LISTA NEAGRA a lui Piciorus pentru mine reprezinta de fapt BISERICA

Va mai amintiti de Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș?

Pr. Dr. DORIN OCTAVIAN PICIORUS ataca furibund pe cei ANTI CIP, ANTI ECUMENISM, ANTI MASONERIE, ANTI UE. Are blogul „TEOLOGIE PENTRU AZI” in care prezinta o lume roz foarte departe de ANTIHRIST si de VREMURILE APOCALIPTICE

A facut o lista neagra:

• Mitropolitul Serafim de Pireu
• PS Longhin Jar
• Parintele Justin Parvu (despre care isi permite sa spuna ca a lasat o mostenire neagra Bisericii)
• Monahii anti Marele Sinod din Muntele Athos
• Staretul Macarie de la Schitul Oituz
• Parintele Ciprian Ioan Staicu
• Parintele Mihai Valica
• Blogul Sinodul Talharesc
• Revista Atitudini
• Blogul Saccsiv

Ba bucur ca sunt si eu pe aceasta lista, deoarece cei din aceasta lista (alaturi de cei ca ei) reprezinta de fapt Biserica.

Lista apare in articolul Sinod tâlhăresc? de pe blogul sau Teologie pentru azi:

Sinodul de la Efesos, din 449, care a fost unul monofizit, a fost condamnat de către Biserică și numit drept latrocinium, adică tâlhăresc/ banditesc. Pentru că, pe nesimțite, a vrut să schimbe învățătura Bisericii la nivel sinodal.

De la această sintagmă, în ianuarie 2016, cineva a creat la nivel online blogul Sinodul Tâlhăresc, având ca subtitlu: Sinodul Pan-Ortodox din Creta 16-27 iunie 2016. Și înainte și după Sfântul și Marele Sinod din Creta, pe acest blog extremist ortodox au apărut articole care prezintă Sinodul din Creta drept unul „eretic”.

Care sunt motivele pe care le invocă blogul extremist, care nu are nicio transparență, adică nu e asumat de nimeni?

Primul articol de pe blog este preluat de pe Basilica, fără să indice sursa. E din 22 ianuarie 2016 pe Basilica și a fost preluat pe 23 ianuarie, a doua zi. Adică e vorba despre ce s-a stabilit la Sinaxa Întâistătorilor Bisericii de la Chambésy. E singurul articol din ianuarie 2016.

În februarie 2016 s-au publicat 6 articole pe blogul extremist, toate fiind preluări, date oficiale sau luări de poziție ale unor Ierarhi. În martie 2016 sunt alte 4 preluări, în prim-plan fiind PS Longhin Jar, care se dezice de Sinod. În aprilie 2016 a preluat 11 articole. Pentru că autorii blogului, după cum se pare, nu le au cu scrisul.

ÎPS Serafimos de Pireu pune întrebări. Prof. Dimitrios Tselenghidis are obiecții față de texte. Întrebările și obiecțiile sunt normale și constructive dacă sunt sincere. Înainte ca să se petreacă Sinodul, PS Longhin Jar consideră Sinodul „un sobor al fărădelegii, care va aduce dezbinare în Biserică”. O afirmație pripită. Pentru că lucrurile se judecă la final, față în față cu textele sinodale și nu ante-factum.

Acum, post-factum, lucrurile arată astfel: Sinodul din Creta a adus unitate în Biserică, iar focarele de extremism sunt aceleași. Nu s-a smintit nimeni din cauza Sinodului. Dar Biserica, care avea nevoie de hotărârile lui, a început să inițieze proiecte ample. Primul dintre ele este acela al autocefaliei Bisericii Ortodoxe din Ucraina, care va fi acordată de Patriarhia Ecumenică, ca și Bisericii Ortodoxe a Poloniei.

Părintele Mihai Valica vorbește despre „legătura” dintre masonerie și Sinodul Bisericii…l-am auzit vorbind și după Sinod, într-o predică la nivel online, iar disprețul său față de membrii Sinodului Bisericii noastre, care au fost în Creta, nu mi se pare deloc în regulă. Adică deloc preoțesc.

L-au inclus în blog și pe Părintele Iustin Pîrvu, cu un transcript din 2009, pentru ca să ne spună că nici el „nu a fost de acord” cu Sinodul. El nu a fost de acord cu multe…și pepiniera de extremiști, care s-a format în jurul lui sau datorită lui, e o moștenire neagră lăsată Bisericii noastre. Și asta ne arată că nu a fost un om al teologiei, ci al fricilor puerile. Pentru că nu de cipuri trebuia să se ocupe și nu datorită lor trebuia să fie „remarcat”, ci datorită unei teologii profunde și ample.

În luna mai, pe blogul extremist, au apărut cele mai multe articole. Toate preluate. ÎPS Ieroteos Vlahos și-a exprimat punctele de vedere înainte de Sinod, a fost la Sinod, a mărturisit că nu a semnat un act, dacă îmi aduc bine aminte, și ce a avut de spus, a spus acolo, la Sinod. Însă a participat la Sinod! Dacă Sinodul e „tâlhăresc”, atunci a făcut partedin el.

Nu știu dacă ÎPS Serafimos al Pireului a fost la Sinod. Părerile sale extremiste erau cunoscute însă în spațiul românesc de mai mult timp, datorită unui extremist român din subordinea sa.

Ce înseamnă extremist ortodox pentru mine? Un cleric, un monah sau un mirean ortodox, cu sau fără studii teologice, care consideră drept cele mai importante lucruri ale Bisericii doar câteva probleme teologice, unele din ele fals-teologice, și doar despre ele discută și nu consideră că e nevoie să vorbim despre orice lucru teologic din istoria și viața Bisericii. Extremistul este cel care se rezumă la câteva…în loc de toate problemele Bisericii. Și care spune ce nu e bine sau ce nu pare a fi bine după mintea lui, dar care nu pune osul la bătaie, ca să ajute Biserica în mod efectiv.

Pentru că extremistul doar privește critic Biserica vie, se desparte de ea interior și o privește de la distanță, dar nu face nimic concret pentru ea. În afară de mult zgomot…

Părintele Macarie de la Mănăstirea Oituz își manifesta „îngrijorarea” cu privire la Sinod. Pe 17 iunie 2016. După Sinod nu mai vrea să îl pomenească pe Ierarhul său. Pe 29 mai 2016, blogul publică scrisoarea unor monahi către ÎPS Teofan al Moldovei. Ierom. Ștefan Nuțescu traduce textul lui Hristu K. Livanos, intitulat: Vai vouă, ecumeniști fățarnici!

Pentru că frica fundamentală, dar falsă a extremiștilor ortodocși  a fost aceea că Sinodul „va canoniza” ecumenismul. Adică dialogul teologic cu alte confesiuni. Ca și când Biserica, de două milenii, nu vorbește cu celelalte confesiuni, ci tace mâlc.

Însă asta spune multe despre extremiștii noștri: că sunt niște oameni închiși în ei înșiși, care nu comunică în mod real nici cu alți ortodocși, nici cu alții de alte confesiuni, dar care se cred singurii trăitori ai credinței ortodoxe.

Numai că, credința ta e reală și vie când te mântuiește pe tine și îi mântuiește și pe alții. Iar ca să îi mântuiască pe alții, trebuie să știi să o prezinți în mod plăcut, cuceritor altora, pentru ca să se îndrăgostească de ea.

Revista Atitudini, apărută sub îngrijirea Părintelui Iustin Pârvu, ne prezintă frica fundamentală încă din titlu: „Cine aprobă sinodul din Creta, aprobă implicitecumenismul!” Adică Sinodul din Creta, după Atitudini, „a aprobat” dialogul, pentru că până acum Biserica „nu a dialogat”, ci „a stat speriată, într-un colț”.

Alături de insultele la adresa Sinodului, apar și hotărârile Sinodului. Ba, cu emfază, ne sunt prezentați și cei care nu au semnat un document. Însă au participat la Sinod și le-au semnat pe celelalte. Iar dacă le-au semnat, atunci, potrivit extremismului, și ei sunt „tâlhari”. Pentru că blogul de față îi consideră „tâlhari”, adică „falsificatori” ai credinței noastre, pe toți participanții Sinodului. Așa că cei 8, lăudați că nu au semnat un act sinodal, sunt și ei „bandiți”, potrivit blogului extremist, pentru că au participat la Sinod și le-au semnat pe celelalte.

Cele mai multe articole sunt din iunie 2016, pentru că atunci a fost Sinodul. Injuriile la adresa unuia sau a altuia sunt la vedere. ÎPS Ieroteos Vlahos e „bun”, pentru că a zis „de rău” de Sinod, dar a fost prezent la Sinod. I se trece cu vederea prezența, pentru că nu a semnat un act. Care? Cel care prezintă frica falsă a extremiștilor români: Relațiile Bisericii cu restul lumii creștine. Pentru că ei nu vor să-i convingă pe eterodocși, ci îi exclud pur și simplu.

Pe 19 iunie 2016, se preia pe blog articolul de aici, dar titlul articolului este: „Sinod tot mai tâlhăresc…mai ales prin rugăciunile papei Francisc”. Ce făcuse Papa Franciscus? Îndemnase la rugăciune pentru Sinodul ortodox. Însă articolul de față e unul de creație proprie. E al extremistului care compune blogul. Și nivelul lui intelectual…se vede din formulări. Dau exemplu: „Ca să fie mai clar pentru tot naivul ortodox, ce-și mai pune speranțele în niște ierarhi puși de oameni, iar nu de Dumnezeu, se arată de la o zi la alta cine stă în spatele acestui sinod și care este scopul său”.

Comentariul aduce cu formulările semidocte ale lui Saccsiv, existente în multe dintre „articolele” sale. Adică, după ce preia articolul, spune și el trei cuvinte personale. Și acelea „îl reprezintă”. Acelea spun totul despre „larga” lui respirație mentală.

Pe 17 iunie 2017, Pr. Dr. Ciprian-Ioan Staicu își dorea ca Biserica Ortodoxă Română să nu participe la Sinodul din Creta, pentru că acolo va avea loc „o trădare extremă”. Pe 28 iunie, același, spune că în Creta s-a produs „o mare apostazie”.

Pe mine mă uimește vehemența lui Staicu, a lui Valica, a lui Vulcănescu, a altora ca ei…pentru că ea vine pe fondul lipsei lor de operă. De muncă efectivă în spațiul teologiei.

Vehement, la o adică, poate să fie cineva care se ocupă profund cu teologia, care scrie teologie, care e în stare să explice ce e bine și ce e rău dintr-un text și nu cei care n-au nimic de spus. Oameni foarte erudiți în domeniul teologic pot fi vehemenți, iar nu oricine. Adică vehemența lor are altceva în spate decât dorul după teologia Bisericii.

Pentru că, dacă s-ar fi ocupat cu teologia, ar fi văzut, spre exemplu, că nu avem Scriptură tradusă critic din limba greacă, că nu avem o colecție, de sute de cărți, a Sfinților Părinți și o folosim pe cea a romano-catolicilor, că nu avem cărțile de cult traduse acrivic după limba greacă etc. Iar Vulcănescu și Staicu spun că au învățat limba greacă…

Pe mine m-ar fi convins nu vehemența lor față de Sinod, ci vreo câteva zeci de traduceri patristice emanate de la ei. Pe mine asta m-ar fi convins. Să vedem însă când se lasă de extremism și se apucă de teologie.

În iulie și în august, extremismul a continuat pe blogul cu pricina.

Extremiștii Sfântului Munte Athos, care nu acceptă Sinodul, s-au pus și ei pe o listă. Sper să fie autentică. Și dacă e autentică, înseamnă că Athosul are aceleași probleme ca și noi și nu trăiește în pace, în isihie profundă.

Cei care nu acceptă Sinodul, mai pe scurt, sunt oameni care nu au de-a face cu el. Și nici cu viața Bisericii. Ei nu iau decizii importante în Biserică, ci sunt pe post de sperietori de ciori. Din păcate: ciori imaginare. Pentru că ei îi sperie pe oameni tocmai cu ceea ce Biserica are mai de preț: cu dialogul și mărturia ei.

Dialogul nu face rău nimănui, ci îi convinge pe oameni că suntem deschiși spre alții. Iar în cadrul dialogului onest, sincer cu alții, se mărturisește credința noastră. Cine fuge de „ecumenism”, adică de dialogul cu alții, fuge de înțelegerea de sine, iar cine crede că Biserica, în mileniul al 3-lea, trebuie închisă în case și în Mănăstiri, nu e realist. Pentru că Biserica e în centrul lumii și noi trebuie să arătăm cât de sfinte și de importante sunt toate cele ale ei: de la teologie până la slujbe, de la modul ei de a fi și până la Sfinții ei, de la rolul ei în lume și până la consecințele ei ultime asupra întregii creații.

Așadar, Sfântul și Marele Sinod din Creta nu a fost unul „tâlhăresc”, pentru că pe el l-a pregătit întreaga Biserică și la el au participat 10 din 14 Biserici autocefale și autonome ortodoxe. Textele sunt la îndemâna tuturor, ele se pot citi și aprofunda. A dezinforma pe tema lor e un gest de răutate neavenită. Iar blogul extremist de care m-am ocupat în acest articol e un gest de răutate oarbă, care nu zidește pe nimeni, ci doar isterizează. Și ca el mai sunt și altele, care mestecă bârfe, frici, halucinații religioase, dar nu adevăruri.