Avocatii Marelui Sinod: ANDREI PLESU. Observati va rog cu cat tupeu transforma notorii parinti anti ecumenisti in … promotori ai ecumenismului

Foto: http://stireazilei.com/un-general-in-armata-romana-socheaza-pe-toata-lumea-andrei-plesu-si-mircea-dinescu-sunt-agenti-externi/

Iata ce putem citi la O noutate: preoţi ortodocşi şi revoluţionari de pe Adevarul:

Aflu, din presă, că mai mulţi preoţi şi drept-credincioşi, în special din Moldova, s-au supărat pe Mitropolitul lor, pentru lipsa lui de atitudine „principială”, legată de problema ecumenismului.
La Marele Sinod Panortodox convocat, de curînd, în Creta, s-a semnat un document („Relaţiile Bisericii Ortodoxe cu ansamblul lumii creştine”), asumat şi de delegaţia română (în frunte cu Preafericitul Părinte Patriarh). Documentul, acceptat de toţi cei prezenţi, lasă loc dialogului dintre confesiunile creştine ale lumii, fără compromisuri, dar fără scleroză dogmatică, fără vanitate (prea) mulţumită de sine. Ei bine, o sumedenie de clerici obidiţi, gata să afurisească ecumenismul („erezie a ereziilor”) cer ierarhilor români care au semnat textul cu pricina, să se dezică prompt. Dacă nu, nu vor mai fi pomeniti la slujbe! Fondul „ideologic” al acestei răzmeriţe e previzibil: sinoade ca cel din Creta sunt rezultate ale unor manevre preponderent masonice, al căror scop este subminarea dreptei credinţe în general şi a Bisericii noastre naţionale în special. Aşadar, anatema! Nu mă grăbesc să dau integral crezare informaţiei de presă. Se vorbeşte de mii de semnături de protest, dar se spune şi că, de fapt, e vorba doar de cîteva cazuri. Se vorbeşte şi de perspectiva unei grave fisuri în corpul ortodoxiei autohtone, dar şi de un trecător malentendu, aproape rezolvat prin întîlniri şi negocieri paşnice. Nu vreau nici să risc o analiză de detaliu a actelor emise de sinodul cretan şi a legitimităţii sale panortodoxe. Nu sunt suficient de bine informat şi suficient de priceput, ca să mă aventurez – mai ales într-o rubrică de gazetă – într-un discurs riguros. Dar nu mă pot abţine să am, fie şi de pe margine, o reacţie la ceea ce mi se pare un fenomen cu totul nou în spaţiul nostru religios.
Cu totul nouă este încolţirea unui grăunte de nesupunere în rîndurile preoţimii noastre. Gata cu „ascultarea”! Practicată ani de-a rîndul, cu evlavie, cu obedienţă soldăţească, sau cu smerenie ipocrită, ea este, dintr-odată, suspendată. „Am făcut ascultare” (adică nu ne-am sesizat) cînd am văzut clerici implicîndu-se direct în politică, cînd ni s-au impus dări parohiale pentru cheltuielile „de la centru”, cînd s-a pus monopol pe vînzarea liberă a unor produse bisericeşti, cînd s-au folosit „profeţii” şi „miracole” ca „breaking news” în presa cotidiană, lăsînd impresia că tradiţionala credinţă creştină evoluează spre şi se justifică prin performanţe mai curînd magice. Dar astea sunt mărunţişuri… „Am făcut ascultare” cînd s-au dărîmat Văcăreştiul, Sf.Vineri, Biserica Enei şi atîtea altele. Nimeni n-a propus atunci (măcar) să se scoată numele marelui „conducător” din rugăciunile Bisericii. Abia acum „s-a dat drumul” la revoltă. Ne-am regăsit curajul şi demnitatea. De dragul patriei şi al strămoşilor. Am suportat comunismul şi crimele lui, am suportat minciuna generalizată, propaganda ateistă, distrugerea lăcaşurilor de cult, înfometarea populaţiei. Dar chestia asta cu „dialogul între creştini” de confesiuni diferite, asta nu se poate înghiţi! Pînă aici! Jos cu ierarhii trădători! Pe-aici nu se trece!
Foarte interesant (şi semnificativ) este că reuşim prin astfel de „intransigenţe” să ducem zîzania pînă la capăt. Ne războim cu rătăciţii catolici, cu ereticii protestanţi şi neo-protestanţi, dar a venit momentul să ne războim şi cu noi înşine! Să ne împărţim în „ortodocşi adevăraţi şi patrioţi” şi „ortodocşi-lupi”, care vor să ducă de rîpă unicitatea neamului nostru. Cu alte cuvinte, pînă la papistaşi, ne mănîncă propria noastră rîvnă, înclinaţia noastră veche de a ne detesta între noi. „Iubirea de aproape?”, „Iubirea vrăjmaşului?” A se slăbi! Vorba Părintelui Adrian Făgeţeanu: „Românii nu se pot uni trei sau patru pentru o idee românească sau creştină.” Preferă dezbinarea, semeţia, slava deşartă a adevărului judeţean împotriva oricărui simţ comunitar şi, mai ales, împotriva oricărei arome de universalitate. În afara ăstora de prin est, toţi ceilalţi sunt în eroare, în culpă, uitaţi de Dumnezeu, dacă nu condamnaţi deja la focul veşnic. Petre Ţuţea n-avea dreptate cînd spunea că, totuşi, Iisus nu s-a născut la Focşani. Ba da! E de pe-aici, de prin partea locului!

Anticipez deja pasul următor. Ia să ne uităm niţeluş la marile figuri ale teologiei noastre! A observat cineva cîţi protestanţi şi cîţi catolici (de-alde Rahner, de Lubac…) sunt prezenţi în bibliografiile Părintelui Stăniloae? Dar Părintele Benedict Ghiuş, ce-o fi căutat el, vrâncean de-al nostru, să studieze ani lungi la Strasbourg, în plin teritoriu duşman? Dar Mitropolitului Antonie Plămădeală ce-i trebuiau studii pe lîngă Oxford, participări la numeroase conferinţe ale Bisericilor Europene, sau la Consiliul ecumenic al Bisericilor de la Nairobi (1975)? Despre Preafericitul Părinte Patriarh ce să mai vorbim? Doctorat în teologie la Facultatea de Teologie Protestantă de la Strasbourg, studii la catolicii din Freiburg i. Br.. lector şi apoi director adjunct, aproape opt ani, la Institutul Ecumenic (ah!) din Bossey (Elveţia). Unde te-ntorci, numai masoni şi eretici! Noroc cu straşnicii veghetori proaspăt iluminaţi, pregătiţi, în sfîrşit, să dea de pămînt, vitejeşte, cu stricătorii de credinţă. L-am văzut, într-un filmuleţ, pe I.P.S. Teofan al Moldovei, încolţit de cîţiva enoriaşi cu înfăţişare de bodyguarzi bine hrăniţi, dar îndrăznind să afişeze competenţe (de lemn) dinaintea ierarhului lor. Nu veniseră să discute, ci să se răfuiască, să (se) certe. Cu asemenea „ortodcşi” dinainte, mai că-ţi vine să treci la catolicism…
Am văzut şi vehementa întristare a unui tînăr preot, faţă de semnătura pusă de Mitropolitul Moldovei pe documentele de la Creta. Tînărul, altfel „liberal” (a compus un text intitulat „Ortodoxia şi artele marţiale” şi ne propune să fim „samurai ai lui Hristos”), îl încurajează pe înaltul ierarh să scoată Biserica Ortodoxă Română din Consiliul Mondial al Bisericilor. Să ne izolăm! Să întoarcem spatele tuturor celor care nu ne admiră geniul şi cuminţenia! Care n-au înţeles că adevărul absolut s-a aciuiat p`acilea, prin ograda noastră, lăsînd tot mapamondul în întuneric. Asta da teologie… japoneză! Cum să nu-mi amintesc de o melancolică vorbă a Părintelui Andrei Scrima cu privire la anumite „reflexe” ale unora dintre nevoitorii noştri autohtoni: „… au ceva de călugări forestieri…” De altfel, tot de la el, ţin minte şi un alt cuvînt: „Nu se cade să rămînem, ca buni creştini, fiecare singur în Egiptul propriu! „Ieşirea” din Egipt e un act fondator al istoriei sfinte.” Ei bine, nu! Noi suntem mîndri să stăm pitiţi, ţanţoşi, în Egiptul nostru, în singurătatea fuduliei proprii! Vom pune bazele unei noi teologii: teologia exilului mîndru, căruia nici prin gînd nu-i trece să iasă sub cerul, liber, al Făgăduinţei, de teamă să nu-şi piardă chipul, confortul ideologic şi un scaun în loja Raiului. Sigur că şi vorbele Părintelui Scrima sunt tot vorbele unui mason, vîndut catolicilor, intelectualist, „ecumenic”. Nu contează (ba din contra!) că a fost reprezentantul Patriarhului Athenagoras la Conciliul Vatican II, că a fondat o mînăstire ortodoxă în Liban şi a conferenţiat despre teologia ortodoxă în toată lumea. Nu e de-al nostru! Noi ne apărăm, plini de dor şi jale, nevoile şi neamul. Nu stăm de vorbă cu nimeni. Suntem samurai. Decît dialog, mai bine hara-kiri!
Comentariu saccsiv:

   Sublinierile ii apartin.

Sa analizam oleaca cateva pasaje:

“Documentul, acceptat de toţi cei prezenţi, lasă loc dialogului dintre confesiunile creştine ale lumii. […] Ei bine, o sumedenie de clerici obidiţi, gata să afurisească ecumenismul („erezie a ereziilor”) cer ierarhilor români care au semnat textul cu pricina, să se dezică prompt.”

Ecumenismul nu e un simplu dialog, ci mai ales asa ceva:

EREZIA din ARTICOLUL 19 al MARELUI SINOD. Ierarhii BOR elogiaza HULELE din DECLARATIA DE LA TORONTO, care reprezinta de fapt piatra de temelie a Sinodului lor din Creta …

Andrei Plesu e ironic cand zice ca ecumenismul = „erezie a ereziilor”. Dar ce sa vezi? Vorba asta n-o auzim doar la Focsani, ci chiar si in Grecia si nu de ieri de azi:

O carte remarcabila: „ECUMENISMUL FARA MASCA”

Ba mai mult, ecumenismul “crestin” nu e punctul terminus al noii ordini universale, ci componenta a unui ecumenism total: new age. Iar despre asta s-a scris si peste Ocean si iar nu de ieri de azi:

Ierom. Serafim Rose: “ORTODOXIA SI RELIGIA VIITORULUI”

Mai zice Plesu:

“Fondul „ideologic” al acestei răzmeriţe e previzibil: sinoade ca cel din Creta sunt rezultate ale unor manevre preponderent masonice, al căror scop este subminarea dreptei credinţe în general şi a Bisericii noastre naţionale în special.”

Asa si este. Iar asta o spune chiar si parintele Dumitru Staniloae, cel folosit pe post de argument pro ecumenism de catre Andrei Plesu.

Dumitru Staniloae (1903 – 1993):

„Eu nu prea sunt pentru ecumenism! A avut dreptate un sarb, Iustin Popovici, care l-a numit panerezia timpului nostru! Eu il socotesc produsul masoneriei. Iara relativizeaza adevarul, credinta adevarata. De ce sa mai stau cu ei,  care au facut femeile preoti, care nu se mai casatoresc, homosexualii in America si cu Anglia … „

Alta zicere a lui Plesu:

“Am suportat comunismul şi crimele lui, am suportat minciuna generalizată, propaganda ateistă, distrugerea lăcaşurilor de cult, înfometarea populaţiei. Dar chestia asta cu „dialogul între creştini” de confesiuni diferite, asta nu se poate înghiţi! Pînă aici! Jos cu ierarhii trădători! Pe-aici nu se trece!”

Iar se vrea ironic. De Sfintii Inchisorilor n-a auzit? Dar de “banditii” din munti?

Alta:
“Vorba Părintelui Adrian Făgeţeanu: „Românii nu se pot uni trei sau patru pentru o idee românească sau creştină.” Preferă dezbinarea, semeţia, slava deşartă a adevărului judeţean împotriva oricărui simţ comunitar şi, mai ales, împotriva oricărei arome de universalitate. În afara ăstora de prin est, toţi ceilalţi sunt în eroare, în culpă, uitaţi de Dumnezeu, dacă nu condamnaţi deja la focul veşnic.”

Mare tupeu are. Pai vorba parintelui Adrian Fageteanu incrimineaza tocmai pe cei ca Andrei Plesu, care uraste ideile romanesti sau crestine si imbratiseaza “valorile” universale anti romanesti si anti crestine. Si ca traducere pentru el, caci stiu ca-si va arunca ochii pe aici, crestin = ortodox.

Alta:

“Despre Preafericitul Părinte Patriarh ce să mai vorbim? Doctorat în teologie la Facultatea de Teologie Protestantă de la Strasbourg, studii la catolicii din Freiburg i. Br.. lector şi apoi director adjunct, aproape opt ani, la Institutul Ecumenic (ah!) din Bossey (Elveţia). Unde te-ntorci, numai masoni şi eretici! “

[…]

“Cum să nu-mi amintesc de o melancolică vorbă a Părintelui Andrei Scrima cu privire la anumite „reflexe” ale unora dintre nevoitorii noştri autohtoni: „… au ceva de călugări forestieri…” […] Sigur că şi vorbele Părintelui Scrima sunt tot vorbele unui mason, vîndut catolicilor, intelectualist, „ecumenic”. Nu contează (ba din contra!) că a fost reprezentantul Patriarhului Athenagoras la Conciliul Vatican II, că a fondat o mînăstire ortodoxă în Liban şi a conferenţiat despre teologia ortodoxă în toată lumea. Nu e de-al nostru! Noi ne apărăm, plini de dor şi jale, nevoile şi neamul.“

Exact despre asta e vorba, peste tot masoni si eretici.

Cat despre Andrei Scrima, iata ce zicea la un moment dat parintele Adrian Fageteanu (si el folosit cu tupeu de Plesu ca argument pro ecumenism, dupa cum ati putut citi mai sus):

“Şi a mai făcut ceva. I-a scris într-un ziar pe toţi cei de la Rugul Aprins, numele şi prenumele şi strada şi numărul, aşa că securiştii, după ziarul acela, ne-au luat pe toţi şi ne-au arestat. Mă iertaţi, a trebuit să vă spun adevărul. Eu nu spun că a fost cu rea intenţie la el, dar naivitatea înaintea lui Dumnezeu e îngăduită numai copilaşilor. Ceilalţi se cheamă că vând şi pârăsc. Aşa spune aici, în carte: că „vă vor vinde…””

Cititi va rog mai multe la:

Prima parte din cartea „Parintele Adrian Fageteanu – Viata mea. Marturia mea”

Si tot parintele Adrian Fageteanu despre actualul Patriarh:

AUDIO (si transcriptul) – Parintele ADRIAN FAGETEANU despre PATRIARHUL DANIEL: „acest diavol care e Patriarhul ecumenismului”

Alta:

“Am văzut şi vehementa întristare a unui tînăr preot, faţă de semnătura pusă de Mitropolitul Moldovei pe documentele de la Creta. Tînărul, altfel „liberal” (a compus un text intitulat „Ortodoxia şi artele marţiale” şi ne propune să fim „samurai ai lui Hristos”), îl încurajează pe înaltul ierarh să scoată Biserica Ortodoxă Română din Consiliul Mondial al Bisericilor. Să ne izolăm! Să întoarcem spatele tuturor celor care nu ne admiră geniul şi cuminţenia! Care n-au înţeles că adevărul absolut s-a aciuiat p`acilea, prin ograda noastră, lăsînd tot mapamondul în întuneric. Asta da teologie… japoneză!”

[…]

“Nu stăm de vorbă cu nimeni. Suntem samurai. Decît dialog, mai bine hara-kiri!”
   Ce scoala are …

Cel incriminat e preotul Mihai Andrei Aldea. L-a ales pe el, tocmai pentru ca rataceste cumplit in alte chestiuni fundamentale, ca sa “demonstreze” cat de “habauci” sunt cei anti Marele Sinod.

Cititi va rog si:

Categoria “INTELECTUAL DEGEABA” – ANDREI PLESU: luptator pro cip impotriva “apocalipticilor”, minunilor, profetiilor, vindecarilor, exorcismelor …

Otrava lui Andrei Plesu

Care a fost primul act de corupţie de după căderea lui Nicolae Ceauşescu, zisă revoluţie? Andrei Pleşu l-a cadorisit pe Gabriel Liiceanu cu tot patrimoniul Editurii Politice