Sfantul Ioan Iacob Hozevitul – poezii profetice si minuni
Foto: http://www.doxologia.ro/viata-sfant/viata-sfantului-cuvios-ioan-iacob-de-la-neamt
Semnele apocaliptice
Vânturi rele, pierzătoare,
Ameninţă azi mereu
Pe noroadele smerite
Care cred în Dumnezeu.
Bate “Crivăţul” năprasnic,
De la Nordul Comunist,
Răspândind în toată lumea
“Dogmele” lui Anticrist.
Din Apus “Austrul” suflă
Aducând cu el “Progres”,
Care naşte necredinţă
Şi împrăştie eres.
De la Miazăzi mai tare,
“Băltăreţul” s-a pornit
Şi, lovindu-se de “Crivăţ”
Pe cei negri i-a-nroşit.
Iar la Răsărit de soare,
“Valul galben al lui Gog”
Spumegă şi se frământă
Cu “vlăstarii lui Magog”.
Ucenicii stricăciunii
Forfotesc îngrozitor
Căutând să otrăvească
Pe sărmanul muritor.
Grabnic uneltesc perzarea
Cei cu duhul “răzvrătit”
– Şi precum se vede lumea
Nu-i departe de sfârşit –
Urâciunea pustiirii
Şi-a găsit învăţăcei
Care dăscălesc pe oameni
Ca să meargă după ei.
Aceste versuri au fost scrise în ziua Sfintei Maria Magdalena, cea întocmai cu Apostolii, 22 iulie 1960, în Sihăstria “Sf. Ana” de la Hozeva.
Fiara apocaliptică
Acum sporeşte răutatea
Deschis-a şcoala Antihrist
Şi dăscăleşte multă lume
Cu “alfabetul ateist”!
Căci astăzi “fiara cea gândită”
Îşi mişcă capetele ei:
Masonieria, comunismul
Şi otrăviţii de evrei!
Papalitatea eretică
Şi cu păgânii din Agar
Aruncă mai cu îndârjire
Săgeţile lui Veliar!
Din şapte capete de fiară,
Aceste cinci s-au arătat,
Iar când se vor ivi şi restul,
Sfârşitul s-a apropiat!
Va mai ieşi o altă fiară
Cu două coarne ca de miel
Iar glasul ei ca de balaur,
Având putere de la el.
Mai are fiara zece coarne
Cu semnele lui “Lucifer”,
Sunt patimile pierzătoare
Ce strigă astăzi către cer.
Aceasta este “urâciunea”
Ce va şedea pe locul Sfânt
Şi cu putere diavolească
Va fi stăpână pe pământ!
Turnul Babel
Mintea omului de azi
Umblă după născociri,
Care pregătesc pierzarea
Necăjitei omeniri.
Goana după stăpânire
Şi nesaţiul de averi
Izgoneşte iarăşi pacea
Care ne zâmbise ieri.
Dragostea cea creştinească
Stă departe, la surghiun
Iar în urmă creşte ura
Contra “binelui străbun”.
Lumea vrea ca să-şi croiască
Viaţa fără Dumnezeu
De aceea cu grăbire
Face născociri mereu.
Un potop de bună voie
Singură şi-a pregătit
Iar pe “chivotul salvării”
Lumea l-a dispreţuit.
Omul îşi găteşte iarăşi
“Turnul Babel” pe pământ,
Vrând să strice temelia
“Sfântului Aşezământ”.
“Limbile” aproape toate
Iarăşi s-au amestecat
Şi nu-i mult până le vine
Ceasul de încăierat!
Cititi va rog mai multe la:
Poezii profetice ale Sfântului Ioan Iacob Hozevitul de pe Apologeticum.
Alături de Sfinții închisorilor, viața și personalitatea Sf. Ioan Iacob Românul reprezintă cea mai puternică mărturie ortodoxă contemporană. „Românul sfânt în Ţara Sfântă”, este cea mai vie icoană a monahismului românesc din secolul de curând apus. O dovedesc minunile săvârșite la racla Sfântului, atât cele tămăduitoare de boli, cât și cele de îndreptare a stareților greci de la Hozeva, unii dintre ei căzuți în ispita ignoranței și a necredinței față de sfințenia cuviosului român.
Se știe că după ce moaștele Sfântului Ioan Iacob au fost aduse și puse în biserică, Patriarhul Benedict și alți doi episcopi au făcut sinod să-l îngroape la loc pe Sfântul Ioan Iacob zicând că nu este sfânt. Alții au propus să-l mute în gropnița mănăstirii, care este sub biserică, având o intrare pe sub scara ce urcă spre clopotniță și mănăstire. Dar aici erau depozitate roabe, lopeți, saci cu ciment și tot felul de scule, pentru că pe atunci se lucra la drumul ce coboară spre mănăstire, așa încât gropnița era plină cu tot felul de materiale. Astfel, Sfântul Ioan Iacob a rămas în biserică deoarece grecii nu găseau un loc potrivit unde să-l pună. După un timp însă, Patriarhul și cei doi episcopi, văzând că se intensifică pelerinajul la moaștele sfântului și că multă lume vorbește despre Sfântul Ioan Iacob de la Hozeva, s-au întrunit din nou într-un consiliu și din nou au hotărât să-l îngroape pe Sfântul Ioan Iacob, lucru care nu s-a mai întâmplat pentru că Patriarhul a făcut infarct și a murit, un alt episcop a făcut blocaj renal, iar pe parcursul unui an au murit toți cei trei care au vrut să-l îngroape pe Sfântul Ioan Iacob[1].
Cititi va rog mai multe la:
Sinaxar 5 august. Sf. Ioan Iacob de la Hozeva – Cateva minuni cutremuratoare de pe Atitudini.
Sfinte Părinte Justin roagă-te lui Hristos Dumnezeu pentru noi!
SACCSIV - blog ortodox 
PRIN LUMEA GRADAŢILOR
În decursul trist al vremii cei cu grade’s laudaţi
Iar sfinţii şi virtuoşii sunt tot mai subestimaţi.
Peste tot se cercetează diplome şi cunoştinţe
Caracterul nu contează, e destul doar să ai fiţe…
Epoleţi, mitre şi ranguri, ierarhii de tocilari
Ies din şcolile mândriei dictatori şi cărturari.
Iar pe lângă aceste specii de moderni, noi farisei
Apar şi căţei cu studii, agramaţi şi derbedei
Care vor stârpi sfinţenii, asemeni la rândul lor
Generaţii de modele, la modul stăpânitor.
În corabia credinţei cel mai mic va fi primit !
Ierarhia în scriptură alta este, negreşit.
Dar aceştia care talpa pun pe oameni fără rang
Vor slăvi prin directive al piraţilor catarg.
Închinându’se icoanei, marea’ntreagă o vor străbate
Ameţiţi de’atâtea pofte şi privări de libertate.
Hristoşi mincinoşi în suflet şi bani mulţi pe sfânta mitră
Ei îşi făuresc de’a pururi prin văduva’ajunsă vită…
„Luaţi de la mine pildă: Sunt şcolit, înfumurat
Autoritar în toate, dictator şi arogant.
Am putere peste neamuri, relaţii la stăpânire…
Vrei să fii asemeni nouă, linguşeşte’te’n neştire.
Că acel Hristos prea simplu, bun, smerit nevoie mare
Azi e depăşit cu totul, expirat şi în uitare…
Iar dacă vreun blând episcop mai există aşa exemplu
Zadarnic va crede dânsul să rămână aşa integru.
Îl vom face asemeni nouă, să urmeze acelaşi ţel
Iar altul vom avea grijă, să nu mai fie defel !”
În decursul vag al vremii cei cu grade’s lăudaţi
Iar sfinţii şi virtuoşii sunt tot mai subestimaţi.
Aroganţa este sacră, ambiţia bun demers
La instituirea urii, numită astăzi progres.
StMS – Botosani 2016
ApreciazăApreciază
Cei care doriti sa-l infruntati public pe IPS Varsanufie sunteti asteptati maine la manastirea Lacul Frumos, acolo unde cu ocazia sarbatorii Schimbarii la Fata a Domnului nostru Iisus Hristos, inaltul gradat va schimba definit regulile si randuila monahala excluzand din monahism pe cei patru monahi marturisitori. Doamne ajuta !
Toate le pot intru Hristos Iisus, Cel ce ma intareste ! (Filipeni 4-13)
ApreciazăApreciază
sa vedem daca se duce acolo sa-i apere „marturisitorul” vajnic de pe internet monahul Teodot…. „modelul” de marturisire al celor fara discernamant! ca doar de arata in public se arata pe ici pe colo … NICIODATA la locul de MARTURISIRE !
iar de carait caraie nevoie mare „Impotriva” ecumenistilor… dar merge cu constiinta impacata ca FACE BINE sa se furajeze TOCMAI la ei cu „har” si „sfintenii” si le UMPLE bisericile de ametiti carora le incurca el mintile dupa modelul mintii lui putine !
ApreciazăApreciază
Te rog sa nu te mai iei de Parintele Teodot. Multumesc.
ApreciazăApreciază
Te rog sa nu te mai iei de Parintele Teodot. Multumesc si eu
ApreciazăApreciază
botaceala si pc
va inteleg „durerea” de arsenisti, dar aici NU e vorba de „ma iau de cineva” ci de a ARATA ADEVARUL spre a PAZI de moartea sufletului pe care care mai sunt in stare sa priceapa/asculte de Dogma si de Sfinti MAI MULT decat de oameni RATACITI dargi lor!
„Sfintul Nicodim Aghioritul: Cel ce are cunoştinţa adevărului şi-l ascunde, cel ce nu susţine dumnezeeştile canoane şi Legile, se cuvine să fie pedepsit ca şi cei care le calcă. Cel ce tace adevărul, este ca cel ce acopere pe Hristos în mormânt, precum a zis unul din Părinţi.”
si Teodot este un INSELAT care acum face EREZIEI ECUMENISTE din Ro un serviciu mai mare decat insasi capeteniile ei.
mintea PUTINA e PACAT, la fel INCAPATAREA in NEASCULTAREA de Invataura de Credinta.
Sfantul Ignatie Briancianinov scrie:
“Ce spectacol vrednic de plans in hohote: crestinii care nu stiu in ce consta propriu-zis crestinismul! Privirea noastra intalneste acest spectacol neincetat: rareori vedem cate o exceptie, rareori putem intalni, in numeroasa gloata a celor ce se numesc crestini, unul care e crestin nu doar cu numele, ci si in fapt!”
„Orice om care a primit putere de discernământ de la Dumnezeu, dar urmează unui păstor neexperimentat și primește ca adevărată o opinie mincinoasă, va fi pedepsit”. (Sfântul Ignatie Teoforul adică purtătorul de Dumnezeu – Epistola către efeseni)”
cat despre ce face MINCIUNO-marturisitorul Teodot si va indeamna si pe voi sa faceti, iata cum invata Sintii :
„Un episcop care a devenit eretic nu mai este episcop, dar daca credinciosii continua sa-l considere pe el episcop ortodox, daca continua sa vina la slujbele din bisericile ce il pomenesc pe el, sa primeasca “darurile” sau „binecuvantarile” lui, atunci vor cadea cu totii in afara Bisericii.
Sf Ignatie Teoforul
Daca episcopul care este pomenit in Biserica este eretic, dar oamenii nu-l considera astfel, atunci o astfel de rugaciune Il insulta pe Hristos Domnul, care nu poate fi parte din minciuna. Oricine se impartaseste intr-o biserica unde este pomenit un episcop eretic, chiar daca preotul acelei biserici invata ortodox, o astfel de impartasire nu ramane fara urmari. Acel om va avea parte la Judecata de Apoi cu episcopul eretic, in fundul iadului!
Sf Ciprian al Cartaginei
Sf. Atanasie cel Mare, Patrologia Graeca, 26:1185d-1188c: ”fugiti de cei care, prefacandu-se ca nu sunt de acord cu Arie, de fapt slujesc impreuna cu cei care il urmeaza”.
Sf. Grigorie de Nissa, ”Despre rugaciune”: ”Cand credinciosii si preotii pomenesc un episcop eretic, ei nu se adreseaza Tatalui ceresc, ci lui satan insusi”.
FACE si preaiubitul vostru Teodot asa? este el in CUGETUL SFINTILOR cand ,desi urla ca apucatul ca ecumenisti sun eretci s.am.d., ____ dar MERGE LA EI sa se furejeze cu „har” si la POPI RATACITI care RAMAN in COMUNIUNE cu ERETICII ecumensiti/pomenesc ERETICII ecumenisti?
sau la voi ecumenisti sunt doar aia 25 care au semnat in creta ( cu UNUL DIN EI este CHIAR el isusi „marturisitorul” Teodot al vostru IN DEPLINA COMUNIUNE cand merge la Liturghie unde e pomenit teofan !!!) ca asa A DECRETAT PAPA teodot ?
bai voi mai aveti minte in capatanile alea? sau sunteti rataciti de tot cu mintea ?
daca NU DEGEABA va duceti la Biserica….. si inca la ERETICI , IATA „roadele ” : ORBIREA voastra desarvasita cand vazand RAUL vi se pare ca e Binele !
ApreciazăApreciază
de atata „ortodoxie ” de cata „PLEZNESTE ” BOR … NICI AZI NU vrea Sfantul Ioan Iacob Hozevitul sa se intoarca in Romania.
NICI Sf Teodora de la Sihla !!!
ApreciazăApreciază
Si maine inaltul prelat varsanufie… oare va veni in Lacul Frumos cu cei doi preotei amanti, Daniel si Marian ?
Sau il vor astepta in sf episcopie cu bucile la vedere ?
ApreciazăApreciază
isihastu
frate nu te mai incarca de venin din cauza LEPADATURII asteia de varsanufie CAZATURA IEFTINA !
te inteleg PERFECT ca si eu cand VAD indracirea si viclenia, erezia si perversiunea unora NU STIU CUM sa inventez INVECTIVE mai cumplite sa-i „cadorisesc” dupa cum li s-ar cuveni… si desi ma straduiesc cat pot sa fiu vulgar NU REUSESC INDESTUL !!!
ca mai sunt si cazuti in pacate impotriva firii e cumva „secundar” …la ei EREZIA e MAICA SPURCARII LOR DESAVARSITE !
ApreciazăApreciază
Vă rog să comentați decent, în duhul Ortodoxiei..
ApreciazăApreciază
Aceste versuri imi plac cal mai mult:
O, om
O, om, ce mari raspunderi ai
De tot ce faci pe lume,
De tot ce spui, in scris sau grai
De pilda ce la altii dai,
Caci ea, mereu, spre iad sau rai
Pe multi o sa indrume.
Ce grija trebuie sa pui
In viata ta in toata,
Caci gandul care-l scrii sau spui
S-a dus… in veci nu-l mai aduni
Si vei culege roada lui
Ori viu, ori mort, odata.
Ai spus o vorba, vorba ta,
Mergand din gura-n gura,
Va-nveseli sau va-ntrista,
Va curati sau va-ntina,
Rodind samanta pusa-n ea
De dragoste sau ura.
Scrii un cuvant… cuvantul scris
E-un leac sau o otrava,
Tu vei muri, dar tot ce-ai scris
Ramane-n urma drum deschis
Spre moarte sau spre paradis,
Spre-ocara sau spre slava.
Ai spus un cantec, versul sau
Ramane dupa tine
Indemn spre bine sau spre rau,
Spre curatie sau desfrau,
Lasand in inimi rodul sau
De har sau de rusine.
Arati o cale, calea ta
In urma ta nu piere,
E calea buna sau e rea,
Va prabusi sau va-nalta,
Vor merge suflete pe ea
Spre cer sau spre durere.
Traiesti o viata… viata ta
E una, numai una,
Oricum ar fi, tu nu uita
Cum ti-o traiesti vei castiga
Ori fericire pe vecie,
Ori chin pe totdeauna.
O, om! Ce mari raspunderi ai,
Tu vei pleca din lume,
Dar ce ai spus, prin scris sau grai
Sau lasi prin pilda care-o dai
Pe multi, pe multi, spre iad sau rai
Mereu o sa-i indrume.
Deci nu uita!…Fii credincios
Cu grija si cu teama
Sa lasi in urma luminos,
Un semn, un gand, un drum frumos,
Caci pentru toate, neindoios,
Odata vei da seama.
ApreciazăApreciază
Un cadou pentru IPS Irineu, cel care a promis ca ii va pune sub urmarire pe calugarii ”razvratiti” de la Frasinei !
ApreciazăApreciază
Doamne, ocroteste-i pe acesti marturisitori ai Tai si nu-i lasa la mina acestor tradatori cu mitra.Intareste-i si mai mult in Dreapta Credinta,sa Te slujeasca pina la sfirsit fara cricnire,iar noi sa le urmam exemplul neabatut.Doamne ajuta si mintuire!
ApreciazăApreciază
A proslăvit Dumnezeu un Sfânt romăn cu moaște întregi, fiindcă a arătat paginile din Pidalion, cu schismele și ereziile bisericilor ortodoxe, chiar și cele trei enciclice. În 1980, comisia formată a lua hotărâre pt. Sfintele lui moaște, decide îngroparea lor. Atunci
Patriarhul a murit, arhierul a fost operat de rinichi, altul s-a îmbolnăvit rău de inimă, adică cei rânduiți în comisie.
După cele întâmplate, i-a luat frica Sfântului şi n-au mai venit, iar Sfintele Moaşte se odihnesc în pace, fără să le tulbure nimenea.
În timpul vieții Sfântului, a venit la peştera în care locuia un preot numit Mitrofan, care locuia
atunci în Sfântul Munte Athos şi care era pictor de meserie. Mitrofan, văzând singurătatea acestor locuri de la Schitul Sfânta Ana şi plăcându-i foarte mult, s-a hotărât să lase Sfântul Munte şi să vină să locuiască acolo, spunându-i Părintelui Ioan că mai întâi se duce acasă, ca să aranjeze casa şi apoi se va întoarce. Părintele Ioan i-a spus:
– Dacă vii, vino aşa cum eşti acuma, dar dacă vrei să pui casa în rânduială, nu ai să mai vii deloc.
Într-adevăr, plecând la Sfântul Munte, s-a apucat de lucru cu picturi, trecând doi ani. Un ucenic deal lui, cu năravul de a fura, i-a luat nişte pensule de valoare.
Preotul Mitrofan certându-l, ucenicul s-a mâniat şi într-o seară i-a ținut calea şi l-a omorât. Aşa s-au realizat cele spuse de părintele Ioan, că dacă nu rămâi acuma nu vei mai veni.
O credincioasă venită din Grecia la Mânăstirea Hozeva, văzând Sfintele Moaşte ale părintelui Ioan, a fost impresionată, s-a întristat mult şi s-a căit că le-a văzut, zicând:
– Mai bine nu le vedeam.
Ea era venită cu un grup de vizitatori. Mergând acasă la gazda din Ierusalim unde se oprise, a ațipit şi i s-a arătat Sfântul Ioan întruchipat foarte frumos, spunându-i:
– Ileano, de ce te-ai speriat de mine? Eu sunt Ioan. Ce rău ți-am făcut?
Ileana, după acest vis, a vrut să vină din nou la Mânăstirea Hozeva ca să-şi ceară iertare de la Sfânt, dar trebuia să plece cu grupul din țară. După un ana venit în mod special numai ca să-şi ceară iertare şi să obțină o fotografie a Sfântului Ioan,ca să-l pună la loc de cinste.
Locurile acestea pe unde a pustnicit Sfântul Ioan Iacob Românul, din pustiul muntelui şi a văii
Hozeva, au jucat un rol important din cele mai vechi timpuri.
Isus al lui Navi, urmaşul lui Moisi, după căderea cetății Ierihon, a trecut pe drumul ce şerpuieşte dea lungul pârâului Wadi Kelt sau cum i se zice astăzi Valea Hozevei şi a ajuns pe locul unde se află astăzi Ierusalimul.
Sfinții Părinți Ioachim şi Ana au avut în Valea Hozevei o stână de oi. Fiind foarte supărați că nu aveau copii, au plecat de acasa. Sfântul Ioachim a venit în Valea Hozeva şi s-a urcat în Peştera unde a stat cândva şi Sfântul Ilie şi s-a rugat aici timp de 40 de zile, ca să se milostivească Domnul şi să-i dea copil. Sfânta Ana a rămas în Ierusalim în locuința lor din apropierea Porții Leilor (sau a Sfântului Ştefan) unde la fel era o peşteră şi s-a rugat mult Domnului. După cele 40 de zile de post şi rugăciune, amândoi au fost vestiți de îngerul Gavril că vor avea pruncă, care urma să fie Maria, Maica Domnului nostru Iisus Hristos.
După ce Sfânta Ana a dus-o pe prunca Maria în vârstă de trei ani la Templu, în Sfânta Sfintelor, locul unde se află astăzi moscheea lui Omar, s-a retras tot pe Valea Hozeva, într-o peşteră situată la circa un kilometru mai spre Ierihon de la Peştera Sfântului Ilie. Aici s-a retras Sfânta Ana cu un grup de femei pioase şi care de atunci se cheamă Der Benat după denumirea arabă sau mânăstirea femeilor sau Schitul Sfânta Ana.
Tradiția spune că piciorul drept al Sfintei Ana a fost păstrat la schit până prin secolul al XV-lea, când călugării de aici au fugit la Sfântul Munte Athos de teama prigonitorilor şi au luat şi piciorul drept al Sfintei Ana şi au întemeiat Schitul SfântaAna din Muntele Athos, spre versantul sudic.
Sfântul Prooroc Ilie, urmărit de Isabela, aici s-a adăpostit timp de trei ani şi jumătate, hrănit de un corb, care dimineața îi aducea carne şi seara pâine. Această peşteră a rămas intactă de la Sfântul Ioachim şi până astăzi, chiar după ce mânăstirea a fost distrusă de Hosroe, împăratul perşilor, la anul 614. Grijă mare a avut Părintele Ioan pentru folosul sufletesc al său şi al altora, după cum se vede în scrisoarea aceasta a lui cu denumirea Citirea şi Cugetarea Sfintelor Scripturi.
El spune: „De multe ori am scris cuvinte pentru folosul meu sufletesc şi am crezut că aceste cuvinte pot folosi şi alte persoane, care nu prea au vreme să deschidă cărțile şi poate nici nu au la îndemânăcărțile potrivite. Ştiu că în ziua de azi toată lumea este grăbită şi cărțile cele groase ale Sfinților Părinți stau uitate şi rar cine le mai citeşte. Aşa este duhul veacului, aşa sunt ocupațiile oamenilor, aşa este războiul cel nevăzut, încât lucrul duhovnicesc, şi mai ales citirea cărților sfinte, nu prea au loc în viața creştinilor de azi. Şi asta nu se întâmplă numai în lumea mirenilor, ci înşişi monahii au început să ajusteze viața după moda nouă. Grija celor pământeşti îi ține încătuşați şi nu pot să mai afle vreme pentru citirea şi cugetarea dumnezeieştilor Scripturi. Abia au vreme să asculte pravila din Biserică, însă şi atunci mintea le este împovărată cu grija trupească şi necazurile vieții.
Pentru îndulcirea sufletului, greu se găseşte vreme în veacul nostru. Şi aceasta ne păgubeşte mai mult decât toate. Căci neavând răgaz a privi mai des către cele cereşti uităm rostul vieții, slăbim duhovniceşte şi ajung de multe ori la deznădăjduire, când ştim ce fel de făgăduință am făcut înaintea lui Dumnezeu şi când vedem că se cheltuieşte viața în chip zadarnic”.
Iată cum ne sfătuieşte Cuviosul Nicodim Aghioritul în privința aceasta: „Toți creştinii care ştiu carte, datori sunt a citi dumnezeieştile Scripturi,pentru că după cum zice Sfântul Ioan Gură de Aur, fără de citirea Sfintelor Scripturi nu poate cinevaa se mântui”.
În cuvântarea sa cea pentru Lazăr, Sfântul Ioan Gură de Aur zice: „Că nu este cu putință, nu este a se mântui cineva, neîndulcindu-se adeseori de citirea duhovnicească”.
Apoi Sfântul Ioan Scărarul ne încredințează că citirea luminează şi adună pe minte şi năravurile le pune la îndoială.
Iar Sfântul Efrem Sirul zice: „În ce chip trâmbița strigând în vreme de război, deşteaptă osârdia vitejilor luptători împotriva inamicului aşa şi Sfintele Scripturi deşteaptă osârdia ta spre cel bun şi te îmbărbătează pe tine împotriva patimilor.
Pentru care frate al meu, trezeşte-te cu întemeiereşi te sârguieşte de-a pururea a te lipi de Sfintele Scripturi ca să te învețe pe tine cum se cade a fugi de cursele vrăjmaşului şi a dobândi viața veşnică.
Sunt însă unii care citesc, dar nu-şi dau silința ca să înțeleagă cele scrise.
Sfântul Apostol Pavel scrie către ucenicul său Timotei: „Ia aminte la citire”.
Iar despre Sfântul Vasile cel Mare şi Sfântul Grigore Teologul, spune istoricul Rufin, că 13 ani au şezut în pustie cugetând Scripturile. Acum să ne oprim puțin la cei care trăim în veacul acesta de pe urmă şi să ne întrebăm:
Dacă în vremea ce veche era neapărat nevoie de citirea Scripturilor, dar oare astăzi cănd s-au
Înmulțit vicleşugurile în lume şi s-au împuținat păstorii cei buni, acum când nu mai găseşti pildă de viață şi nici povățuitori sufleteşti, cu atât mai mult trebuie să ne sârguim la citirea Sfintelor Scripturi, căci în ele vom găsi mângâiere şi luminare.
Din Sfântul Isac Sirul, Cuvântul 36, Părintele Ioan a extras cele ce urmează, care sunt de folos
pentru toți:
„Aceasta este voia Duhului Sfânt, ca să fie iubiți lui în neîncetate osteneli. Nu locuieşte Duhul lui Dumnezeu în aceia care trăiesc în odihnă, ci duhul diavolului; după cum şi unul dintre cei ce iubea pe Dumnezeu a zis: „M-am jurat să mor în fiecare zi!”
Din aceasta se observă robii lui Dumnezeu cei curați, din ceilalți, căci aceştia trăiesc în scârbe şi strâmtorări, dar lumea în desfătare şi odihnă; pentru că nu a voit Prea Bunul Dumnezeu, ca iubiții lui robi să aibă odihnă în această viață, dar mai mult a voit ca însuşi ei în scârbe, în greutăți, în griji, în sărăcie, în goliciune, în singurătate şi datorii, în boale şi defăimări, în bătăi şi zdrobirea inimii cu trup bolnăvicios şi chip scârbit de neamuri într-o stare care nu se aseamănă cu ceilalți oameni, în Locuință singuratică şi liniştită şi cu totul nevăzut de oameni şi slobod de orice lucru care aduce mângâiere pământească. Pentru asta aceştia plâng şi lumea se râde, aceştia suspină şi lumea se bucură, aceştia postesc şi lumea se desfătează, ziua se ostenesc şi noaptea sepregătesc de nevoință, sunt unii care se dau la osteneli de bună voie şi la scârbe împotriva patimilor, alții goniți de oameni.
Şi unii din aceştia s-au gonit, alții s-au ucis şi alții se ascundeau printre crăpături. Şi se împlinea la ei cuvântul care zice că în lume scârbe veți avea, dar în Mine vă veți bucura. Căci cunoaşte Domnul, câți trăiesc în odihnă, nu pot să rămână îndragostea Lui şi pentru aceasta, i-a împiedicat pe ei de la odihnă şi de la pofte, Hristos Mântuitorul nostru a cărui dragoste este mai puternică decât moartea cea trupească şi să arate şi în noi puterea dragostei Lui. Amin.
În Istoria Bisericească a preaînțeleptului ierarh Meletie spune că după ce s-a terminat cel dintâi Sobor a toată lumea din Niceea, se bucura mult Sfântul Împărat Constantin cel Mare pentru biruința Bisericii împotriva celor hulitori. Fiind şi împăratul de față la Sobor, i-a cinstit pe Sfinții Părini cu daruri bogate după vrednicie, iar Cuviosului Pafnutie îi săruta împăratul cu multă evlavie ochii cei scoşi şi mâinile lui ciuntite de tirani. De asemenea şi pe toți ceilalți mărturisitori îi săruta cu cinste pentru a lua sfințenie de la ranele lor pe care le-au primit în vremea prigoanei.
Unul dintre părinții Soborului a dat înscris împăratului nişte jalbe împotriva unor episcopi cu purtări rele. Însă marele împărat Constatin n-a voit nici măcar să citească hârtiile lor şi nici nu s-a interesat cine sunt clericii vinovați, ci în fața tuturor a ars hârtiile, zicând următoarele cuvinte: „Dacă eu însumi aş vedea cu ochii păcătuind pe vreun cleric,atunci l-aş acoperi cu hlamida mea adică cumantia împărătească”. Sfântul Împărat a căutat prinaceasta să dea pildă la toți spre a nu vădi păcatele sau neputințele cele ascunse ale clericilor.
Cei care scot la iveală păcatele sau neputințele clericilor (preoților) se fac prin aceasta defăimători de lege, căci toți clericii sunt slujitori ai Legiilui Dumnezeu.
Sunt unii creştini care judecă şi nici nu vădesc neputințele clericilor, dar în schimb se feresc să ia blagoslovenie de la cei cunoscuți cu neputințe omeneşti sau pătimaşi.
Iar dacă se întâmplă de plătesc Liturghii, ori se împărtăşesc la asemenea clerici şi pe urmă află că fumează ori se îmbată sau alunecă în alte patimi, atunci creştinii aceştia se căiesc pentru că au cerut Sfințenia de la cei pătimaşi. Unii ca aceştia, măcar că nu judecă la arătare cu vorba, însă cu lucrul (adică cu purtarea lor) se fac judecătorii Fraților, dacă preotul sau arhierul este drept credincios, atunci să fim încredințați că darul Sfântului Duh lucrează prin el orice Taină bisericească oricât de păcătos ar fi el. Numai atunci când este oprit sau caterisit de către sobor ori de către arhierul locului, sau când predică pe față vreo credință greşită, atunci cu adevărat nu mai lucrează darul Sfântului Duh prin el. Atunci trebuie să te fereşti de asemenea clerici.
În Pateric este un exmplu despre a nu judeca pe slujitorii lui Dumnezeu. Ava Marcu Egipteanul a petrecut 60 de ani neieşind din chilia sa. Şi avea obiceiul, preotul Schitului, de venea să facă Sfânta Liturghie în chilia lui în anumite zile. Diavolul văzând răbdarea bătrânului cea îmbunătățită, a meşteşugit ca să-l ispitească cu osândirea.
Deci, a îndemnat vicleanul pe un frate oarecarece era îndrăcit ca să meargă la bătrânul ca pentru blagoslovenie. Şi ajungând la pustnic, mai înainte de a rosti alt cuvânt, striga îndrăcitul către bătrânul, zicând: – Preotul tău are miros de păcat, deci să nu-l mai laşi să intre la tine!
Iar bătrânul cel insuflat de Dumnezeu a zis către el:
– Fiule, toi oamenii îşi leapădă afară murdăria, iar tu ai adus-o la mine, dar scris este: Nu judecați ca să nu fiți judecați. Însă deşi preotul este păcătos, Domnul îl va mântui pe el, căci scris este: şivă rugați unul pentru altul ca să vă tămăduiți. (IacobV-5).
După ce a rostit aceste cuvinte, făcând rugăciune, Sfântul bătrân a gonit pe demon din om şi l-a slobozit sănătos.
Iar bunul Dumnezeu, văzând nerăutatea bătrânului, i-a descoperit lui un semn minunat. Şi iată cum mărturiseşte singur, prin însăşi cuvintele lui zicând:
– Când voia preotul să înceapă Sfânta Liturghie, am văzut pe îngerul lui Dumnezeu pogorându-se din cer şi punând mâna pe capul preotului. În clipa aceea s-a făcut preotul un stâlp de foc. Iar eu mirându-mă pentru acea vedere, am auzit un glas zicând către mine:
– Omule, ce te-ai mirat pentru lucrul acesta? căci dacă împăratul cel pământesc nu lasă pe boierii săica să stea întinai înaintea lui, ci toți sunt îmbrăcați cu slavă multă, atunci cu cât mai mult nu va curăți puterea cea dumnezeiască pe slujitorii Sfintelor Taine, când stau înaintea Slavei celei cereşti? Auzind aceste graiuri, viteazul nevoitor Marcu, mai mult s-a sârguit a cinsti persoanele sfințite, sporind întru nevoințele sale. Iată ce daruri minunate primesc cei ce nu osândesc pe clerici.
Viața părintelui Ioan este un exemplu viu de urcuş continuu spre desăvârşire şi unire mistică a
sufletului cu Dumnezeu.
Prin asceză severă şi-a eliberat sufletul de patimişi şi-a fortificat firea cu virtuțile cele mai alese, care l-au dus la trăirea cea mai înaltă posibilă puterilor omeneşti de cunoaştere şi iubire.
ApreciazăApreciază
„De mii de ori este mai buna dezbinarea care se face pentru cuvintele bunei credinte ortodoxe decat pacea, cand aceasta este unita cu patimile”.
– Sf. Grigorie Teologul.
„Bine este sa traim in pace cu toti, dar numai cu aceia care cugeta aceleasi despre buna credinta ortodoxa. Si este mai bine sa ne razboim , atunci cand pacea lucreaza conglasuirea catre rau”
– Sf. Maxim Marturisitorul.
ApreciazăApreciază