ii impingeti pe altii sa faca, dar voi ce faceti ? Circ ? Asa se marturiseste ortodoxia ? Asa il marturisiti pe Hristos ? ” ________ si cam ce crezi tu ca trebuia sa facem noi astia prostii anonimi ?
NU E DESTUL am facut ESENTIALUL : ca NU PRIMIM DELOC PARTASIE cu ERETICII nici cu POMENITORII d ERETICI? sau ti se pare poate asta putin lucru?
ca mai indemnam si pe altii s afaca asa , nu ca asa am facut noi, ci asa ne-au invat Sfinti sa ne DELIMITIM/ SEPARAM de ORICE EREZIE , facem si noi ce putem de acolo de unde suntem.
dar aia ca vorbesc dar NU FAC asa ca Sfintii pe care-i LAUDA cu VORBA si ii NECINSTESC/ CONTRAZIC cu FAPTA ti se pare cumva ca sunt mai drepti? ca au scris niste scrisori.
Scrisori s-au scris destule , CEA MAI BUNA aceea aPar Antim adresata LEPADATURII de savu , au scris si mirenii din mai multe locuri , au vorbit oamneii cu preotii lr de la parohii….. mai mult CE mai VREI?
MARTURISIREA si TARIREA ORTODOXIEI dupa MODELUL Sfintilor ( macar in ce priveste raportarea la Dogma si EREZIE/ INSELARE ) , de aici decurg celalate: sfintirea proprie si mantuirea. FARA ACESTEA 2 poti sa te strofci cu „nvointe ascetice” dupa mintea ta ca ERETIC /RATACIT fiin dNU te deosebesti de vreun yoghin sau alt ratacit paracticant de „Nevointe” dupa mintea lui. OK?
restul e gargara.
NU „l-am atacat” pe parintele tau de chichi-maro, ci DOAR am costatat cu STUPOARE si AMRACIUNE ca FACE ALTFEL decat INVATA , atata tot si i-am atras atentia/ l-am rugat sa faca ce trebuie dupa MODELUL Sfintilor , iar nu dupa „strategiile” mintii sale.
iar el in loc sa ne lamureasca intrebarile, s-a apucat sa ne acuze de toate cele ca si cum pacatele noastre personale l-ar exempta pe el de ORTOPRAXIA si MARTURISIREA Adevarului dupa cum au facu Sfintii ( ca sta era interpelarea noastra).
nu cumva reactia lui „urzicata” la interogatiile noastre e de fapt MUSTRAREA CONSTIINTEI lui care-l judeca ?
nu noua trebuie sa ne raspunda la intrebarea, asta ci Lui Hristos Caruia NU II SUNT ASCUNSE ascunzisurile inimii, nici lasitatea sau slabiciunule nimanui cleric sau mirean.
OK?
il asteptam deci bucurosi sa INTRERUPA si el POMENIREA ERETICILOR( ASA CUM SE CADE ) , asa cum au facut-o Par Antim si MAI MULTI altii VREDNICI ( AXIOS LOR !!! ) INAINTEA lui si n-au mai asteptat atatia pasi si „strategii” „inteligente”.
in rest numai bine si sanatate iti doresc !
ApreciazăApreciază
Dragul meu, nu urasc pe catolici dar urasc Halloweenul. Tu nu? Exista vreun dubiu ca e serbare pagana? Iata nu eu nici media de stanga americana, ci niste catolici spun ca Halloween e serbare catolica.
https://ecclesialvigilante.wordpress.com/2016/10/31/all-hallows-eve/
Sa fim si teoretic in comuniune cu aceasta? Si da astept sa vie Vaticanul sa spuna ceva despre Halloween, si Santa Muerte. Pana nu spun, conform Creta noi ii consideram crestini. E corect asa? E corect si pt ei ca sunt eretici si deci orbi? A.CUM????
ApreciazăApreciază
Mary
daca imi permiti sa divaghez off topic:
cel mai bine ti se potrivesc la avatar trandafirii albi, sunt ca tine ! 🙂
ApreciazăApreciază
Stiu ca nare legatura cu subiectu! Din ce in ce mai multe filme … https://www.cinemagia.ro/filme/the-sinister-six-590807/
ApreciazăApreciază
Degeaba va luati de Ciobotea.
Ultimul ierarh care a tinut credinta dreapta a fost Sf Ierarh Calinic de la Cernica, sau al Ramnicului.
‘La propunerea lui Cuza de a schimba calendarul, „s-a ridicat in picioare si a spus: „Eu, Calinic, cu cei fara de lege nu ma voi numara”, si a iesit afara. Iar Cuza a renuntat la aceasta schimbare.”‘
Primul ierarh roman care a vandut Credinta Ortodoxa a fost Miron Cristea.
– imediat după înscăunarea sa, la 1 ianuarie 1920, sprijinindu-l pe Metaxakis, a declarat că Biserica are nevoie de ,,reorganizare şi reformare”, dorind, în acord cu ceilalţi ierarhi ortodocşi masoni, organizarea unui sinod ecumenic, anume cel din 1923.
– a sprijinit participarea teologilor ortodocşi români la congrese şi întâlniri ecumeniste peste hotare sau convocarea unor asemenea întâlniri în ţară
– schimbarea calendarului in 1924. Mai mult, el a dorit să schimbe nu numai calendarul iulian, ci şi pascalia iuliană, datele Învierii Domnului din anii 1926 şi 1929 nestabilindu-se după pascalia iuliană şi nici măcar după cea gregoriană.
– a recunoscut oficial validitatea hirotoniilor anglicane, în 1936
Pentru „avantul modernist”, acest fost ierarh greco-catolic a fost „rasplatit” cu ridicarea Bisericii Ortodoxe Romane la rangul de Patriarhie, in 1925, implicit ridicarea sa de la rangul de Mitropolit primat la cel de Patriarh.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Incepand cu schimbarea calendarului in 1924 bunicul meu dinspre mama impreuna cu fratii sai si cu strabunicul,nu au mai mers la Biserica.Se adunau acasa duminica dimineata si citeau Sfanta Scriptura si din alte carti pe care le aveau.Ei au stiut ca e inceputul caderii Credintei.Din pacate s-a ales praful de acele carti eu fiind inca copil cand bunicul a murit si toate lucrurile au fost impartite iar casa demolata pentru a se mari gradina.Bunicul mergea doar de Paste la manastire si atat.Mama nu-si aminteste insa de bunica daca mergea la Biserica,dar ei copiii mergeau.Eu nemernicul am trait in totala destrabalare iar acum nu stiu pe nimeni la care sa gasesc cuvant bun,doar aici ma insuflu.Acum o luna am facut adunare in familie(unchi,matusi,verisori,vreo 15 persoane)si le-am citit cateva scrisori antiecumeniste precum si din ereziile episcopului local.Nimeni nu a inteles,am vorbit la pereti.Doamne Iisuse Hristoase fiul lui Dumnezeu,miluiestene pe noi pacatosii.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mi-e foarte clar ce se intampla in Biserica noastra si ce se intampla cu preotii nostri. Si stiu ca multi, foarte multi preoti nu cunosc realitatea sinodului din Creta si a vremurilor pe care le traim. Gandul asta ma framanta. Ca daca ar sti, poate ar schimba ceva. Si acum citind mesajul lui @ Cristinel ma gandesc ca nemaimergand la Biserica te poti indeparta de Dumnezeu. Ca ispitele apar si noi suntem slabi. Sigur ca trebuie sa fii traitor si sa te rogi incontinuu, dar oare poti sa nu cazi? Si daca cazi, reusesti sa te ridici? Si-apoi nu esti singur, poti sa ai familie, copii, parinti, frati cu probleme si care nu sunt – sau sunt partial de acord cu tine. Mantuirea e personala, dar pe mine ma doare mai mult de copilul meu pe care nu am reusit sa-l invat INCA sa fie crestin adevarat… si el nu intelege ca ne rugam de acasa. Si apoi ce se intampla la inmormantari, ce preot prohodeste mortul? Inteleg ca asa trebuie sa fie si ca nu umblam cu jumatati de masura, respect tot ce au spus Sfintii Parinti dar este foarte greu, poate ca lucrurile inca mai trebuiesc analizate.
ApreciazăApreciază
Adevarat! Cine nu mai pomeneste ierarhi apostati actuali, nu mai trebuie sa pomeneasca nici patriarhii masoni si apostati: miron, nicodim, iustinian si iustin…
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Eu nu-i mai pomenesc nici pe acesti vrajmasi vechi ai Bisericii Sfinte!
ApreciazăApreciază
preot antiecumenist
Asa sa va ajute Dumnezeu ,parinte!Axios!
ApreciazăApreciază
Un comentariu mai vechi:
Mihai Vasile spune:
4 noiembrie 2011 la 22:30
Un mare pacatos, adica eu, … fiind plecat la liceul militar de la varsta de 14 ani si jumatate si inscriinduma
la scoala militara de aviatie..
La calcului unghiurilor si coordonatelor la traiectul de zbor cand plecam la tragerile cu rachete medii si lungi in poligonul Nikolaevici din Siberia, era capitolul dupa constelatii, iar la acest capitol trebuiau calculate coordonatele pentru giroorizont innapoi cu 13 zile si intreband pe CDT de regiment de ce , raspunsul era ca „asa trebuie”.
ApreciazăApreciat de 2 persoane
[…] Iata doua fragmente din comentariul fratelui calin postat la Dupa Sinodul BOR, anti ecumenistii au paralizat …: […]
ApreciazăApreciază
[…] Dupa Sinodul BOR, anti ecumenistii au paralizat … […]
ApreciazăApreciază