Saccsiv – Weblog

1 septembrie: INCEPUTUL ANULUI BISERICESC. Vom intra deci in anul 7525 de la FACEREA LUMII. Adica am depasit cu 25 de ani termenul care i s-a spus Sfantului Calinic de la Cernica …

Posted in Uncategorized by saccsiv on Septembrie 1, 2016

Ziua de 1 septembrie are o semnificaţie deosebită pentru creştinii ortodocşi, fiind începutul anului nou bisericesc.

Obiceiul calculării anului eclezial, numit şi Indiction, începând cu prima zi de toamnă vine din Antichitate. După tradiţia moştenită din Vechiul Testament, 1 septembrie este ziua în care a început crearea lumii şi, în acelaşi timp, momentul în care Mântuitorul a început propovăduirea Evangheliei Sale.

Cititi va rog mai multe la:

1 septembrie: INCEPUTUL ANULUI BISERICESC

Asadar, vom intra in anul 7525 de la Facerea lumii.

Sa ne amintim ce i s-a spus Sfantului Calinic:

„Vezi ca nu la 1848 va fi sfarsitul lumii, ci sfarsitul lumii va fi cand se vor implini 7500 de ani de la Adam”

Cititi va rog mai multe la:

11 aprilie – pomenirea Sfantului Ierarh CALINIC de la CERNICA. Sa ne amintim si de PROFETIA SA despre 1992, inceputul SFARSITULUI LUMII

Au trecut deja 25 de ani de atunci. Credeti ca va mai trece inca multa vreme? Eu cred ca nu.

 

20 Răspunsuri

Subscribe to comments with RSS.

  1. RomeoB said, on Septembrie 1, 2016 at 8:36 am

    Principalul eveniment petrecut in 1992 a fost desfintarea UIRSS. Pe 31 dec 1991, Eltin (Rusia), Krafciuc (Ucraina) si presedintele Belarus au semnat desfintarea imperiului rosu. Rusii s-au culcat noaptea ca cetateni sovietici, ai unei superputeri, iar a 2 a zi s-au trezin cetateni rusi ai unei puteri regionale.
    Lumea bipolara s-a transformat intr-una cu o singura superputere: SUA. superputere antihristica.

    Incepand cu 1992 legile antihristice si anticrestine au fost impuse TREPAT, in mai toata lumea civilizata; apoi in restul lumii incet-incet.

    Cu mici exceptii inaintemergatorii lui antihrist detin controlul.
    Nici Sf Calinic nici Sf Nifon al Constantianei nu au zis ca totul se va produce brusc.

    Apreciază

    • saccsiv said, on Septembrie 1, 2016 at 10:10 am

      RomeoB

      Intr-adevar, in 1992 s-au implinit cei 7500 de ani.
      In 1992 fost si Tratatul de la Maastricht care a pus bazele Uniunii Europene.

      Apreciat de 1 persoană

      • Ioan said, on Septembrie 1, 2016 at 3:06 pm

        URSS a fost dizolvata pe 26 decembrie 1991, iar Tratatul de la Maastricht a fost semnat pe 7 februarie 1992. O uniune s-a dizolvat ca sa faca loc alteia. Asta in timp ce lumea credea ca fiara comunista a murit.

        Apreciază

      • saccsiv said, on Septembrie 1, 2016 at 3:26 pm

        Ioan

        Da …

        Si putina lume pricepe ca ambele sunt cam acelasi lucru si ca au aceiasi stapani fondatori.

        VIDEO – Vladimir Bukovsky: Uniunea Europeana, Noua Uniune Sovietica

        https://saccsiv.wordpress.com/2012/05/02/video-vladimir-bukovsky-uniunea-europeana-noua-uniune-sovietica/

        Familia MOSCOVICI. Un exemplu, ca sa intelegem mai bine …

        https://saccsiv.wordpress.com/2013/11/05/familia-moscovici-un-exemplu-ca-sa-intelegem-mai-bine/

        Apreciază

      • RomeoB said, on Septembrie 1, 2016 at 10:34 pm

        Profetia lui Agatanghel:
        Tara Vulturului [Germania] va face un razboi cu Tara ursului [URSS] si in prima parte a razboiului Vulturul va fi biruitor. Dar cand va fi aproape de inima Ursului, acesta va primi ajutor de la o Fiara de peste ape si Vulturul va fi infrant. Si inima lu va fi impartita in patru [Berlinul]. Si intimp ce Ursul va inainta spre inuma Vulturului, toate cetatile Ursului vor striga: Pace, Pace, Pace! Si tot poporul acesta de peste Carpati va cadea in grea robie si multi vor pieri. Dar Maica Domnului cu Sfantul Ioan va aduna in potire sangele lor si va infatisa cu el inaintea Tronului Fiului Sau. Si nu pentru vrednicia lor, ci pentru rugaciunile Ei, cei ce vor mai fi ramas vv vor fi scosi afara din temnite.”

        Icoana noilor martiri ai Pamantului Romanesc, pag. 13

        PS: Dupa cum se vede in 1941-1945, SUA erau deja fiara apocaliptica, in timp ce Europa era un camp de bataie. Deci inainte de UE !

        Apreciat de 1 persoană

  2. Claudiu said, on Septembrie 1, 2016 at 8:45 am

    Off topic: Cica anul acesta norul de Muntele Tabor s a pogorat doar peste rusi! Asa mi a spus un prieten care stie de la Pr lui duhovnic! Nu stiu daca e adevarat sau nu, dar daca e, atunci e destul de grav!

    Apreciază

    • Constanta said, on Septembrie 1, 2016 at 11:52 am

      Poate ca nu trebuie idealizata nici situatia din Rusia, acolo unde este promovat ecumenismul si unde sunt deja caterisiri pentru cei care se opun acestui „trend” !

      Apreciază

  3. ioan said, on Septembrie 1, 2016 at 12:06 pm

    dar in … sarea pamantului, un sf. parinte, din cate tin minte, par. Gurianov, spune ca Dumnezeu a mai adaugat 27 de ani. de remarcat ca profetiile nu se refera la sfarsitul lumii ca la a doua venire a Domnului nostru Iisus Hristos (pe care nimeni nu o poate sti cand va fi) ci la sfarsitul lumii ca aparitie a antihristului. deci mai sunt doi ani. dar stim ca antihrist isi va face aparitia dupa razboi, ca un mare pacificator. deci in urmatorii doi ani va fi ww3. daca facem legatura si cu alte profetii … par. Elpidie _ dupa rusalii, adica dupa al opt.u.lea sinod ecumenic, par. Lavrentie _ dupa o seceta f. mare (anul 2016 a fost cel mai cald an de cand se fac masuratori), par. Cleopa _ dupa ce pleaca la Domnu staretul Neonil si altele, urmarind si cursul evenimentelor internationale, deducem ca pana la ww3 e vorba de luni, nu de ani. p.s. este o profetie care spune ca ww3 va fi atunci cand America va fi condusa de un negru. dar mandatul lui Obama se termina in decembrie. deci cred ca pana in dec. in sua se intampla ceva si se instituie legea martiala si atunci, mandatul lui Obama se prelungeste automat. dealtfel, este o profetie care spune ca America nu va participa la ww3 deoarece se va confrunta cu mari probleme interne. p.p.s. mai rau e de noi, pt. ca pustnicii din Rarau spun ca inainte de ww3 in Romania va fi o mare nenorocire si ca va fi asa de distrusa incat nu va mai prezenta interes pt. puterile straine.

    Apreciază

    • saccsiv said, on Septembrie 1, 2016 at 2:15 pm

      ioan

      Pai cam tot aia e, caci dupa antihrist e Parusia.

      Apreciat de 1 persoană

    • ortodoxandIuliana said, on Septembrie 2, 2016 at 12:28 am

      Pr.Argatu mi-a zis ca va fi cutremurul cel mare in Romania inainte de razboiul mondial.Mare lucru sa nu fie chiar anul asta.Doamne,pazeste-ne!Puneti-va icoana „Portarita”la usa si faceti metanii zilnice sa diti aparati voi si ccasele voastre.Eu asa fac si Doamne-ajuta sa scapam teferi.

      Apreciază

  4. safimvigilenti said, on Septembrie 1, 2016 at 12:20 pm

    cum adica saccsiv, sf Calinic stia cand e sfarsitul lumii in ciuda cuvintelor Mantuitorului ,care spune clar la Matei : „36. Iar de ziua şi de ceasul acela nimeni nu ştie, nici îngerii din ceruri, nici Fiul, ci numai Tatăl.” ???

    Apreciază

  5. Theodor L. said, on Septembrie 1, 2016 at 2:21 pm

    Aici am luat cu copy-paste un capitol cartea mea numita Zilele creatiei in interpretarea Sfintilor Parinti. Vedeti cum am calculat. Mie mi-a dat varsta in intervalul 7236 – 7443 ani acum 9 ani. Deci ar fi 7245-7452 de ani de la Facerea lumii. Asadar dupa calculele mele ar mai fi cel putin 48 de ani pana la anul 7500.

    4.4.5.2 O estimare a vârstei pământului pe baza informaţiilor date de Sfânta Scriptură şi pe baza principiilor de interpretare ale Sfinţilor Părinţi

    Dacă interpretăm literal Hexaemeronul, aşa cum ne sfătuiesc Sfinţii Părinţi, pământul este mai vechi cu cinci zile decât Adam, împăratul creaţiei, făcut de Dumnezeu în a şasea zi. Cu alte cuvinte, conform Scripturii şi Sfinţilor Părinţi vârsta pământului este strâns legată de vârsta omului, stăpânul său.
    Această legătură strânsă între creaţie şi om, între vârsta ei şi vârsta omului, ca dovadă a iubirii lui Dumnezeu, este ilustrată în chipul cel mai frumos şi potrivit de către Sfântul Ioan Gură de Aur:
    „Se cuvine, dar, să cunoşti covârşitoarea iubire de oameni a Stăpânului tuturor, pe care a arătat-o neamului nostru! A întins cerul, a aşternut pământul, a creat tăria, ca un zid despărţitor între ape; a poruncit apoi să se adune apele; apele le-a numit mări iar uscatul, pământ; a împodobit pământul cu seminţe şi cu celelalte ierburi; a trecut apoi la crearea celor doi mari luminători şi a feluritelor stele, ca să împodobească cu ele cerul; a adus apoi la fiinţă din ape vieţuitoare însufleţite şi păsările zburătoare pe pământ sub tăria cerului. A împlinit astfel numărul celor cinci zile. Şi pentru că trebuia să fie create din pământ animale, a poruncit Dumnezeu să fie aduse şi acestea la fiinţă; unele pentru hrana noastră, altele bune să ne slujească; au mai fost create şi fiarele târâtoare. Deci, după ce a împodobit totul, după ce a pus în toate cele văzute cuvenita rânduială şi frumuseţe, după ce a pregătit masă scumpă plină cu fel de fel de mâncăruri, îmbelşugată şi bogată, după ce a înfrumuseţat în fel şi chip cele de sus şi cele de jos, şi a făcut, ca să spun aşa, palat împărătesc, strălucitor peste tot, ei bine, atunci a creat pe cel ce avea să se bucure de toate aceste frumuseţi. I-a dat stăpânire peste toate cele văzute şi arată cu cât este mai de preţ decât toate cele ce fuseseră create cel ce avea să fie plăsmuit, de vreme ce porunceşte ca toate cele făcute să fie sub stăpânirea şi conducerea lui.”
    Pământul, ca palat împărătesc, strălucitor peste tot, pregătit de Dumnezeu pentru om, din iubire pentru acesta, este în viziunea Sfântului un mediu radical diferit de cel propus de evoluţionişti. Este un mediu asemănător raiului, plin de frumuseţi create pentru ca omul să se bucure de ele.
    Sfântul Efrem Sirul ne încurajează să credem că, începând cu prima zi a creaţiei, timpul a curs uniform atât înainte cât şi după păcatul lui Adam:
    „Însă aşa cum luna, a fost creată ca un disc plin, cum străluceşte puternic în cea de-a 15-a zi, astfel şi soarele număra 4 zile, ca şi cum ar fi fost creat în prima zi a universului, fiindcă, de bună seamă, numărul şi ordinea zilelor nu a trebuit cercetată de la altceva decât pornind de la soare.
    Prin urmare, au fost adăugate primului an al acestuia (n. m. universului) 11 zile cu care luna a precedat soarele; şi sunt aceleaşi care şi în prezent obişnuiesc să fie adăugate parcursului lunar şi toţi au obişnuit să calculeze timpurile după cursul anual al lunii. Căci acel an nu i-a fost nicidecum transmis imperfect lui Adam, căci toată nedesăvârşirea a fost completată după constituirea lunii. Iar de la acel an, urmaşii lui Adam s-au învăţat să adauge în continuare 11 zile parcursului lunar. Căci nu caldeenii au descoperit rânduiala şi calculul timpului, de vreme ce este mai veche decât Adam însuşi.” (la acest pasaj am acum o traducere mult imbunatatita, dar oricum sunt valabile concluziile)
    Bazându-ne pe aceste observaţii ale sale, putem afirma că vârsta în ani a lui Adam era aceeaşi cu perioada de timp în ani scursă de la începutul întregii creaţii.
    Despovărându-ne, aşadar, de balastul doctrinar al ipotezei evoluţiei, putem lesne observa că Dumnezeu a ţinut foarte mult ca, prin intermediul Scripturii, să avem cunoştinţe destul de precise despre vârsta omenirii şi implicit a pământului. El ne-a dat toate informaţiile necesare pentru a putea face racordul dintre istoria omenirii cunoscută doar din Scriptură şi istoria omenirii cunoscută şi în paralel cu Scriptura. Armonia existentă între datele furnizate de Scriptură şi cele furnizate de istorie, până în momentul în care istoria ne poate furniza date sigure, este un argument în plus pentru a crede că datele furnizate numai de Scriptură, date la care istoria nu mai are acces, sunt adevărate. În consecinţă, calculul estimativ pe care îl vom face în continuare pentru determinarea vârstei omenirii şi, prin urmare, a pământului, pe baza informaţiilor din Scriptură şi din datele cât mai sigure ale istoriei, devine foarte important deoarece este o expresie a acestui racord dintre istoria omenirii experimentată prin textul biblic şi istoria omenirii experimentată prin alte texte decât cel biblic. Cifrele pe care vom încerca să le estimăm poartă astfel în ele atât încărcătura certitudinii istorice cât şi pe cea a credinţei în adevărul textului Scripturii.
    Capitolul 5 al cărţii Facerii reprezintă genealogia neamului omenesc de la crearea lui Adam până la Potop. Această genealogie este mărturisită şi la sfârşitul capitolului al 3-lea al Evangheliei Sfântului Apostol Luca pentru a ne întări credinţa că existenţa reală a persoanelor menţionate în Cartea Facerii este mai presus de orice îndoială. Faptul că avem de-a face cu o adevărată genealogie a neamului omenesc este întărit şi de Sfântul Ioan Gură de Aur care afirmă:
    „ Uită-te că se foloseşte de aceleaşi cuvinte ca şi la început, ca să ne arate că generaţiile dintre Cain şi Lameh, dovedindu-se nevrednice, nici nu mai merită să fie pomenite. Aşa că acum începe genealogia neamului omenesc de la noul născut, adică de la Set, ca să afli şi de aici cât de mult iubeşte Dumnezeu neamul omenesc şi cât de mult urăşte pe cei cu gânduri ucigaşe.”
    Într-adevăr, capitolul 5 al Cărţii Facerii ne dovedeşte, aşa cum spune Sfântul, cât de mult iubeşte Dumnezeu neamul omenesc. Prin genealogia pe care ne-o prezintă, Dumnezeu ne stârneşte curiozitatea, parcă ne ia de mână şi ne invită să calculăm vârsta omenirii începând chiar cu Adam. Un argument pentru această afirmaţie ar fi faptul că, după ce ne oferă informaţia esenţială pentru acest calcul, şi anume perioada dintre naşterile descendenţilor, chiar El face simplul calcul aritmetic al anilor întregii vieţi trăite de fiecare , arătându-ne prin aceasta că numele din această genealogie este al unor oameni care au trăit aievea şi nu al unor personaje fictive sau liste de generaţii cum afirmă unii. Dacă facem calculele după textul Vechiului Testament prezentat în Septuaginta , aflăm următoarele date:
    – Adam a fost făcut împreună cu Eva în a 6-a zi a creaţiei căci spune Scriptura: „Bărbat şi femeie a făcut şi i-a binecuvântat şi le-a pus numele: Om, în ziua în care i-a făcut.” . Ştiind că Adam a fost făcut pe pământ iar Eva în rai, acest verset ne oferă informaţii foarte preţioase despre ceea ce s-a petrecut în ziua 6-a a creaţiei: după ce Dumnezeu creează animalele de uscat, îl creează pe Adam, îl pune pe Adam în rai, îi dă porunca de a nu mânca din pomul cunoştinţei binelui şi răului, îi aduce apoi în faţă, pentru a le pune nume, animalele create înaintea lui în acea zi precum şi pe cele create cu o zi înainte , după care o creează pe Eva din coasta lui Adam. Când Scriptura ne relatează că „Iar de toate, zilele vieţii lui Adam au fost 930 de ani şi apoi a murit.” ea rezolvă o problemă foarte importantă însumând timpul petrecut de Adam în rai cu timpul petrecut de Adam pe pământ. Cu alte cuvinte, Adam a murit în anul 930 de la facerea lumii. Astfel, în continuare:
    – Set, fiul lui Adam, s-a născut în anul 230 de la facerea lumii şi, după ce a trăit 912 ani, a murit în anul 1142 de la facerea lumii.
    – Enos, fiul lui Set, s-a născut când acesta avea 205 ani, adică în anul 435 de la facerea lumii şi, după ce a trăit 905 ani, a murit în anul 1340 de la facerea lumii.
    – Cainan, fiul lui Enos, s-a născut când acesta avea 190 de ani, adică în anul 625 de la facerea lumii şi, după ce a trăit 910 ani, a murit în anul 1535 de la facerea lumii.
    – Maleleil, fiul lui Cainan, s-a născut când acesta avea 170 de ani, adică în anul 795 de la facerea lumii şi, după ce a trăit 895 ani, a murit în anul 1690 de la facerea lumii.
    – Iared, fiul lui Maleleil, s-a născut când acesta avea 165 de ani, adică în anul 960 de la facerea lumii şi, după ce a trăit 962 de ani, a murit în anul 1922 de la facerea lumii.
    – Enoh, fiul lui Iared, s-a născut când acesta avea 162 ani, adică în anul 1122 de la facerea lumii şi, după ce a trăit 365 de ani, a plăcut lui Dumnezeu şi a fost mutat de pe pământ în anul 1487 de la facerea lumii.
    – Matusalem, fiul lui Enoh, s-a născut când acesta avea 165 ani, adică în anul 1287 de la facerea lumii şi, după ce a trăit 969 de ani, a murit în anul 2256 de la facerea lumii.
    – Lameh, fiul lui Matusalem, s-a născut când acesta avea 187 ani, adică în anul 1474 de la facerea lumii şi, după ce a trăit 753 de ani, a murit în anul 2227 de la facerea lumii.
    – Noe, fiul lui Lameh, s-a născut când acesta avea 188 ani, adică în anul 1662 de la facerea lumii şi, după ce a trăit 600 de ani, a fost martorul evenimentelor de la Potop, după care a mai trăit încă 350 de ani, murind în anul 2612 de la facerea lumii şi în anul 350 de la Potop. Potopul a avut loc în anul 2262 de la facerea lumii.
    Deşi s-ar părea că este mai arid, capitolul al 5-lea din Cartea Facerii ne furnizează multe amănunte în ceea ce priveşte viaţa oamenilor între Hexaemeron şi Potop. În primul rând, observăm că viaţa lor era deosebit de lungă, de circa 12 ori mai lungă decât viaţa medie de acum, ceea ce ne face să presupunem că informaţiile despre o mare perioadă de timp se puteau transmite foarte uşor de la om la om. Oamenii de dinainte de potop erau adevărate biblioteci vii. La o privire mai atentă, vedem că, de exemplu, Noe avea 28 de ani când a murit Maleleil, cel care, la rândul lui, fusese contemporan cu Adam timp de 135 de ani. Tânărul Noe putea afla informaţii despre Adam, primul om, de la o persoană care l-a văzut în carne şi oase. Lungimea vieţii oamenilor de dinainte de Potop corelată şi cu faptul că vorbeau aceeaşi limbă, sunt argumente pentru a presupune, pe lângă marea cantitate de cunoştinţe pe care o puteau transmite, şi calitatea acestora, caracterizată prin precizie. Astfel, putem trage concluzia că, pentru o bună perioadă de timp după Potop, tradiţia transmisă pe cale orală de către urmaşii lui Sem, fiul lui Noe, a fost destul de precisă.
    După Potop, genealogia neamului omenesc pe linie semitică, singura despre care Scriptura ne oferă date în ani, este continuată până la Avraam în capitolul 11 al Cărţii Facerii astfel:
    – Sem, fiul lui Noe, s-a născut când acesta avea 500 de ani, adică în anul 2162 de la facerea lumii cu 100 de ani înainte de Potop şi, după ce a trăit 502 de ani după Potop, a murit în anul 2764 de la facerea lumii.
    – Arfaxad, fiul lui Sem, s-a născut la 2 ani după Potop, adică în anul 2264 de la facerea lumii şi, după ce a trăit 465 ani, a murit în anul 2729 de la facerea lumii şi 467 după Potop.
    – Cainan, fiul lui Arfaxad, s-a născut când acesta avea 135 de ani, adică în anul 137 de la Potop şi anul 2399 de la facerea lumii şi, după ce a trăit 460 de ani, a murit în anul 2859 de la facerea lumii şi 587 după Potop.
    – Şelah, fiul lui Cainan, s-a născut când acesta avea 130 de ani, adică în anul 267 de la Potop şi anul 2529 de la facerea lumii şi, după ce a trăit 460 de ani, a murit în anul 2989 de la facerea lumii şi 727 după Potop.
    – Eber, fiul lui Şelah, s-a născut când acesta avea 130 de ani, adică în anul 397 de la Potop şi anul 2659 de la facerea lumii şi, după ce a trăit 504 ani, a murit în anul 3163 de la facerea lumii şi 901 după Potop.
    – Peleg, fiul lui Eber, s-a născut când acesta avea 134 de ani, adică în anul 531 de la Potop şi anul 2793 de la facerea lumii şi, după ce a trăit 339 de ani, a murit în anul 3132 de la facerea lumii şi 870 după Potop. În timpul lui Peleg, Dumnezeu a amestecat limbile oamenilor pentru a opri construirea Turnului Babel, fapt ce a condus la împărţirea pământului, după cum este consemnat în capitolul 10 al Cărţii Facerii.
    – Ragav, fiul lui Peleg, s-a născut când acesta avea 130 de ani, adică în anul 661 de la Potop şi anul 2923 de la facerea lumii şi, după ce a trăit 339 de ani, a murit în anul 3262 de la facerea lumii şi 1000 după Potop.
    – Serug, fiul lui Ragav, s-a născut când acesta avea 132 de ani, adică în anul 793 de la Potop şi anul 3055 de la facerea lumii şi, după ce a trăit 330 de ani, a murit în anul 3385 de la facerea lumii şi 1123 după Potop.
    – Nahor, fiul lui Serug, s-a născut când acesta avea 130 de ani, adică în anul 923 de la Potop şi anul 3185 de la facerea lumii şi, după ce a trăit 204 ani, a murit în anul 3389 de la facerea lumii şi 1127 după Potop.
    – Terah, fiul lui Nahor, s-a născut când acesta avea 79 de ani, adică în anul 1002 de la Potop şi anul 3264 de la facerea lumii şi, după ce a trăit 70 de ani, i s-a născut Avram, viitorul patriarh Avraam, în anul 3334 de la facerea lumii şi 1072 după Potop.
    Din capitolele 21, 25, 35 şi 47 ale Cărţii Facerii putem afla date cronologice până la moartea patriarhului Iacob după cum urmează:
    – Avraam, născut în anul 3334 de la facerea lumii, a trăit 175 de ani, murind în anul 3509 de la facerea lumii şi 1247 după Potop.
    – Isaac, fiul lui Avraam, s-a născut când acesta avea 100 de ani, adică în anul 1172 de la Potop şi anul 3434 de la facerea lumii şi, după ce a trăit 180 de ani, a murit în anul 3614 de la facerea lumii şi 1352 după Potop.
    – Iacob, părintele celor 12 seminţii ale evreilor, numit şi Israel, fiul lui Isaac, s-a născut când acesta avea 60 de ani, adică în anul 1232 de la Potop şi anul 3494 de la facerea lumii şi, după ce a trăit 147 de ani, a murit în anul 3641 de la facerea lumii şi 1379 după Potop.
    După Iacob, întemeietorul de fapt al poporului Israel, Scriptura nu mai oferă date precise pentru a continua calculul vârstei omenirii pe linie genealogică. Nu ştim precis când s-a născut Iuda, cel care continuă genealogia neamului omenesc până la Mântuitorul Hristos, nu ştim nici când s-a născut Fares, fiul său. În schimb, dacă citim cu atenţie Cartea Facerii şi Ieşirea, putem să aflăm, prin datarea evenimenţială, în ce an de la facerea lumii a murit Moise, moarte a cărei dată este situată de istorici în jurul anului 1250 înainte de Hristos . O informaţie preliminară esenţială pentru continuarea acestui calcul ne este oferită de versetele 40 şi 41 din capitolul 12 al Ieşirii:
    „Timpul însă, cât fii lui Israel şi părinţii lor au trăit în Egipt şi în ţara Canaan, a fost de patru sute treizeci de ani de ani.
    Iar după trecerea celor patru sute treizeci de ani a ieşit toată oştirea Domnului din pământul Egiptului, noaptea.”
    Scriptura ne spune aici foarte clar că începutul numărătorii celor 430 de ani începe din momentul sosirii lui Iacob, dimpreună cu fii săi, în ţara Canaanului , după ce acesta îi slujise unchiului său Laban şi se însurase cu fetele acestuia, Lia şi Rahila, de la care, dimpreună cu slujitoarele acestora, Bilha şi Zilpa, avusese 12 băieţi şi o fată. Este momentul în care, după binecuvântarea primită de la Dumnezeu ca să se numească Israel şi după moartea Rahilei în urma naşterii ultimului său fiu, Veniamin, Iacob se întoarce să locuiască lângă tatăl său, Isaac:
    „Apoi a sosit Iacov la Isaac, tatăl său, căci acesta trăia încă la Mamvri, în Chiriat-Arba, adică la Hebron în pământul Canaanului, unde locuiseră vremelnic Avraam şi Isaac.”
    Pentru a lega intrarea patriarhului în Canaan de anii număraţi de la facerea lumii, ştiind anul naşterii lui, trebuie să aflăm ce vârstă avea Iacob în acest moment. Este o operaţie mai dificilă, dar nu imposibilă, în care Scriptura solicită atenţia şi logica. Ştim că-i slujise, în Mesopotamia, unchiului său Laban timp de 20 de ani, căci atunci când este urmărit şi ajuns de către acesta, după plecarea sa neanunţată, Iacob îi spune într-un moment de mânie:
    „Aşa mi-au fost cei douăzeci de ani în casa ta. Ţi-am slujit paisprezece ani pentru cele două fete ale tale şi şase ani pentru vitele tale, iar tu de zeci de ori mi-ai schimbat simbria.”
    După întoarcerea lui Iacob în Canaan, Scriptura ne furnizează date foarte precise în legătură cu fiul său Iosif, pe care, dacă vom şti să le prelucrăm, vom afla cu o marjă de eroare foarte mică perioada de timp de la facerea lumii în care se petrece în mod sigur acest eveniment. Astfel, Scriptura ne relatează succesiv cele privitoare la Iosif:
    – 1. După naşterea a şase fii şi o fiică de către Lia, a doi fii de către Bilha, roaba Rahilei, şi a încă doi fii de către Zilpa, roaba Liei, lui Iacob i se naşte, în sfârşit şi primul său fiu din Rahila:
    «Dar şi-a adus aminte Dumnezeu şi de Rahila şi a auzit-o Dumnezeu şi i-a deschis pântecele.
    Şi zămislind, ea a născut lui Iacov un fiu; şi a zis Rahila: „Ridicat-a Dumnezeu ocara de la mine!”
    Şi a pus copilului numele Iosif, zicând: „Domnul îmi va mai da şi alt fiu!”
    Iar după ce a născut Rahila pe Iosif, Iacov a zis către Laban: „Lasă-mă să plec, să mă duc la mine, în pământul meu (…).”»
    Din această relatare trebuie să reţinem faptul foarte important că Iosif s-a născut în Mesopotamia şi că, după naşterea sa, Iacob se pregătea să se întoarcă în Canaan.
    – 2. După stabilirea lui Iacob în Canaan, aflăm din Scriptură că:
    „Iacov a locuit în ţara Canaan, unde locuise şi Isaac, tatăl său.
    Iată acum şi istoria urmaşilor lui Iacov: Iosif, fiind de şaptesprezece ani, păştea oile tatălui său împreună cu fraţii săi. Petrecându-şi copilăria cu feciorii Bilhăi şi cu feciorii Zilpei, femeile tatălui său, Iosif aducea lui Israel, tatăl său, veşti despre purtările lor rele.”
    Din acest text reiese clar că evenimentul întoarcerii lui Iacob în Canaan s-a petrecut cu siguranţă în răstimpul de 17 ani dintre naşterea lui Iosif şi acest moment povestit de Scriptură. Prin urmare el este legat de vârsta patriarului la naşterea lui Iosif. Dacă avem răbdare şi atenţie, putem afla această vârstă dacă urmărim evenimentele din viaţa lui Iosif relatate în continuare de Scriptură.
    – 3. După ce Iosif tâlcuieşte visul lui Faraon, în Cartea Facerii se precizează:
    «Apoi Faraon a zis lui Iosif: „Iată, eu te pun astăzi peste tot pământul Egiptului!” (…) Iosif era de treizeci de ani când s-a înfăţişat înaintea lui Faraon, regele Egiptului. Ieşind după aceea de la faţa lui Faraon, Iosif s-a dus să vadă toată ţara Egiptului.
    Şi a rodit pământul în cei şapte ani de belşug câte un pumn dintr-un grăunte.»
    De aici deducem că cei şapte ani de belşug au urmat imediat după ce Scriptura spune că Iosif avea treizeci de ani.
    – 4. Atunci când Iosif se face cunoscut fraţilor săi, acest eveniment este relatat astfel:
    «Apoi Iosif a zis către fraţii săi: „Apropiaţi-vă de mine!” Şi ei s-au apropiat. Iar el a zis: „Eu sunt Iosif, fratele vostru, pe care voi l-aţi vândut în Egipt.
    Acum însă să nu vă întristaţi, nici să vă pară rău că m-aţi vândut aici, că Dumnezeu m-a trimis înaintea voastră spre păstrarea vieţii voastre.
    Că iată, doi ani sunt de când foametea biruie în această ţară şi mai sunt încă cinci ani, în care nu va fi nici arătură, nici seceriş. (…)
    Grăbiţi-vă de vă duceţi la tatăl meu şi-i spuneţi: „Aşa zice fiul tău Iosif: Dumnezeu m-a făcut stăpân peste tot Egiptul; vino dar la mine şi nu zăbovi; (…)”
    Iar dacă i-au spus ei toate cuvintele lui Iosif, pe care acesta le zisese lor, şi dacă a văzut căruţele, pe care le trimisese Iosif, ca să-l aducă, atunci s-a înviorat duhul lui Iacov, tatăl lor,
    Şi a zis Israel: „Destul! Iosif, fiul meu, trăieşte încă! Voi merge să-l văd înainte de a muri!”»
    Din textul Scripturii aflăm că Iosif se face cunoscut fraţilor săi după primii 2 ani de secetă ce au urmat celor 7 ani de belşug. Prin urmare, Iosif avea în acest moment 39 sau 40 de ani deoarece cei 7 ani de belşug au început, după cum am văzut, când el avea 30 de ani. Tot din text deducem graba cu care fraţii lui s-au întors la Iacob, pentru a-i vesti că Iosif trăieşte, precum şi nerăbdarea bătrânului patriarh de a-şi vedea fiul, ceea ce-l va determina să se pregătească imediat de plecare. Prin urmare, Iacob l-a revăzut pe Iosif când acesta avea în jur de 40 de ani.
    – 5. După cum ştim, momentul revederii dintre Iacob şi fiul său, Iosif, coincide cu momentul strămutării patriarhului în Egipt, moment care este marcat de Scriptură cu o informaţie extrem de preţioasă pentru calculul pe care îl urmărim:
    „Astfel s-a aşezat Israel în ţara Egiptului, în ţinutul Goşen, şi l-a moştenit şi a crescut şi s-a înmulţit foarte tare.
    Iacov a mai trăit în ţara Egiptului şaptesprezece ani. Zilele vieţii lui Iacov au fost deci o sută patruzeci şi şapte de ani.”
    Aflăm deci că Iacob avea 130 de ani când s-a întâlnit cu fiul său, Iosif, în vârstă de 40 de ani. Este chiar informaţia de care aveam nevoie pentru continuarea calculului nostru.
    Cu această informaţie, calculul aproximativ al vârstei omenirii, conform Scripturii, continuă uimitor de simplu. Dacă Iacob avea 130 de ani în momentul întâlnirii cu Iosif, fiul său în vârstă de 40 de ani, înseamnă că, la naşterea lui Iosif, Iacob avea 90 de ani. Prin urmare evenimentul întoarcerii sale din Mesopotamia în Canaan are loc între anii 3584 – 3601 de la facerea lumii deoarece ştim că Iacov s-a născut în jurul anului 3494 de la facerea lumii. Această perioadă conduce la presupunerea că, după trecerea a 430 de ani, sub conducerea lui Moise, poporul evreu a ieşit din robia egipteană între anii 4014 – 4031 de la facerea lumii, ceea ce înseamnă că Moise, despre care Scriptura ne spune „ Când a început a grăi lui Faraon, Moise era de optzeci de ani, iar Aaron, fratele lui, de optzeci şi trei de ani.” , s-a născut între anii 3934 – 3951 de la facerea lumii . Ştim însă că el murit la vârsta de 120 de ani , ceea ce înseamnă, în ani de la facerea lumii, perioada 4054 – 4071. Dacă acceptăm şi noi, cum acceptă istoricii evrei , că Moise a murit în jurul anului 1250 înainte de Hristos, vârsta omenirii până la Naşterea Mântuitorului, la o primă estimare, era în jur de 5300 de ani, mai precis cuprinsă între 5304 şi 5321 ani. Cu alte cuvinte, vârsta omenirii şi a pământului conform textului din Septuaginta al Scripturii este în jur de 7300 de ani, mai precis cuprinsă între 7312 şi 7329 de ani . Dacă mai adăugăm o marjă de eroare de maxim un an în plus pentru fiecare descendent, căci nu cunoaştem fracţiunile de ani peste vârsta descendenţilor menţionată de Scriptură, se mai pot adăuga cel mult la limita superioară 23 de ani conform numărului de descendenţi, inclusiv Moise, intervalul lărgindu-se astfel între 7312 şi 7352 ani. Mai rămâne ca sursă de eroare în acest calcul numai anul morţii lui Moise, dată furnizată de istorici care este însă foarte aproximativă .
    În cazul în care nu ne mulţumeşte precizia dată de istorici pentru anul morţii lui Moise, putem estima acoperitor vârsta omenirii raportându-ne la o informaţie mult mai precisă din punct de vedere istoric şi anume perioada de timp în care David a fost rege peste Israel. Această perioadă de 40 de ani este identificată de istorici cu o marjă de eroare foarte mică, de numai 4 ani şi este cuprinsă între anii 1000 – 960 î.H., sau după alţii, 1004- 965 î.H . Dacă luăm în calcul anul 1004 î.H., cel care dă depărtarea temporală cea mai mare de noi, al începutului domniei lui David, înseamnă că acesta s-a născut în jurul anului 1034 î.H. deoarece în Cartea a doua a Regilor scrie că :
    „David era ca de treizeci de ani când s-a făcut rege şi a domnit patruzeci de ani.
    În Hebron a domnit peste Iuda şapte ani şi şase luni, iar în Ierusalim a domnit treizeci şi trei de ani peste tot Israelul şi peste Iuda.”
    Ceea ce trebuie să facem în continuare este să găsim pe linia genealogică a Mântuitorului, diferită de cea a lui Moise care era levit, un descendent contemporan cu Moise şi apropiat ca vârstă de acesta. Cel pe care-l căutăm este în mod sigur Naason, fiul lui Amindanab, deoarece Scriptura ne precizează că „Aaron şi-a luat de soţie pe Elisaveta, fata lui Amindanab şi sora lui Naason”. Dacă Aaron, care era cu trei ani mai mare ca Moise, era cumnat cu Naason, înseamnă că, în mod cert, Moise era de vârstă comparabilă cu Naason. Pentru a întări această afirmaţie putem apela şi la Scriptură, care ne precizează că:
    „În anul al doilea, în luna a doua, în douăzeci ale lunii, s-a ridicat norul de deasupra cortului adunării;
    Şi au plecat fii lui Israel din pustiul Sinai după taberele lor şi s-a oprit norul în pustiul Paran.
    Aceasta a fost întâia plecare, după porunca lui Dumnezeu, dată prin Moise.
    Întâi s-a ridicat steagul taberei fiilor lui Iuda cu cetele lor şi peste cetele lor era Naason, fiul lui Amindanab.”
    De fapt, aceasta era informaţia de care aveam nevoie. Dacă la începutul drumului spre Ţara Canaanului Naason era una din căpeteniile triburilor lui Israel, în mod cert el a murit în timpul celor 40 de ani de rătăcire a poporului ales prin deşert, deoarece ştim, conform Scripturii, că, dintre căpetenii, numai Isus Navi şi Caleb au apucat să trăiască momentul intrării în Canaan, toţi ceilalţi israeliţi, maturi în momentul începutului periplului, fiind pedepsiţi de către Dumnezeu cu moartea în acest interval pentru neîncrederea lor că ar fi putut cuceri ţinutul chiar imediat de cum ajunseseră acolo. De asemeni, putem afirma cu o mare probabilitate, conform Scripturii, că Salmon, fiul lui Naason, s-a născut în acest interval de timp de 40 de ani, pe care-l fixasem anterior ca fiind în perioada de maxim 4031- 4071 de la facerea lumii. Este chiar destul de plauzibil să credem că Salmon a fost unul dintre cei doi tineri trimişi de Isus Navi să iscodească Ierihonul, moment în care îşi va cunoaşte viitoarea soţie, pe Rahav desfrânata, cea care i-a primit şi le-a dat informaţii preţioase despre cetate. Dacă nu credem acest lucru şi ne gândim că Salmon ar fi fost printre cei nevârstnici în momentul în care Dumnezeu a pedepsit poporul pentru cârtire, putem înlocui limita minimă a intervalului de maxim cu limita minimă a intervalului de minim. Astfel, conform Scripturii, putem afirma cu certitudine că Salmon s-a născut în perioada 4014 – 4071 de la facerea lumii.
    De acum înainte putem face uşor o estimare acoperitoare a perioadei scurse de la naşterea lui Salmon până la naşterea lui David dacă vom presupune că toţi descendenţii s-au născut la vârsta cuprinsă între 20 şi 80 de ani a părinţilor lor . Cu această presupunere, adunând vârsta minimă la limita minimă a intervalului şi vârsta maximă la limita maximă a intervalului, aflăm că:
    – Booz, fiul lui Salmon s-a născut sigur între anii 4034 – 4151 de la facerea lumii.
    – Iobed, fiul lui Booz s-a născut sigur între anii 4054 – 4231 de la facerea lumii.
    – Iesei, fiul lui Iobed s-a născut sigur între anii 4074 – 4311 de la facerea lumii.
    – David, fiul lui Iesei, s-a născut sigur între anii 4094 – 4391 de la facerea lumii. Ştiind că Mântuitorul Iisus Hristos S-a născut la aproximativ 1034 de ani după David rezultă că Naşterea Domnului a avut loc în intervalul 5228 – 5435 de la facerea lumii, ceea ce înseamnă că, conform Scripturii, astăzi putem situa facerea lumii în intervalul sigur de 7236 – 7443 ani. Observăm că valoarea medie a acestui interval este aproximativ 7340, foarte aproape de valoarea de 7330 cât era valoarea medie a intervalului 7311 – 7349 pe care-l obţinusem presupunând că Moise a murit în anul 1250 î.H. Se poate observa că valoarea intervalului de timp trecut de la facerea lumii, pe care am găsit-o interpretând literal Scriptura, fără să ne abatem de la principiile de interpretare ale Sfinţilor Părinţi, este destul de apropiată faţă de cea pe care a dat-o calculul bizantin, cea de 5508 ani la Naşterea Domnului şi 7515 astăzi. Faptul că drumul pe care l-am ales pentru calculul vârstei omenirii dă un rezultat care diferă faţă de calculul bizantin cu cel mult 3,5%, căci de la un anumit punct calea aleasă de mine diferă faţă de cea folosită pentru calculul bizantin, vine mai degrabă să ateste corectitudinea şi veridicitatea celor afirmate de Sfânta Scriptură care este, aşa cum afirma Sfântul Ioan Gură de Aur, un izvor inepuizabil de cunoştinţe.
    Se poate lesne observa că estimarea vârstei omenirii conform Scripturii reprezintă una dintre cele mai frumoase aplicări concrete a principiului iubirii dintre Dumnezeu şi om. În momentul în care ne apucăm să facem acest calcul Scriptura ne oferă date precise despre oamenii care au trăit de la Creaţie până la Potop. Ba chiar face calcule simple pe care le-am fi putut face şi noi invitându-ne doar să le verificăm şi stârnindu-ne astfel pe lângă curiozitatea de a vedea câţi ani au trecut de la Hexaemeron la Potop, şi pe aceea de a şti care dintre aceşti descendenţi au fost contemporani, având în vedere viaţa lor deosebit de lungă. La începutul calculului, Dumnezeul Scripturii ne cere mai mult să credem cele afirmate în acest capitol, adică să respectăm principiul insuflării, în timp ce conlucrarea noastră cu textul Scripturii se reduce la atenţia cu care suntem invitaţi a face nişte adunări simple şi a interpreta rezultatele obţinute. Acest calcul simplu ne conduce până la patriarhul Iacob despre care avem primele mărturii istorice altele decât cele scripturistice . Odată ajunşi în acest punct, pentru a putea continua calculul, Scriptura cere de la noi o conlucrare sporită cu textul ei, prin deducţii evenimenţiale şi logice, conlucrare în care ajutorul lui Dumnezeu este esenţial. Dacă iniţial Dumnezeu face primul pasul spre noi, ajutându-ne cu date simple şi precise, începând de la un moment dat, ne cere să depunem la rându-ne şi propriul nostru efort spre întâlnirea cu El, arătată întotdeauna de confirmarea adevărului Scripturii.
    Prin acest calcul, Scriptura ne dovedeşte indubitabil că vârsta omenirii şi, prin urmare, şi cea a pământului nu este nici de ordinul miliardelor, nici al milioanelor, nici al sutelor de mii, nici al zecilor de mii, ci al miilor de ani. Aşadar, omenirea este tânără şi, prin urmare, Pământul este tânăr. De fapt aceasta este concluzia cea mai importantă a calculului pe care l-am efectuat pornind de la principiile sugerate nouă de Sfinţii Părinţi pentru interpretarea Scripturii.
    În încheierea acestui capitol mai trebuie să răspundem la o întrebare pe care o pun mereu credincioşii ortodocşi adepţi ai ipotezei pământului bătrân: În ce măsură credinţa într-o vârstă anume a pământului, sau mai precis, în ce măsură dacă nu cred că pământul este vechi de fix 7500 de ani, îmi afectează propria mântuire? Răspunsul trebuie dat cu mult discernământ evitând cele două extreme care chiar ne pot afecta propria mântuire.
    Există în primul rând pericolul de a absolutiza această dată. Chiar dacă perioada scursă de la crearea lumii este una fixă, pe aceasta o cunoaşte numai Dumnezeu. Dacă El nu a urmărit să ne-o facă cunoscută cu precizie absolută, desigur că a urmărit doar ca oamenii să nu îşi facă un idol din această dată. Ar fi absurd ca oameni care au aceeaşi credinţă să se certe asupra unei date atâta vreme cât diferenţa de opinii în ce priveşte scurgerea timpului nu aduce nici o atingere asupra credinţei lor comune. Cearta ar fi inutilă şi chiar ar putea avea consecinţe pentru mântuire. Ar fi de exemplu foarte neplăcut ca doi credincioşi ortodocşi care sunt convinşi de starea nestricăcioasă a creaţiei de dinaintea păcatului lui Adam să se dispreţuiască şi dragostea lor să scadă pe motiv că unul susţine în mod fanatic că ne aflăm fix în anul 7515 de la facerea lumii, iar altul ar susţine că ne aflăm în anul 6500 de la facerea lumii. Ar exista chiar pericolul ca acela care a susţinut data precisă să nu se mântuiască din cauza lipsei sale de iubire faţă de aproapele, în timp ce acela care a greşit chiar cu câteva sute de ani să ajungă fără probleme în Împărăţie pentru că a avut dreapta credinţă îngemănată cu iubirea de aproapele. Vedem astfel că este chiar foarte periculos pentru mântuire a insista în chip formalist asupra unei date certe. Dacă Dumnezeu cunoaşte data certă, şi în mod neîndoielnic ea va fi descoperită şi oamenilor, oamenii nu pot cunoaşte decât o dată estimativă, limitată cu certitudine de un interval. Mai importantă decât orice dată fixă este iubirea dintre oameni, iar Dumnezeul cel iubitor al Scripturii în mod cert va aprecia mai degrabă iubirea decât corectitudinea care sfârşeşte în formalism, aşa cum ne asigură şi Sfântul Apostol Pavel în minunata sa pledoarie pentru dragostea frăţească făcută corintenilor :
    „Căci vedem acum ca prin oglindă, în ghicitură, iar atunci, faţă către faţă; acum cunosc în parte, dar atunci voi cunoaşte pe deplin, precum am fost cunoscut şi eu.
    Şi acum rămân acestea trei: credinţa, nădejdea şi dragostea. Iar mai mare dintre acestea este dragostea.”
    Cealaltă extremă în care putem cădea, la fel de periculoasă pentru mântuirea noastră, este aceea de a relativiza în mod nepermis această dată. Perioada scursă de la creaţie până astăzi este destul de neimportantă pentru a o absolutiza, în schimb este destul de importantă pentru a nu o relativiza. Dumnezeul Cel Viu al Scripturii nu a urmărit să ne lase o dată precisă, după cum nu a urmărit nici să nu ne lase fără nici un fel de informaţii asupra acestei date. După cum am văzut, El chiar ne-a oferit informaţiile necesare pentru a o încadra foarte bine într-un interval mai strâns sau mai larg. Important este să vedem care sunt limitele maxime în care putem lărgi acest interval fără ca această operaţie să ne afecteze nici credinţa nici iubirea pentru că, după cum am văzut în prima parte a acestui capitol legată de moartea animalelor, o lărgire fără discernământ a acestor limite la milioane şi miliarde de ani conduce în mod inevitabil la efecte şi modificări neprevăzute asupra credinţei în Dumnezeul Cel Viu şi în iubirea faţă de aproapele. Dacă relativizăm foarte mult perioada de timp de la facerea lumii lărgind-o nepermis, după o anumită limită această lărgire ne va obliga să ucidem animalele înainte de păcatul lui Adam, privit şi el ca un animal evoluat, fapt ce ne va obliga să-L înlocuim în credinţa noastră, în mod subtil, aproape fără să ne dăm seama, pe Dumnezeul Cel Viu şi iubitor de oameni despre care ne vorbeşte Scriptura cu un dumnezeu sadic sau indiferent, în ambele cazuri la fel de criminal, fapt ce ne va obliga să-l privim pe aproapele ca produs al unei selecţii naturale în care, dacă iubirea celui care l-a creat prin evoluţie nu-şi are locul, a noastră cu atât mai puţin. Oare toate aceste consecinţe pe care relativizarea nepermisă a perioadei de la facerea lumii le poate strecura subtil în credinţa şi în dragostea noastră nu ne pot afecta mântuirea? Desigur că da. Cu ce faţă ne vom prezenta în faţa Dumnezeului nostru iubitor când toată viaţa am crezut într-o ipoteză a milioanelor şi miliardelor de ani care ni-L prezintă ca un dumnezeu rece şi nesimţitor precum un idol? Cu ce faţă ne vom prezenta în faţa Dumnezeului nostru iubitor când toată viaţa am smintit pe aproapele nostru, îndepărtându-l de adevărul Scripturii prin ”argumente” în favoarea acestei ipoteze, argumente pe care le-am înghiţit şi noi pe nemestecate de la alţii şi, prin aceştia, de la ucigătorul de suflete? În calitate de creştini ortodocşi suntem obligaţi, dacă nu să raportăm toate aceste argumente la cuvântul viu al Scripturii, măcar să le încercăm validitatea prin logică şi experiment . Am arătat în acest capitol că transformismul evoluţionist dictat de menţinerea ipotezei pământului bătrân de milioane şi miliarde de ani nu poate face casă comună cu Dumnezeul cel viu al Scripturii. La Judecată vom fi judecaţi de Domnul nostru Iisus Hristos, Cel Care S-a răstignit pe cruce pentru noi, nu de dumnezeul evoluţiei, căruia, după cum am arătat, nu-i pasă deloc de oameni, ba chiar urmăreşte să-i ucidă prin predestinare sau indiferenţă. Dacă noi ne smintim fraţii cu ipoteza evoluţionistă dictată de vârsta bătrână a pământului oare nu ne va putea spune Mântuitorul atunci, referindu-se şi la hrana spirituală cu care El dorea să ne hrănim aproapele „flămând am fost şi nu Mi-aţi dat să mănânc (…)”?

    Cat despre prima zi a lumii, a fost o zi echinocţială de primăvară. Găsim această afirmaţie a Sfântului în varianta Matthews a comentariului său la Facere, I, 8 (1-2), pagina 80:
    „La sfârşitul celor 12 ore ale acelei nopţi, lumina a fost creată între nori şi ape şi a alungat umbra norilor care adumbreau apele şi le întunecau. Căci Nisan a fost prima lună; în ea numărul de ore ale zilei şi ale nopţii au fost egale.
    Lumina a rămas timp de 12 ore astfel încât şi fiecare zi să-şi poată căpăta propriile ei ore întocmai precum întunericul căpătase o lungime măsurată de timp. Deşi lumina şi norii au fost create cât ai clipi din ochi, ziua şi noaptea primei zile au fost fiecare desăvârşite în 12 ore.”
    Prin urmare, prima zi a lumii in calendar iulian proleptic a fost o zi de 21 martie.

    Apreciază

  6. timiana said, on Septembrie 1, 2016 at 6:02 pm

    Felicitari pentru rabdarea cu care ati pus cap la cap toate aceste informatii din Sfanta Scriptura. Un lucru e sigur, timpul s-a scurtat, cu multa ravna ar trebui lucrat la mantuire.

    Apreciază

  7. ardel said, on Septembrie 2, 2016 at 1:21 am

    „safimvigilenti” esti caldicel !!! oare ptr tine toate merg mana in mana, tu esti orb si surd? iarta-ma

    Apreciază

  8. florin said, on Septembrie 2, 2016 at 10:04 am

    E posibil ca Sf Calinic si Sf Nifon al Constantianei sa fi avut dreptate Se spune ca antihrist se va naste din al saptelea neam de desfranate Eu cred ca in momentul in care Dumnezeu a ingaduit sa se nasca acel copil din acea femeie desfranata nu mai exista cale de intoarcere, adica in 1992 sa fie inceputul sfarsitului
    Doamne ajuta.

    Apreciază

  9. Spaceman said, on Septembrie 4, 2016 at 7:41 pm

    Anul 7500 de la Adam ( era bizantină ) începe, conform calendarului Gregorian (calendarul Iulian corectat), pe data de 01 Septembrie 2024 și se sfârșește pe data de 01 Septembrie 2025.
    5508 de la Adam nu este anul Întrupării, asa cum scrie Wikipedia în pagina sa, corectată pe data de 19 Iunie 2016, ora 21:12

    https://ro.wikipedia.org/wiki/Era_bizantin%C4%83

    ci anul Învierii Domnului nostru Iisus Hristos, adică anul 33. S-a chinuit mult șerpăria să adauge acești 33 de ani erei bizantine. Aproape imediat după vedenia Sfântului Calinic de la Cernica, în Țările române nu s-a mai ținut socoteala anilor conform erei bizantine, și au început modificările de documente, de ne-au mai rămas doar două repere care ne arată anul real al erei bizantine:

    1. Pidalion, canonul 15 al Sinodului I – II ce a avut loc în Constantinopol în Biserica Sfinților Apostoli la anul 6336 de la Adam (861 de la Hristos).

    2. PUBLICAȚIUNILE RELIGIOASE ALE SFINTEI MĂNĂSTIRI ROMÂNEȘTI -PRODROMUL- DIN SFÂNTUL MUNTE ATHOS
    ADEVERIREA SFINTEI ÎNVIERI A DOMNULUI ȘI DUMNEZEULUI NOSTRU IISUS HRISTOS
    EDIȚIA a -6- a
    La cuprins putem citi:

    -Descoperirea pentru sfânta și Dumnezeiasca Liturghie, care din voința lui Dumnezeu s-a arătat păgânilor, la anii de la Hristos 1009 și de la zidirea lumii 6484 precum scrie Baronie.

    https://saccsiv.wordpress.com/2016/08/21/viorel-istrate-despre-vedetele-ortodoxiei-pro-marele-sinod-cuvantul-ortodox-fost-razboi-intru-cuvant-activnews-iulian-capsali-virgiliu-gheorghe-familia-ortodoxa/#comment-322181

    Nu contează dacă am dreptate, dar dacă luăm ca reper nu sfârșitul anului 7500 de la Adam (01 Septembrie 2025) ci Anul nou evreiesc (Roș HaȘana , în ebraică ראש השנה Rosh Hashaná, literar capul, începutul anului) 5785 – 5786 , care conform calendarului ebraic cade pe 22-23 Septembrie 2025, cunoscând Scriptura putem ușor face un calendar al evenimentelor principale ce trebuiesc să se întâmple până atunci.
    De exemplu, dacă la cei 70 ani care trebuiau/trebuie să treacă până la reconstrucția Templului lui Solomon adăugăm cei 7 ani perioada necazului cel mare (42 de luni stăpânirea fiarei celei dintâi plus cele o mie două sute nouăzeci de zile, fericit va fi cel ce va aştepta şi va ajunge la o mie trei sute treizeci şi cinci de zile ale urâciunii pustiiri, fiara ce-a de-a doua), scăzând 77 de ani din 2025 rezultă anul și data înființării Statului Israel, 14 Mai 1948. Asta s-a întâmplat deja, ca și lepădarea de credință la sinodul opt pe data de 16 Iunie 2016… urmează Hillary Clinton președinte al U.S. … apoi cineva trebuie să vină (18 Iulie 2018?!) pentru a mărturisi și prooroci o mie două sute şaizeci de zile, îmbrăcaţi în sac, și nu va fi o fericire pentru nimeni, deoarece: „Aceştia au stăpânire să închidă cerul, ca să nu plouă ploaie în zilele proorociei lor, şi stă­pânire au peste ape să le schimbe în sânge şi să bată pământul cu orice fel de urgie, ori de câte ori vor voi. Şi dacă vor sfârşi mărturia lor, fiara care se ridică din adânc va face război cu ei si-i va birui si-i va omorî (Apocalipsa 11, 3-7)”. Așadar cei doi măslini şi cele două sfeşnice care stau înaintea Dumnezeului pământului, nu vor fi prea populari în rândul planetarilor ecologiști. Antihristul va avea cam aceeași vârstă cu a Domnului nostru Iisus Hristos când va crăpa, iar pe la 30 de ani va fi înscăunat… așadar anul nașterii antihristului ar fi 1992.
    Mult succes, deoarece în zadar sunt toate pentru cei a a căror nume nu este scris de la începutul lumii în Cartea Vieții, a Domnului nostru Iisus Hristos, Amin.

    Apreciază


Vă rog să comentați decent, în duhul Ortodoxiei! Responsabilitatea juridică pentru conţinutul comentariilor dvs. vă revine în exclusivitate.

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: