SACCSIV – blog ortodox

ARTICOLUL ZILEI: A gresit PS Longhin oprind comuniunea cu patriarhul Kiril al Rusiei? CAND NU POMENIM un Episcop ce propovaduieste erezii inseamna ca facem SCHISMA?

Posted in Uncategorized by saccsiv on Aprilie 11, 2016

Foto: https://www.google.ro/search?q=saccsiv+PS+Longhin&biw=1024&bih=559&source=lnms&tbm=isch&sa=X&ved=0ahUKEwiUzKKOiYfMAhWKEywKHd6aCIAQ_AUIBygC#imgrc=MSrqV5tR1HaVWM%3A

Iata ce putem citi la A gresit PS Longhin oprind comuniunea cu patriarhul Kiril al Rusiei? Reactii in Biserica Rusa la documentul semnat de patriarhul Kiril si papa Francisc la Havana, in Cuba. de pe Astradrom:

Vestea ca episcopul Longhin Jar, de la Banceni (Ucraina), a incetat sa-l mai pomeneasca pe patriarhul Kiril al Rusiei a starnit reactii. Ca de obicei unii sunt pro, iar altii contra, fiecare in functie de criteriile dupa care analizeaza subiectul.

Ce spun canoanele Bisericii Ortodoxe despre aceasta situatie?

Toate canoanele Bisericii Ortodoxe osandesc schisma care este cauzata de nepomenirea ierarhului canonic instituit. De obicei schismele sunt si rupturi de Biserica si apartenenta fata de o organizatie religioasa necanonica sau independenta (privata/autonoma) iesita de sub ascultarea Bisericii. In cazul de fata PS Longhin sustine ca nu s-a despartit de Biserica Ortodoxa canonical, ci doar a interupt comuniunea cu un patriarh care si-a marturisit un crez apostat, in contradictie cu invatatura Sfintilor Parinti si ai Bisericii Ortodoxe in general, referindu-se la documentul semnat de patriarhul rus si papa Francisc la Havana (in Cuba). Subalternii patriarhului Kiril si adeptii curentului ecumenist, justifica gestul acestuia ca fiind o chestiune corecta care nu incalca invatatura canonica si dogmatica a Bisericii Ortodoxe, in timp ce mai multi teologi ortodocsi considera ca respectivul document este un act de compromis si o marturie clara a ereziei ecumeniste.

O atitudine similara au avut-o si unii preoti, stareti si starete de manastiri din Republica Moldova si Ucraina, care apartin de Biserica Ortodoxa Rusa. Acestia au interupt pomenirea patriarhului Kiril manifestandu-si dezacordul fata de documentul semnat de patriarhul lor si papa Francisc in Havana, act pe care il considera un gest de apostazie. Mai multi clerici si cateva manastiri din Republica Moldova nu-l mai pomenesc nici pe Mitropolitul Vladimir deoarece a facut parte din comisiile preliminare ale sinodului pan-ortodox unde a semnat cateva documente considerate de catre acestia ca fiind in neconcordanta cu invatatura Bisericii. Aceste documente sunt inca in forma de provizorat, dar prin aceasta IPS Vladimir si-a exprimat o marturisire personala. Mitropolitul Vladimir al Chisinaului si ierarhii sai subalterni, au considerat neintemeiata atitudinea celor care au oprit comuniunea cu el si cu patriarhul Kiril manifestandu-si totodata si teama de a nu se produce o schisma.

Canonul 15 al Sinodului I-II, mentioneaza ca daca ierarhul sau patriarhul este vadit ca marturiseste un crez diferit de invatatura Bisericii Ortodoxe, trebuie sa se intrerupa comuniunea cu acesta chiar si inainte de a fi judecat de catre sinod. Motivele si contextul nepomenirii patriarhului Kiril, de catre PS Longhin si staretii manastirilor din Moldova si Ucraina, nu sunt trecerea la o alta jurisdictie canonica, ci condamnarea unei marturisiri de credinta pe care patriarhul rus si-a exprimat-o in documentul semnat la Havana.

Canonul 15 al sinodului I-II spune: “Cele ce sunt randuite pentru prezbiteri, episcopi si mitropoliti, cu mult mai vartos se potrivesc pentru patriarhi. Drept aceea daca vreun prezbiter, sau episcop, sau mitropolit, ar indrazni sa se departeze de comuniunea cu propriul sau patriarh, si nu ar pomeni numele acestuia, precum este hotarat si randuit in dumnezeiasca slujba tainica, ci mai inainte de infatisarea in fata sinodului si de osandirea definitiva a acestuia, ar face schisma, Sfantul Sinod a hotarat ca acela sa fie cu totul strain de toata preotia, daca numai se va vadi ca a facut aceasta nelegiuire. Si acestea s-au hotarat si s-au pecetluit pentru cei ce sub pretextul oarecaror vinovatii se departeaza de intai statatorii lor, si fac schisma si rup unitatea Bisericii. Caci cei ce se despart pe sine de comuniunea cea cu intaiul statator al lor pentru oarecare eres osandit de sfintele sinoade, sau de Parinti, fireste adica, de comuniunea cu acela, care propovaduieste eresul in public, si cu capul descoperit il invata in Biserica, unii ca acestia nu numai ca nu se vor supune cercetarii canonicesti, desfacandu-se pe sinesi de comuniunea cu cel ce se numeste episcop (mitropolit, patriarh –n.n.) chiar inainte de cercetarea sinodiceasca, ci se vor invrednici si de cinstea cuvenita celor ortodocsi, caci ei nu au osandit pe episcop (mitropolit, patriarh –n.n.), ci pe pseudoepiscopi (pseudomitropolit, pseudopatriarh –n.n.) si pe pseudo invatatori, si nu au rupt cu schisma unitatea Bisericii, ci s-au silit sa izbaveasca Biserica de schisme si dezbinari.”

Canonistul ortodox din Romania, arhidiacon prof. univ. dr. Ioan N. Floca de la Sibiu, in explicatia data acestui canon spune ca in cazul in care erezia patriarhului este vadita, PS Longhin avea, nu doar dreptul, ci chiar datoria, sa ia o astfel de pozitie: “In cazul in care superiorul propovaduieste in public, in biserica, vreo invatatura eretica, atunci respectivii au dreptul si datoria ca imediat sa se desparta de acel superior. In acest caz nu numai ca nu vor fi sanctionati, dar vor fi apreciati, pentru ca au osandit legal pe cel vinovat si nu s-a rasculat impotriva acestuia”. Atitudinea episcopului de la Banceni a fost radicala si canonica.

Cazuri asemanatoare au fost si in Romania. Parintele Serafim de la manastirea Cebza nu l-a mai pomenit pe mitropolitul Banatului, Nicolae Corneanu cand s-a impartasit la greco-catolici inainte de a fi judecat de catre sinodul BOR, iar dupa ce si-a cerut iertare in fata Sinodului, l-a pomenit in continuare. Parintele Eftimie Mitra, care a fost la Schitul Huta, impreuna cu mai multi preoti din zona Beiusului nu l-au mai pomenit pe episcopul Sofronie Drincec al Oradiei  pentru ca a incalcat invatatura Bisericii Ortodoxe slujind cu un ierarh eretic pe malul Crisului Repede. Este cunoscut cazul cand PS Sofronie a slujit de boboteaza cu omologul sau greco-catolic Virgil Bercea. Dupa ce episcopul Sofronie si-a cerut iertare in fata Sinodului BOR, preotii subalterni au inceput sa-si pomeneasca ierarhul. In perioada cat nu l-au pomenit pe ierarhul apostaziat, ei l-au pomenit pe Mitropolitul Bartolomeu Anania de la Cluj, dar asta nu inseamna ca s-au despartit de Biserica facand schisma. Preotii bihoreni au luptat in Biserica, nu si-au facut biserici si schituri private si nici nu au aderat la alte formatiuni stiliste necanonice, iesite de sub ascultarea Bisericii. Asemenea fac astazi staretii manastirilor din BORu care nu il pomenesc pe patriarhul Kiril, avand totodata si indreptatire canonica.

A-i acuza de schisma si sminteala pe PS Longhin si pe staretii manastirilor care nu il pomenesc pe patriarhul Kiril e o exagerare si o incercare de a ascunde adevaratele motive pentru care ei au avut aceasta atitudine. Canonul sus amintit spune ca sminteala a facut-o patriarhul Khiril prin semnarea documentului care a incalcat invatatura Bisericii Ortodoxe. Amintim aici de enciclica patriarhilor ortodocsi de la Constantinopol, din anul 1848, in care toti patriarhii ortodocsi, declarau invatatura Bisericii Romei ca fiind eretica. Atunci erau alte canoane si alte invataturi? Sau poate asta se incearca anul acesta prin sinodul pan-ortodox din iunie 2016? Patriarhii de astazi vor tine seama de ce au spus patriarhii din 1848 si Sfintii Parinti ai celor sapte Sinoade Ecumenice? Ramane de vazut…

Cert este ca subiectele supuse dezbaterii, in cadrul sinodului pan-ortodox din iunie anul acesta, au fost statornicite deja de catre Sfintii Parinti la cele sapte Sinoade Ecumenice. Sa intelegem ca acestea trebuiesc schimbate sau “imbunatatite”? Despre relatia Bisericii Ortodoxe cu papismul s-a discutat la sinoadele VIII si IX, sinoade pe care, se pare ca, noul sinod pan-ortodox nu le-ar recunoaste…

Intr-o discutie ce am avut-o cu parintele Arsenie Papacioc, despre sinoadele talharesti din istoria Bisericii mi-a spus foarte clar si raspicat: “Iti vei da seama care soboare nu sunt dupa Duhul Sfant cand le vei compara cu cele sapte Sinoade Ecumenice, cu Sinoadele Locale si canoanele Sfintilor Parinti recunoscute de Biserica. Cele care au o alta marturisire si interpretare decat ce invata Biserica sunt de la duhul vicleniei”. Inca nu se stie care va fi finalul, ce se va decide la acest sinod, organizatorii nu ofera transparenta necesara pentru a se cunoaste toate detaliile. Dupa cum decurg lucrurile si dupa cum sunt dezbaterile in sedintele comisiilor preliminare, pe zi ce trece, suspiciunile sunt tot mai mari.

Nu in ultimul rand amintim si indemnul parintelui Iustin Parvu care spunea mereu sa ducem lupta cea buna, din interiorul Bisericii fara sa ne despartim de Trupul lui Hristos care este Biserica Ortodoxa: “A trecut vremea marturisirii, acum e timpul muceniciei”.

In cazul in care sinodul de anul acesta va vrea sa schimbe sau sa “imbunatateasca” ce s-a stabilit pana acum in soboarele canonice al Bisericii noastre nu ne ramane decat sa il contestam si sa nu-l recunoastem asa cum s-a facut in urma cu cateva secole in cazul sinodului talharesc de la Ferara-Florenta. Aceasta o putem face doar ramanand madulare ale Bisericii Ortodoxe.

Prof. Marian Vanca

(licentiat in teologie ortodoxa)

 

Anunțuri

32 răspunsuri

Subscribe to comments with RSS.

  1. mihai said, on Aprilie 11, 2016 at 9:35 pm

    evident ca procedeaza corect

    Apreciază

  2. Stelian said, on Aprilie 11, 2016 at 9:48 pm

    In cazul in care sinodul de anul acesta va vrea sa schimbe sau sa “imbunatateasca” ce s-a stabilit pana acum in soboarele canonice al Bisericii noastre nu ne ramane decat sa il contestam si sa nu-l recunoastem asa cum s-a facut in urma cu cateva secole in cazul sinodului talharesc de la Ferara-Florenta. Aceasta o putem face doar ramanand madulare ale Bisericii Ortodoxe.

    Foarte importanta aceasta precizare! Trebuie sa ramanem in sanul Bisericii. Lupta se face din interior, nu din afara.

    Apreciază

  3. ines said, on Aprilie 11, 2016 at 9:53 pm

    Saccsiv,

    Cred ca ar trebui dat exemplu acest preot sa se vada ca nu sunt doar preoti pusi pe capatuiala, asa cum media si formatia Taxi inoculeaza populatiei

    Un preot din Bacau ingroapa pe banii lui mortii parasiti la morga

    http://alternativenewsromania.blogspot.ro/2016/04/un-preot-din-bacau-ingroapa-pe-banii-lui-mortii-parasiti-la-morga.html

    Apreciază

    • marinela said, on Aprilie 13, 2016 at 8:55 pm

      Oare de ce nu ies in fata si aceste stiri pozitive despre cinul preotesc ,despre biserica ortodoxa,despre milostenia unor oameni cu suflet mare,cum e acest preot bacauan?!Doar ce e rau si putred in biserica scormonesc si scot la lumina,iar apoi improasca cu veninul lor peste tot, atingind si ce e curat si frumos.Da,normal pt ei,aceste stiri nu fac audienta la public si atunci le lasa undeva pe ultima pagina ,ca si asa nu intereseaza pe nimeni,zic ei,bineinteles.

      Apreciază

  4. mario said, on Aprilie 11, 2016 at 10:49 pm

    Of Doamne ajuta-ne, in veacul asta nu ne ajunge ca ne luptam cu toti oamenii din jur care sunt asa inraiti in privinta Bisericii Ortodoxe, acum ne certam si intre noi pentru ca multi dintre cei mari cad, stim cu totii unde se va ajunge, nici nu vreau sa ma gandesc…

    Apreciază

  5. pacatosu said, on Aprilie 11, 2016 at 10:59 pm

    Imnul refugiatilor arabi din Romania

    Apreciază

  6. valentindortodox said, on Aprilie 12, 2016 at 12:47 am

    cine susţine pe eretici este eretic. Nu putea să-i susţină pentru că el e ortodox.

    Apreciază

  7. Ioana said, on Aprilie 12, 2016 at 1:34 am

    ce schisma? schisma de satana… da da… mai, mai, mai, multe gogoase se mai vand in asta lume si multi le cred si le iau ca pe vata pe bat…

    Ceremonia in care Papa Francisc pretinde ca Lucifer este tatal lui Isus Cristos (ce hula si numele lui Hristos: este Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu Celui Viu)

    Apreciază

  8. ines said, on Aprilie 12, 2016 at 2:08 am

    Parintele Savatie Bastovoi a luat-o razna- 1.Nu aveti dreptul sa judecati formatia Taxi si vedetele care apar in videoclipul Despre smerenie si 2- Eu cred ca tocmai ambitia unei catedrale imense a dat prilej autoritatilor ateiste sa trinteasca o moscheie la fel de imensa

    http://www.atitudini.com/2016/04/parintele-savatie-bastovoi-despre-piesa-despre-smerenie-a-trupei-taxi/

    Apreciat de 1 persoană

    • el said, on Aprilie 12, 2016 at 10:50 am

      ines

      canta duios cantecelul ordonat de la „servicii”….

      Apreciază

    • Aurora said, on Aprilie 12, 2016 at 7:28 pm

      De mult timp il suspectez pe par. Savatie de pact cu sistemul.

      Apreciază

      • I said, on Aprilie 14, 2016 at 8:18 pm

        Nu stiu ce are, dar cu noi precis nu e, am auzit la o conferinta ceva ca zicea ca IDNP/CNP-ul n-are nimic si nu dauneaza, etc, si in genere nu il aud la ceva pentru apararea antiglobalismului. Dar cine stie, Dumnezeu sa ne lumineze.

        Apreciază

  9. Felix Stancu said, on Aprilie 12, 2016 at 8:11 am

    Arhimandritul Epifanie Teodoropulos, Cele două extreme, Ecumenismul şi Stilismul, Editura Evanghelismos, Bucureşti, 2006, p. 132-138.

    Fără îndoială ortodocşii nu trebuie să se roage, altfel spus nu trebuie să aibă împărtăşire religioasă cu ereticii (papistaşii, protestanţii etc.). (Lucru valabil şi în privinţa schismaticilor). Dacă însă cineva se roagă (sau, altfel spus, are împărtăşire) cu ereticii este numai călcător al Sfintelor Canoane, vrednic de pedepse bisericeşti, şi nu devine automat eretic. Este posibil să creadă ortodox, să dezaprobe învăţăturile străine, dar să nu considere ceva rău legăturile religioase cu eterodocşii. Unul ca acesta este un cumplit călcător al Sfintelor Canoane, dar nu eretic, cum am spus. Dacă însă nu se opreşte aici, ci propovăduieşte învăţături eretice, atunci se schimbă lucrurile, în acest caz este eretic. Şi este eretic deoarece propovăduieşte învăţături eretice, chiar dacă nu are nici o împărtăşire cu alţi eretici. Ereticii sunt de două feluri: cei pe care Biserica i-a osândit şi i-a tăiat de la Trupul ei şi cei care nu au fost osândiţi încă de Biserică şi nu au ieşit de bună voie din ea. Un astfel de caz este şi cel al patriarhului. Patriarhul Atenagora a propovăduit lucruri eretice, dar nu a fost osândit până astăzi de Biserică şi nici el nu a renegat Biserica, nici n-a ieşit din ea. A rămas în Biserică şi lucrează în ea. Prin urmare, este încă transmitător al harului. Săvârşeşte Tainele. Atunci noi ce trebuie să facem?
    a) Să ne rugăm pentru dezmeticirea şi pocăinţa lui.
    b) Să protestăm împotriva lui şi să ne luptăm. Dacă însă conştiinţa cuiva nu suferă să-i pomenească numele, are dreptul să înceteze a-l pomeni, potrivit cu canonul 15 al Sinodului VI ecumenic. Aceasta însă este ultimul pas la care poate înainta cineva dacă vrea să nu se afle în schismă şi răzvrătire. Adică poate înceta pomenirea, dar nu va pomeni un alt episcop (numai dacă crede că toată Biserica noastră a căzut în erezie), ci va aştepta, aşa cum am scris în „Tratatul epistolar”, cu conştiinţa liniştită, judecata Sinodului.
    O altă problemă: cei care încetează pomenirea patriarhului cum se vor purta cu cei care au împărtăşire cu el? Cei care se împărtăşesc cu patriarhul sunt de două feluri:
    a) cei care cugetă asemenea ca el (cum este Iacov al Americii, Meliton al Calcedonului etc.) şi
    b) cei care nu sunt de acord cu el (cum sunt aproape toţi episcopii Bisericii Greciei). Faţă de primii se va comporta la fel ca faţă de patriarh, iar faţă de ceilalţi, chiar dacă aceştia se împărtăşesc cu patriarhul sau cu ceilalţi, nu trebuie să se poarte la fel. Adică nu trebuie să ajungă până la încetarea pomenirii acestora. Nu se îngăduie, după Sfintele Canoane, evitarea împărtăşirii cu unii ca aceştia. Sfintele Canoane dau dreptul încetării pomenirii unui episcop sau patriarhului care propovăduieşte învăţături eretice, însă nu dau dreptul încetării pomenirii acelora care, ortodocşi fiind, îl suferă pe unul ca acesta. Este trebuinţă de mare atenţie aici. Suntem datori să distingem bine două situaţii: Altceva este cel care cugetă şi învaţă ortodox, dar, din iconomie, îl suportă pe primul şi se împărtăşeşte cu el. De asemenea: una este cel care propovăduieşte învăţături eretice, dar nu a ieşit din Biserică şi nu s-a rupt de ea, şi alta cel care a ieşit de bunăvoie din ea (şi şi-a fondat propria „biserică” ori s-a alipit de alta eretică sau schismatică) sau s-a rupt de Biserică după judecarea şi condamnarea sa. Cu cel de al doilea nici un ortodox nu trebuie să aibă vreo împărtăşire. Împărtăşirea cu primul (până la condamnarea acestuia) este lăsată de Sfintele Canoane la libera judecată a fiecărui credincios ortodox. Adică avem dreptul, îngăduit de Sfintele Canoane, să încetăm pomenirea aceluia, însă nu suntem obligaţi să facem aceasta, în continuare, dacă cineva, folosind acest drept, încetează pomenirea, bine face, şi nu trebuie să fie mustrat pentru aceasta de ceilalţi. Dacă un altul, cumpănind anumiţi factori, judecă că nu trebuie să folosească acest drept canonic, ci să aştepte „hotărârea sinodală”, nici acesta nu este vrednic de dojana şi cu atât mai mult de neîmpărtăşire. În acest caz se pot aplica, modificate oarecum, cuvintele Sfântului Apostol Pavel: „Cel ce pomeneşte să nu dispreţuiască pe cel ce nu pomeneşte; iar cel ce nu pomeneşte să nu osândească pe cel ce pomeneşte” (Rom 14, 3 )
    Atunci, mă vei întreba: „Care este câştigul nostru din evitarea pomenirii patriarhului, de vreme ce avem împărtăşire cu episcopul Driinupolei, de pildă, care îl pomeneşte pe patriarh? Nu ne molipsim de la el împărtăşindu-ne indirect cu cel care propovăduieşte învăţături eretice?”
    Dar încetarea pomenirii înainte de „hotărârea sinodală” şi condamnare, nu are scopul de a evita molipsirea cu erezia propovăduită. Nu, fratele meu! Dacă ar fi avut acest scop, atunci Canoanele nu ar fi dat dreptul încetării pomenirii, din pricina ereziei, înainte de „hotărârea sinodală”, ci ar fi legiferat clar obligaţia încetării pomenirii sub ameninţarea de pedepse grele.
    Încetarea pomenirii pentru erezie înainte de „hotărârea sinodală” are alt scop. Ea constituie energicul şi ultimul protest al conştiinţei ortodoxe. Atunci când se creează o tulburare, ea dă o ieşire pentru cei care se smintesc, astfel încât Biserica să se grăbească spre soluţionarea problemei.
    Nu există primejdia să ne molipsim, nici de la cei care îl pomenesc pe patriarh (de vreme ce încă nu a fost încă osândit soborniceşte), nici, cu atât mai mult, de la cei care au împărtăşire cu cei care îl pomenesc. Părerile contrare sunt prostii stiliste.
    Sfântul Chiril al Ierusalimului nu s-a molipsit, cu toate că a primit hirotonia întru episcop de la mitropolitul Acachie al Cezareii, care era arian declarat (şi, mai mult decât atât, conducător al unei facţiuni ariene), dar încă se afla în Biserică. Şi Sfântul Anatolie a fost hirotonit episcop (şi încă patriarh al Constantinopolului) de către Dioscor, patriarhul Alexandriei, care era monofizit şi mare apărător al ereziarhului Eutihie. Şi aceasta înainte de a fi osândit de Sinodul IV ecumenic.
    Aşadar, dacă nu s-a molipsit hirotonia săvârşită de episcopi, care propovăduiau învăţături eretice, dar care nu erau condamnaţi încă de sinod, ci erau în Biserică, cu atât mai mult nu se molipseşte prin pomenirea acestora şi nici prin împărtăşirea cu persoanele care din iconomie îi suferă pe aceia şi îi pomenesc.
    Stiliştii, „neînţelegând nici cele ce grăiesc, nici cele pentru care dau adeverire”, (I Tim. 1, 7) susţin cele cu totul contrare (vezi cartea lui T. Mavros). Dar atunci şi aceştia, sărmanii, sunt molipsiţi. De ce? Deoarece, precum am spus, şi ei, cu toate declaraţiile lor de factură teoretică, ce vin în contradicţie izbitoare şi tragică cu crezul lor, primesc de fapt la împărtăşire şi rugăciune persoane din Biserica Greciei, care are împărtăşire cu patriarhul. Atunci? Dacă ar fi vrut să fie consecvenţi, ar fi trebuit să nu primească nici un membru al Bisericii Greciei în bisericile lor (cu atât mai mult la spovedanie şi împărtăşire) mai înainte ca acesta să declare că pleacă din Biserica Greciei şi merge la ei să se pocăiască. Ei însă iau parte fără teamă şi şovăire la slujbe, se roagă şi se împărtăşesc împreună cu mulţi dintre cei care ţin calendarul nou. Acestea sunt lucruri care arată consecvenţă morală? Sunt lucruri canonice? Sunt lucruri cinstite? S-ar putea spune că fac aceasta din iconomie. Dar atunci de ce să creeze schisme, împărţiri şi răni în Trupul Bisericii? Dacă cineva care merge la stilişti se întoarce şi se roagă iarăşi cu cei ce se împărtăşesc cu patriarhul, de ce să nu rămână în Biserica Greciei, suportând, din iconomie, atât pe patriarh, cât şi pe cei ce cugetă asemenea cu el? Astfel va suporta, din iconomie, o erezie: ecumenismul. Dacă însă va merge la stilişti va suporta două.
    Adică ecumenismul (de vreme ce stiliştii se roagă cu cei ce ţin calendarul nou, care au împărtăşire cu patriarhul ecumenic) şi stilismul grecesc, care propovăduieşte erezia potrivit căreia calendarul este condiţie de mântuire.
    Spun „stilism grecesc” deoarece nu intenţionez să condamn calendarul vechi, pe care îl urmează atâtea Biserici Ortodoxe, ci exagerările eretice la care au ajuns stiliştii greci din nesăbuinţă. Acesta este unul din motivele pentru care mă tem şi mă cutremur de răzvrătiri şi schisme. Iar soarta celor mai mulţi stilişti aceasta este: susţinerea cu multă râvnă a poziţiilor ereticilor.
    Prea iubite părinte Nicodim, acestea ţi le-am scris ţie şi obştei tale celei sfinţite şi iubitoare de Dumnezeu. Le-am scris „cu multă durere şi strângere de inimă”. Astăzi situaţia Bisericii Ortodoxe este foarte dureroasă. Poate, în cele din urmă, nu va îngădui Dumnezeu să trecem prin mari încercări. Să luăm aminte! Întru smerenie, întru rugăciune, întru postire, întru umilinţă să cerem luminare de la Domnul ca să păşim cum trebuie în vremurile care vor veni. Pericolul este îndoit pentru Biserică: dintr-o parte ecumenismul manevrat de satana, iar dintr-alta fanatismul pierzător de suflete, care, întunecând adevărul, duce în cele din urmă la înfricoşătoare hulă şi erezie. Să ne temem şi să fugim de amândouă! Să nu ne abatem nici la dreapta, nici la stânga. Să călătorim pe calea de mijloc şi împărătească. Aceasta este calea Ortodoxiei nealterate, care şi pe acrivie ştie să o păstreze şi pe iconomie să o arate .
    Bucură-te, frate, şi iarăşi zic, bucură-te! Bucură-te în întristări şi în suferinţe! Iisus „S-a dat pentru păcatele noastre şi a înviat pentru îndreptarea noastră” (Rom. 4, 25)
    Rugaţi-vă toţi cu stăruinţă şi pentru nevrednicia mea, pentru că mă aflu în focul multor războaie. Sunt cuprins de multe întristări. „Din afară lupte, dinăuntru temeri.”( II Cor. 7, 5)
    Gata întotdeauna pentru orice slujire şi invocând rugăciunile Voastre, ale tuturor, rămân al Sfinţiilor Voastre frate în Hristos Iisus, Domnul nostru, Epifanie.

    Sfântul Paisie Aghioritul:

    Împotrivirea bineplăcută lui Dumnezeu faţă de înşelarea ecumenismului

    Cuviosul Paisie Aghioritul, Epistole şi alte texte, ediţie îngrijită Nikolas A. Zournatzoglu, Editura Egumeniţa, Galaţi, 2015, pp. 20-24.

    „[…] Cu părere de rău o mărturisesc, din câţi filo-unionişti [participanţi sau simpatizanţi la mişcarea ecumenică] am cunoscut, n-am văzut pe nici unii să aibă nici miez duhovnicesc, nici coajă. Ştiu însă să vorbească despre dragoste şi unitate, în timp ce ei înşişi nu sunt uniţi cu Dumnezeu, fiindcă nu L-au iubit.
    Aş vrea să-i rog fierbinte pe toţi fraţii noştri filo-unionişti: de vreme ce subiectul unirii bisericilor este unul duhovnicesc – având trebuinţă de dragoste duhovnicească -, să-l lăsăm în seama celor care L-au iubit mai mult pe Dumnezeu şi sunt teologi asemeni Părinţilor Bisericii iar nu jurişti, care s-au adus şi se aduc pe de-a-ntregul pe ei înşişi în slujba Bisericii (în locul unei lumânări impunătoare [adusă la Altar]), pe care i-a aprins focul dragostei de Dumnezeu, şi nu bricheta paraclisierului. Să cunoaştem că nu există doar legi ale firii, ci şi legi duhovniceşti. Prin urmare, mânia lui Dumnezeu ce va să vie nu o vom putea înfrunta printr-o asociaţie a păcătoşilor (fiindcă de îndoită mânie vom avea parte), ci prin pocăinţă şi păzirea poruncilor Domnului.
    Să ştim bine, de asemeni, că Biserica noastră Ortodoxă nu suferă nicio lipsă. Singura ei lipsă este aceea a unor ierarhi şi păstori serioşi, călăuziţi de principii patristice. Puţini sunt cei aleşi – dar nu e lucru neliniştitor acesta. Biserica este a lui Hristos, şi El o cârmuieşte. Nu este Bi¬serică construită din pietre, var şi nisip de creştini evlavioşi şi nimicită de focul barbarilor, ci este Hristos însuşi; «cel ce va cădea pe piatra aceasta se va sfărâma, iar pe cel pe care ea va cădea, îl va zdrobi» (Matei 21, 44). Domnul, când va fi de trebuinţă, va arăta alţi Marcu Evghenicul şi Grigorie Palama care să-i adune pe toţi fraţii noştri care s-au smintit, ca să mărturisească credinţa ortodoxă, să întărească Tradiţia şi astfel să-i pricinuiască mare bucurie Maicii noastre Biserica.
    În zilele noastre vedem cum, din nefericire, mulţi fii credincioşi ai Sfintei noastre Biserici, monahi şi mireni, s-au despărţit de ea din pricina filo-unioniştilor. Sunt de părere că nu este bine deloc să ne despărţim de Biserică de fiecare dată când Patriarhul greşeşte; ci dinlăuntru, alături de Maica Biserică, fiecare are datoria şi trebuie să se împotrivească şi să lupte în felul său. A înceta să-l pomenim pe Patriarh, a ne despărţi pentru a ne crea propria noastră Biserică şi a continua să-l vorbim de rău pe Patriarh, aceasta socotesc că este o nesăbuinţă. Dacă pentru o abatere sau alta a patriarhilor ce se perindă la răstimpuri ne separăm şi ne facem propriile noastre Biserici – ferească Dumnezeu! – îi vom întrece chiar pe protestanţi. Uşor se desparte cineva şi cu anevoie se întoarce. Din păcate, avem multe «biserici» în vremea noastră, fie că le-au întemeiat grupuri mai mari, fie şi doar o singură persoană. Pentru că s-a întâmplat ca la Chilia lor să aibă şi biserică (vorbesc despre cele petrecute în Sfântul Munte), unii au socotit că pot să-şi facă şi propria lor «biserică» independentă. Dacă filo-unioniştii îi dau Bisericii prima lovitură, aceştia [care doresc să facă schismă], cei de mai sus, i-o dau pe cea de-a doua. Să ne rugăm să ne lumineze Dumnezeu pe noi toţi […]”

    Părintele Arsenie Papacioc:

    Singur Ortodoxia, Editura Sophia, Bucureşti, 2008, p. 95.

    „Biserica este Trupul tainic al lui Hristos. Nu poţi să fii creştin universal decât prin modalitatea ortodoxă. În alegerea, trăirea şi adâncimea unei structuri, trebuie neapărat să ţinem cont de nişte date reale ale problemei în care ne angajăm. Este o greşeală să ieşi dintr-o structură spirituală puternică – Ortodoxia, atât de deplină, de autentică, de universală, care oferă realizarea omului din tine; altfel, o spun cu regret, s-ar putea numi false trăiri interioare. Nu este o întâmplare că noi suntem ortodocşi.
    Este vorba de a ne angaja cu toată seriozitatea pe drumul esenţial istoric, care este marele Adevăr – Ortodoxia!
    Domnul Hristos ne-a arătat cu însuşi Scump Sângele Lui şi glas dumnezeiesc calea spre mântuire. La întrebarea: «Dacă se mântuiesc cei ce nu sunt ortodocşi»?, răspund: Noi urmăm calea arătată de El – Ortodoxia. Dacă Bunul Dumnezeu în iconomia Lui Divină îi va salva şi pe non-ortodocşi…aceasta nu ne priveşte pe noi, pentru că nu ne târguim cu marele Adevăr…
    Doamne Iisuse Hristoase, cu inimile smerite şi capetele la pământ, Te rugăm ca frumuseţea şi veşnicia asta Ortodoxă să fie înţeleasă fără părtinire, desăvârşindu-se marea Ta biruinţă, că Tu eşti «Calea, Adevărul şi Viaţa» ”.

    Părintele Arsenie Papacioc, Testament, Cuvinte de folos, pp. 14-17:

    „În momentul ăsta istoric, pune-te în ordine şi atunci devii un punct de reper. Aici nu este un Sinod, ci s-au întâlnit nişte fraţi ai Ortodoxiei . Ce frumuseţe ar avea raiul, dacă nu ar fi fost dracul cu iadul? Nu-i stă bine unui creştin să nu poarte şi numele de luptător cu sabia scoasă. Vă surprinde faptul că eu vă vorbesc despre sabie, pentru că sunteţi acoperiţi cu o tradiţie grozav de frumoasă, dar noi luptăm să păstrăm Ortodoxia şi Adevărul lui Hristos cu forţe proprii, nu cu tradiţii. Poporul român este foarte tradiţionalist şi sunt foarte bucuros de lucrul acesta, dar trebuie şi propovăduire, si atunci apelăm pe la greci. Dacă grecii ne vând şi nu sunt prezenţi, la întrebarea unui naiv, ca românul, îl bagă românul şi pe grec la adversari. Un cioban nu are altă misiune decât să păzească oile şi, pentru oaia care rătăceşte, îşi lasă turma şi se duce după acea oaie, asta înseamnă să fii prezent (Matei 18, 12). Nu doar cu mulţumirea că «m-am culcat ortodox, am visat ortodox şi m-am sculat ortodox». Nu-i destul acest lucru. Asta înseamnă să fii prezent. Şi mai ales să păstrăm unitatea. Şi unitatea… că numai adevărul vostru, al grecilor, şi al românilor poate să apere cu orice chip mântuirea şi fericirea veşnică. Să facem orice să nu rupem unitatea dintre noi, dintre ortodocşi, să ştim să trecem şi peste anumite greşeli, doar, doar, şi-or da seama fraţii noştri [de la care primim înalte-binecuvântări] că au greşit. În Biserica Ortodoxă, în Hristos adică, nici cât de mică [să fie] greşeala, nu este un lucru mic (Matei 5, 19) . Asta este o mare greşeală, să treci cu vederea puricele care este în spinarea ta. Pentru că nu este un lucru mic în viaţă un purice în spatele tău. Să fim liberi, pentru că dragostea numai în libertate se desăvârşeşte. Nu e vinovat Dumnezeu că sunt greşeli în lume… Cine-L putea vădi de vreun păcat pe El (Ioan 8, 46)? Că spunea cineva că dracul, ca creatură, este imperfect creat de Dumnezeu… Nu este adevărat! În creaţia divină, Dumnezeu, a creat desăvârşit, a creat şi a lăsat o nuanţă de libertate… Să poţi crea liber, cu libertatea ta… L-a lăsat [pe om] să liber să poată refuza Adevărul sau să critice… Aş îndrăzni să spun că niciun mare propovăduitor, nici Apostolii nu au contribuit la mântuirea lumii cât au contribuit confruntarea ortodocşilor cu toţi ereticii (I Cor 11, 19). În luptă se desăvârşeşte eroul. Multe rele se fac de aceşti ecumenişti, dar tu trebuie să fii un factor luminos, omul cerului, cu orice chip. Lumea care trebuie pusă la punct nu e lumea din afară, ci lumea din tine. Lupta este pe toată viaţa, dar nimic nu-i mai frumos şi mai măreţ decât să fii stăpânul propriei tale vieţi şi să lupţi şi să biruieşti, având alianţă deplină cerul întreg. „Îndrăzniţi Eu am biruit lumea!” (Ioan 16, 33) – zice Domnul nostru Iisus Hristos şi zice pentru fiecare dintre noi, văzându-ne pe toţi stăpâni alături de El. Pune-te tu la punct! Să fii un lăcaş de odihnă pentru divinitate! Spunea cineva, o persoană istorică, el era foarte voinic: „Eu, când sunt singur, suntem mulţi”. Să fii pus la punct şi cerul are sălaş de odihnă în tine! (Ioan 14, 23)”

    Arhimandritul Sofronie, Cuvântări Duhovniceşti, vol. I, Editura Reîntregirea, Alba lulia,2004, p. 378.

    „(…) Rog cu stăruinţa pe Sfinţia Voastră să faceţi ascultare glasului meu, al unui om păcătos: Ţineţi-vă cu toate puterile numai de Biserică. Ţineţi-vă până la „mărturisire” (ca să nu zic până la „martiriu”, adică până la moarte). Mântuirea este numai în Ea. Toate celelalte mişcări, oricât ar fi ele de evlavioase în ce priveşte manifestarea lor exterioară – sânt curse ale vrăjmaşului. Prin ele vine numai răzvrătire, ură, obştească pierzanie.
    Vă scriu acestea cu deplină conştiinţă a răspunderii mele înaintea lui Dumnezeu şi a Bisericii celei Răscumpărate cu scump Sângele Fiului lui Dumnezeu celui Întrupat.
    Oricât ar fi de neocolit neajunsurile – Ea şi numai Ea singură îşi va afla calea Sa cea adevărată. Aşa spunea la vremea sa Ioan Gură de Aur. Aşa spunea Sfântul Serafim din Sarov. Aşa gândesc toţi nevoitorii tuturor generaţiilor care cu adevărat se tem de a greşi” (Arhim. Sofronie, „Scrisoare către igumenul N.”, 27 Aprilie, 1991, p. 1. (în lb. rusă)).

    Apreciază

    • Ioana said, on Aprilie 12, 2016 at 8:26 am

      „urmeaza Georgia, Armenia si Azerbaidjanul.

      Biroul de Presă al Vaticanului a anunțat, in ultimele ore, că Papa Francisc va vizita Armenia, în iunie 2016, acceptând invitația Sanctității Sale, Karekin al II-lea, Patriarhul Suprem și Catolicos al Tuturor Armeniei, a autorităților civile și a Bisericii Catolice din Armenia. Vizita este programată pentru 24-26 iunie.

      Totodata, Biroul de presă al Vaticanului a mai anunțat că Papa Francisc a acceptat o invitație din partea Preafericitului Ilia al II-lea, Catolicos-Patriarh al Georgiei; precum și din partea autorităților civile și religioase din Georgia și Azerbaidjan, și va intreprinde o călătorie, astfel, în Caucaz, vizitand aceste două țări, între 30 septembrie și 2 octombrie, în 2016.”

      probabil ca sa-l mustre ca pe un satanist ce este l-o fi chemat patriarhul Ilya al Georgiei, daca o fi adevarat ce se vehiculeaza prin ziare

      Apreciat de 1 persoană

  10. Victoria said, on Aprilie 12, 2016 at 9:19 am

    Se pare ca teologii din Romania tac cu „demnitate”, de frica patriarhului.
    Ei se tem de patriarh mai mult decat de Dumnezeu.
    Ce spun „ucenicii” parintelui Iustin Parvu, sau ai parintelui Arsenie Boca?
    Toti se lauda ca au fost ucenicii acestor mari duhovnici. Acum e momentul sa dovedeasca aceasta. Prin fapte nu prin vorbe goale…

    Apreciază

    • marinela said, on Aprilie 14, 2016 at 10:43 pm

      Multumesc mult Ioana draga,ma gindeam eu ca e o minciuna sfruntata,ca nu putea sa faca o asemenea greseala Patriarhul Ilia.Dumnezeu sa ni-l tina cit mai mult printre noi,ca tare mai avem nevoie de ierarhi cu putere in cuvint si fapta .Doamne ajuta si mintuire!

      Apreciază

  11. ORTODOXIE said, on Aprilie 12, 2016 at 9:32 am

    Reblogged this on CREDINŢĂ DREAPTĂ ORTODOXĂ!.

    Apreciază

  12. el said, on Aprilie 12, 2016 at 10:52 am

    AXIOS !

    NU a gresit Vladica Longhin, ci ne-a aratat CALEA DE URMAT curand tuturor.
    Cine are urechi de auzit sa auda!

    Apreciază

  13. Pr.Alexandru said, on Aprilie 12, 2016 at 10:55 am

    Stim cam cata iertare a cerut mitropolitul Corneanu, Dumnezeu sa il ierte ! Iar Sofronie al Oradiei atata l-a prigonit pe Parintele Eftimie Mitra de la Schitul Huta, incat a fost nevoit sa plece din eparhie, dupa ce I-a interzis sa mai slujeasca acolo. Da, e vremea muceniciei ! Deocamdata cea fara de sange !

    Apreciat de 1 persoană

  14. Florentina said, on Aprilie 12, 2016 at 11:53 am

    Parintele Longhin un adevarat Marturisitor a lui Hristos!

    Apreciat de 1 persoană

  15. Soryn said, on Aprilie 12, 2016 at 3:18 pm

    Parintele Longhin e in primul rand un om minunat, cu adevarat un marturisitor a Domnului nostru Iisus Hristos, as indrazni a spune chiar un sfant in viata, cine stie viata lui si minunile care s-au facut prin rugaciunile lui sper sa ma aprobe. Asteptam si din partea ierarhilor nostri o luare de pozitie similara care cam intarzie. Din punctul meu de vedere aceasta luare de pozitie e un act de mucenicie.

    Apreciat de 1 persoană

  16. el said, on Aprilie 12, 2016 at 11:37 pm

    VICTORIE !

    http://lumea-ortodoxa.ro/confirmat-biserica-georgiei-totusi-respins-documentul-ecumenist-pentru-sfantul-si-marele-sinod/

    AXIOS Patraiarhului Ilia al Georgiei !
    Va judeca la Judecata de Apoi pe TOTI patriarhii contemporani de la meletie metaxakis MANCATORUL DE CACAT pana la daniel, bartolomeu si kiril& gastile e APOSTATI !

    de aia alearga INDRACITUL papa in Georgia, sa AMENINTE cz DISTRUGEREA in caz ca Biserica Ortodoxa NU cedeaza !

    anticristii ORBI si DIAVOLII PROSTI cred a ca pot porunci lui Hristos …. ANATEMA !

    asadar NU va fi Sinod ci ADUNATURA de TALHARI si vanzatori de Hristos ILEGITIMA ! VAI celor ce vor urma lor !

    Apreciat de 1 persoană

  17. tudor said, on Aprilie 15, 2016 at 9:19 am

    va rog sa raspanditi stirea de mai jos (face parte din planul de a interzice banii fizici):

    https://www.mediasinfo.ro/parlamentarii-vor-sa-ii-oblige-si-pe-micii-comercianti-sa-accepte-plata-cu-cardu/2016/04/15/

    Apreciază

  18. Andreia A. said, on Aprilie 22, 2016 at 5:18 pm

    Am vazut ca cei de la CUVANTUL ORTODOX (fost Razboi intru cuvant) au incercat sa denatureze cuvantul episcopului Longhin Jar. Au prezentat cuvantul vladicului si apoi au venit cu explicatii proprii, lipsite de fundament canonic, evitand in mod intentionat ce spune canonul 15 de la sinodul I-II si explicatiile canonice ale acestuia. Desi despre aplicatia acestui canon s-a mai scris pe internet, „Razboinicii” NU au catadicsit sa dea si opinii care nu le convin, incercand, in mod intentionat, sa denatureze totul impotriva Vladicului de la Banceni.

    Ma refer la articolul postat de ei in urma cu doua zile. Ce interese au?

    Apreciază

  19. Andreia A. said, on Aprilie 22, 2016 at 5:21 pm

    Am vazut ca cei de la CUVANTUL ORTODOX (fost Razboi intru cuvant) au incercat sa denatureze cuvantul episcopului Longhin Jar. Au prezentat cuvantul vladicului si apoi au venit cu explicatii proprii, lipsite de fundament canonic, evitand in mod intentionat ce spune canonul 15 de la sinodul I-II si explicatiile canonice ale acestuia. Desi despre aplicatia acestui canon s-a mai scris pe internet, „Razboinicii” NU au catadicsit sa dea si opinii care nu le convin, incercand, in mod intentionat, sa denatureze totul impotriva Vladicului de la Banceni.

    Ma refer la articolul postat de ei in urma cu doua zile

    Apreciază

  20. […] ARTICOLUL ZILEI: A gresit PS Longhin oprind comuniunea cu patriarhul Kiril al Rusiei? CAND NU POMENI… […]

    Apreciază


Vă rog să comentați decent, în duhul Ortodoxiei! Responsabilitatea juridică pentru conţinutul comentariilor dvs. vă revine în exclusivitate.

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: