De vazut cand sunt alegeri: “OUR BRAND IS CRISIS”. Un film cu SANDRA BULLOCK ce sta sub semnul frazei “Daca alegerile chiar ar conta, atunci sigur le-ar interzice”
Iata trailerul:
Un trailer slab dupa parerea mea.
Doua mesaje principale are acesta productie cu Sandra Bullock in rol principal:
- “Daca alegerile chiar ar conta, atunci sigur le-ar interzice”, fraza din finalul filmului spusa de celebra actrita ce joaca rolul consilierului cadidatului ce a castigat alegerile prezidentiale
- Singura solutie e o revolutie
Subiectul pe scurt:
Bolivia, cu putin timp inaintea alegerilor prezidentiale.
In sondaje conduce detasat un soi de canditat nationalist, foarte iubit de poporul sarac.
Trebuie sa castige insa Castillo, un fost presedinte, o marioneta FMI detestata de majoritate, un pro american, pro globalizare, pro multinationale.
Ca atare e angajata o echipa condusa de Jane Bodine, personajul interpretat de Sandra Bullock.
Solutia ei: chiar daca tara nu e in vreo criza deosebita ci doar intr-o saracie perpetua, toate canalele media si mesajul candidatului sau trebuie sa repete cu obstinatie un mesaj scurt cu valoare de panica, anume, ca Bolivia se afla intr-o asemenea criza ca deja e pe marginea prapastiei. Ca atare salvarea nu poate veni decat din partea unui om din interiorul sistemului si care cunoaste sistemul.
Castillo incepe sa creasca in sondaje. Insuficient insa. Trebuie musai sa scada celalalt. Se implica Departamentul de Stat din SUA, care printr-o manevra inteligenta il ridica pe un al treilea candidat “anti sistem” ce preia masiv din electoratul favoritului de pe locul 1.
Dar cel de pe 1 e inca pe 1. Asa ca mai trebuie lucrat. I se inventeaza o poveste cu neo nazisti.
Diferenta se micsoreaza. Trebuie lacrimi pe chipul lui Castillo. Si ele vin intr-o emisiune televizata in direct pe un scenariu lacrimogen.
Se ajunge cam la egalitate. Se scoate asul din maneca: Castillo promite poporului ca nu va incheia vreun acord cu FMI.
Castiga alegerile.
Prima masura: incheie un acord cu FMI.
Incepe revolutia.
Va suna cunoscut? Va suna cunoscut cu ceea ce au facut in Romania echipele lui Tal Silberstein, Stanley Greenberg, Jeremy Rosner?
Intr-adevar, alegerile sunt intotdeauna degeaba. Iese mereu cine trebuie. Cum de uzina de vise din SUA a produs insa un asemenea film regizat de David Gordon Green? Simplu. Mesajul: unica solutie e o revolutie.
Caci a sosit timpul, doar ca gusatii astia cu rol de marionete ce viseaza ca conduc ceva, dorm pe ei nestiind ce fantastica bomba cu ceas reprezinta descultii de care isi bat ei joc.
Papusarii au decis deja ca e vremea sacrificarii acestor marionete, au pornit ceasul si nu mai e mult pana ce bomba va exploda. Si carnagiul va incepe. Binemeritat?
Tic tac, tic tac. Dormiti gusati, dormiti.
Foto: http://www.laparola.com.br/a-critica-social-sarcastica-de-pawel-kuczynski
Pentru cei mai noi pe acest blog, care nu s-au dumirit inca de mersul lucrurilor:
Ultima revolutie: NOUA ORDINE MONDIALA reala impotriva falsei “Noi Ordini Mondiale”
Sfinte Părinte Justin roagă-te lui Hristos Dumnezeu pentru noi!
SACCSIV - blog ortodox 
@ saccsiv
pe blogul tau nu e adaugat widget Tag Cloud
pentru a usura cautarile pe blogul tau,te rog adauga acest widget in partea dreapta linga Categorii
ApreciazăApreciază
Fara legatura cu subiectul, a se vedea filmuletele cu dereglatul asta mintal.
mai jos puteti vedea cine e individul care a facut desenele..
ApreciazăApreciază
Fara legatura cu subiectul, uitati ce dereglati mintal..
https://www.youtube.com/watch?v=KBL3Vx9u_SE – Expozitie groteasca, zvastica, sex la ICR New York – reportaj filmat la Romanian Gallery unde Institutul Cultural Roman din New York prezinta simboluri naziste
mai jos puteti vedea cine e individul care a facut desenele
ApreciazăApreciază
Parintele Gheorghe Coltea – Sfintii Pustnici din Muntii Bucegi.
Institutul Național pentru Studierea Holocaustului „Elie Wiesel” critică Banca Națională a României pentru lansarea unei monede omagiale pe care apare chipul lui Mihail Manoilescu.
INSH „consideră că această omagiere a lui Mihail Manoilescu poate să contribuie la promovarea unui model antidemocratic al naționalismului xenofob și antisemit și, totodată, aduce atingere memoriei victimelor fascismului din România și Europa”, se arată în comunicat.
http://www.activenews.ro/stiri-politic/Este-considerat-si-azi-drept-unul-dintre-fondatorii-Braziliei-ca-putere-economica.-BNR-i-a-dedicat-o-medalie-acestui-roman-Institutul-Elie-Wiesel-il-acuza-ca-a-sprijinit-fascismul-132909
Popularitatea preşedintelui Franţei, Francois Hollande, a scăzut cu două puncte procentuale în ultimele două luni, ajungând la 16%, cel mai scăzut nivel de până acum, arată un sondaj realizat de Institutul Elabe, informează site-ul cotidianului Le Figaro.
http://www.gandul.info/international/hollande-s-a-prabusit-in-sondaje-cifrele-rusinoase-din-dreptul-presedintelui-frantei-15284272
Aici am stat cel mai mult…și unde harul lui Dumnezeu s-a abătut asupra mea. Harul Duhului Sfânt, prin voia Tatălui și a Fiului, și cu ajutorul Sfintei Fecioare, a coborât asupra necredinciosului Său rob și mi-a descoperit Împărăția Cerurilor. În fragmente disparate voi prezenta întâmplări, fenomene sau, cu umilință spus, revelații (dacă Dumnezeu încuviințează asta și dacă nu e o îndrăzneală să spun așa, fapt pentru care, dacă greșesc, Îl rog să mă ierte).
Multe dintre cele pe care le voi relata acum, fuseseră scrise în urmă cu 15 ani într-un caiet cu însemnări, imediat după eliberarea mea, dar acesta mi-a fost confiscat de către Securitate1.
Toate cele pe care le-am trăit și mi-au fost revelate în detenție stau și acum ascunse în eternitate2 și pot fi descoperite și de alții, dacă vor avea trăiri asemănătoare mie. Pentru că darul vederii lor mi s-a dat dar mi-a fost și luat, căci viața mea, după eliberarea din închisoare, a coborât la nivelul obișnuit al oamenilor de rând.
Trebuie să menționez faptul, că în vremea aceea, în Aiud, circulau transmise din gură în gură, de cei care puteau să le memoreze pentru posteritate, o serie de poeme. Astfel, printre primele poeme auzite de la alți colegi de detenție a fost poemul Mistrețul cu colți de argint3 al lui Ștefan Augustin Doinaș (1922-2002)4.
De asemenea am ascultat în închisoare poeme compuse de Nichifor Crainic (1898-1972) și altele compuse de Radu Demetrescu Gyr (1905-1975)5, admirabil concepute și desăvârșite ca armonie stilistică6.
Cu poetul Ion Caraion (1923-1986)7 , pe numele său adevărat Ion Diaconescu, am lucrat cot la cot în mina de la Cavnic, din Maramureș, comunicându-ne gânduri și intenții literare.
Eu i-am recitat, printre altele, poezia mea Îngerul. Ion Caraion era un om firav, cu o fire sensibilă și deosebit de recalcitrant față de nedreptăți, din care cauză a avut multe de suferit. Totuși, după ieșirea din detenție, el a reușit să publice câteva volume de poezii, care erau de altă esență.
Eu însă am renunțat la orice activitate literară, așteptând minunea unei schimbări, care…oricât de târziu…totuși, va veni8.
Poeziile, ca și gândurile și veștile, atât în mină cât și la Aiud, se transmiteau oral, prin alfabetul morse, pentru care pereții nu constituiau o piedică de neînvins.
Se transmiteau din celulă în celulă, în special, rugăciuni, texte evanghelice și din Filocalie, precum și cuvinte, vocabular din diferite limbi străine. Unele părți din Sfânta Liturghie erau învățate pe din afară de la preoți sau de la studenții teologi.
Îmi aduc aminte de preotul vrâncean Marcu [Ștefan], care duminica săvârșea Sfânta Liturghie cu tot riscul ce-l implica acest fapt și care la ieșirea din închisoare, în 1964, avea peste 20 de ani de temniță executați.
Cu dânsul, ca și cu preotul Lazarov (decedat) din Dobrogea, am stat împreună în aceeași celulă.
Nu-l pot uita pe un preot asistent, de la Institutul de Teologie și al cărui nume, cu regret, l-am uitat, care ne-a uimit prin cumulul de date și de texte, pe care le știa pe ani și capitole.
Eu însumi am învățat capitole din Sfânta Evanghelie, psalmi, trei acatiste, rozariul romano-catolic și zeci de rugăciuni pe care le repetam aproape zilnic. Mai presus de toate însă mă ocupam cu rugăciunea isihastă, pe care o repetam neîncetat. „Rugați-vă neîncetat!”, cuvintele Sfântului Pavel, erau principiul vieții mele de la care nu mă abăteam.
Un profesor de fizică, de la Institutul Atomic de la București, arestat și el, îmi spunea că energiile în circuit închis se păstrează și nu se pierd. În consecință, am constatat următoarele în practica rugăciunii isihaste, pe care o făceam însemnându-mă cu semnul crucii peste inimă, de sus în jos și apoi transversal, și spunând, la inspirarea aerului în mine: Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu și la expirare: miluiește-mă pe mine păcătosul!. Că, cu timpul, crucea de lumină apărută pe locul unde mă însemnam cu semnul crucii pe inimă și rosteam rugăciunea, s-a transformat în două cercuri, care se întretăiau, păstrând semnul crucii la intersecția lor. Mai târziu, cercurile de lumină dumnezeiască au devenit o sferă. S-a accelerat modul în care făceam rugăciunea și ea a trecut de la nivelul inspirării și al expirării continue a aerului și a spunerii rugăciunii în două părți, în pulsul și în ritmul inimii mele, în care scânteia semnul crucii.
La început am urmărit9 sfera înlăuntrul căreia se dezvolta un univers divin. Cu timpul însă, sferele s-au înmulțit și s-au lipit unele de altele, devenind ca un fagure de miere, în spațiile dintre ele existând un conținut de cer divin, care se descoperea a fi în unitate interioară cu cel al sferelor. De acum înainte am văzut norii creației luminii dumnezeiești în culori diafane, tot mai subtile, tot mai pure, care, uneori, emanau o armonie muzicală celestă.
Odată și numai odată, rugându-mă Sfintei Fecioare, am auzit glasul Maicii lui Dumnezeu cântând rugăciunea Tatăl nostru, într-un scurt fragment dumnezeiesc.
Am văzut aurore deschizându-se și acoperind universul luminii dumnezeiești, am văzut cetatea Noului Ierusalim cu cele 12 porți. Am văzut scări pe care Îngerii coborau pe pământ sau urcau la cer, ca în scara lui Iacov.
De multe ori am văzut imaginile spirituale ale unui drum, care accelerându-se, la un moment dat, se oprea în Împărăția Cerurilor, unde mă acopereau coroane, care se roteau, ca în Paradisul lui Dante10.
Nu știam, la început, ce înseamnă acele coroane dar, mai târziu, mi s-a revelat, că erau alcătuite din Îngeri, unele, iar altele din Sfinți.
Culoarea, armonia și liniștea lor erau superbe…Iar simțirea mea se eleva la maximum, când vedeam cum trec prin eul meu spiritual extins, care acum se confunda cu fondul acestor lumi dumnezeiești.
Rugându-mă Apostolului Pavel am avut revelația unor bolți de albastru deschis, ca bolți de Biserici care se multiplicau, se măreau și se extindeau cuprinzând universul.
Rugându-mă Sfântului Gheorghe11 aveam viziunea unui templu nemaivăzut de frumos, minuțios lucrat și împodobit, de culoare roșie deschisă.
Culoarea templului Sfântului Dumitru12 era de un verde deschis.
Într-o vineri, ținând post negru și rugându-mă Sfintei Paraschiva13, am văzut călugărițe îmbrăcate în negru, dar fețele și mâinile lor erau albe ca zăpada. La început mi-a fost teamă ca nu cumva această viziune să fie una demonică… Însă cu timpul m-am încredințat de veridicitatea ei, pentru că acest lucru s-a mai repetat și în alte zi de vineri și îmi aducea înălțare sufletească.
Cu greu am învățat și de unul singur, cum să disting ceea ce era de natură divină și ce era de natură negativă, demonică. După roadele lor le-am cunoscut. Pentru că tot ceea ce îmi producea neliniște și mă împingea la alte gânduri sau avea o culoare lăptoasă, impură, chiar dacă părea albă dar nestrăvezie era de natură negativă.
Așa am putut distinge, mai târziu, Fiara sângelui și Fiara cenușie a inteligenței umane.
Revin la prezentarea aspectelor cadru…Am dus o luptă continuă cu forțele demonice, care, la început, s-au abătut asupra mea dorind să mă doboare, iar, pe de altă parte, în mod neîncetat, m-am luptat să obțin mai multă lumină dumnezeiască, mai mult har care să mă inunde.
Și, până la urmă, Domnul meu Iisus Hristos Și-a făcut altar și tron al Său și al Împărăției Sale din inima și ființa mea.
Mărturisesc faptul, că până la urmă, prin obținerea curăției inimii, prin feciorie, Prea Curata Fecioară, față de care eram mai rece, s-a apropiat de mine și m-a apropiat și mai mult de Fiul Ei, pe care întotdeauna L-am iubit și pentru care am reușit să plâng și să-l iubesc cu adevărat, acolo, în închisoare, la Aiud, și pentru care doream să mor slăvindu-L, ca o încoronare a iubirii mele pentru Sine.
Am tins spre obținerea luminii și a posibilității de a pătrunde, în mod spiritual, în Împărăția Cerurilor, care, în cele din urmă, a coborât în inima mea, fiind eu în ea și ea în mine.
Și noi putem să trăim, în inima noastră, în Împărăția Cerurilor, atunci când trupul și sufletul nostru devin altar lui Iisus Hristos Dumnezeu.
Am simțit și am văzut spiritual, în lumina dumnezeiască, prin dragostea nemărginită față de Fiul, și în acest sens și spre acest scop mi-am dirijat zilnic puterea, voința, ca să întrerup cursul imaginației, fluxul gândurilor și al gândirii, al sensibilității mele, cu excepția celor îndreptate spre Lumina lumii, pentru ca să ajung la așa-zisa moarte a voinței, dar la trezirea inimii în Iisus Hristos, pentru ca să mă dezbrac de tot ce e omenesc, lumesc și să rămân în iubirea lui Hristos și în lumina pură, divină, o oglindă vie, fără conținut și formă, o prezență spirituală pură a eului dincolo de gând și de închipuire.
Și am ajuns să trăiesc și să simt, să văd cum izvorăște, cum apare o nouă existență de la sine, un punct, o zonă de recepție. Am constatat că acest eu spiritual putea fi rănit, deviat, întunecat de cea mai mică greșală sau alunecare spre gânduri și spre alte sentimente.
De obicei gândeam și interpretam ceea ce mi se revela fără nicio intervenție din partea mea, numai după ce starea vizionară, starea extatică înceta.
Atunci14 eram tentat de natura firii omenești ca să cercetez ceea ce am văzut, să caut sensuri, înțelesuri potrivit mentalității mele umane, istorice, de care suntem legați, în mod organic, prin apartenența la creația universală.
Căci în momentul când eul nostru purificat a făcut contact cu infinitul și cu eternul spiritual, gândirea și ființa noastră spirituală se diversifică și se multiplică permanent, tinzând spre infinit.
Spiritul viu este în schimbare și în înălțare continuă aspirând spre perfecțiune, adică spre Divinitate și nu încetează decât în bucuria și în liniștea deplină, care dizolvă timpul, spațiul și forma, el însuși devenind creator și mai presus de ele, stăpân pe este și nu este15.
Pentru că peste starea existențială e stăpân numai Dumnezeu. Nu vorbesc acum de materie și de neant în ordinea existenței materiale universale ci vorbesc de neant și existență în
ordinea spirituală, de stăpân pe a fi și a nu fi, cum e Dumnezeu.
http://www.fericiticeiprigoniti.net/ilie-mocanu/2399-aiud
Trei sunt pilonii fundamentali ai ființei omenești: familia, școala și Biserica. Fără oricare dintre aceștia trei, fragila lui alcătuire se poate nărui oricând, la orice adiere subțire a vânturilor care bântuie lumea, la orice cutremurare a firii, la orice chemare a nefirii…
Căci în familie pruncul învață să se adune în sinele său, laolaltă cu bunii și străbunii lui, pe care îi poartă, îi sfințește și îi resfințește în aducerile-aminte cele cuvioase din ceasul tainic al rugăciunii. Și din acest sine al comuniunii se poate întoarce către lume puternic și demn, dar mai ales purtător de lumina tuturor celor împreună cu care se zidește și se rezidește, în fiecare chemare a numelui lui Dumnezeu.
În școală învățăm să ne adunăm împreună cu ceilalți ai noștri. Școala ne așază în rânduiala comuniunii ascultătoare și atente la cel de aproape al nostru. Ea este cea care trebuie să dea formă omului ca ființa-împreună, empatică și jertfelnică, care se dă pe sine celorlalți dar curat și prilej de odihnire. Și astfel, din această lecție a existenței împreună, să intre pe ușile bisericii pregătit pentru un „împreună” și mai înalt, și mai profund.
Căci în Biserică omului îi este dăruit un alt fel de „împreună”. Unul în care omul devine una cu toate ale sale: și cu bunii și străbunii lui, și cu cei de aproape ai săi, dar mai ales cu Dumnezeu.
Vocația de model
Și pentru ca trăinicia acestui minunat creuzet al iubirii lui Dumnezeu, omul, să fie una autentică și demnă de înveșnicire, este nevoie ca toate cele trei coordonate să se continue și să se plinească reciproc. Pentru că dacă cele dintâi zidesc în om o vocație străină de cea de-a treia, el se va regăsi străin, scos din context tocmai în acel punct al existenței sale în care ar trebui să înceapă să lucreze la desăvârșirea menirii lui. Iar această vocație comună trebuie să fie cea de model. Din nefericire, este tocmai vocația pe care și-o asumă tot mai puțin omul contemporan, întors cu insistență către altele mult mai… „ofertante”: vocația de lider, cea de specialist, cea de cuceritor – dar niciodată cea de model. Pentru că nu este deloc simplu să fii model. Acest lucru presupune multă responsabilitate și infinit de multă dragoste. Și apoi, i-ar fi și greu, de vreme ce primele două coordonate ale sale nu sunt orientate spre descoperirea și dezvoltarea acesteia.
Singuri pe lume
Familia contemporană este lipsită de modele pentru că este aproape un hibrid.
Dacă în contextul tradițional al familiei, pruncul creștea în mijlocul alor săi, în chiar inima sfântă a neamului său, astăzi el crește în afara ei. Înainte, aceeași casă aduna sub acoperișul ei, sau măcar în preajma sa, mai multe generații, și astfel copilul se forma înconjurat de înțelepciunea celor bătrâni, dar și de vigoarea celor tineri. Și astfel avea de unde-și trage învățămintele, care mai târziu puteau să-l ferească de căderi. Și bunii cu care împărtășea traiul cel de toate zilele, și străbunii cei adormiți, pe care îi învăța din povestirile bunilor, îi dădeau consistență, îi dădeau coerență și trăinicie. Pentru că îi erau modele. Și nu orice fel de modele, ci unele pline de valoarea și substanța pe care le-o dădeau cei tineri, așezați sub ascultarea celor mai vârstnici. Iar din evlavia cu care tinerii își asumau această așezare, pruncii învățau importanța, responsabilitatea și noblețea vocației de model. Tocmai de aceea și-o asumau deplin și conștient, ca pe un blazon sfânt care le confirma locul în rândul nesfârșit al neamului lor, care se termina în Adam și Eva, deci în Dumnezeu.
Astăzi, familiile cresc risipite. Bunii rămân singuri în case mai bătrâne decât ei, penibili în încăpățânarea lor de a nu da pe nimic asprimea traiului fără facilități și servicii de înaltă calitate, dar plin de mirosul ierbii crude primăvara, de vigoarea apei reci de izvor vara, de minunea de culori toamna și de torsul focului din adâncul sobelor iarna. Străbunii își dorm somnul de veci în cimitire năpădite de ierburi înalte, neștiuți de pruncii pruncilor pruncilor lor, tămâiați doar de mâini uscate de vreme, și treziți doar de pași atât de ușori, că nici iarba nu mai au puterea s-o culce la pământ.
Iar în vremea aceasta, cei tineri îmbătrânesc în birouri-temnițe, departe de fiii și fiicele lor. Atât de departe încât, în rarele momente în care reușesc să se întâlnească, nu se mai recunosc. Nici n-ar avea cum. Ei nu mai vorbesc în doine și cimilituri, ci în cuvinte monosilabice și propoziții simple, cu subiect și predicat. Își adresează tot mai rar întrebarea „Cum te simți?” și tot mai des „Ce-ai mai făcut?”. Pentru că omul contemporan nu simte. El face. Și nici în ochi nu mai au timp să se privească, pentru că toți trebuie să fie atenți la mâinile cu care fac. Și te mai întrebi de ce nu se cunosc. Sau de ce pruncii de astăzi nu mai pleacă din familie cu vocația de model, ci cu cea de însingurat.
Ceea ce ar fi bine să realizăm însă este faptul că orice copil poartă în el dorul, nevoia de model. Se naște căutându-l. Și tocmai pentru că nu îl găsește în familie, se trezește în el sentimentul alienării, pe care caută măcar să-l estompeze întorcându-se spre orice surogat i se propune: mondenități, eroi virtuali, „eroi” din anturaj sau din stradă.
Lideri și competiții
Nici școala nu mai cultivă omului contemporan vocația de model. Ea a uitat să dăruiască lumii lumini călăuzitoare, pentru că așa a învățat-o contextul consumerist și capitalist. Ea trebuie să dea lumii lideri, nu modele. Și astfel, treptat, se conturează într-un spațiu potențat aproape exclusiv de competitivitate și note. Colectivele de elevi sunt chiar colective, nu comunități – căci de comuniuni, nici vorbă. Rareori se mai ivește, dintr-o „greșeală” iubitoare a proniei dumnezeieşti, un dascăl care cere elevilor săi să funcționeze împreună. Aproape că îi năucește. Cum să nu se raporteze la ceilalți ca la niște adversari? Căci toate sarcinile de lucru de până atunci, chiar și când sunt lucrate în echipe, au ca finalitate evaluarea comparativă cu celelalte echipe. Cum să lucreze împreună, când există de atâta vreme separat? Și ce rost mai are existența lor, dacă nu se dezvoltă prin comparație cu a celorlalți?
Atunci, ca să supraviețuiești unei astfel de presiuni care te forțează să demonstrezi permanent ce ești, nu să descoperi celorlalți cine ești, nu te poți forma nicidecum altfel decât ca un lider. Tristețea lumii sălășluite doar de potențiali lideri care nu sunt preocupați decât de cucerirea poziției perfecte este că se transformă încet, dar sigur, într-o ciudată închisoare, în care toți cei claustrați umblă într-o libertate scufundată în întunericul existenței singulare.
Lumina lumii
Însă, din când în când, străluminată de câte un fir subțire de lumină, mă trezesc buimăcită, ca după un somn lung de iarnă, în apele senine ale unei priviri care vorbește și se vorbește. Și, sub privirea aceea care tace, slavoslovind, descopăr, aproape invariabil, același zâmbet care odihnește, aceeași prezență atentă și cugetătoare. Sunt picurii de lumină pe care Dumnezeu i-a adunat din Biserica Lui și i-a așezat în calea pașilor absenți ai oamenilor contemporani. Să nu se piardă de tot.
Sunt pruncii care au crescut agățați cu o mână de gâtul mamei și cu cealaltă de Cer. Sunt pruncii care știu că au ochii bunicului care a căzut la Cotul Donului, apărând țara, și glasul bunicii care s-a stins depănând povești despre neamuri și rubedenii de mult adunate sub crucile de lemn din cimitirele mici de țară. Sunt aceia care știu că ținuta lor demnă au moștenit-o de la cutare străbunic, fost răzeș, care era un brad de om, ce nu și-a plecat niciodată genunchiul în fața nimănui, iar căutătura lor neslugarnică de la cine-știe-ce strămoș care a făcut să cadă paloșe din mâini doar cu privirea.
Sunt adolescenții care nu au nimic de dovedit celor deopotrivă cu ei, pentru că ei nu se dovedesc, ci sunt, pur și simplu. Autentici, pentru că toate acele chipuri cuvioase și înalte din icoanele bisericilor și din tablourile caselor țărănești ale bunicilor le-au modelat nevoia de a fi nimic peste ceea ce sunt, de fapt. Numai că ceea ce sunt este mult peste ceea ce poate fi omul. Tăcuți, pentru că vorbele pe care le-au învățat de la buni și străbuni au fost totdeauna spuse cu rost, nu la întâmplare. Iar tăcerea lor este plină de gânduri adânci și rostiri înalte, pentru că ele i-au modelat prețiozitatea gândurilor alese, adunate în cuvinte. Atenți, pentru că existența lor împreună cu ceilalți le-a plăsmuit ochi iubitori, care văd greul aproapelui, și mâini întinse, care îl poartă cu dragoste. Iubitori, pentru că în inima lor poartă tot neamul lor lung, cu dureri și bucurii, cu amintiri și speranțe, pe care îl sfințește și îl resfințește în fiecare rugă pentru cei adormiți.
Sunt aceia pe care nu îi vedem, pentru că sunt ascunși sub poverile brațelor lor, pe care stau adunați cei risipiți și zdrobiți de ambițiile și visele liderilor. Singurii peste care nu poate trece tăvălugul vremurilor pe care ei le trăiesc, nu care îi trăiesc pe ei. Singurii în căușul inimii cărora s-a strâns toată lumina de care lumea are nevoie pentru a nu se cufunda definitiv în beznă.
Ei sunt lumina lumii pe care nimeni și nimic nu o poate pune sub obroc cf. Matei 5:14. Cu cât se trudesc mai mult unii să-i ascundă, cu atât ard cu vâlvătaie mai mare. Așa se face că se vede lumina lor și din peșteri, și din temnițe, și din zărci, și din canale, ba chiar și din morminte și din icoane. Pentru că, iarăși zic: ei sunt lumina lumii. Sigura lumină a lumii acesteia!
http://www.familiaortodoxa.ro/2016/04/27/lumina-lumii/
Era vineri dimineaţa, 29 august 2003. Am plecat cu o greutate în inimă din Ierusalim spre Tel Aviv, ca să ne îmbarcăm spre Atena.
Am petrecut extraordinar. În ziua precedentă am sărbătorit Adormirea Maicii Domnului la Mormântul ei, de vreme ce la Ierusalim Adormirea se prăznuieşte după calendarul vechi, mai târziu cu 13 zile, adică la 28 august.
Am trăit o experienţă unică, nemaiîntâlnită. Prăznuirea a fost măreaţă, bogată, tuturor împărţitoare de daruri. După-amiază târziu ne-am pregătit valizele, seara am participat la privegherea de la Sfântul Mormânt şi, îndată după aceasta, ne-am îndreptat spre autobuzul ce ne aştepta în afara Cetăţii Vechi. Vremea era frumoasă. Cerul era înstelat şi, cuprinşi de o dulce linişte, ne desfătam de frumuseţea Oraşului luminat. Ne pironisem ochii la zidurile lui, îmbrăţişând cu mintea toate Locurile Sfinte şi închizându-le ermetic în inimile noastre. Un zâmbet uşor, abia perceput, trăda oboseala zilelor petrecute aici, dar şi adânca noastră recunoştinţă faţă de Dumnezeu pentru cele trăite. Satisfacţia şi bucuria noastră erau atât de mari, încât nu s-au micşorat deloc din pricina aşteptării prelungite, nici din pricina controlului extenuant făcut de evrei la aeroport.
Când, în cele din urmă, m-am îmbarcat în avion – dacă îmi aduc bine aminte, era un Airbus cu două motoare – am observat că luminile lui fluctuau continuu şi nu aveau o intensitate fixă. M-am gândit că vreun cablu nu face bine contact şi m-am afundat în scaun. Când avionul a pornit pe pistă, perturbaţiile electrice au devenit mai intense şi se auzea totodată zgomotul caracteristic micilor şi nenumăratelor scurtcircuite. Nu am dat importanţă. Luminile s-au stins, am decolat şi, când s-au aprins din nou, continuau să fluctueze, dar într-o măsură mai mică. Stăteam împreună cu mama mea în partea stângă a avionului, în faţa aripii, iar prietenii şi cunoscuţii noştri stăteau în scaunele din preajmă.
După vreo 20 de minute, am auzit un zgomot puternic şi avionul a început să tremure şi să se mişte în dreapta şi în stânga, „aşa cum se cerne făina” – precum a spus unul din prietenii noştri. Pilotul ne-a anunţat mai întâi în ebraică, apoi în engleză, să rămânem legaţi cu centurile de siguranţă, lucru ce l-au făcut şi însoţitoarele de bord. La început nu am dat importanţă, până când nu am privit aripa şi am văzut cum turbina (motorul) ardea în flăcări şi se rupea în bucăţi din pricina fierului incandescent. După o introducere calmă, le-am arătat mamei şi prietenilor din jur priveliştea. Cu toţii călătorisem de multe ori cu avionul, dar pentru prima dată vedeam un motor în flăcări! Ne-am neliniştit puţin, dar ne-am ascuns cu grijă neliniştea, tăcând. Unii dintre noi, după cum am aflat mai târziu, rosteau Rugăciunea lui Iisus. După câteva minute, am fost informaţi despre pierderea motorului din stânga şi că vom încerca să ajungem doar cu celălalt motor pe aeroportul Eleftherios Venizelos.
Nu au trecut alte 20 de minute, când s-a auzit un alt zgomot de mai mică intensitate din partea dreaptă şi am simţit cu toţii aceleaşi intense vibraţii ale avionului, amestecate cu mişcări bruşte. Unii, care stăteau în faţa aripii drepte, au strigat: „A luat foc turbina!” Atmosfera calmă şi oarecum plăcută de până atunci din avion a fost înlocuită repede de panică! Avionul pierdea continuu şi brusc din înălţime şi se auzea un zgomot ca o şuierătură, care mi-am amintit că îl auzeam în filme, atunci când cădeau bombe din avioane. Însoţitoarele de bord, care abia începuseră să împartă răcoritoare, au asigurat repede cărucioarele în locurile potrivite, după care s-au aşezat repede şi s-au legat cu centurile, plecându-şi capetele între genunchi. Mulţi bolnavi de inimă şi vârstnici îşi luau medicamentele lor câte două odată! Între soţi se făcea spovedanie publică, spunând unul celuilalt când l-a înşelat şi cu cine, şi cerându-şi iertare. Bătrânii le descopereau copiilor că îi nedreptăţiseră în testament şi le cereau iertare, iar copiii îi iertau. Dar şi aceştia, la rândul lor, îşi cereau iertare pentru vechi comportări necuviincioase. Prietenii mărturiseau că, pretextând cutare împrejurare, au spus minciuni şi s-au clevetit reciproc…
Toate acestea de mai sus, împreună cu continua şi brusca pierdere a înălţimii, cu neobişnuitele mişcări ale avionului şi cu tăcerea pilotului, făceau atmosfera foarte grea. Ca şi cum nu ar fi ajuns aceasta, cineva din grupul nostru a strigat: „A avut dreptate cutare!”, aducându-şi aminte de cuvintele unui monah care îi spusese, în prezenţa unui al treilea, cu câteva zile mai în urmă, că Grecia va jeli un număr mai ridicat de morţi decât cel de la Paşti – referindu-se la accidentul de la Tembi, care avusese loc cu puţin înainte de Săptămâna Mare – numai că de această dată va fi în mare. Începuserăm să ne neliniştim de-a binelea…
http://www.aparatorul.md/un-fapt-adevarat-povestit-de-o-calatoare-care-se-afla-in-avionul-ce-se-intorcea-de-la-sfintele-locuri-in-29-august-2003/
Pentru mulți necunoscători ai realităților ocultate, Holywood-ul reprezintă un fel de paradis pământesc, un loc în care au menirea să pătrundă doar oamenii speciali, înzestrați cu talente și capacități supra-omenești. În realitate acești idoli pământești, muritori ca și oamenii simpli, au o viață personală zbuciumată, pentru că sunt controlați și dirijați din umbră ca niște animale. Industria filmului și a muzicii americane, încă de la înființare, a format și a scos la rampă generații de super-staruri. Un exemplu de notorietate a fost Marilyn Monroe, cel mai cunoscut sex simbol feminin al tuturor timpurilor, care a rămas până astăzi un model de frumusețe și eleganță pentru milioane de femei din întreaga lume.
Norma Jean Mortensen, pe numele ei real, a fost abandonată de mamă de când era mică, fiind total lipsită de afecțiune părintească. A crescut prin orfelinate și a fost adoptată temporar de unele familii denaturate care au abuzat-o sexual, fizic și psihic în mod repetat. Și pentru că principala condiție pe care trebuie s-o întrunească un star în devenire, în afară de frumusețe și talent, este să provină dintr-o familie anormală, unde individul a suferit traume psihice foarte mari în copilarie, Marilyn a fost candidata perfectă pentru a deveni o starletă model.
Având un psihic fragil, o stimă de sine scăzută, o mare nevoie de afecțiune și apreciere, Marilyn a crezut în steaua celebrității. Se cunoaște foarte puțin faptul că ea a lucrat ca stripteuză într-un local rău famat înainte să devină cunoscută. În această postură de dansatoare la bară l-a cunoscut pe unul dintre cei mai influenți agenți ai Holywodului, satanistul Anton Lavey, care s-a ocupat de promovarea ei, plasând-o mai departe. De numele lui Anton Lavey se leagă cariera unei alte blonde celebre care a avut o viață și o carieră asemănătoare divei Marylin, Jane Mansfield, doar circumstanțele morții au fost diferite în cazul celor două. Atât Jane Mansfield cât și Marilyn Monroe au fost victime ale controlului mental MK-ULTRA, prin programarea mentală de tip BETA, răspunzătoarea de latura manifestării unei sexualități pronunțate. Prin această tehnică de manipulare, Marilyn a devenit o sclavă sexuală desemnată să promoveze un comportament imoral într-o oarecare măsură voalat de figura și gesturile ei aparent inocente. Și pentru că psihicul uman este o complexitate, aceste metode de exercitare a controlului traumatizant asupra minții are și elemente deficitare. Uneori, subiecții își revin din starea de manipulare și se revoltă împotriva celor care îi asupresc. Marilyn Monroe, în ultima parte a vieții sale, a ieșit de sub controlul programatorilor, motiv pentru care a fost internată forțat într-o clinică de recuperare, această recuperare însemnând de fapt reprogramarea mintală. Însă în cazul ei n-a mai funcționat ,,recuperarea”, așa că a fost aruncată la 36 de ani din ,,trenul libertății’’ (această expresie este folosită pentru sclavii a căror psihic nu mai poate reintra în circuitul reprogramării, astfel subiecților compromiși li se inoculează tendința spre auto-distrugere). Marilyn a fost conștientă de ceea ce i se întâmplă, pentru că în una dintre cugetările sale, ea mărturisește dureros ceea ce se întâmpla în spatele cortinei….
„Hollywood-ul este un loc în care ești plătită cu 1000 de dolari pentru un sărut și cu 50 de cenți pentru sufletul tău”
Deseori, atunci când moare un star de la Holywood, se invocă ca motiv al decesului intoxicarea mortală cu o supradoză de medicamente sau droguri. De ce? Pentru că medicamentele și drogurile reprezintă una dintre cele mai eficiente tehnici folosite în controlul mintal. În momentul în care are loc ,,trezirea’’, pacienții recuperabili sunt supuși din nou traumatizantelor experimente psihice pentru a-i readuce la stadiul de sclavi obedienți sistemului care i-a format. Aceste experimente, dincolo de supoziții, întrec orice imaginație. De la utilizarea hipnozei și a substanțelor halucinogene, iradiere mintală, folosirea aparatelor cu electro-șocuri până la implanturi neuronale și trauma psihică severă prin lovituri violente care au menirea de a înlocui memoria reală cu tipul de memorii multiple induse, astfel încât individul capătă o conștiință alternantă, ceea ce duce la apariția personalităților multiple. Se folosesc, de asemenea, obiecte sau expresii sugestive pentru a determina un anumit tip de comportament la indivizii controlați. Culorile diamantelor au impact asupra undelor cerebrale răspunzătoare pentru conduitele deviante. Oglinda sugerează prezența personalităților multiple.
Ce este MK-ultra? A fost un proiect început în anii 50 în cadrul CIA, proiect care a dezvoltat metode eficiente de manipulare a stadiului mintal prin modificarea funcțiilor celebrale utilizând ca modalități: drogurile, hipnoza, medicamentele, tortura fizică și psihică, abuzul sexual sistematic. În cadrul acestor odioase experimente au participat involuntar subiecți umani din toate categoriile sociale, agenți guvernamentali, medici, militari, prostituate, artiști, bolnavi psihici și copii. O continuare a programului MK-ultra, dar într-o stare avansată de perfecționare, este proiectul Monarch, utilizat pentru controlul artiștilor din industria filmului și a muzicii.
Desigur că sutele de milioane de fani ai acestor idoli care au fost demascați prin multele materiale veridice prezentate în articole și documentare realizate special, nu vor crede nimic din cele expuse. Își vor justifica admirația mai departe, punând totul pe seama teoriei conspirației.
Recent a decedat artistul Prince care a fost, ca și Michael Jackson, un alt produs al monstruoasei industrii muzicale americane. Oare a fost doar coincidență faptul că cei doi au avut un stil de viață aproape identic și au sfârșit la fel? Până și vestimentația, mișcările scenice, coafura le erau asemănătoare. De ce? În cazul în care unul dintre ei prezenta riscul trezirii la realitate și mai ales cel al expunerii publice a punctelor din agenda Illuminati, cum a făcut Michael Jackson, care târziu a scăpat de sub control, devenind periculos, prin înlăturarea lui, rămânea un alt substituit în locul său.
Cum a existat un rege al rock’n roll-ului , Elvis Presley, tot așa a trebuit să se nască și un rege pop Michael Jackson, o regină pop Madonna, care a reușit să ajungă în fruntea ierarhiei muzicale prin îndeplinirea cu succes a misiunilor impuse de agenții de propagandă ai ocultei. Madonna, artista lispită de scrupule, materialista care și-a dorit foarte mult din copilărie să ajungă o super-celebritate, a renunțat definitiv la conștiința morală, la umanism, la Dumnezeu, ca să acceadă acolo unde și-a propus și drept răsplată a primit statutul de Mare Preotesă venerată și înțeleaptă a industriei muzicale. Întotdeauna când se face deschiderea show-ului MTV, apare Madonna în scenă executând ritualuri grotești prin care evocă demonii. Aceste manifestari anormale, păguboase minții și sufletului vor fi întotdeauna pe placul fanilor acestor idoli…pentru că în moralitatea lor degradantă ei văd în aceste acte artistice, sublimul.
http://gandeste.org/general/hollywood-ul-este-un-loc-in-care-esti-platita-cu-1000-de-dolari-pentru-un-sarut-si-cu-50-de-centi-pentru-sufletul-tau/68832
Suntem la inceputul Micii Glaciatiuni care a mai avut loc in Europa, in urma cu mai bine de 1.000 de ani!
ApreciazăApreciază
Nu este pt cine se gaseste ci pt cine se nimereste
ApreciazăApreciază
Cam seamana scenariul cu Marian Munteanu? Antisistem, dar nu prea…
ApreciazăApreciază
Minastire incendiata si la Sf.Munte Athos. Manastirea hilandar a ars impreuna cu anexele acesteia http://www.lonews.ro. Nustiu dar prea mare coincidenta asta cu minastiri ortodoxe ce sau ,,aprins”
ApreciazăApreciază
Filmul este foarte verosimil si, mutando mutandis, descrie binisor si ceea ce s-a copt si se coace pe ascuns si in Romania.
ApreciazăApreciază
Monahii de la muntele athos raspuns ferm la sinodul talharesc http://www.napocanews.ro
ApreciazăApreciază
Despre dezastrele naturale… provocate.
Proiectele HAARP şi GWEN
În ultimii ani diferitele părţi ale globului au fost expuse din punct de vedere climatic la modificări drastice. Ploi torenţiale, vânturi puternice, căderi masive de zăpadă, secetă, uragane au afectat major viaţa locuitorilor din zonele respective. Un grup de specialişti englezi care au realizat recent un „Atlas complet al lumii” vorbesc chiar de modificări ale conturului unor continente, vizibile din satelit. Explicaţiile meteorologilor sau ale diferiţilor reporteri prezenţi în zonele calamitate au însă mereu drept leit-motiv încălzirea globală a planetei! O explicaţie neutră, care face ca nimeni să nu poată fi considerat responsabil pentru aceste dezastre. Iată în continuare ce spun unii specialiştii – ale căror studii sunt mai puţin mediatizate, încercând să facă puţină lumină în acest domeniu atât de ceţos al vremii, cu tot ceea ce înseamnă ea.
În iunie 1988, dr. James Hansen de la Institutul Goddard de Studii Spaţiale din New York a informat Senatul American că a găsit o metodă pentru a calcula temperatura medie la suprafaţa pământului prin luarea în considerare a mii de date de la staţiile meteo de pe glob. Metoda implica o divizare a suprafeţei Terrei în pătrate de 5 grade latitudine pe 5 grade longitudine, calculând pentru fiecare pătrat temperatura medie pentru fiecare lună, din fiecare an. S-a descoperit astfel că pe ansamblu, pe parcursul a 140 de ani, creşterea globală a temperaturii a fost de doar 0,6˚C ± 0,2˚C. Temperatura medie nu a crescut continuu: pe perioade scurte de timp s-au putut observa fluctuaţii – scăderi sau creşteri cuprinse între 0,15˚ şi 0,5˚C. Prin realizarea de măsurători comparative în apropierea zonelor locuite şi în afara lor, s-a observat creşterea temperaturii globale doar în zonele locuite, dar nu cu valori care să genereze o psihoză colectivă.
Şi atunci de ce o creştere de doar 0,6˚C, care nu poate afecta sistemele biologice, a fost considerată totuşi îngrijorătoare? La acea vreme autorităţile au vorbit în mass media despre studiile dr. Hansen ca despre un indicator al unui viitor dezastru, însă au omis să precizeze care este valoarea creşterii globale a temperaturii. S-au făcut şi în continuare măsurători ale temperaturii atmosferice cu ajutorul baloanelor meteo şi acestea au arătat că pe ansamblu, nu există nici o modificare a temperaturii între anii 1956 şi 2000. Compararea măsurătorilor realizate de sateliţi, baloanele meteo şi la suprafaţa terestră, au arătat doar foarte mici diferenţe între diferitele sisteme. Toate măsurătorile indică aceleaşi modificări atmosferice şi temperaturi asemănătoare. Şi atunci de ce se vorbeşte despre încălzirea globală a planetei? Ce rost are acest refren obsedant care ni se repetă de câţiva ani prin intermediul presei, televiziunii şi radioului? Are el rolul de a deturna atenţia de la adevăratele cauze ale catastrofelor climatice care au început să se petreacă tot mai des? Ce ştiau cei care anticipau o încălzire a climei în 1988 – pe baza unor studii care dovedeau contrariul?
Producerea de inundaţii masive cu ajutorul unor arme climatice
Ideea modificării la voinţă a vremii este veche. De mii de ani înţelepţii vechilor civilizaţii cunoşteau această artă spirituală şi mai ales cum să realizeze aceasta fără a perturba echilibrul general al planetei. Ei cunoşteau faptul că o modificare a unei părţi duce la modificarea întregului. Nu la fel procedează astăzi cei care, prin intermediul producerii unor vibraţii de joasă frecvenţă în atmosferă au creat adevărate arme climatice. Oamenii de ştiinţă au dezvoltat în prezent două modalităţi de manipulare a climei: HAARP şi GWEN.
HAARP. Acest acronim provine de la High-frequency Active Aurol Research Project – Proiectul de cercetare a Aurorei activată cu frecvenţe înalte. HAARP este “un secret păstrat la fel de bine ca şi cel al Proiectului Manhattan, care ne-a adus bomba atomică”, după cum afirmau în revista Nexus dr. Nick Begich şi Jeanne Manning atunci când au scris articolul “Îngerii nu se joacă cu HAARP”. Acest proiect, afirmă dr. Rosalie Bertell, preşedinta Institutului Internaţional de Interes în domeniul Sănătăţii Publice (IICPH), va fi prezentat publicului ca fiind un scut spaţial faţă de diferite arme sau, pentru cei mai creduli, ca fiind un aparat care repară stratul de ozon.
În realitate, tehnologia HAARP constă dintr-un ansamblu de turnuri care iradiază atmosfera cu cantităţi enorme de unde radio de frecvenţă joasă (EFJ). Turnurile HAARP arată ca nişte antene normale, dar sunt specializate în emisia de unde radio. Acest tip de turnuri sunt localizate în mai multe părţi ale globului. America a construit cea mai mare arie de turnuri HAARP în Gakona, Alaska, pe o suprafaţă de 40 de acri. Turnurile HAARP de pe teritoriul SUA sunt acţionate de Directoratul vehiculelor spaţiale ale Laboratorului de cercetare al forţelor aeriene americane (Air Force Research Laboratory’s Space Vehicles Directorate).
HAARP are capacitatea de a plasa cantităţi enorme de unde de joasă frecvenţă (EFJ) în atmosfera terestră, deasupra unor zone strategice şi de a menţine constantă energia, în cazul în care ar exista variaţii, într-o manieră mai precisă şi mult mai bine controlată decât un detonator nuclear. Dr. Nicholas Benich, om de ştiinţă implicat activ în campania anti-HAARP, arată că această tehnologie produce un fascicul foarte puternic de unde radio care încălzeşte şi astfel ridică zone întregi din ionosferă (stratul încărcat electric care se află deasupra atmosferei); apoi undele electromagnetice se întorc spre pământ şi pătrund peste tot, atât în structurile vii cât şi în cele neanimate. Astfel, pe lângă alterarea climei şi crearea de furtuni, HAARP modifică modul în care mintea umană operează şi chiar scade rezistenţa biologică la boli.
HAARP diferă de alte sisteme de încălzire a ionosferei, care aruncă difuz în atmosferă unde de joasă frecvenţă, prin focalizarea semnalului de la majoritatea, dacă nu de la toate turnurile de pe cei 40 de acri, într-un singur fascicul. Oamenii de ştiinţă sunt îngrijoraţi că armata poate crea, datorită acestui instrument, o gaură uriaşă în atmosfera superioară, distrugând astfel protecţia planetei faţă de radiaţiile solare. Dr. Bertell spune despre HAARP că este „un reşou uriaş care poate determina ruperi majore ale ionosferei, creând nu numai găuri, dar şi incizii lungi în stratul protector de deasupra Pământului”.
Tehnica HAARP este în întregime funcţională din 1993. Cam câtă energie de frecvenţă joasă aruncă HAARP în atmosferă? În Alaska, aceste turnuri sunt construite să radieze 1,7 gigawat în ionosferă. HAARP poate afecta astfel şi câmpul electro-magnetic al pământului. Din punct de vedere militar, HAARP este o armă de distrugere în masă, după cum afirmă Michel Chossudovsky, profesor de Ştiinţe Economice la Universitatea Ottawa. El reprezintă un instrument de cucerire, capabil să destabilizeze selectiv agricultura şi sistemele ecologice pe regiuni întinse.
GWEN. Acest acronim provine de la Ground Wave Emergency Network (Reţeaua de urgenţă a undelor terestre). Acestea sunt turnuri enorme care au fiecare câte 100 de cabluri de cupru înfipte în formă de evantai sub baza turnului. Departamentul de apărare a construit aceste turnuri sub motivul că vor fi utile în comunicaţii în timpul sau după o catastrofă nucleară. Această poveste cu comunicaţiile nu va sta în picioare în momentul în care vom înţelege că suflul nuclear distruge orice echipament de telecomunicaţie, făcând imposibilă transmisia radio pentru mai multe ore. Tehnologia EFJ poate crea cutremure şi erupţii vulcanice. Turnurile GWEN sunt localizate în California chiar de-a lungul faliei tectonice şi în zonele vulcanice din nord-vestul Pacificului. Vedem deci cum ceea ce nu poate realiza HAARP prin intermediul atmosferei, GWEN realizează prin intermediul solului. GWEN conlucrează deci din plin cu HAARP.
Marea Inundaţie din Midwest (1993) a fost creată utilizând arme climatice
Reginald E. Newell de la M.I.T – Massachusets Institute of Technology scria în “Geophysical Research Letters Journal” că în atmosfera joasă plutesc uriaşe râuri de apă. Aceste “râuri” nu sunt apă condensată, ci vapori care curg efectiv. Cu alte cuvinte, omul nu le poate vedea şi nici nu realizează când le traversează cu avionul. Dar aceste râuri de vapori sunt enorme. Ele au dimensiunea a 600-700 de km lăţime şi până la 7500 de km lungime. Aceste „râuri” sunt situate la 3 km deasupra pământului, şi au un debit de aproximativ 165 milioane de litri de apă pe secundă. Oamenii de ştiinţă au descoperit că există 5 râuri atmosferice în emisfera nordică şi 5 în emisfera sudică.
Acum, ştiind că există aceste „râuri” în atmosferă, cum e cel mai uşor de creat o inundaţie? Cel mai simplu ar fi să se pună un dig în calea unui astfel de râu şi apa respectivă să fie redirecţionată spre pământ. S-a observat că energia de frecvenţă joasă (EFJ) creează un dig electronic în atmosferă. Aceste diguri electronice pot bloca râurile de vapori, determinând căderea unor cantităţi uriaşe de apă pe pământ.
Un astfel de dig atmosferic artificial a fost creat în 1993 prin acţiunea combinată a turnurilor HAARP din Alaska şi GWEN din Midwest. Oamenii de ştiinţă au lăsat deschisă emisia EFJ timp de 40 de zile şi 40 de nopţi. Rezultatul? A plouat pe tot acest interval. Turnurile GWEN sunt plasate exact pe linia nord-sud, la nord de râurile Missouri şi Mississippi. Bineînţeles că aceste două râuri au fost incriminate pentru producerea inundaţiilor. Pe lângă morţi, răniţi şi distrugerea de locuinţe, această furtună a produs pierderi agricole în valoare de 12-15 miliarde USD.
Care a fost starea vremii în Europa în vara aceasta? În centrul şi vestul Europei erau inundaţii masive, iar în România pârjol. Frontul de instabilitate atmosferică din Europa, despre care ştim că în general înaintează zilnic de la vest către est, se înţepenise parcă undeva deasupra Austriei. Timp de o lună a stat acolo ca şi cum ceva îl ţinea pe loc. Acel ceva a fost exact un astfel de dig atmosferic de netrecut, care a făcut ca apele să rămână în centrul şi vestul Europei, iar seceta la răsărit.
Cu ce scop se creează astfel de calamităţi?
Nu mult după inundaţia din Midwest, din 1993, au apărut tot felul de ştiri despre lipsa de discernământ sau de inspiraţie a celor care şi-au construit sau reconstruit case, în zone predispuse la inundaţii. Aceste ştiri sfătuiau oamenii să nu mai construiască case în astfel de zone. Un plan ingenios pentru a muta populaţia în zonele dorite.
HAARP, după cum afirmă Michel Chossudovsky, face parte din arsenalul de arme al Noii Ordini Mondiale, din cadrul Iniţiativei de Apărare Strategică. Prin comandă militară, economii naţionale întregi pot fi destabilizate prin manipulare climatică. Iar acestea pot fi făcute fără ca victimele să ştie, cu costuri minime şi fără implicarea personalului militar.
În 1977, Adunarea Generală a Organizaţiei Naţiunilor Unite a adoptat o rezoluţie privind utilizarea ostilă a tehnicilor de modificare a condiţiilor de mediu. Convenţia care a rezultat – Convention on the Prohibition of Military and Any Other Hostile Use of Environmental Modification Technique (ENMOD), a impus semnatarilor, printre care şi USA, să se abţină de la utilizarea oricărei tehnici de modificare a vremii, care ar putea duce la efecte severe, pe termen lung sau pe arii foarte întinse care să afecteze economia şi societatea. Douăzeci şi trei de ani mai târziu, în noiembrie 2000, la Haga, a avut loc Conferinţa despre modificarea climei. Nici delegaţiile oficiale, nici grupurile de acţiune în ceea ce priveşte mediul înconjurător care au participat la această conferinţă, nu au ridicat deloc problema războiului climatic sau a tehnicilor de modificare a climei (ENMOD). La modul oficial, peste acest subiect s-a aşternut o tăcere suspectă. Totuşi numeroşi oameni de ştiinţă au continuat să tragă semnale de alarmă.
Dr. Rosalie Bertell scria în 2000 într-un articol publicat de London Times că “oamenii de ştiinţă din serviciul armatei SUA lucrează la sisteme de modificare a vremii, ca potenţială armă. Aceste metode includ creşterea furtunilor şi deturnarea râurilor de vapori din atmosfera terestră pentru a produce secete sau inundaţii ţintite”.
Marc Filterman, fost ofiţer în armata franceză, amintea despre diferite tipuri de arme neconvenţionale care utilizau frecvenţe radio. În conformitate cu un raport din 1999 publicat în Intelligence Newsletter, el se referea direct la războiul climatic, indicând faptul că atât SUA cât şi Rusia aveau deja din 1980 tehnicile necesare pentru dezlănţuirea unor modificări climatice instantanee. Până la urmă şi Napoleon a fost învins în 1812, tot datorită condiţiilor climatice.
Bibliografie:
Site-ul Institutului Goddard de Studii Spaţiale din New York:
http: //www.giss.nasa.gov
2. Michel Chossudovsky – New weapon could trigger climate change
3. Vincent R. Gray – Regional temperature change, 2003
4. The Times, London, 23 noiembrie, 2000
5. Intelligence Newsletter, 16 decembrie, 1999.
6. Nicholas Begich and Jeane Manning – The military’s pandora’s box, Earthpulse press, Alaska, 1995.
7. Rosalie Bertell – Background of the HAARP Program, 5 noiembrie, 1996.
HAARP– What is HAARP IS HAARP Dangerous HAARP and Weather Control.flv
ApreciazăApreciază
https://kat.cr/usearch/OUR%20BRAND%20IS%20CRISIS/?download=https://torcache.net/torrent/DD00BA9F4013876CCFF0D4EB12D048214453591D.torrent?title=%5Bkat.cr%5Dour.brand.is.crisis.2015.hdrip.xvid.etrg
ApreciazăApreciază
@saccsiv
Daca nu conteaza chiar de loc, si niciodata cum de a reusit David Duke sa ajunga parlamentar in Louisiana?
Din nou mesaje panicarde marca Alex Jones. Chiar le faci un serviciu Elitelor scriind ca nu avem nici o sansa.
ApreciazăApreciază
Mustafa
Alex Jones e ca voi, solutii strict lumesti, baricade, revolutie.
N-ai inteles nimic important din functionarea sistemului si absolut nimic din profetii.
ApreciazăApreciază
lui Mustafa …
Agenţii Dezinformatori ai Noii Ordini Mondiale – David Icke, Alex Jones şi Zeitgeist [2din2]
ApreciazăApreciază
saccsiv
ce s-a intamplat cu administratorul blogului LUPTA PENTRU ORTODOXIE nu a mai postat niciun articol din iunie 17, 2013
http://luptapentruortodoxie.blogspot.ro/2013/06/dumnezeu-avut-nevoie-de-el-si-l-chemat.html
ApreciazăApreciază
luigilucretiu
A obosit.
ApreciazăApreciază
De urmarit pe Digi24 discutie cu domnul Zegrean, daca am retinut bine duminica.
ApreciazăApreciază
ce sa spun, sandra bullock face si ea semne, e illuminati si ea. Se gaseste usor.
.
ApreciazăApreciază
desigur! privirea vicleana piezisa din poza ultima postata si cartea pe care o „recomanda” ( are in mana) FAUST de Goethe indica /recomanda ca pe o invitatie leste „reteta succesului” la oculti : VINDEREA SUFLETULUI diavolului pentru „succesul” lumesc !
ApreciazăApreciază
http://www.mediafax.ro/externe/primarul-musulman-din-rotterdam-le-cere-islamistilor-sa-isi-faca-bagajele-si-sa-plece-13763144
Una zic si alta fac in spate … in Quran este permisa minciuna sa inseli necredinciosii …
Next level …
http://www.digi24.ro/Stiri/Digi24/Extern/Stiri/Londonezii+au+votat+pentru+un+primar+musulman
ApreciazăApreciază
[…] De vazut cand sunt alegeri: “OUR BRAND IS CRISIS”. Un film cu SANDRA BULLOCK ce sta sub semnul f… […]
ApreciazăApreciază
[…] De vazut cand sunt alegeri: “OUR BRAND IS CRISIS”. Un film cu SANDRA BULLOCK ce sta sub semnul f… […]
ApreciazăApreciază
[…] De vazut cand sunt alegeri: “OUR BRAND IS CRISIS”. Un film cu SANDRA BULLOCK ce sta sub semnul f… […]
ApreciazăApreciază
[…] O analiza a sa am facut aici. […]
ApreciazăApreciază
Ar trebui sa avem o idee clara asupra faptului ca, „fraierii voteaza, iar smecherii beneficiaza intotdeauna de rezultatul favorabil al votului” ! De acum incolo la alegeri, ar trebui sa ne obisnuim cu principiul lui Stalin: „nu conteaza cine si cum voteaza, ci cei care numara voturile”!
ApreciazăApreciază
[…] De vazut cand sunt alegeri: “OUR BRAND IS CRISIS”. Un film cu SANDRA BULLOCK ce sta sub semnul f… […]
ApreciazăApreciază