Saccsiv – Weblog

Foto: ICOANA … MARELUI SINOD din Creta

Posted in Uncategorized by saccsiv on Octombrie 7, 2016

ss

Imaginea ce o vedeţi mai sus se află în Catedrala cu hramul Sfîntul cneaz Ioan (Iovan) Vladimir din oraşul Bar, Muntenegru, de pe ţărmul mării Adriatice, inaugurată recent la 25 septembrie 2016.

[…]

Catedrala a fost sfinţită (ne întrebăm ce fel de sfinţiri pot săvîrşi îndărătnicii ecumenişti?) duminica, 25 septembrie, de patriarhii Teofil al Ierusalimului si Irineu al Serbiei, împreună cu arhiepiscopul Anastasie al Albaniei şi Ioan al Ohridei. La ceremonie au participatreprezentanţi ai tuturor Bisericilor ortodoxe locale.

Cititi va rog mai multe la:

http://lumea-ortodoxa.ro/ecumenistii-de-la-sinodul-tilharesc-din-creta-reprezentanti-intr-o-icoana/

Cititi va rog si:

Simboluri bizare pe SIGLA MARELUI SINOD

Foto: VITRALIU BIZAR si STATUIE CU PROMETEU in ACADEMIA ORTODOXA din CRETA, acolo unde are loc MARELE SINOD

 

Anunțuri

32 răspunsuri

Subscribe to comments with RSS.

  1. Constanta said, on Octombrie 7, 2016 at 9:14 am

    Cred ca asa se vroiau inainte sa semneze. Dupa aceea, barca a luat niste apa… 🙂

    Apreciat de 1 persoană

  2. jijicamatraguna said, on Octombrie 7, 2016 at 9:19 am

    :))))))))))))) chiar ca au luat-o razna. Acum inteleg de ce le este ciuda pe preotii care nu se mai roaga pt ei……Practic, sunt niste sfinti. Nu ma pot abtine din ras, dar e de plans. Mai lipsea si Papa din „icoana”

    Apreciază

    • voda said, on Octombrie 7, 2016 at 1:56 pm

      Lipseste popa Vlaicu, vulpoiul ecumenist care idolatrizeaza dialogul, zicand ca nu exista decat discutii ecumenice.
      Ca si satana: crede in Dumnezeu, dar le zice oamenilor ca nu exista.

      Apreciază

  3. Alexa said, on Octombrie 7, 2016 at 10:05 am

    Absolut halucinant! Cine se cred astia, fratilor? Nu au pic de respect pentru sfintenie!

    Apreciază

  4. Maria said, on Octombrie 7, 2016 at 10:07 am

    Cuviosul Sofronie Saharov – Despre ierarhia ortodoxă şi cea despotică

    http://manastirea.petru-voda.ro/2016/09/17/cuviosul-sofronie-saharov-despre-ierarhia-ortodoxa-si-cea-despotica/

    Extras din: Arhim. Sofronie – “Corespondenţă cu protoiereul Gheorghe Florovski”, Ed. Accent Print, Suceava 2016, tr. de ierom. Rafail Noica; pg. 98-101

    Apreciază

  5. alex said, on Octombrie 7, 2016 at 10:15 am

    Acu nu stiu pentru cine erau facute dar au inebunit de tot oamenii.

    http://stirileprotv.ro/stiri/social/cadelnite-electronice-si-clopote-activate-de-pe-mobil-noul-trend-in-biserici-cum-arata-un-lacas-de-cult-in-era-tehnologiei.html

    Tehnologia pare sa aiba loc oriunde, chiar si in biserica. Pentru a tine pasul cu noile tendinte, preotii vor sa aduca in lacasurile de cult cadelnite electronice si clopote ce pot fi activate de pe telefonul mobil.
    Toate noutatile sunt expuse la Cluj Napoca, la targul dedicat obiectelor bisericesti.
    Radu are o companie care produce clopote electronice. Spune ca este numarul patru la nivel mondial si, anul trecut, a vandut, numai in Romania, aproape trei sute de bucati. Cel mai ieftin clopot costa 10.000 de lei.
    Radu Blotor, administratorul firmei: „Poti sa faci ca din ora in ora sa iti bata in urmatorii 50 de ani. Este legat prin satelit la un ceas atomic din Germania. Telecomanda, de la 600 de metri. Poti sa fii in New York si sa pornesti clopotul unde vrei.”
    O noutate este si cadelnita electronica. Costa aproximativ 300 de euro si are garantie trei ani.
    Mihai Buculei, reprezentant magazin bisericesc: „Este o tamaie cu granulatie mai mica, pentru ca electronica dinauntru gestioneaza cele trei minute. Daca in cele trei minute ati terminat, apasati pe buton, se opreste.”
    Pentru acest „aparat” s-a inventat si tamaia cu diverse mirosuri.
    Constantin Filip, preot: „Dupa ardere, nu emana acel miros de cenusa arsa, neplacut.”
    O parte dintre icoanele aduse la eveniment au fost impodobite cu pietre semipretioase, dupa modelul uneia de pe Muntele Athos.
    Ionut Pastinaru, director magazin bisericesc: „Este replica dupa original, se lucreaza aproximativ 6 luni, are 3000 de pietre semipretioase.”
    Nici vesmintele preotilor nu mai sunt facute ca odinioara.
    Raluca Schmid, proprietar magazin: „Acum deja totul a evoluat si sunt lucrate pe masini de broderie. Ajung la 1600 de lei cele care au mai multa broderie, materiale adusa din afara.”
    Targul dedicat obiectelor bisericesti are loc la Cluj Napoca si este deschis pana sambata.

    Apreciază

    • Rozalia said, on Octombrie 8, 2016 at 1:59 am

      @ alex,
      … ”Poti sa fii in New York si sa pornesti clopotul unde vrei.”
      Si probabil sa-l si opresti unde si cand vrei!

      Apreciază

    • Ionut said, on Octombrie 8, 2016 at 10:04 pm

      Mai lipseste robotul care sa tina predica in locul preotului, Doamne, iarta-ma!…

      Apreciază

  6. Mirela said, on Octombrie 7, 2016 at 10:34 am

    Iniţiativa e de genul: curva învechită pe centură TE OBLIGĂ să crezi că e fată mare şi bărbat n-a cunoscut.
    Se pare că nici trădătorii înşişi nu-şi mai suportă decăderea, ci se tot încurajează unul pe altul: ce mari luptători pentru ortodoxie au fost ierarhii români, cum au apărat ei postul şi cum s-au opus „relaxării”, ce drepţi sunt şi ce mârşav sunt atacaţi de ţigani, cum totul în Creta a fost foarte ortodox, iar cei care se contestă sunt agenţi ruşi, plătiţi să facă schismă în curata BOR etc.
    Cred că îi urăsc tot mai tare pe mărturisitorii antiecumenişti tocmai pentru că îi obligă să-şi vadă propria hidoşenie.
    De ce nu or fi pus şi în această reprezentare acea lighioană din sigla sinodului care se pretindea porumbel? Că era potrivită!

    Apreciază

    • marinela said, on Octombrie 7, 2016 at 8:02 pm

      Mirela
      A tunat si i-a adunat pe toti tradatorii,unul mai breaz ca altul ,mai mare sila si oroarea.Se merita unii pe altii ,acesti „preacucernici”tradatori,Anatema sa fie cu totii!

      Apreciază

  7. Mirela said, on Octombrie 7, 2016 at 10:51 am

    Dacă nu s-ar fi specificat în text că biserica în care s-a pictat această imagine a fost sfinţită de ecumenişti unul şi unul, aş fi zis că în corabie sunt reprezentaţi cei care nu au semnat actele sinodului apostat.

    Apreciază

  8. claudiu said, on Octombrie 7, 2016 at 10:57 am

    Nu stiu daca cineva i a mai numarat, dar sunt 30.. cei 30 de arginti pentru care a fost vandut Hristos!

    Apreciază

    • Mihail said, on Octombrie 7, 2016 at 2:31 pm

      Asa este Claudiu. Eu nu i-am numarat. Tot ceea ce fac tradatorii Lui Hristos si vanzatorii de cele sfinte sant cu talc. Trebuie neaparat sa fie calculat in cifre, altfel nu isi ating scopul. Aceasta „icoana” reprezinta „jertfa iudelor” catre tatal lor satan.

      Dumnezeu sa-i ierte!

      Apreciază

  9. el said, on Octombrie 7, 2016 at 11:55 am

    cine i-a „canonizat ” pe APOSTATII astia ca sa-si faca si „icoana” ?

    INDRACITI care se cred DEJA „sfinti” infailibili ….
    nu va e CLAR ce lucrare fac si carui „dumnezeu” slujesc ecumenistii astia care si-au pictat singuri „icoana” „sinodului ” TALHARESC?

    care Sf Parinti dupa Sinodul Ecumenic au indraznit cu fudulie DRACEASCA sa se picteze la Sinodul la care tocmai participasera?
    Icoanele Sf Sinoade Ecumenice NU au fost pictate de participantii la SInod ( slugile lor) ci de URMASI, generatiile de dupa.

    astia se picteza cum in locul Sfintilor sau al lui Hristos isi picta moaca singur INDRACITUL boca ….

    Apreciază

  10. Felix Kalos Gheron said, on Octombrie 7, 2016 at 1:38 pm

    Mitropolitul Nafpaktosului și Sfântului Vlasie, Ierótheos Vlachos

    „ În ce privește cel mai important text, cel care se referea la relațiile Bisericii Ortodoxe cu restul lumii creștine, după ce Delegația Bisericii Grecia a modificat hotărârea Sinodului elen în punctul de bază și a depus, votând prin majoritate, o nouă propunere fără împuternicire din partea Sinodului elen, nu au fost susținute competent celelalte propuneri esențiale, cele referitoare la validitatea sau invaliditatea botezului eterodocșilor și la rugăciunea pentru adunarea acestora în Biserica cea Una, Sfântă, Sobornicească și Apostolică.

    Astfel, textul final este diplomatic, fiind caracterizat de o ”ambiguitate creatoare”, după cum s-a scris, și conține argumente care pot fi acceptate de toate părțile, de aceea consider că displace deopotrivă ortodocșilor și eterodocșilor, este îmbibat de teologie baptismală și, indirect, dar clar, și de teoria ramurilor, după cum s-a văzut și din discuții, și de asemenea, dezbaterea s-a deplasat ușor, dar conștient, de la principiul exclusivității la principiul inclusivității.

    După cum se știe, în virtutea principiului exclusivității se afirmă că Biserica Ortodoxă este Biserica cea Una, Sfântă, Sobornicească și Apostolică, în timp ce, potrivit principiului inclusivității, se afirmă că există multe Biserici, în care se recunoaște ca punct de bază Botezul valid, iar Dialogurile au loc în vederea ajungerii la unitatea depline. Adică, potrivit principiului inclusivității, hotarele canonice și sacramentale ale Bisericii nu coincid, așa cum este valabil în mod clar potrivit principiului exclusivității.

    După cum se știe, titlul acestui text se referă la Biserica Ortodoxă și restul lumii creștine, a Răsăritului și a Apusului, adică la precalcedonieni, nestorieni, monoteliți, romano-catolici, anglicani, vechi-catolici, reformați etc.

    Prin urmare, conținutul textului nu trebuie să se diferențieze de titlul său, care arată diferența dintre Biserica Ortodoxă și restul lumii creștine.

    Restul lumii creștine, adică cel din afara Bisericii Ortodoxe, în afară de creștinii Răsăritului, se împarte în creștinii Apusului, care s-au rupt de Biserica cea Una, Sfântă, Sobornicească și Apostolică din secolul al XI-lea, avându-l ca centru pe Papă, precum și în protestanții care s-au rupt de Papă, care sunt împărțiți în multe grupări creștine. În al doilea mileniu li s-a atribuit diferite denumiri caracteristice, adică unii au fost caracterizați drept latini, franco-latini, papistași etc., iar ceilalți, reformați, protestanți, anglicani, iar grupările lor au fost numite confesiuni. Creștinii Răsăritului se numără printre aceștia.

    Întrucât Biserica Ortodoxă are conștiința de sine că este Biserica cea Una, Sfântă, Sobornicească și Apostolică, de aceea, dintre alte caracteristici atribuite restului lumii creștine, cum ar fi ”Biserici eterodoxe” etc., Sinodul Bisericii Greciei a preferat termenul de ”confesiuni și comunități creștine”.

    Textele care urmează a fi emise de Sfântul și Marele Sinod trebuie să fie expuneri exacte ale credinței ortodoxe și ale conștiinței de sine universale și să folosească o terminologie cât mai exactă cu putință, în acord cu tradiția de veacuri a Bisericii.

    La Sinodul din Creta a avut loc o foarte amplă discuție pe această temă, pentru că și alte două Biserici au avut propuneri în acest sens, anume Patriarhia României a propus să fie înlocuită expresia ”biserici creștine” cu expresia ”comunități eterodoxe”, iar Biserica Ciprului a propus să fie caracterizate drept ”Biserici eterodoxe”.

    Exista posibilitatea să fie păstrată expresia care exista în titlul textului, adică ”Biserica Ortodoxă și restul lumii creștine” sau expresia ”Biserica Ortodoxă și cei din afara acesteia” sau ”neortodocșii”.

    În timpul discuției, Patriarhia României și-a retras propunerea și au rămas propunerile Bisericilor Ciprului și a Greciei.

    Această propunere a Bisericii Greciei nu a fost acceptată și Patriarhul Ecumenic l-a îndemnat pe Arhiepiscopul Atenei, Ieronim, să depună o nouă propunere. După aceasta, Arhiepiscopul a făcut delegației Bisericii Greciei o nouă propunere, acceptată prin majoritate de arhiereii delegației.

    Pentru noua propunere nu exista împuternicire din partea Sinodului Bisericii Greciei, după cum, de asemenea, sensul acesteia nu corespundea propunerilor Sinodului plenar al Bisericii Greciei. Din păcate, la toate acestea se adaugă și faptul că hotărârea s-a luat în câteva minute. Conținutul propunerii delegației Bisericii Greciei este următorul:

    Biserica Greciei propune ”la paragraful al 6-lea, în loc de: «Biserica Ortodoxă recunoaște [notă: în textul inițial, verbul era cunoaște nu recunoaște] existența istorică a altor Biserici și confesiuni creștine», «Biserica Ortodoxă acceptă denumirea istorică a altor Biserici și confesiuni creștine eterodoxe»”.

    În forma finală, la o nouă redactare, textul a fost transformat după cum urmează: ”Biserica Ortodoxă acceptă denumirea istorică a altor Biserici și confesiunilor creștine eterodoxe, care nu se află în comuniune cu aceasta”. Adică, ”cunoaște” a devenit ”acceptă”, ”existența istorică” a devenit ”denumire istorică” și la termenul ”Biserici” s-a adăugat cuvântul ”eterodoxe”.

    Întrebările sunt multe: De ce nu a rămas verbul ”cunoaște”? Există denumirea unui lucru fără existența acestuia? Ce înseamnă ”Biserici creștine eterodoxe”, de vreme ce eterodox înseamnă eretic?

    Arhiepiscopul Atenei, Ieronim, a citit chiar și raționamentul hotărârii, potrivit cu Buletinul de Presă care a fost emis de Sfântul Sinod al Bisericii Greciei:

    ”Prin acest amendament obținem o hotărâre sinodală care pentru prima oară în istorie limitează cadrul istoric al relațiilor cu eterodocșii nu la existență, ci DOAR la denumirea istorică a acestora ca Biserici sau confesiuni creștine eterodoxe. Urmările eclesiologice ale acestei modificări sunt de la sine înțelese. Nu doar că nu influențează negativ în vreun fel oarecare îndelungata tradiție ortodoxă, ci dimpotrivă în mod clar eclesiologia ortodoxă este păstrată neatinsă”.

    Această nouă propunere a fost acceptată de către Patriarhia Ecumenică și mulți dintre ierarhii prezenți au aplaudat.

    Prin urmare, propunerea Sinodului Bisericii Greciei nu a fost acceptată, ci doar noua propunere adoptată prin majoritate a Delegației Bisericii Greciei.

    În Buletinul de Presă al Bisericii Greciei din acea zi (25.06.2016) a fost formulată opinia că Delegația Bisericii noastre a făcut noua propunere ”urmând (sic) spiritul hotărârilor Sinodului Greciei”.

    Însă, în ciuda bunelor intenții ale Arhiepiscopului și ale câtorva ierarhi preocupați să se încheie subiectul fără multă discuție, orice cititor serios al celor două texte va constata că noua propunere, pe care a impus-o prin majoritate Delegația Bisericii noastre, nu era în spiritul hotărârii Sinodului plenar. Acest subiect îl voi dezvolta în alt text, în care voi prezenta în detaliu că propunerea aceasta este în esența ei anti-ortodoxă din multe motive teologice.

    În timpul scurtei discuții pe care am avut-o între membrii delegației, am subliniat că din motive de conștiință și teologice, și mai ales pentru că nu am avut împuternicirea Sinodului Bisericii Greciei să modificăm hotărârea acestuia, nu sunt de acord și nu voi semna textul respectiv. Acesta a fost motivul pentru care m-am abținut de la dezbaterea pe articole în Sinod a acestui text și, desigur, nu am semnat textul respectiv.

    Două au fost, în opinia mea, faptele triste care au avut loc: a) eludarea hotărârii Sinodului Bisericii Greciei, în mod inconștient sau conștient, și b) recunoașterea eclesialității confesiunilor eterodoxe, adică a comunităților eretice. Acest lucru este foarte periculos, dacă se gândește cineva că doar în Statele Unite există peste 50 000 de grupări protestante creștine, cu multe particularități fiecare dintre acestea care sunt numite ”Biserici”!

    În orice caz, a surprins faptul că unii ierarhi care dețin importante poziții în Biserică și se află la vârsta a treia a vieții lor susțineau poziții antiortodoxe justificând că așa i-au învățat profesorii lor, în prima jumătate a secolului XX, deși între timp a avut loc o amplă cercetare pe baza izvoarelor patristice, ca de pildă la Sfântul Irineu, Episcopul Lugdumului, Sfântul Maxim Mărturisitorul, Sfântul Grigorie Palama etc., care cercetare a răsturnat aceste poziții.

    De altfel, până în secolul al XIX-lea exista aceeași terminologie cu privire la Biserica Ortodoxă și eterodocși, cu puține excepții, care a fost răsturnată la începuturile secolului al XX-lea prin Enciclica Patriarhiei Ecumenice ”Către Bisericile lui Hristos de pretutindeni”, din 1920, care a avut loc după diferite evenimente care au precedat această Enciclică.

    Paradoxul este că ierarhii aceștia îi invocau pe profesorii lor, care, în mod clar, așa cum a demonstrat cercetarea științifică, fuseseră influențați de teologia scolastică și protestantă, și nu au făcut ei înșiși ulterior cercetări patristice, pe care ar fi fost datori să le facă, indiferent de faptul că erau succesorii profesorilor menționați. Și, oricum, este paradoxal ca un ierarh să invoce niște profesori depășiți și nu pe Prorocii, Apostolii și Părinții Bisericii, așa cum a mărturisit la hirotonia sa întru episcop”
    http://parembasis.gr/images/AGIA_MEGALH_SYNODOS_2016/NAYPAKTOY_APOFASEIS_ISI_AMSOE_KATALHJH.pdf.

    „Ascultarea duce către înţelegerea fiinţială a temeiului sobornicităţii Ortodoxiei. În afara culturii ascultării înţelegerea vie a tainei sobornicităţii nu ne este dată.
    Petrecând fireşte într-o rugăciune neîntreruptă, astfel de părtaşi ai soborniceştii căutări a voii lui Dumnezeu cuprind în duh întregul Sobor şi simt când şi în cine grăieşte Duhul Sfânt. Iar acest Duh «suflă unde voieşte» (Ioan 3, 8), neţinând seama neapărat de poziţia ierarhică a celor adunaţi.
    Într-un Sobor cu adevărat sfânt ierarhia nu şi-ar avea locul, precum nici lupta pentru stăpânire şi întâietate; năzuinţa tuturor este una: a simţi credincios bunăvoirea Duhului Sfânt”
    Arhimandritul Sofronie, Taina vieţii creştine, Editura Accent Print, Suceava, 2014, pp. 18-19.

    „Prototipul normativ al acestui însemnat aspect bisericesc este cel din-tâi Sobor din Ierusalim al apostolilor şi presbiterilor (Faptele Apostolilor 15), în descrierea căruia vedem cum se purta fiecare în acest binecuvântat Sobor, fără a exclude nici pe Petru, smulgând cuvântul şi Descoperirea lui Dumnezeu din strâmtele cadre ale naţionalismului evreiesc întru întinderile întregii lumi. Fiecare dintre cei cărora li se descoperă faptic Duhul Adevărului îl rostesc cu smerenie, iar toţi ceilalţi, în bucuria duhului lor, primesc Adevărul.
    Atunci când aceste însuşiri lipsesc, sfântul Sobor se preschimbă într-un «colegiu» sau «colectiv» de specialişti ai administraţiei sau teologi profesionişti, fără vreo putinţă de a ieşi din planul socotelilor omeneşti” .
    Arhimandritul Sofronie, Taina vieţii creştine, p. 19.

    „Din perspectiva aceasta, dacă se întrunesc episcopii ortodocşi care sunt discipolii unor teologi care nu urmează Tradiţia patristică – dacă aceştia se întrunesc într-un sinod, îi va face sinodul Părinţi ai Bisericii? Şi chiar dacă ar numi ei sinodul acela Sinod Ecumenic, este oare posibil să ia vreo decizie corectă? Doar dacă o să copieze Sfânta Scriptură şi textele patristice cuvânt cu cuvânt, fără să adauge nici un cuvinţel de la ei, doar atunci există şansa să ia vreo decizie ortodoxă, doar atunci. Dacă însă adaugă cuvinte de la ei care nu sunt nici în Sfânta Scriptură, nici în tradiţia patristică, e mai mult ca sigur că vor lua o decizie dogmatică greşită. Mai mult ca sigur. Garantat! Garantat!
    Avem astăzi învăţătura despre infailibilitatea Sinoadelor Ecumenice. Această învăţătură, după cum este ea descrisă astăzi, e de aşa natură de parcă ar exista o instituţie a Sinodului Ecumenic care ar deţine infailibilitatea în Biserică. Lucrul acesta, de atâţia ani de zile de când îi citesc pe Părinţii Bisericii, nu l-am mai găsit nicăieri. Nu există la Părinţi o asemenea concepţie despre Sinodul Ecumenic
    Sinodul Ecumenic este, fireşte, infailibil, dar nu este o instituţie infailibilă, nu este o instituţie permanentă. Biserica exista cu 325 de ani înainte de Sinodul I Ecumenic şi trăia foarte bine şi fără un sinod ecumenic; iar de la Sinodul IX Ecumenic din 1341 şi până astăzi nu a mai avut loc nici un sinod ecumenic.
    În ce constă insuflarea dumnezeiască a unui Sinod Ecumenic? Sau în ce constă insuflarea dumnezeiască a unui Sinod Local? Si ce este insuflarea dumnezeiască? »
    Atunci când Părinţii unui Sinod, fie el Local sau Ecumenic, se întrunesc ca să condamne o erezie, în ce constă autoritatea şi insuflarea dumnezeiască a acestui Sinod? Când începe şi când se termină insuflarea dumnezeiască pentru episcopul care ia parte la un Sinod împreună cu toţi ceilalţi episcopi, fie că-i luăm separat pe episcopi, fie ca grup?
    Concepţia asta, că Părinţii unui Sinod sunt de Dumnezeu insuflaţi doar pentru simplul fapt că s-au întrunit la un Sinod Ecumenic, şi exact în acel moment sunt ei de Dumnezeu insuflaţi, eu unul, cel puţin, n-am mai găsit-o nicăieri. Fie că-i vorba de un Sinod Local sau Ecumenic, Părinţii Bisericii au aceleaşi vederi. Diferenţa constă în caracterul ecumenic al unuia şi local al altuia, care-i o chestiune ce ţine de modul lor de întrunire, nu de Biserici.
    Dacă am avea o sută cincizeci de episcopi care înainte de a se duce la Sinod nu sunt de Dumnezeu insuflaţi, nefiind ei de Dumnezeu insuflaţi înainte de Sinod o să devină de Dumnezeu insuflaţi după rugăciunea de inaugurare a Sinodului? Şi o să înceteze să mai fie de Dumnezeu insuflaţi după terminarea Sinodului? Ce-i asta? A fost Apostolul Pavel de Dumnezeu insuflat fix înainte să-şi ridice pana şi să scrie Epistola către Romani, şi a-ncetat să mai fie de Dumnezeu insuflat când a scris «Amin»-ul final? Când a început insuflarea lui dumnezeiască şi când s-a terminat? Şi acelaşi lucru este valabil pentru toate cărţile Sfintei Scripturi.
    Din motivul acesta, data trecută, eu unul, cel puţin, am prezentat opinia că insuflarea dumnezeiască în Biserică nu se deosebeşte de insuflarea pe care o au oamenii de ştiinţă.
    Fără să existe printre Părinţi vreun Papă al Romei care să le dicteze ce sunt dogmele, toţi Părinţii susţineau împreună şi fără să se fi vorbit dinainte acelaşi adevăr. Şi e vorba aici de oameni care trăiau la distanţe geografice uriaşe unul faţă de altul. Pentru acea epocă, erau cât de-aici până la lună, căci unul trăia într-un loc din Imperiu, iar altul trăia într-un alt loc din Imperiu, şi erau ca şi cum ar fi fost unul pe-o planetă şi celălalt pe altă planetă. însă, având aceeaşi experienţă, ajungeau la decizii comune.
    Ortodocşii din ziua de azi fac exact acelaşi lucru. «Biserica spune…», sau «Sfânta Scriptură spune…», sau «Sinodul Ecumenic spune…». Şi e straniu, pentru că aflăm de la ortodocşii de azi că Sinodul Ecumenic ar fi o mare autoritate a Bisericii, şi se îndoiesc de autoritatea Părinţilor Bisericii. Adică pun Sinodul mai presus de Părinţii Bisericii.
    Şi, când citeşti chiar Actele Sinoadelor, vezi că însuşi Sinodul Ecumenic îi invocă pe Părinţii Bisericii. De aceea şi spun: «Cei trei sute optsprezece Părinţi au spus…», «Cei o sută cincizeci de Părinţi au spus…», «Cei şase sute de Părinţi au spus…». Adică, atunci când ne gândim la un Sinod Ecumenic, pentru noi este un Sinod al Părinţilor Bisericii. Este o adunare a Părinţilor care învaţă aceste lucruri” Părintele Ioannis Romanidis

    Apreciază

  11. Gabriel said, on Octombrie 7, 2016 at 1:49 pm

    Apreciază

    • alex said, on Octombrie 8, 2016 at 5:02 am

      In nebunia lor se cred in Corabia Lui Hristos, din pacate pentru ei, sunt in corabia ereticilor.
      “Să stăm bine, să stăm cu frică, să luăm aminte!”

      Apreciază

      • Mirela said, on Octombrie 8, 2016 at 6:44 pm

        Părerea mea este că cel puţin ierarhii români ştiu bine că sunt trădători şi că au semnat erezii. Cel mult, poate or fi fiind unul sau doi chiar tembeli, care să creadă cu sinceritate că ecumenismul e de la Dumnezeu, dar restul nu.
        Argumente: De ce Irineu al Olteniei a adăugat acel text la semnătură şi a declarat, la plecarea în Creta, că ştie că merge să-şi murdărească sufletul? De ce se spune că ierarhii români s-au opus textelor iniţiale, de ce tot ameninţau că nu vor semna? Pentru că erau texte ortodoxe? Dar le-au semnat! De ce?
        De ce, în confruntarea cu mirenii care-i iau la întrebări, ecumeniştii o scaldă şi susţin ortodoxia? De ce Teofan a apreciat că memoriul care i-a fost înaintat este foarte corect dpdv. teologic?
        Amintiţi-vă că ierarhii greci au declarat că s-au făcut mari presiuni pentru a semna.
        Chiar credeţi că ierarhii sunt tâmpiţi şi nu ştiu deloc teologie? Credeţi că popa Vlaicu e ignorant, sau viclean? Chiar credeţi că, în calitate de preot în Europa de Vest, nu avea habar de amploarea căsătoriilor mixte? Sau se prefîcea că nu ştie?
        Amintiţi-vă că se punea problema ca la acest sinod să se accepte chiar şi homosexualitatea. Chiar trebuie să fii geniu ca să pricepi că aşa o iniţiativă nu are nici o treabă cu ortodoxia, ci cu distrugerea ei? Chiar credeţi că ierarhilor noştri le pică bine să vadă femei episcopese şi consideră că aşa ceva e de la Dumnezeu?
        Eu NU CRED!

        Apreciază

  12. Mihail said, on Octombrie 7, 2016 at 2:32 pm

    Maica Domnului ne va parasi, iar Iisus Hristos isi va intoarce fata de la noi. Atunci vom fi ocupati de taietorii de capete.

    Apreciază

  13. ion hodor, said, on Octombrie 7, 2016 at 3:47 pm

    Eu cred ca aceast tablou eretic nu va ramane mult timp asa cum e acum,Dumnezeu va face o minune cu el si il va schimonosi,ceva va fi,cei ce si-au facut idol din propria persoana fiind inca in viata=mandrie Luciferica,semn clar -nu se vor indrepta ,ci vor merge din rau in mai rau!

    Apreciază

  14. octoviv said, on Octombrie 7, 2016 at 8:35 pm

    07.10.2016
    Drastic Escalation: Russia Sends Bombers To US Coasts, Plans to Reopen Bases in Cuba and Vietnam, While the US moves nukes to Romania (Agravare drastică: Rusia trimite bombardiere spre coastele SUA, planifică să redeschidă bazele din Cuba și Vietnam, în timp ce SUA mută armele nucleare în România):

    https://freedomfightertimes.com/conflicts/cold-war/russia-putin-bombers-us-coasts-bases/

    18.08.2016
    Geopolitical War For Natural Gas Turkish Stream To Set Stage For World War 3 Started By The USA and Russia (Războiul geopolitic pentru conducta turcească de gaz natural ce va declanșa cel de al treilea război mondial a fost pornit de USA și Rusia):

    https://freedomfightertimes.com/conflicts/cold-war/geopolitical-war-for-natural-gas-turkish-stream-to-set-stage-for-world-war-3-started-by-the-usa-and-russia/

    Apreciază

  15. H said, on Octombrie 8, 2016 at 2:36 am

    “Feriţi-vă de proorocii mincinoşi, care vin la voi în haine de oi, iar pe dinăuntru sunt lupi răpitori.

    Oricine aude aceste cuvinte ale Mele şi le îndeplineşte asemăna-se-va bărbatului înţelept care a clădit casa lui pe stâncă. A căzut ploaia, au venit râurile mari, au suflat vânturile şi au bătut în casa aceea, dar ea n-a căzut, fiindcă era întemeiată pe stâncă.

    Iar oricine aude aceste cuvinte ale Mele şi nu le îndeplineşte, asemăna-se-va bărbatului nechibzuit care şi-a clădit casa pe nisip. Şi a căzut ploaia şi au venit râurile mari şi au suflat vânturile şi au izbit casa aceea, şi a căzut. Şi căderea ei a fost mare.” (Matei 7, 15, 24-27)

    … asemenea ca cea a lui Dimitrie Dudko, ce este mentionat in cartea “Sfintii catacombelor Rusiei”, care, indaratnicindu-se desi a fost mustrat, nu a vrut sa inteleaga faptul ca Patriarhia Sovietica nu are nici o legatura cu Biserica, fiind doar o imitatie ieftina, si a ramas pe mai departe in comuniune cu ereziarhii moscoviti; urmarea a fost inevitabila, dupa cuvantul Inteleptului insuflat de Duhul, cǎ: “Indărătnicia omoară pe cei proşti şi nepăsarea pierde pe cei fără minte.” (Pilde 1, 32), astfel ca Domnul Si-a retras usor, usor acoperamantul Sǎu care il intarise in marturisire [bineinteles ca tot in scopul de a-l intelepti spre constientizarea caderii si asumarea unei pocaințe lucratoare], iar el a ajuns prada fiarelor celor intelegatoare ce i-au zdruncinat mintea complet.

    (Iertati-ma pentru ca in cele ce urmeaza nu postez deja in traducere aceste fragmente, dar eu nu cunosc nici o limba strǎina, asa ca nu as fi putut traduce din engleza; cine are nevoie, poate folosi https://translate.google.ro/)

    «Father Dmitri Dudko was priest of the Russian Orthodox Church in the late twentieth century whose sermons and answers to questions concerning Christianity during the 1970s influenced greatly thousands and drew the ire of the atheistic Soviet government. His imprisonment and treatment ended in his forced renouncement of his activities.
    Dmitri Dudko was born on February 24, 1922 into a peasant family in the village of Zarbuda in the region of Bryansk. In 1937, his father was arrested for refusing to join a collective farm. Dmitri was introduced to and embraced Christianity at the age of 16 when he came upon a copy of the Bible. He was wounded during his brief combat service with the Red Army in World War II.
    After the end of World War II he entered the Moscow Theological Institute at Novodevichy Monastery in Moscow. Dmitri was arrested in 1948 when a fellow seminarian reported him for writing a poem that criticized the destruction of Russia’s holy places. This led to his sentencing without a trial to ten years hard labor in the Urals for „anti-Soviet” agitation. He was released in 1956 during the thaw after Stalin’s death.
    As a former political prisoner, Dmitri, with difficulty, returned to school at the Moscow Theological Seminary. After graduating in 1960 and marrying, Dmitri wasordained a priest. But, he also was now under watch by the KGB.
    Fr. Dimitri’s life as a priest was one of constant interference with the Soviet authorities, as he once noted no week of his life passed without some interference. Yet, in the atheistic society, he brought many to Christ, baptizing thousands of adult converts. His reputation came, however, from a series of nine sermons that he deliver at St. Nicholas Church in Moscow in late 1973 and early 1974.
    In the Soviet State, the churches were not permitted to distribute publications publicly, hold classes. or conduct discussion groups. Sermons were limited to matters of ritual. In this atmosphere Fr. Dimitri framed his sermons in the form of a dialogue in which he addressed written questions that interested his congregation. His candid comments, presented in his strong speaking style, soon caused the church to be overflowing with visitors. But, his success also brought interruptions to his life as the police subjected him to interrogations. In 1973, Fr. Dimitri was told by Patr. Pimen to stop his unusual sermons, which he did, only to move the sessions to his home.
    In his instructions, Fr. Dimitri tried to make religion less abstract. His words dealt with the pressing problems of everyday life in the Soviet Union, where half the marriages led to divorce and alcoholism and hooliganism were a continuing problem. He stressed that atheism could not answer the moral, domestic, and social disintegration that was occurring.
    His adversities continued to occur. While visiting his mother in 1975, his two legs were broken in the crash by a truck into his car. Recovering from the injuries, Fr. Dimitri was assigned as assistant priest at a rural church in Grebnevo, that required him to commute from his Moscow apartment, and to leave his wife and children for most of each week.
    Notes taken of Fr. Dimitri’s sermons and conversation were collected and circulated in samizdat and eventually assembled and published, first in French in 1975 and in 1977 in English, in a book titled „Our Hope” published by St. Vladimir’s Seminary Press of Crestwood, New York.
    In January 1980, Fr. Dimitri’s continuing activities led to his arrest. Accused of giving „slanderous materials” to the Western press, Fr. Dimitri was confined and hospitalized. Six months later, on June 20, 1980, Fr. Dimitri was shown on Soviet television. In a twenty minute show he renounced his activities, in what was clearly an event produced by the KGB as a decisive measure, not only against the anti-Soviet activities of freedom seekers in Moscow but against the little independence left in the Russian Orthodox Church.
    After his recantation, a broken Fr. Dimitri became an irrelevant, broken man of whom one could feel anything but deep sympathy, a man whom the KGB broke in 1980. He bore his soul in his confessions:
    −”I thought if I didn’t agree, I wouldn’t live … Compared to the hell that I then brought into my soul, anything – even torture or execution – would have been easier to bear.”
    −”I consider my confession to have been treacherous, if not before God and the church, then towards those friends with whom I was walking along the same path and doing the same work.”
    Father Dmitri Dudko reposed on June 28, 2004 in Moscow. Funeral services for Fr. Dudko were held on June 30 at the Church of the Life-giving Trinity in Piatnitsa cemetery, where he was interred.»

    Sursa: https://orthodoxwiki.org/Dmitri_Dudko

    Dudko: «”I repudiate what I have done and assess my so-called struggle against godlessness as a struggle against the Soviet power”, he said, reading from a typewritten statement.»

    Daca s-ar mai putea gasi o oarecare intelegere privind slabiciunea omeneasca ce l-a determinat pe Dudko sa isi asume in 1980, in plin regim communist, in fata camerei de filmat o asemenea renegare (ce i-a fost evident impusa) − avand in vedere ca a fost rezultatul unei perioade de incarcerare si presiuni −, pentru ceea ce urmeza imediat mai jos nu se poate gasi vreo scuza, deoarece momentul aparitiei respectivei declaratii se situeaza deja in perioada ulterioara destramarii URSS:

    «Father Dudko said, ”The time has come to rehabilitate Stalin”, praised him for his asceticism and forging of a powerful state, and added, ”I even pray for the repose of his soul.”»

    Sursa: http://www.nytimes.com/2004/07/01/world/dmitri-dudko-82-foe-of-stalin-who-recanted-and-praised-him.html

    «His last years were unhappy. His 1980 confession left his spiritual children stunned and he was regarded after that with some embarrassment. He himself found it hard to overcome his guilt for what he later called his “fateful mistake”.»

    Sursa: http://www.independent.co.uk/news/obituaries/fr-dmitry-dudko-6166346.html

    Dumnezeu, Cel ce despre Sine a spus prin Sfantul Proroc: “Oare voiesc Eu moartea păcătosului, […] şi nu mai degrabă să se întoarcă de la căile sale şi să fie viu?” (Iezechiel 18, 23), a stat si l-a asteptat rabdator pe Dimitrie Dudko pana la ultima suflare pe care i-a randuit-o in acest examen al vietii, doar, doar se va indrepta si se va intoarce cu pocainta spre a cauta Adevarata Biserica Ortodoxa, Trupul Sau mistic, dar el a ales altceva… ajungand dincolo de limita absurdului, incat sa ceara reabilitatea lui Stalin, poate cel mai mare criminal din istorie ce a prigonit Biserica, asememea cum alte suflete chinuite au cerut reabilitarea lui Iuda Iscarioteanul.

    Finalul sǎu jalnic, subliniat si de tristetea profunda de care era cuprins (semn al îmboldirii Duhului spre zdrobirea învârtoșǎrii inimii), reprezinta o adevarata dramǎ a conditiei omului ce din libera lui alegere refuza sa Îl asculte pe Creator, chiar si atunci cand “cu frâu şi cu zăbală fălcile ii sunt strânse” (cf. Ps.31, 10).

    “Cata vreme cei nevinovati se vor tinea de dreptate, nu se vor rusina” (Pilde 1, 22) [trad.din Biblia editia 1914], cuvinte ce s-au adeverit pe deplin in Dimitrie Dudko si in altii care s-au inselat, crezand minciunii ca ar putea cumva duce lupta pentru mantuire si pe mai departe, ramanand in unime cu ereziarhii, si astfel in afara Bisericii.

    Hristos, Dumnezeu-Omul, a aratat lamurit acestea:
    “După roadele lor îi veţi cunoaşte.
    Orice pom bun face roade bune, iar pomul rău face roade rele.
    Nu poate pom bun să facă roade rele, nici pom rău să facă roade bune.
    Iar orice pom care nu face roadă bună se taie şi se aruncă în foc.” (Matei 7, 16-19)
    Adica focul cel vesnic este partea minciuno-episcopilor si minciuno-preotilor care s-au razvratit impotriva invataturilor Sale si a asezamintelor cele de neclintit ale Bisericii Sobornicesti din toate vremurile si locurile.
    Este oare cineva care doreste sa ii urmeze in gheena vesnica?

    In plus, voi − cei carora Stapanul v-a daruit sa intelegeti adevarul privind cele ce tin de erezia ecumenista (dar nu si actionati dupa predania Bisericii pentru a va ingradi de eretici) −, veti fi trasi la raspundere, ca unii ce de teama v-ati ascuns talantul, si pentru faptul ca prin ramanerea voastra in supunerea si acceptarea acestor asa-zisi ortodocsi, le-ati intarit si mai mult parerea ca sunt pe calea cea buna, iar pe altii mai slabi in credinta i-ati determinat sa va urmeze exemplul.

    “Sluga aceea care a ştiut voia stăpânului şi […] n-a făcut după voia lui, va fi bătută mult.
    Şi cea care n-a ştiut, dar a făcut lucruri vrednice de bătaie, va fi bătută puţin.

    Oricui i s-a dat mult, mult i se va cere, şi cui i s-a încredinţat mult, mai mult i se va cere.” (Luca 12, 47-48)

    “Pentru ce Mă chemaţi: Doamne, Doamne, şi nu faceţi ce vă spun?” (Luca 6, 46)

    “Nu oricine Îmi zice: “Doamne, Doamne, va intra în împărăţia cerurilor”
    Mulţi Îmi vor zice în ziua aceea: Doamne, Doamne.” (Matei 7, 21-22)
    Si “atunci mă vor chema, dar eu nu voi răspunde;
    Pentru că ei au urât ştiinţa şi frica de Dumnezeu n-au ales-o,
    Fiindcă n-au luat aminte la sfaturile mele şi cercetarea mea au dispreţuit-o.” (Pilde 1, 28-30)
    “Şi atunci voi mărturisi lor: Niciodată nu v-am cunoscut pe voi. Depărtaţi-vă de la Mine cei ce lucraţi fărădelegea.” (Matei 7, 23)

    Drept urmare, macar de acum inainte sa ne trezvim si sa urmam indemnul pe care si Sf. Ap. Pavel îl dǎ dupa povata aceluiasi Duh Sfânt: “De omul eretic, după întâia şi a doua mustrare, depărtează-te.” (Tit 3, 10)

    Dar si acestea deopotriva sa nu le uitam:
    “Luaţi seama, fraţilor, să nu fie cumva, în vreunul din voi, o inimă vicleană a necredinţei, ca să vă depărteze de la Dumnezeul cel viu.

    Ci îndemnaţi-vă unii pe alţii, în fiecare zi, până ce putem să zicem: astăzi! ca nimeni dintre voi să nu se învârtoşeze cu înşelăciunea […]

    Căci ne-am făcut părtaşi ai lui Hristos, numai dacă vom păstra temeinic, până la urmă, începutul stării noastre întru El” (Evrei 3, 12-14)

    “Intraţi prin poarta cea strâmtă, că largă este poarta şi lată este calea care duce la pieire şi mulţi sunt cei care o află.
    Şi strâmtă este poarta şi îngustă este calea care duce la viaţă şi puţini sunt care o află.” (Matei 7, 13-14)

    “Cine este înţelept va păzi acestea şi va pricepe“ (cf. Ps. 106, 43) ce anume trebuie sa faca pentru a nu-l urma in cadere pe nefericitul Dimitrie Dudko si nici pe ereziarhii ecumenisti din Epava “Piraților Stricatori de Suflete” ce se scufunda (a se vedea pictura de mai sus).

    “Cel ce leapădă mustrarea îşi urgiseşte sufletul său, iar cel ce ia aminte la dojană dobândeşte înţelepciune.” (Pilde 15, 32)
    “Cu frică şi cu cutremur lucraţi mântuirea voastră.” (vezi Filip. 2, 12)

    “Foc am venit să arunc pe pământ şi cât aş vrea să fie acum aprins!” (Luca 12, 49)

    Apreciază

  16. H said, on Octombrie 8, 2016 at 2:42 am

    din Talcuirea Sfantului Teofilact, Arhiepiscopul Bulgariei:

    «Prin “foc” se intelege si propovaduirea, caci cuvantul este “foc” ce mistuieste toata intelegerea cea materialnica si care este asemenea vreascurilor […] Dar [prin “foc” este inteleasa] inca si ravna care se aprinde intru fiecare din noi pentru fapta cea buna. Dar poate si aceasta ravna, pentru cuvantul lui Dumnezeu facandu-se, nu se deosebeste de cea dintâi. Asadar, de acest “foc” voieste Domnul sa se aprinda inimile noastre, ca se cuvine noua sa avem ravna aprinsa pentru lucrul cel bun. Pentru ca aceasta ce zice: “Ce voiesc daca acum s-a aprins” [n.n. traducerea din ed.1805] este in loc de “cat as vrea sa fie acum aprins”. Ca grabeste Domnul aprinderea acestui “foc”, dupa cum si Pavel zice: “cu duhul arzand” (Romani 12, 11), si iarasi: “caci va ravnesc pe voi cu ravna lui Dumnezeu” (2 Corinteni 11, 2) […]»

    Sursa: “Talcuirea Sfintei Evanghelii de la Luca”, Sf.Teofilact, Editura Sophia, Bucuresti, 2007, pp. 181-182.

    Apreciază

  17. Claudiu C said, on Octombrie 8, 2016 at 9:53 am

    Buna ziua . Urmaresc de mult acest blog, si apreciez efortul tuturor pentru a deschide ochii celor inca orbi.

    Va marturisesc ca m -am nascut catolic, dar cu ajutorul lui Dumnezeu si citind articolele acestui site si nu numai , la inceputul acestui an , m-am botezat ortodox la o manastire din jud Neamt.[unde se pot boteza adulti] Sunt din Roman, si am duhovnic pe parintele Elefterie Tarcuta. El m a indrumat spre manastirea Pangarati, unde am inceput viata de crestin , botezandu-ma ortodox la 34 ani.

    Ce vreau sa va spun este ca prigonitorul parintelui Elefterie , adica ioachim bacaoanul, are DEJA o pictura imensa in biserica din Simionesti , com Cordun, langa Roman. Cum intri in biserica , pe dreapta , o icoana de jos pana sus. Am ajut acolo , cu ocazia unei inmormantari si am ramas Stupefiat ! Are icoana ……bacaoanul…. strigator la cer….

    Apreciază

    • marinela said, on Octombrie 8, 2016 at 11:49 pm

      Dumnezeu te-a luminat, frate Claudiu, sa te intorci Acasa (la ortodoxie)si tot El ,sa te tina pe calea mintuitoare pina la sfirsit.Sotul meu tot catolic as fost si a venit prin botez la ortodoxie dupa 7 ani de tatonari din partea lui si rugaminti din partea mea.Doamne ajuta si pocainta spre mintuire!

      Apreciază

    • el said, on Octombrie 9, 2016 at 2:52 pm

      Claudiu C

      Dumnezeu sa fie cu tine si sa te mantuiasca frate!
      Acum ca om nou, CURAT , cu ochiul mintii LUMINAT prin Botez la 34 ani te afli intr-o stare duhovniceasca aleasa de care te rugam sa ai grija, sa o pastrezi si sa o inmultesti spre Slava Lui Dumnezeu si spre mantuirea ta !

      Apreciază

      • Claudiu C said, on Octombrie 9, 2016 at 4:47 pm

        Am fost sunat acum de o cunostinta care mi a spus ca Ioachim din bacau are deja icoana mare, atat in biserica din Simionesti cat si in cea din Cordun,langa Roman , jud Neamt !

        Ceea ce ma face sa cred ca nu este un caz singular….. Se crede sfant din aceasta viata, si lumea sa i pupe icoana”

        Apreciază

      • el said, on Octombrie 9, 2016 at 7:13 pm

        Claudiu C

        ee frate, asta e aproape irelevant fata de EREZIA lor ( ioachim bacaoanul & co) ! lasa-i in pace si diavolul cel batran caruia slujesc ei cerdea ca poate sa-si puna „tronul” lui deasupra Scaunului Lui Dumnezeu… si A FOST ARCNAT CA UN GUNOI VESNIC i adanc. Acolo vor merge si slugie lui ca bacaanul asta NESEMNIFICATIV, un GUNOI MARUNT ! Nu-ti piede vremea cu d-alde d` astia … PUTE beserica.srl de ei…

        frate Dumnezeu TE IUBESTE MULT ! Ai grija de tine.
        NU este dat oricui sa fie LUMINAT in aceste vremuri de MARE INSELARE, tu VEZI duhovniceste caci ochiul tau este CURAT, CURATIT de INSUSI Duhul Sfant !

        lasa-i pe ERETICI/INSELATI, Dumnezeu te-a ales, te-a pus de-o parte si te-a calauzit si la un OM al Lui : ParinteleTarcutza,

        TINE MINTE frate : Dumnezeu are un PLAN cu tine, fii intelept, pazeste-te de ORICE INSELARE/inselatori si la vremea potrivita Dumnezeu iti va descoperi PLANUL Sau cu tine.

        SA TE MANTUIESTI FRATE !
        O sa te pomenesc si eu pacatosul, daca vrei /poti sa ma pomenesti si tu pe mine cand iti aduci aminte.
        NU te lasa ademenit de rataciti/ratacitori !

        Tine-te NEABATUT de Hristos si de Parintele dat tie si Dumnezeu VA LUCRA cu si prin tine !
        Maica Domnului sa te acopere si NEBIRUIT sa te arate !

        Apreciază

  18. H said, on Octombrie 8, 2016 at 3:35 pm

    din Tâlcuirea aceluiasi Sfânt Teofilact, Arhiepiscopul Bulgariei, la versetul de la Matei 7, 15: „Feriţi-vă de proorocii mincinoşi, care vin la voi în haine de oi, iar pe dinăuntru sunt lupi răpitori”, ce apare mentionat anterior:

    «Vicleni sunt ereticii si amagitori si de aceea zice: “Paziti-va!” Ca acestia pun inainte cuvinte bune si fatarnicesc [arata] viata cinstita, si “inlauntru” este undita [vanarea].
    “Haina de oaie” este si blandetea pe care o arata unii, prefacandu-se, ca sa maguleasca si sa insele; dar dupa “roade” se cunosc – adica dupa fapte si dupa viata lor. Caci, chiar de se si fatarnicesc acestia, aceasta o fac pentru putina vreme, iar celor ce iau aminte le este vadita inselaciunea lor.»

    Sursa: “Talcuirea Sfintei Evanghelii de la Matei”, Sf.Teofilact, Editura Sophia, p. 206.

    Apreciază

  19. Apa trece, pietrele raman said, on Octombrie 8, 2016 at 11:40 pm

    Se batjocoreşte, prin astfel de picturi, însusi termenul de icoana. Vai de sfintenia lor si a sinodului!

    Apreciază

  20. Andrei1453 said, on Octombrie 9, 2016 at 6:37 pm

    Să mă ierte Sfântul, dar până și fețele sunt, hai să nu zic de tâlhari, dar nici de trăitori ai drepte-credințe…

    Apreciază


Vă rog să comentați decent, în duhul Ortodoxiei! Responsabilitatea juridică pentru conţinutul comentariilor dvs. vă revine în exclusivitate.

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: