Parintele SAVATIE BASTOVOI este impotriva CATEDRALEI MANTUIRII NEAMULUI deoarece: Cuvantul ”NEAM” are un singur sens, acela de ”PAGAN” […] Nu poți invoca vechimea unei idei lansate în secolul al 19-lea, în plină BETIE A TEORIEI POLITICE DESPRE NEAMURI

   Asta e din categoria:

Oare vom înnebuni toţi?

Foto: http://nataalbot.md/2014/10/23/despre-cum-se-taie-aripi-si-se-ramane-in-zbor/

Dupa aparitia clipului formatiei Taxi, parintele Savatie Bastovoi scria un text care incepea asa:

Chiar v-a deranjat atit de mult acest clip? Mie mi-a placut.

Si se incheia asa:

Eu cred ca tocmai ambitia unei catedrale imense a dat prilej autoritatilor ateiste sa trinteasca o moscheie la fel de imensa. Daca e sa ne batem in bani cu lumea musulmana, vom pierde. Cred ca moscheia e o replica la Catedrala Neamului si vor fi construite ambele. Cu cit mai multa rivna se arata la construirea Catedralei Neamului, cu atit mai multe pietre seculare se pun la temelia moscheii. Ortodocsilor li s-a intins capcana: sau renunta la catedrala si isi pastreaza dreptul (cetatenesc) de a pretinde oprirea construirii moscheii, sau construiesc catedrala si accepta si moscheia. Logica lumii acesteia, n-ai ce face.

Cititi va rog mai multe la:

Reacţia TULBURĂTOARE a unui PREOT după clipul trupei TAXI

Si a mai scris si textul Catedrala Mîntuirii Neamului? Sau ”neamurilor”? postat pe blogul sau Rucodelie:

”Pentru ce s-au întărîtat neamurile şi popoarele au cugetat deşertăciuni?

Cîntaţi Domnului, Celui ce locuieşte în Sion, vestiţi între neamuri faptele Lui.

Căzut-au neamurile în groapa pe care au făcut-o; în cursa aceasta, pe care au ascuns-o, s-a prins piciorul lor.

Scoală-Te, Doamne, să nu se întărească omul; să fie judecate neamurile înaintea Ta! Pune, Doamne, legiuitor peste ele, ca să cunoască neamurile că oameni sînt”.

Toate aceste stihuri sînt dintr-un singur psalm, al doilea al prorocului David. Întreaga Scriptură este plină de referire la neamuri și peste tot cuvîntul ”neam” are un singur sens, acela de ”păgîn”, străin de cunoștința Dumnezeului Celui Viu.

Atunci cînd denumești cea mai mare catedrală a unei Biserici Autocefale ”Catedrala Mîntuirii neamului”, iar asta se întîmplă la două mii de ani de creștinism, trebuie să te întrebi cui o închini? Dintotdeauna și peste tot în lume bisericile se închină lui Dumnezeu și au hramuri fie în cinstea Sfintei Treimi (legate de obicei de sărbătorile mari), fie în cinstea Maicii Domnului sau a altor sfinți. Nu poți invoca vechimea unei idei lansate în secolul al 19-lea, în plină beție a teoriei politice despre națiuni-neamuri, idee străină de spiritul universalist al creștinismului, ca să zidești o catedrală cu teză politică și identitară.

Mă gîndesc cum ar fie reacționat lumea dacă cea mai mare catedrală din Moscova s-ar fi chemat nu ”Hristos Mîntuitorul”, ci ”Catedrala mîntuirii neamului” (”Храм спасения нации”). Sau dacă o catedrală cu același nume ar apărea în Grecia, sau, de ce nu, în SUA.

Românilor ortodocși le va fi greu să citească acest text, deoarece ei sînt obișnuiți să audă de mici la ectenia mare și cea întreită cereri pentru mîntuirea ”poporului ortodox român”, deși în biserică se pot afla și bulgari, sîrbi, unguri, sau evrei. Această pecete identitară pe criteriu de neam este o inovație nemaiîntîlnită în alte Biserici și înlocuiește vechea formulare din liturghierile românești care suna așa: ”Încă ne rugăm pentru de Dumnezeu păzită țara noastră, stăpînirea și oastea ei”, o formulare conformă cu prevederile apostolului Pavel cu referire la rugăciunea pentru autorități.

Marele apostol Pavel mai este supranumit și ”apostolul neamurilor” tocmai pentru că a propovăduit cel mai mult între păgîni: romani, greci și celelalte neamuri care populau imperiul roman. Românii sînt unul din neamurile pămîntului, dar din momentul creștinării fiecare român iese din neamul său și se alătură poporului ales, preoției sfinte. A insista pe identitatea națională într-un mod oficial și demonstrativ înseamnă a intra în contradicție cu spiritul creștinismului. Dacă rostul acestei catedrale e să mîntuiască păgînii, atunci corect ar fi să i se spună ”Catedrala mîntuirii neamurilor”, nu ”neamului”.

Argumentul principal al apărătorilor ideii ”Catedralei neamului” este acela că e nevoie de un ”simbol” al Ortodoxiei românești și că această catedrală este acel simbol. E nevoie oare să spunem că noi avem un singur simbol – Crucea? Și dacă o catedrală în devenire este simbolul care lipsește, atunci ce vor fi celelalte biserici încărcate de istoria mîntuirii de pe întreg pămîntul românesc?

Ambiția acestui proiect nu constă în grandoarea clădirilor – România are nevoie de o catedrală mare cît tot Bucureștiul – ci în faptul că se clădește pe o teză politică care nu se regăsește la nici unul din marii dascăli și ierarhi care au scris în plin imperiu bizantin, dar care nu au pus niciodată politica înaintea Scripturii.

Faptul că avem de a face cu un proiect politic și nu spiritual reiese și din tipul de argumentare pe care îl descoperim la comentatori. Din nefericire, avem o clasă de apologeți care operează doar cu teze sociologice, aducînd argumentul numeric și de etnie înainte de toate, asemănîndu-se prin aceasta cu oengiștii și alte grupuri care tulbură liniștea publică pentru cauze stranii. Ce vor face aceștia cînd numărul ortodocșilor va scădea sub jumătate? Se va termina oare disputa purtată cu săbiile sociologiei și vor reveni la argumentele Scripturii, la armele luminii?

Și, da, Dumnezeu stă la ușă și bate, la ușa inimii, nu la ușa Guvernului, nu la ușa Primăriei.

Comentariu saccsiv:

   Sa-l analizam oleaca.

Asadar incepe parintele citand Psalmul al doilea.

   La http://www.sfantascriptura.com/Biblia_Bucuresti_1688.pdf citim varianta:

”Pentru ce s-au înfierbântat limbile și noroadele au cugetat deșarte?”

Fratilor, Psalmul al doilea este profetic. Sa citim talcuirea sa, conform Talcuiri la Psaltire – Psalmul 2, 1-5 de pe https://psaltirea.wordpress.com/

„Psaltirea în tâlcuirile Sfinţilor Părinţi”

Cuviosul Eftimie Zigabenul, Sfântul Nicodim Aghioritul

Editura Egumeniţa

PSALMUL 2

Psalmul lui David nesuprascris.

Şi acest al doilea psalm este în limba evreiască fără suprascriere, precum cel dintâi. Prooroceşte însă despre vrăjmăşirea pe care au făcut-o iudeii asupra Mântuitorului Hristos, ca şi despre chemarea neamurilor şi pieirea iudeilor.

1. Pentru ce s-au întărâtat neamurile, şi popoarele au cugetat cele deşarte? Stătut-au de faţă împăraţii pământului, şi boierii s-au adunat împreună

Prevăzând David cu ochii prooroceşti ai minţii sale turbarea ce o vor arăta cei care L-au omorât pe Hristos, plânge şi-i jeleşte prin psalmul acesta, zicând: ..Vai! Pentru ce aceştia atâta înnebunind asupra lui Hristos au făcut tulburare şi s-au mişcat până la atâta mândrie?”. Că acestea toate le arată zicerea: s-au întărâtat,precum zic cei ce au tălmăcit din limba evreiască în cea grecească[1]. Deci neamuri sunt ostaşii romani cei de pe lângă Pilat, iar popoare sunt evreii cei ce erau pe lângă Anna şi Caiafa, iar împăraţii – Irod, iar boierii sunt [reprezentaţi de] Pilat, ighemonul[2] Ierusalimului. Că aşa şi în Fapte, dumnezeieştii Ucenici şi Apostolii lui Hristos au tâlcuit zicerea aceasta a lui David, zicând: Care prin Duhul Sfânt şi prin gura părintelui nostru David, slujitorul Tău, ai zis: Pentru ce s-au întărâtat neamurile şi popoarele au cugetat cele deşarte? Ridicatu-s-au împăraţii pământului şi căpeteniile s-au adunat laolaltă împotriva Domnului şi împotriva Unsului Lui, căci asupra Sfântului Tău Fiu lisus, pe care Tu L-ai uns, s-au adunat laolaltă, cu adevărat, în cetatea aceasta, şi Irod şi Pontius Pilat cu păgânii şi cu popoarele lui Israel (Fapte 4: 25-27). Şi, la plural, a zis David împăraţi şi boieri, iar nu împărat şi boier, la singular, după obiceiul limbii evreieşti, care întrebuinţează adesea numărul plural în loc de cel singular, însă înţelege aceasta şi în chip mai adânc, că pentru aceasta a zis David la plural împăraţi, pentru că împăratul cel gândit al păcatului, diavolul, unit fiind cu Irod, văzutul împărat, se porneau amândoi împotriva lui Hristos. Asemenea şi începătoriile şi stăpâniile demonilor, împotriva cărora este şi lupta noastră, după Apostolul, unite fiind cu boierul şi ighemonul Pilat, se întrarmau împotriva Mântuitorului. Dar, fiindcă Hristos este îndoit, adică alcătuit din două firi, din cea nevăzută a Dumnezeirii şi din cea văzută a omenirii, pentru aceasta şi războiul cel asupra Lui a fost îndoit, purtat de vrăjmaşi nevăzuţi şi văzuţi, iar cele deşarte şi zadarnice a zis că au cugetat, în loc de a zice că „în deşert s-au ostenit toţi iudeii cei de mai sus, unindu-se ca să scoată din mijloc şi să piardă pe lisus, fiindcă El, ca Dumnezeu, S-a sculat din morţi, şi viază în veci”, însă cuvântul acesta îi priveşte mai mult pe evrei, pentru că ei în zadar au citit Scriptura, fără să înţeleagă că aceasta proorocea pentru Hristos.

2. Asupra Domnului şi asupra Unsului Său.

„Neamurile cele de mai sus, zice, s-au întărâtat şi au stătut de faţă şi s-au adunat împreună, atât asupra Părintelui, cât şi asupra Fiului Său, lisus Hristos, pe Care însuşi Tatăl L-a uns împărat al tuturor neamurilor, dându-le Lui drept moştenire, fiindcă războiul cel asupra Fiului trece şi asupra Părintelui.” Aici numeşte pe PărinteleDomn, iar Uns pe Fiul Lui, precum s-a tălmăcit; fiindcă Părintele a aşezat pe Hristos împărat peste neamuri, după cuvântul iconomiei întrupării, iar dacă am citi şi „asupra Unsului lor”, precum se află în multe preziceri, vom înţelege că Hristos este împărat şi Stăpânilor peste toţi – şi peste iudei, şi peste neamuri, şi peste demoni. Pentru că Acestuia I se va pleca tot genunchiul: al celor cereşti şi al celor pământeşti şi al celor dintru adânc, precum zice Pavel (cf. Filip. 2: 10). Adică toţi se vor închina şi se vor pleca Lui.

3. Să rupem legăturile lor, şi să lepădăm de la noi jugul lor.

În două feluri se pot înţelege cuvintele acestea: fie că Duhul cel Sfânt porunceşte celor ce aveau să creadă să se întoarcă dinspre slujitorii de idoli romani şi dinspre lipsiţii de minte evrei, precum zice Teodorit: „Şi să rupă legăturile robiei romanilor, şi să lepede jugul cel greu şi omorâtor al legii evreilor, iar înlocul acestora să alerge şi să primească legea cea uşoară şi pricinuitoare de viaţă a lui Hristos”. Ori cuvintele acestea se zic din partea iudeilor ucigaşi ai Mântuitorului, care, pe unele ca acestea, le ziceau prin cuvinte şi le tăceau cu lucrurile, socotind că zdrobesc legăturile robiei Părintelui şi a Fiului şi că leapădă jugul supunerii către Dumnezeu, deşi, după fire, erau supuşi robiei lui Dumnezeu, ca nişte făpturi ale Lui, după ceea ce s-a zis: că toate sunt slujitoare Ţie (Ps. 118: 91).

4. Cel ce locuieşte în ceruri va râde de dânşii, şi Domnul îi va batjocori pe ei.

„Aceştia, zice, care sunt urâţi de iudei şi huliţi de romani, adică Părintele Cel ce locuieşte în ceruri şi Fiul – Domnul tuturor după Dumnezeire, aceştia mult îi vor lua în râs şi-i vor batjocori”, adică îi vor urî cu covârşire pe iudei şi pe romani, că râsul şi batjocura sunt patimi omeneşti, iar când o zice despre Dumnezeu, vrea să spună întoarcerea feţei Sale şi ura Sa. Fiindcă îi vor mustra pe aceia ca pe nişte nebuni, deoarece s-au apucat de lucruri mai presus de ei, socotind că vor omorî viaţa[3]. Romanii au cinstit mai mult slujirea demonilor şi nu pe cea a adevăratului Dumnezeu, iar iudeii au ales mai degrabă umbra decât adevărul.

5. Atuncea va grăi către dânşii întru urgia Sa.

Atuncea când? Adică când Domnul îi mustra pe faţă pe iudei, după Teodorit, şi proorocea relele pe care le vor pătimi, zicând şi alte multe cuvinte mustrătoare, iar mai ales acesta: Vai vouă cărturarilor şi fariseilor făţarnicii (Mat. 23: 13) Şi: Nebunilor şi orbilor (23: 19). Şi iarăşi: De aceea vă spun că împărăţia lui Dumnezeu se va lua de la voi şi se va da neamului care va face roadele ei (Mat. 21:43).

Şi întru mânia Sa îi va tulbura pe ei.

Domnul era mânios pentru răutăţile iudeilor, şi pentru aceasta, mai-nainte spunându-le lor primejdiile ce urmau să le pătimească, tulburare şi nedumerire a pus în inimile lor, că mulţi dintre ei îl socoteau pe El prooroc, iar alţii, tulburare socotesc a fi frica pe care au suferit-o, mai târziu, iudeii de la înconjurarea şi risipirea ce au făcut-o romanii Ierusalimului. Se înţelege însă zicerea aceasta şi pentru judecata viitoare, precum zice Marele Atanasie, când are să-i osândească Domnul pe iudei şi să-i muncească, zicându-le: Duceţi-vă de la mine blestemaţilorîn focul cel veşnic(Mat. 25: 41). Iar urgia şi mânia uneori însemnează unul şi acelaşi lucru, iar alteori se deosebesc, că mânia este ceea ce se stârneşte după pornirea urgiei. Iar Marele Vasile zice: „Este foarte mare deosebire între mânie şi urgie: mânia este un proces de gândire prin care se aduc aminte lucruri triste asupra celui ce merită, iar urgia este chiar durerea şi pedeapsa care se dau de Dreptul Judecător pe măsura nedreptăţii săvârşite”. La Dumnezeu, însă, e fără deosebire, zicându-se şi una şi cealaltă, că nici o patimă nu este în fiinţa lui Dumnezeu, şi poate că pedeapsa cea dureroasă se numeşte urgie, iar mustrarea care pricinuieşte în cugetele noastre tulburare se numeşte mânie (La Nichita).

[1] Sfântul Chirii al Alexandriei tâlcuieşte – pornind de la etimologia greacă a lui „s-au turbat” (întărâtat) – că, asemenea forăitului unit cu un duh puternic ce iese din nările cailor zburdalnici şi nesupuşi acelora care caută să-i îmblânzească, la fel evreii au forăit zburdând şi nevrând să se supună lui Hristos.

[2] Guvernatorul.

[3] Atât Viaţa ca Persoană – Hristos, cât şi viaţa ca har al Duhului – Dătătorul de viaţă, Care ne aduce Viaţa – pe Hristos – în suflete.

Comentariu saccsiv:

   Sa revenim la textul parintelui Savatie Bastovoi.

Dupa ce citeaza din Psalmul al doilea, adauga:

Întreaga Scriptură este plină de referire la neamuri și peste tot cuvîntul ”neam” are un singur sens, acela de ”păgîn”, străin de cunoștința Dumnezeului Celui Viu.

Pare asa dar nu e asa. Neamul e neam. Sau cum vrem sa-i spunem: popor, natiune. E drept ca pe vremea aia neamurile erau pagane. Dar asta nu inseamna ca neam = pagan. Dupa ce Sfintii Apostolii au inceput sa propovaduiasca, parti mai mari sau mai mici din multe neamuri n-au mai fost pagane. Iar cu timpul, neamuri intregi n-au mai fost pagane. Ca atare, cu atat mai putin putem considera ca la cateva secole dupa Sfintii Apostoli toate neamurile ar fi avut sensul de pagani.

Mai zice parintele:

Atunci cînd denumești cea mai mare catedrală a unei Biserici Autocefale ”Catedrala Mîntuirii neamului”, iar asta se întîmplă la două mii de ani de creștinism, trebuie să te întrebi cui o închini? Dintotdeauna și peste tot în lume bisericile se închină lui Dumnezeu și au hramuri fie în cinstea Sfintei Treimi (legate de obicei de sărbătorile mari), fie în cinstea Maicii Domnului sau a altor sfinți.

Daca tot se intreaba, putea sa se si osteneasca oleaca, macar pe google, caci s-ar fi dumirit:

Catedrala Mantuirii Neamului va purta hramul Sf. Ap. Andrei si al Inaltarii Domnului

Iar paragraful il incheie cu:

Nu poți invoca vechimea unei idei lansate în secolul al 19-lea, în plină beție a teoriei politice despre națiuni-neamuri, idee străină de spiritul universalist al creștinismului, ca să zidești o catedrală cu teză politică și identitară.

Tare asta. Parca ar fi venita din fundul iadului, direct de la seful dracilor arhiconi. Adica treaba cu neamurile e o inventie masonica. De la daci incoace, traiam asa, anapoda, pe meleagurile astea, fara nici o constiinta de neam. Au venit apoi zidarii in sortulete cu teoria politica anti crestina despre natiuni.

Realitatea este insa cu totul alta. Nu masonii au inventat ideea de neam, ei doar au folosit nationalismul pentru a sfarama marile imperii, etapa esentiala pentru ca mai apoi tot ei din multele natiuni sa creeze marele ghiveci al NOII ORDINI MONDIALE.

Notiunea de neam nu este anti crestina. Devine anti crestina doar in cazul filetismului.

Parintele Ilie Cleopa zicea:

Sa tinem credinta noastra pe care au tinut-o toti voievozii nostri si toti protoparintii nostri si toti romanii cei adevarati. Daca vrei sa fii fiu adevarat al lui Hristos si al Tarii Romanesti, sa tii credinta cea dreapta, ortodoxa, care o tinem de doua mii de ani. Daca nu, nu esti fiu al lui Hristos si al Bisericii, si esti strain de neamul romanesc. Nu poti fi cetatean crestin si roman, daca nu ai dreapta credinta in Hristos. Esti strain. Nu esti fiu al tarii. Ca fiu adevarat al Romaniei este cel care-i ortodox, pentru ca Biserica Ortodoxa predomina in tara noastra de doua mii de ani. Iar pe cei care-s sectari sa nu-i primim in casele noastre.

Deci in cazul nostru, al romanilor (chiar, ce o fi insemnand roman in mintea parintelui Savatie Bastovoi?), a fi roman = a fi ortodox. Neamul romanesc nu e ceva strain de Ortodoxie iar a spune ca noi romanii suntem un neam nu inseamna a spune ca suntem pagani.

Si ce cuvant urat foloseste: betie. Adica din treaba asta cu nationalismul ar trebui sa ne trezim.

Mai zice parintele:

Marele apostol Pavel mai este supranumit și ”apostolul neamurilor” tocmai pentru că a propovăduit cel mai mult între păgîni: romani, greci și celelalte neamuri care populau imperiul roman. Românii sînt unul din neamurile pămîntului, dar din momentul creștinării fiecare român iese din neamul său și se alătură poporului ales, preoției sfinte. A insista pe identitatea națională într-un mod oficial și demonstrativ înseamnă a intra în contradicție cu spiritul creștinismului. Dacă rostul acestei catedrale e să mîntuiască păgînii, atunci corect ar fi să i se spună ”Catedrala mîntuirii neamurilor”, nu ”neamului”.

Iarasi pare asa dar nu-i asa. Din momentul crestinarii romanul nu iese din neamul sau si nici nu trebuie sa iasa din neamul sau. Da, devine frate cu chinezul ortodox, de exemplu. Sau altfel spus, ambii fac parte din acelasi trup, ramanand insa fiecare ceea ce e, unul roman, celalalt chinez.

Iata ce raspundea parintele Sofian Boghiu la intrebarea: – Nationalismul crestin poate fi acuzat de lipsa de smerenie?

– Daca esti sincer, nu. Pentru ca suntem datori sa iubim pe aproapele nostru. Aproapele nostru, spune Mantuitorul, este oricine, chiar un dusman; dar aproapele nostru este, in primul rand, fratele meu, sora mea de sange. Iubind pe acesti apropiati ai mei, iubesc si neamul meu, poporul meu. Si atunci, daca iubesc (in sensul profund crestin) poporul meu, ma numesc nationalist. Daca este sincera aceasta afirmatie, atunci smerenia nu ar trebui sa ne lipseasca.

La Voronet – cred ca ati fost fiecare pe acolo – un perete intreg de sus pana jos infatiseaza Judecata Viitoare. Si acolo, intre altele, sub toate elementele acestei Judecati, este si invierea neamurilor, venirea neamurilor la Judecata lui Dumnezeu. Vin grupati: evreii, turcii, romanii, vin toti la Judecata, pe neamuri.

Atunci ne vom intreba: daca un conational de-al meu, fiind calugar, meserias sau politician, a facut niste fapte bune, eu de ce n-am putut sa fac? Aceleasi conditii au fost si pentru mine.

Prin urmare, la Judecata viitoare se va avea in vedere si aceasta grupare pe neamuri. In cadrul acesta al neamului de-a lungul istoriei vom fi fiecare judecati. Neamul romanesc are si sfinti foarte multi, avem si oameni de buna-credinta, foarte cuviinciosi, avem insa si criminali. Fiecare isi va primi raspuns si rasplata dupa cum si-a dus viata pamanteasca.

Cititi va rog mai multe la:

Invataturi despre smerenie

Ma opresc aici. Altii au analizat mai mult:

Ce ascultare face ieromonahul Savatie Baștovoi

Smintelile și rătăcirile lui Savatie Baștovoi

In concluzie, conform parintelui Savatie Bastovoi, daca esti pagan, poti apartine unui neam. Daca esti ortodox, nu mai apartii vreunui neam iar daca zici ca apartii unui neam, devii pagan.

Cititi va rog si:

CLUBUL “COLECTIV” a fost TEMPLU SATANIC. Nu metaforic. Video si foto CUTREMURATOARE. Parintele Savatie Bastovoi propune sa se faca din el PARACLIS. Eu propun SA FIE DEMOLAT